„Capitalismul, bolşevismul şi banca politică sunt instrumentele prin care evreii năzuiesc să realizeze planul de dominaţie a lumii" (Constantin Florea Cioroianu Dobridor). Directivele de bază ale N.K.V.D. pentru Ţările din orbita sovietică, sunt fiicele descendente din celebrele Protocoale ale Înţelepţilor Sionului-Charta Celor 24 de Directive Secrete ale Primului Mare Congres Mondial Evreiesc (Sionist) din 1897, de la Basel-Elveţia şi adaptate după cerinţele timpului, păstrându-se însă fondul lor eminamente sionist întru finalitatea împinirii supremaţiei ecumenice globale. În anul 1906, luna August apare la British Museum un fragment tradus dintr-o carte rusească: „Cel Mare în cel Mic şi Antihristul ca o posibilitate politică imediată." (Notele unui ortodox; ediţia a II-a corectată şi adăugită. Tzarskoie-Selo, 1905).
În Decembrie 1919, la „Eyre & Spottiswoode" traducerea respectivă apare sub titlul: „The Jewish Peril; Protocols of the Learned Elders of Sion". În acelaşi timp cu traducerea engleză, apare şi traducerea germană a lui Gottfried zur Beek la Berlin (Charlottenberg): „Die Geheimnisse der Weissen von Zion" (Tainele înţelepţilor Sionului), care s-a răspândit rapid în Germania, Austria, Polonia-1920, Franţa-1921, traduse de Roger Lambelin şi în S.U.A., editate de Small, Maynard & C-ie, Boston, unde apare şi o altă traducere: „The Protocols and World Revolution" (Protocoalele şi Revoluţia mondială). Propriu-zis Cele 24 de Directive Secrete ale Primului Mare Congres Mondial Evreiesc (Sionist) din 1897, de la Basel-Elveţia, nu sunt alceva decât „Protocoalele Înţelepţilor Sionului", împărţite în 24 de Capitole, identice ca fond, astfel:
Protocoalele
Capitolul I: „Cuvântul nostru de ordine e: puterea şi făţărnicia... Noi nu trebuie să ne oprim înaintea mituirii, înşelătoriei şi a trădării, ori de câte ori ne pot ele servi atingerea scopului nostru. În politică trebuie să te pricepi să iei proprietatea altuia fără a şovăi, dacă poţi obţine prin acest mijloc supunerea şi puterea".
Iluminaţii iudeo-sionişti şi-au creat un aliat sau un vasal din Yahweh. Ei sunt bine intenţionaţi, dezinvolţi, tenaci, fideli doctrinelor rabinice, susţinând scopul propus urmărind totodată mijloacele folositoare pentru atingerea ţelului atât de măreţ. Călăuziţi de bogăţie şi politică, de prudenţă şi trufie, puterea lor nu are nici iertare, nici milă, nici hotare, ci numai conspiraţie şi cămătărie. Mijloacele oculte, fariseice de orice fel privind distrugerea creştinismului întreţin o luptă permanent ascunsă, iar din zi în zi tot mai aprigă şi mai furibundă.
Directiva nr. 1
„...Deviza noastră este: forţa şi ipocrizia.... Noi (evreii) nu trebuie să ne dăm în lături de la corupţie, înşelătorie şi trădare ori de câte ori acestea ne sunt folositoare pentru a ne atinge scopul. Prin intermediul politicii trebuie să ştim să punem mâna pe proprietăţile celorlalţi, fără nici o teamă, atâta vreme cât prin intermediul acestei metode putem să obţinem supunerea lor şi puterea noastră".
Capitolul II: „...Războiul fiind astfel transpus pe terenul economic, naţiunile vor simţi puterea stăpânirii noastre, şi această situaţie va pune pe cei doi vrăjmaşi (Biserica şi Monarhia) la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au mii de ochi pe care nici o graniţă nu-i poate opri...Să-i lăsăm (pe creştini) să creadă în însemnătatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile ştiinţei, la teorii. În vederea acestui scop propagăm în continuu, prin presa noastră, încrederea lor oarbă în aceste legi". Dezlănţuind dezordinea în sânul altor naţii, iudeii de fapt îşi consolidează ordinea lor. Provocând şi întreţinând războiul cu aurul adunat de la toţi, iudeii îşi asigură pacea lor prosperă pe care apoi o vând celor înfrânţi destul de scump, necesitând un control de lungă durată şi aproape permanent, ce corespunde ambiţiilor lor totalitare. Revoluţiile, războaiele şi pacea iniţiaţilor Protocoalelor sioniste au instituit în marile ţări, Băncile aşa-zise naţionale, trusturile internaţionale, rezervele finaciare globale prin care învârt omenirea după deget. Scara pe care ei urcă spre mai mare bogăţie şi mai deplină putere este Presa. Ca să ai presa de partea ta trebuie să fii bogat.
