Revista Art-emis
Un paricid cultural PDF Imprimare Email
Magda Ursache   
Miercuri, 02 Mai 2018 11:52

Magda UrsacheSpus limpede: avem de-a face cu un paricid cultural, de vreme ce se sap? la temelie: continuitatea culturii na?ionale. Valorile definitorii ca neam sunt re-puse la Index librorum prohibitorum , minimali?tii au ce au cu clasicii, din invidie de clas? intelectual?. Traian R. Ungureanu a decis : „odat? cu «falimentul na?ional », literatura a disp?rut. C?rt?rescu e excep?ia". Pesemne ca s?-l aud? mizerabili?tii, deranja?i, enerva?i, plictisi?i de „trioul sacru": Cioran-Eliade-Noica.
„Polemistul, dup? N. Iorga, când e convins e un soldat; când e pl?tit e un c?l?u; când e diletant e un pervers". Ce ar mai fi de ad?ugat dac? ?i V. Voiculescu e respins ca „fundamentalist ortodox", lui Steinhardt tân?r i se g?se?te un „deficit de personalitate", boierului Al. Rosetti i se repro?eaz? c? îl citea „cu pasiune pe Dobrogeanu-Gherea", nu ?i lui Zigu Ornea, nu ?i lui George Iva?cu, înv??ând rusa în celul?, ca s?-i „adânceasc?" pe Lenin-Stalin. În ?edin?a scriitorilor R.P.R. din 1962, Cioran era stigmatizat ca „promotor al fascismului" de Crohm?lniceanu. E ?i acum viabil? Direc?ia Croh ? Ce v? „fascineaz?" atâta Eliade, legionarul miop ?

Îmi scrie Daniela Pl?ia?u, profesoar? de român? în Foc?ani, c? prof. univ. Vasile Ad?sc?li?ei a dat-o afar? din examen pentru c? l-a citat pe Mircea Eliade, cam spre sfâr?itul anilor '80. Alt profesor de la Litere regret? lecturile „adolescentine" din Eliade.Nici nu era înzestrat pentru proz? îi r?spunde altcineva, ca un ecou. Noica? Noica nu-i onorabil „ideologic"; Ornea, care l-a b?gat în pu?c?rie predându-i manuscrisul la Securitate, este un onorabil de extrem? stâng?.

Pre??luit iar??i este Dan De?liu, nu Labi? (scos din manual) ori memorialistul Sorin Toma, fiul lui A. Toma, academician îngropat cu funeralii na?ionale ca poet mai mare decât Eminescu. Sorin l-a îngropat pe Arghezi „putrefactul". Iar postsocialist a ajuns, din „Marele Alpha", „marele zero". Pentru Blaga, „bârlogul lui Faust" a fost biblioteca (ajutor de bibliotecar, pe statul de func?iuni), dup? ce i-au f?cut vânt din Universitate cu portarul. ?i-i considerat colabo deoarece ar fi trimis un memoriu la partid. Dup? ce-a tradus Faust ?i l-a publicat cu chiu - cu vai, un politruc ia?iot, Al. Andriescu, îi critica traducerea în „Ia?ul nou".

Avem de-a face cu o ampl? dezinformare dinspre tipicarii socialezi, dac? Paul Cornea e scuzat ?i C?linescu acuzat, acuzatorul principal, Vicu Mândra, fiind avansat pe scurt?tur?, de la lector la profesor, în Universitatea Bucure?ti. Pe Edgar Papu l-a ras Gogu R?dulescu în '86, în „România literar?", c? „propag? idei de extrem? dreapt? în publicistic?". Nu i s-a dat dreptul cuvenit la replic?, s? se apere de o acuz? grea: „extremist". Cine ? Blândul profesor c?ruia studen?ii îi îmbr?cau catedra în flori la examene? Deranjeaz? (pe unii) relu?rile mele, dar sunt necesare atâta timp cât „arborii spiritualit??ii" (mul?umesc, N. Breban!) sunt nu ocroti?i ci doborâ?i de topoarele cozilor de topor. Nicolae Breban are un atu moral greu de dep??it: demisia dup? Tezele din iulie 71, prin care Ceau?escu a dorit reintroducerea realismului socialist. A f?cut-o, cumva, Titus Popovici? ?i cine dintre tovar??ii de breasl? n-a avut venit fix timp de 18 ani, în afar? de Breban?

