Revista Art-emis
Nu mai sunt Charlie Hebdo... PDF Imprimare Email
Ing. Ovidiu M. Curea   
Miercuri, 27 Iunie 2018 13:35

Charlie Hebdo ordures menageresM?rturisesc c? ini?ial povestea cu revista francez? „Charlie Hebdo", care î?i bate joc de Simona Halep ?i de români m-a intrigat ?i pe mine, ca de altfel pe toat? lumea cu excep?iile de rigoare, excep?ii care vor cu orice pre? s? fie mai altfel decât majoritatea sau pe care mintea la atâta îi duce. Studiind mai apoi fenomenul „Charlie Hebdo" mi-am zis c? n-avem pe cine ne sup?ra, decât pe noi c? d?m aten?ia pe care o caut? cu orice pre? ni?te indivizi complexa?i, neferici?i ?i dezorienta?i, f?r? ni?te repere valorice clare ?i care se aga?? cu disperare de orice excrescen?? social? pentru a se sim?i ?i ei în via??. Toate caricaturile produse de amintita revist? sunt altoite pe subiectul sexualit??ii ca motiv de râs, al nudit??ii scabroase, al necesit??ilor fiziologice umane, socotite tot ca motiv de râs, al morbidului, urâtului, grotescului. V? da?i seama ce este în sufletul acestor oameni, dac? numai aspecte de acest gen îi bântuie, dac? numai la ele vibreaz? ?i le dezvolt?? A?i vrea s? fi?i ca ei, m?car câteva minute? Doamne fere?te!

Toat? lumea cunoa?te acest tip de hominid. Nu se poate s? nu fi întâlnit în via?a dumneavoastr? un individ care experimenteaz? o satisfac?ie deosebit? atunci când are ocazia s? î?i bat? joc de cineva, s? îl umileasc? sau s? îl înjoseasc?, atunci când produce o stric?ciune, când rupe o banc?, un telefon public, plu?ul de pe un fotoliu de la cinema sau din tren. Sunt porniri primare, mo?tenite embrionar de la primatele din care ne tragem ?i manifestate cu prec?dere la vârstele fragede ale copil?riei. Nu degeaba se spune c? cei mici, copiii, sunt cruzi. Cu înaintarea în vârst?, cu dezvoltarea intelectual? ?i cu educa?ia dobândit? aceste porniri primare sunt treptat estompate ?i eliminate sau, cel pu?in controlate ?i înfrânate, la majoritatea oamenilor. La majoritatea, nu la to?i. R?mân, de pild?, unii care nu se amuz? decât la bancurile cu tent? sexual?, pentru c? pe altele nu le în?eleg, care râd de se pr?p?desc atunci când v?d doi câini împreunându-se ?i, pentru a se amuza ?i mai tare, se iau cu pietre dup? ei când s?rmanele animale se afl? înc? anatomic legate între ele dup? actul sexual.

Acesta-i „Charlie Hebdo", revista care o deseneaz? pe Angela Merkel stând pe toalet?, citind revista respectiv? ?i exclamând satisf?cut? „Charlie Hebdo însemn? eliberare"; care îi reprezint? de Tat?l, fiul ?i Sfântul duh în?ira?i unul dup? altul ca ?i când ar face sex anal, cu titlul de „C?s?torie homo"; o femeie cu înf??i?are sinistr? culcat? pe spate ?i cu picioarele desf?cute dând na?tere unui prunc la fel de sinistru, cu titlul „Veritabila istorie a micului Isus"; trei suluri de hârtie igienic? pe care scrie Biblie, Coran, Tora înso?ite de textul „La rahat cu toate religiile!". O caricatur? care a revoltat mult? lume a fost ?i cea în care îl avea ca subiect pe Aylan Kurdi, b?ie?elul sirian g?sit mort pe plajele Turciei dup? încercarea familiei sale de a se refugia în Europa pentru a sc?pa de r?zboiul din ?ara lor. Caricatura îl înf??i?eaz? pe Aylan la vârst? adult? în chip de agresor sexual al?turi de textul: „Tripoteur de fesses en Allemagne" (Ce ar fi devenit micul Aylan dac? ar fi crescut. Pip?itor de funduri de femei în Germania). ?i exemplele pot continua atâta cât o minte ?i o sim?ire normale pot suporta.