Directiva nr. 2
„... Războiul trebuie să fie orientat într-o direcţie economică: naţiunile să vadă cât de mare este puterea supremaţiei noastre economice, pentru ca acest lucru să pună cele două tabere la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au milioane de ochi şi pe care nu-i va putea opri nici o frontieră până la atingerea totalei dominări mondiale...Să-i lăsăm pe creştini să creadă în importanţa legilor şi teoriilor lor ştiinţifice, care au fost în realitate inspirate de noi (actualele teorii politice). Astfel, prin intermediul organelor noastre de presă vom spori continuu încrederea lor oarbă în aceste legi".
Capitolul III: „Vă pot anunţa astăzi că suntem deja aproape de ţintă. Încă puţină cale şi cercul Şarpelui simbolic (care reprezintă poporul nostru) se va închide. Când cercul se va fi închis, toate Statele Europei vor fi încleştate în el, ca nişte cătuşe puternice...Creştinii au pierdut obişnuinţa de a gândi liber fără ajutorul sfaturilor noastre ştiinţifice. Iată de ce nu văd ei nevoia grabnică de a face ceea ce vom face noi atunci când ne va fi sosit domnia, şi anume de a propăvădui în şcolile primare singura ştiinţă adevărată, care e cea dintâi dintre toate ştiinţele ordinii sociale, ale vieţii omeneşti şi ale existenţei sociale, ştiinţa care arată diviziunea (împărţirea) muncii şi prin urmare împărţirea oamenilor în clase şi stări deosebite...Când vom fi dat naştere (cu ajutorul tuturor mijloacelor ascunse de care dispunem prin aurul care e în întregime în mîinile noastre), unei crize economice generale, atunci vom arunca în stradă gloatele întregi de muncitori, în aceeaşi zi, în toate ţările Europei".
Atacul frontal al „Înţelepţilor" bombardează ordinea constituţională a unui stat spre care ei şi-au aţintit pofta. Sfărâmând această temelie, asediatorii adâncesc prăpastia dintre cârmuitori şi popor. Pe primii îi corup iar comunitatea o sărăceşte sub limita existenţei. Sprijină pe toţi amploiaţii şi găgăuţii să parvină politic pentru ai manevra în Parlament prin legi seci şi uscate, provocând schimbarea cât mai deasă a guvernelor. Având masele şi guvernanţii pe tabla de şah îi poate sacrifica după bunul plac şi folositoarea dispoziţie. În mijlocul poporului învrăjbit iudeii sionişti dobândesc bogăţie peste bogăţie şi putere deasupra puterii. Aurul devine propria lor conştiinţă.
Directiva nr. 3
„Pot să vă anunţ de pe acum că suntem aproape de obiectivul nostru final. Încă puţin şi cercul simbolic al şarpelui, care reprezintă poporul nostru, se va închide şi atunci toate ţările europene şi de pe celelalte continente vor fi prinse în el ca într-un cleşte... Am schimbat structura statelor creştine pentru a favoriza desfăşurarea luptelor politice înlăuntrul lor. În scurt timp, tulburările şi rupturile vor apărea peste tot...Creştinii au pierdut obiceiul de a gândi independent de sfaturile noastre ştiinţifice. De aceea ei nu mai văd necesitatea imperioasă de a face ceea ce noi, odată ajunşi la implantarea imperiului nostru, vom face şi anume să predăm în şcolile publice singura ştiinţă adevărată, cea mai importantă dintre ştiinţele sociale, care este ştiinţa convieţuirii umane, care are nevoie de diviziunea muncii şi, ca urmare de împărţirea indivizilor în clase şi situaţii economice... Iar atunci când, prin toate mijloacele ascunse de care dispunem, ca şi prin puterea aurului aflat cu totul în mâinile noastre, vom declanşa o criză economică generală, vom face să dea năvală pe străzi batalioane întregi de muncitori din toate ţările Europei şi din celelalte continente, în acelaşi timp".