Am tr?it cu Securitatea-n ceaf?. N-a fost deajuns cât ne-a învr?jbit, cât ne-a suspicionat, înfrico?at, frustrat, umilit. Au venit jocurile cenesasice, din pricina c?rora au murit Cezar Iv?nescu ?i Mircea Iorgulescu. N. Breban a fost suspect ?i suspectat mereu de „Organe", ca personaj „incomod", „problematic" und so weiter... Cenzura l-a cenzurat la greu. ?i totu?i c?r?ile sale mari sunt condamnate ca... „socialiste". A.E. Baconsky l-a denun?at pe I.D. Sîrbu pentru cosmopolitism, în anii '50, dar e prezentat ca disident lins-prelins, trecându-se lin peste faza lui jdanovist?. Anti-gândiri?tii se încontreaz? la tot ce înseamn? literatur? etnospecific? ori cercetare etno-psihic?. ?i îi dau dreptate lui Constantin Trandafir: „Nerecunoa?terea valorii na?te mon?tri". Sau cârc?lici, cum îi numea Arghezi.

S? contracarezi propaganda antina?ional? nu-i nici greu, nici u?or. Numai c? trebuie s? nu fii maimu?? sau cioar? vopsit?, cameleon ori ?ap. Mai greu e s? fii intelighenz independent. La fel, s? ai suflet pa?optist. S?-?i pese când, dup? vulgata stalinist? a ap?rut vulgata corect-politic?. S-a cerut, de pild?, ca sala de cinema „Patria" din Bucure?ti s? se cheme „Scala". Ca s? ruleze filme pe val, în ultimul hal, despre româncele care avorteaz? ?i românii care înjur? ca la u?a cortului.

„Cazul" Ioan-Aurel Pop? Cum s? plac? Istoria, adev?rul ?i miturile istoricilor c?rora adev?rul li se prelinge printre degete? Cum s? le plac? intelectualilor anemia?i din nou moral, lesne adaptabili Puterii ?i pu?i pe dez-na?iune, c?rturarul de la Cluj care se opune ideii c? na?iunea ar fi pe moarte sau chiar defunct?, c? statul na?ional ar fi o entitate complet nefunc?ional? ?i c? o conducere de la Bruxelles ar fi cea „adecvat?"? ?i pentru c? istoricul ardelean nu se „încadreaz?" în viziunea c? viitorul e o cauz? pierdut? pentru România, de vreme ce ne-am afla într-o Europ? post-na?ional? (dar gândirea unora nu e, în formulare Giovanni Sartori, post-gândire?), pentru c? nu consider? spiritul trecutului o bazaconie, bine?tiind c? viitorul depinde de trecutul pe care-l transmitem noii genera?ii, atunci apare cercet?torul „superior" M?d?lin Hodor (de care, în fine, auzim cu to?ii) s? acuze f?r? dovezi, în revista „22",c? Pre?edintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ar figura pe o list? de colabo-Secu. M-am întrebat de multe ori dac? cercet?torii istoriei ?i istoriei literare vor folosi dosarele C.N.S.A.S., falsificate. Acuma ?tiu r?spunsul. Dup? un mensonge gros comme le sičcle (mul?umesc, Michel Castex!), iat? o minciun? la fel de mare.

Cel mai mult la dezbinarea noastr?, la a?â?area (substantiv prolecult, acum refolosit) românilor contra românilor, a contribuit Raportul final. ?intele nu sunt tor?ionarii, criminalii stalini?ti, ci lacheii (ce vocabul? sp?imoas?!; Tito era lacheu al capitalismului) cultului personalit??ii. Pe lista ru?inii nu-i Leonte R?utu, ci Paler; nu-i Beniuc, ci Adrian P?unescu. Nu-i stalinismul genocidar, ci comunismul ceau?ist. Comunism pe cale de revigorare, de altfel, dac? se regret? „etica ?i ordinea" socialiste ?i se omagiaz? iar??i „ultrana?ionali?tii" ceau?i?ti, în frunte cu Nicolae. Dar a cântat, înainte de a muri, vreun cântec patriotic? Nu. A cântat „Interna?ionala". Ciracii ceau?i?ti s-au dat na?ionali?ti pentru slujbe grase, premii cu miros greu, dar ?sta-i carierism, nu patriotism. ?i vorba lui Alexandru George: „Unii au suferit mai r?u, al?ii mai bine". Citi?i lista indemniza?ilor pentru merite culturale ?i o s?-i g?si?i în rânduri-rânduri.