Pe astfel de indivizi s? te superi? Cu astfel de indivizi s? încerci un dialog? Crede?i c? ar duce la vreun rezultat? Nu. Ar fi în culmea fericirii c? i-ai b?gat în seam?. Ar rânji satisf?cu?i ?i ar continua s? fac? ?i mai abitir ceea ce ?tiu ei mai bine. Dar s? ne întoarcem de unde am plecat, la caricatura în care Simona Halep era prezentat? ca o ?iganc? vr?jitoare, despletit? ?i strigând „Fiare vechi!", sub men?iunea explicativ? c? „O românc? a câ?tigat Roland-Garros". Românii ?i din ?ar? ?i din str?in?tate au protestat, fiecare pe unde a putut sau unde a considerat c? ar fi mai eficient, în pres?, pe re?elele de socializare sau, unii, chiar la tribunal. A fost exact ceea ce ?i-au dorit autorii caricaturii. A?a-zisul Riss, director, redactor ?ef ?i patron al revistei (de?ine 67% din ac?iuni), fiul unui func?ionar de la pompe funebre, a ie?it imediat cu un editorial intitulat !Nu sunt Charlie Halep! în care deplânge, chipurile, lipsa de umor a românilor, insensibilitatea lor la subtilitatea rafinat? a caricaturii revistei sale. Articolul e plin de stupidit??i ?i de aiureli, l?murindu-ne în mare m?sur? cam cu cine avem de-a face, de stupefianta superficialitate în sim?ire, gândire ?i în preg?tire a ciudatului caricaturist ziarist, care, printre altele, scrie: „La ?aizeci ?i unu de ani dup? crearea Comunit??ii economice europene, descoperim cu oroare c? europenii n-au nici un umor. În ciuda Pactului o?el-c?rbune, a C.E.E.A. (Comunitatea european? a energiei atomice) ?i a spa?iului Schengen, un mare ?antier fundamental pentru construc?ia european? n-a fost lansat: Europa umorului... Dup? moneda unic? european?, vom crea oare într-o zi un umor unic european?"

Nonsensul ?i lipsa de logic? din textul de mai sus sunt evidente. A? zice c? textul respectiv e plin de umor, demn de o revist? umoristic? a?a cum se vrea „Charlie Hebdo". Deci, zice umoristul ?ef, „europenii n-au nici un umor, acum dup? ?aizeci ?i unu de ani dup? crearea Comunit??ii economice europene". De ce ia Riss ca punct de plecare crearea Comunit??ii economice europene, doar el ?tie, pentru c? organisme de integrare au existat ?i înainte de 1957. De ce n-o fi plecat, spre exemplu, de la crearea Consiliului Europei, de acum 68 de ani, sau de la semnarea Cartei Na?iunilor, de acum 73 de ani, sau de la crearea Societ??ii Na?iunilor, de acum 98 de ani, ori de la crearea Uniunii Po?tale din 1874? Critic? apoi europenii c? nu s-au ocupat s? lanseze „un mare ?antier fundamental pentru construc?ia european? ?i anume Europa umorului", dar au ?tiut s? lanseze Pactul o?el-c?rbune, Comunitatea European? a Energiei Atomice ?i Spa?iu Schengen. Ar fi vrut, poate, ca Pactul o?el-c?rbune, pe lâng? prevederile de instituire a unei pie?e comune pentru c?rbune ?i o?el, s? fi prev?zut ?i instituirea unei pie?e comune a umorului, c? doar nu-i durea mâna pe autorii lui.

La fel, Comunitatea European? a Energiei Atomice, pe lâng? folosirea pa?nic? a energiei atomice în Europa, ar fi trebuit s? prevad? ?i folosirea unui umor european integrator, iar în Spa?iul Schengen trebuia incus? o clauz? conform c?reia nici o ?ar? nu va putea fi primit? dac? nu respect? umorul european. P?i, cum, ar zice monsieur Rîss, Europa se integreaz? prin toate p?r?ile mai pu?in prin umor? Cum s-au putut europenii ocupa de o?el, de c?rbune, de energie atomic?, de economie, justi?ie ?i alte alea ?i de umor, nu? Acum, am ?i eu o întrebare pentru Rîss: Dac? ziceai c? europenii n-au nici un umor, de unde s?-l iei ca s?-l faci umor unic european?

Ca un mare gânditor umorist Rîss pune apoi inteligent întrebarea retoric? ce dezv?luie speran?a sa fierbinte: „Dup? moneda unic? european?, vom crea oare într-o zi un umor unic european?". Iar te întreb monsieur Rîss: de unde umor unic european dac? europenii n-au nici un umor? Poate-l ai d-ta în buzunar, gata preg?tit ?i vrei s? ni-l bagi pe gât pân? s? ne înec?m de râs în numele globaliz?rii. Te lamentezi filozofic mai departe, în editorialul de pomin?, c? „Fiecare ?ar? î?i p?ze?te cu stricte?e tradi?iile umoristice ?i nu las? Bruxelles s? le reglementeze". Deci e de r?u s? vrei s?-?i p?strezi tradi?iile ?i s? nu-i la?i pe al?ii s? ?i le reglementeze? Ca s? vezi ce ne mai lipsea, s? ne reglementeze Bruxelles ?i umorul nostru tradi?ional, pe lâng? celelalte reglement?ri cu care deja ne-am pricopsit! Halal s?-?i fie maestre Rîss, c? te faci de tot râsul.