Capitolul IV: „Fiecare Republică trece prin diferite trepte de dezvoltare, prin diferite stadii. Primul cuprinde cele dintâi zile de nebunie ale unui orb care se aruncă în dreapta şi în stânga. Al doilea e acela al demagogiei, din care se naşte anarhia; apoi vine în mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal şi pe faţă, şi prin urmare răspunzător, ci un despotism nevăzut şi necunoscut, dar totuşi foarte simţit: despotismul desfăşurat de o organizaţie secretă care lucrează cu scrupule cu atât mai puţine, cu cât operează sub scutul mai multor agenţi, a căror înlăturare nu numai că nu-i face nici un rău acestei organizaţii, dar o ajută chiar, scutind-o de a cheltui mijloacele sale cu răsplătirea unor servicii prea îndelungate...Libertatea în sine ar putea fi inofensivă şi ar putea exista într-un stat, fără a aduce vreun rău bunăstării popoarelor, dacă ea s-ar sprijini pe legile credinţei în Dumnezeu şi ale frăţiei omeneşti, străină de acea egalitate care e dezminţită chiar de legile firii, care au statornicit înfrânarea şi supunerea...Iată de ce trebuie să dărâmăm credinţa, şi să smulgem din sufletul creştinilor însuşi gândul Dumnezeirii şi al Sufletului, pentru a le înlocui cu socoteli şi lipsuri materiale".
Pentru a contracara şi zdrobi definitiv rezistenţa creştină, sioniştii lansează atacuri înteţite asupra libertăţii şi credinţei ortodoxe. Aceşti mari farsori pun la dispoziţia creştinilor reci ori căldicei, diferitele variante ale libertinajului ispititor care-i aţâţă, îi profanează, iar despre credinţă aruncă butada că: fiecare crede în ceea ce vrea, adică în nimic, ceea ce îl face iresponsabil pentru ceea ce face. Pervertindu-le cu uşurinţă caracterele şi aşa firave, indivizii ajug mercenarii iudeilor în lupta contra părinţilor lor evlavioşi, a familiei creştine, a Patriei naţionaliste, a Bisericii lui Hristos.
Directiva nr. 4.
„Orice democraţie trece prin diverse faze. Cea dintâi dintre ele se aseamănă cu furia unui orb care caută un sprijin la întâmplare. Cea de a doua este faza demagogiei, din care se naşte anarhia. Apoi vine, inevitabil, despotismul, dar nu despotismul legal, nu despotismul normal şi declarat-şi, în consecinţă, responsabil-ci despotismul invizibil şi necunoscut, dar care se face simţit. Acest despotism este exercitat de către o organizaţie secretă care nu acţionează la vedere, pe faţă...Libertatea ar fi putut să nu fie vătămătoare şi să se manifeste efectiv în cadrul statului..., numai că s-ar fi sprijinit de la început pe credinţa în Dumnezeu, pe spiritul de fraternitate dintre oameni şi pe ideea egalităţii lor, toate revelate chiar în legile creaţiei, legi care nu stabiliseră ideea de supunere, de împilare... Iată de ce trebuie să distrugem credinţa, să smulgem din minţile creştinilor legea însăşi a divinităţii, cea care stabileşte egalitatea între oameni şi pe care se reazămă libertatea, pentru a le înlocui apoi cu grijile materiale şi cu studiul nevoilor materiale ale omului".
Capitolul V: „Ţinta de căpetenie a guvernământului nostru e slăbirea spiritului public al creştinilor prin critică; să-i facem să-şi piardă obişnuinţa de a cugeta, deoarece gândirea dă naştere împotrivirii; să obosim puterile gândului în hărţuieli oratorice...Pentru a câştiga opinia publică, trebuie să o buimăcim, răspândind din diferite părţi şi vreme îndelungată atâtea păreri care se bat cap în cap, încât creştinii vor sfârşi prin a se pierde în labirintul acesta şi prin a înţelege că e cu mult mai bine să n-ai nici o părere în politică. Vor recunoaşte că acestea sunt chestiuni care nu privesc societatea, şi că ele nu sunt menite a fi cunoscute decât de acela care o conduce. Acesta e întâiul secret. Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes, constă în a înmulţi în aşa măsură greşelile poporului, apoi obiceiurile, patimile şi regulile vieţii în comun, încât nimeni să nu mai fie în stare să descurce acest haos şi oamenii să ajungă să nu se mai înţeleagă unii cu alţii".