Unde s-a ajuns decât la iconoclasm fanatic, visceral? C.T.P. vrea pompieristic arderea c?r?ilor lui Nichita St?nescu. Ce-i drept, a venit ?i replica lui Alex. ?tef?nescu, dezaprobând (în Jurnal, 16 dec. 2003) „tentativa de a zgâria cu un cui ruginit un Mercedes al literaturii române". La cota Morome?ii ajungi mai greu, la cota Nichita St?nescu, nici atâta, chiar dac? e?ti Mihai Ursachi ori Dan Lauren?iu. Cine n-are cui, d? cu pra?tia în Eminescu, aflat, dup? dilematici, în derut? na?ionalist?, patriotic?, ba chiar un conservator dep??it al fundamentelor existen?iale, atât de dispre?uite de Henri Bergson. Un perimat Eminescu! S?-l demasc?m, dar?, ca proto-legionar! Mircea Platon vede limpede procesul de dez-na?iona?ionalizare a istoriei, a?a cum îl v?d ?i eu. Dar, înainte de noi to?i, de Paul Goma. „Rescriu, zice Omul din Belleville, istoria - cum le-ar pl?cea lor s? fi fost". Scopul ? România desmemoriada.

S? ne asum?m trecutul, spun „demitizatorii", dar numai cu rele: e?ecuri, datorii, crimele tor?ionarilor (pedepsi?i, cam doi), nu ?i cu rezisten?a la dogma comunist?. Cinismul e-n floare privindu-i pe sfin?ii închisorilor. Prioritizezi interesul na?ional, e?ti „dreptaci". Dac? spui c? vrei s?-?i protejezi copilul de ?coala f?r? icoane, dar cu ore de sex explicit dintr-a 4-a primar? (Elevul Dima dintr-a ?aptea era un învechit) e?ti prototalitar sau putinist. Crezul lui Iorga : „A ne p?stra oriunde fiin?a etnic? neatins?" (ianuarie 1909, scrisoare c?tre contele Bellegard) trebuie ?i el „demascat", ca-n proletcult. Comparaison n-a pas raison? Ba da.

Ni se spune c?-i o fic?iune suveranitatea poporului, c? ideea de ?ar? independent? ar fi erodat? ?i eronat?. Da, dar ce fic?iuni frumoase! Iorga, „apostolul na?ional" (?i nu m? feresc de sintagma asta), a taxat servilismul ca?avencian fa?? de Europa, ca ?i interesul partidelor politice. Discipolul Platon sus?ine (cu date: habemus documentum!) c? suntem prea permisivi cu corpora?iile str?ine care exploateaz? solul ?i subsolul, l?sând mo?tenire „o mizerie cumplit?". Deloc îng?duitor, Platon uit? s? atace diplomat: n-are voca?ia uit?rii ?i iert?rii, ca ?i mine. „În loc s? fie indulgen?i cu România ?i severi cu ei în?i?i, conduc?torii no?tri de ast?zi - de « dreapta » - sunt nemilo?i cu România ?i indulgen?i cu ei în?i?i" (lucr. cit. p. 389). ?i tot Platon: „Formele f?r? fond duc la l?comie f?r? fund".

„Diluarea factorului etnic va avea un revers, Magda. Flux ?i reflux. O s? fie o revenire la normalitate, ai s? vezi!", m-a încurajat Petru Ursache, mergând, a?a cum merg ?i eu, pe tripticul etnic-etic-estetic. S?m?n?torism? Spune?i-i ?i a?a. Dar cine cedeaz? moral (re-repet), cedeaz? ?i estetic.

footer