Unde e Mircea Cri?an sau Constantin T?nase sau Ion Luca Caragiale ca s? ia lec?ii? Zici ca s? vin? Bruxelles ?i s? ne reglementeze el umorul. Eu a? zice s? vin? Bruxelles, dac? e b?rbat, ?i s? ne reglementeze ?i când s? ne ducem la toalet? ?i cum s? st?m pe colac, în câte picioare s? mergem pe strad? (d-ta în câte mergi?), cu ce mân? s? scriem ?i s? mânc?m, câte expira?ii pe minut s? eliber?m în atmosfer? pentru a nu o polua cu bioxid de carbon care s? duc? la înc?lzirea accelerat? a atmosferei.

„Umorul, care ar trebui s? ne apropie, devine factor de discordie", zice mai la vale umoristul. Nu, domnule, de ce discordie? Mie mi-ai r?mas de-a dreptul simpatic ?i a?tept cu ner?bdare s? ne mai dai noi texte umoristice. ?i de-?stea, mai pe bune ?i de-?lea mai rafinate, cu aluzii de care nu se prinde toat? lumea, a?a cum explici dumneata c? caricatura (cacofonie voit?, ba nu, umoristic?) cu Simona Halep „a vrut de fapt s? ironizeze mai degrab? prejudec??ile pe care francezii le au fa?? de români". I-auzi! Adic?, dac? eu zic de cineva c? e prost, nu spui cine, însemn? c?, de fapt, eu ironizez lumea care-l crede prost ?i nu-?i d? seama c?, de fapt, el e foc de de?tept, lume care este incapabil? s? în?eleag? aluzia. Apropo de aluzii. ?tii, în Romania circul? un banc: B?, te bag... undeva, ai în?eles aluzia? De, umor ?i umor, înc? nereglementat de Bruxelles. Când o s? fie mai reglementat, poate o s? fie ?i mai clar ?i mai direct, respectând libertatea de exprimare, a?a cum zice ambasadoarea Fran?ei la Bucure?ti. Acu', ?i cu libertatea asta... Eu credeam în incon?tien?a mea c? libertate într-un mediu social însemn? s? faci tot ce-?i trece prin minte, dar f?r? s?-l deranjezi pe cel de al?turi, pentru c? altfel ajungem la libertatea din jungl? unde fiecare face ce poate, f?r? a-i p?sa de cei din jur, de?i exist? ?i acolo, printre animale ni?te reguli bine stabilite.

Mai departe, zici maestre Rîss: „Se ?tie c? românii sufer? de un complex de superioritate plin? de resentimente (nu este ?ara lor o insul? de latinitate într-o mare slav??)". C? ar fi vorba de vreun complex de superioritate, de?i termenul mi se pare for?at ?i lingvistic ?i semantic, nu mi-ar p?rea ca fiind foarte de r?u, ci din contr?, preferabil unui complex de inferioritate de care d-ta pare c? suferi adânc. M? întreb de ce? Nu e?ti francez ca to?i francezii, a?a cum noi suntem români ca to?i românii? C? suntem o insul? de latinitate într-o mare de slavi, nu este adev?rat? A spus-o istoricul Nicolae Iorga, dac? ai auzit de el, iar dac? ai fi auzit, probabil c? l-ai fi încadrat ?i pe el la poilants (nostimi) sau la désopilants (haio?i), a?a cum ai f?cut cu Eliade ?i cu Cioran. E ceva fals sau exagerat în aceast? afirma?ie sau e vorba de acel complex de inferioritate care rânje?te cu invidie (oftic?) la orice lucru de apreciat v?zut la al?ii, precum câ?tigarea Rollad-Garros-ului de românca Simona Halep.

Cred c? de aici, din aceste complexe de inferioritate izvor?sc toate grosol?niile C.H., caricaturile sale dezgust?toare de care se îndep?rteaz? tot mai mult cititorii. De la 3 milioane de exemplare vândute dup? evenimentele tragice de la redac?ia C.H., din ianuarie 2015, tirajul revistei a revenit la cele 70.000 de dinainte de evenimente (dup? „Liberation" din 11 aprilie 2018), iar publica?ia se afl? în pragul falimentului. Produc?iile „umoristice" ale revistei C.H. se bucur? de atâta apreciere din partea publicului, încât colectivul editorial lucreaz? în locuri secrete ?i bine p?zite, pentru a nu fi ataca?i de cei care se simt leza?i, jigni?i sau batjocori?i de umorul grosolan, grotesc ?i impertinent al revistei.

?i dac? se desfiin?eaz? leprozeriile ?i ospiciile, noi ce facem? Ce s? facem?, ne ferim cât putem de lepro?i ?i de nebuni, îi ocolim cu grij? s? nu ne contamineze sau s? ne agreseze ?i încerc?m s? îi b?g?m cât mai pu?in în seam?. S? ne par? r?u de ei, dar s? îi ?inem cât se poate de departe.
În ceea ce m? prive?te, cu toat? p?rerea de r?u ?i cu mult dezgust, eu „nu mai sunt Charlie Hebdo" ?i, de acum încolo, nu vreau s? mai ?tiu nimic despre ea.

Aranjament grafic - I.M.

footer