După ce arde credinţa şi destramă libertatea, cele două aripi care te înalţă la Adevăr, la Jertfă, la Iubire, pe mormanele distrugerii se înfige suliţa despotismului iudeu, iar prin presă se împrăştie pretutindeni zgura buimăcelii. Li se confiscă trecutul, gloria, legenda, jertfa, martiriul, sfinţenia creştinilor, iar prezentul îl promovează ca sclavie în aşa fel încât viitorul să devină robia tuturor. Apoi prin desfrâu, destrăbălare, frivolitate, corupţie, şomaj, sărăcie să-i învrăjbească pe toţi împotriva tuturor pentru a se produce criza generală şi stricăciunea şi decăderea totală.
Henry Ford înainte de a ajunge preşedinte al S.U.A., arată sistemul de luptă ocult al sioniştilor în lucrarea sa tradusă în germană la pagina123: „Întreaga metodă a Protocoalelor poate fi cuprinsă într-un singur cuvânt: dizolvare. Nimicirea a ceea ce s-a făcut până acum, crearea unei perioade de tranziţie lungă şi fără speranţă, în timpul căreia toate tendinţele cele bune să fie zădărnicite, o slăbire treptată a opiniei publice şi a încrederii generale, până când acei ce stau în afara acestui haos vor întinde mâna lor liniştită şi puternică spre a apuca frânele puterii-aceasta este întreaga metodă." (H. Ford, „Der internationale Jude", vol. I-II, Leipzig-1920-1921).
Directiva nr. 5
„... Problema capitală a puterii noastre este de a slăbi atenţia publică prin intermediul criticii, pentru a-i face pe oameni să piardă obiceiul de a gândi, deoarece gândirea provoacă reacţii. Să transformăm prin urmare, puterea gândirii pe terenul luptelor oratorice!...Pentru a ne asigura că opinia publică se află în mâinile noastre, trebuie să o năucim, exprimând, din diverse părţi şi pe o durată întinsă de vreme, opinii atât de opuse, încât creştinii să se piardă în labirintul lor şi să sfârşească prin a găsi de cuviinţă că cel mai bine este să nu aibă nici o opinie politică. Aceasta este o chestiune pe care societatea creştină nu trebuie să o cunoască, ci doar cel care conduce. Acesta este primul secret. Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes, constă în a multiplica toate defectele poporului, proastele obiceiuri, pasiunile şi regulile politice, în aşa manieră încât nimeni să nu poată face ordine în acest haos şi oamenii să ajungă în situaţia de a nu se mai înţelege între ei."
Capitolul VI: „...Vom face să se mărească salariile, care totuşi nu vor aduce nici un folos muncitorilor, deoarece vom fi dat naştere în acelaşi timp unei scumpiri a obiectelor de primă necesitate, datorită (vom zice noi) decăderii agriculturii şi a crescătorilor de vite".
Toate voinţele, putinţele, averile creştinilor trebuie să fie dependente complet şi înghiţite de Monopolurile Marii Finanţe. Deposedată de puterea politică, aristocraţia creştină ajunge să fie şi dezmoştenită de averile ei funciare. Încurajat negoţul şi sprijinită intens specula se netejeşte calea luxului pentru parveniţi, iar pentru săraci se adânceşte continuu Valea plângerii, prăpastia pieirii. Sporirea salariilor este o intenţie fariseică care determină scumpirea peste măsură a alimentelor, a traiului aflat şi aşa la limita existenţială. Deci, mărirea salariilor aduce de la sine un profit dublu sau triplu în conturile celor bogaţi.
Directiva nr. 6
„... Vom susţine cererea pentru mărirea salariilor, mărire care, fără îndoială, nu va aduce nici un avantaj muncitorilor, mai ales că vom provoca în acelaşi timp creşteri de preţuri la produsele de primă necesitate,-creşteri ce se datorează-vom spune noi-exploatării neraţionale a agriculturii şi zootehniei".
Analizând Primul Congres Mondial Evreiesc de la Basel din anul 1897, care cuprindea doar evreii sionişti şi cei reformaţi, nu şi pe cei ortodocşi, prin prisma celor 24 de directive stabilite pe criterii de referinţă, se constată că întreaga activitate a iudaismului are la bază aplicarea în totalitate a Protocoalele Înţelepţilor Sionului, din 1773, ce-şi trag seva din Talmud, atât în lumea capitalistă cât şi în cea comunistă.
Protocoalele democrate care astăzi ne bântuie încrâncenat aşezările milenare tradiţionale, sfârtecând ţara noastră creştină de la un capăt la altul sunt de fapt rudele de sânge ale celebrelor protocoale sioniste. Ţara noastră postdecembristă trăieşte astăzi din plin prigonirile şi persecuţiile Evului iudaic sionist. „Omenirea trăieşte astăzi momentul iudaic. În continuă ascensiune de la Renaştere până în zilele noastre, iudaismul îşi vede împlinită aspiraţia de dominaţie mondială. După mai bine de două mii de ani de înverşunare, evreii au ajuns să stăpânească lumea..." .(Gabriel Constantinescu, Marginalii la Talmud. Ed. Dacia-1999)
„Protocoalele Înţelepţilor Sionului" constitue un Plan real cu caracter universal, perfect elaborat, îndrăzneţ, secret, erudit, conspirativ, uzurpator, cosmopolit. Un Crez talmudic-iudeo-sionist prin care s-a fondat „Alianţa Israelită Universală", privind finalitatea năzuinţei de a se institui hegemonia mondială a „poporului ales", se propagă ca o Mărturisire de credinţă a marilor Iluminaţi: Marx, Anderson, Beresniak, Weishaupt, Manzzini, Pike, Herzl, Garibaldi, Cremieux, Montefiore ş.a. Cu fără de lege sau fără Dumnezeu, ori mai corect spus cu dumnezeul lor, iudeii sionişti şi reformaţi, călăuziţi secular de rabini şi Iluminaţi care, sunt mai presus de orice, chiar şi faţă de Yahweh, binefăcătorul pe care l-au creat, vasal Mesiei Israel au realizat pământean cea mai puternică structură biologică, cea mai perfectă comunitate secretă, ocultă, inchizitorială, spirituală, finaciară, politică.
Este foarte adevărat că mai mult decât Yahweh, la realizarea planului lor anticreştin şi antimonarhic a fost contribuţia ierarhilor creştini ortodocşi, a papilor, a capetelor încoronate, a castei princiare, a aristocraţiei, a conservatorilor, a republicanilor, a democraţilor, a capitaliştilor şi a comuniştilor în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură. Că astăzi Protocoalele au reuşit, se vede destul de clar, de sigur şi de tragic.
Regimul totalitar al protocoalelor (2)
„Să ne întâlnim pe căile onoarei şi fidelităţii faţă de Patria noastră". (Contraamiral Horia Măcellariu)
Fiinţa poporului român fiinţează din fiinţa divină a Neamului dac, care are o anumită chemare, o aleasă alegere privind continuitatea puterii sale naţionalist-creştine. Nu scopul raţiunii trebuie să conducă Naţia spre tărâmul civilizaţiei, ci sensul spiritualităţii sale creştine care îi conferă demnitatea, onoarea şi autoritatea nemuririi. În comuniunea Naţiei noastre dacoromâne cu Dumnezeu, Părintele ei ceresc îi alege călăuze spirituale cu vibraţii religioase puternice, vizionare, răscolitoare prin jertfă, ce se întrupează tezaurului naţionalist-păstrător al destinului naţional în lume. „Valoarea reală a unui neam nu se măsoară prin comparaţie cu altele, ci numai în raport cu propria sa chemare, cu propriul său destin: o anumită misiune pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o pe pământ". (Vasile Posteucă, Destinul Imperial al Românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul. Ed. Criterion Publishing, p. 32).
Dreapta credinţă, sentimentul, entuziasmul, suferinţa, dăruirea, dreapta cumpănire, stările metafizice, arderile mistice, dragostea sunt proniatoare frământărilor şi consecinţelor sângeroase provocate de vrăjmaşii străini şi lăuntrici ce nesocotesc legea Creaţiei, în cadrul căreia Naţia dacoromână trebuie să-şi împlinească destinul, îndeplinind harul ei în istorie, dar şi ca armonie în cadrul celorlalte naţiuni.
Numai o Elită ortodoxă cu o înaltă morală creştină, cu o competenţă superioară profesional, cu o instanţă a autorităţii sale jertfelnice poate redeştepta, poate înarma spiritual, poate apăra, poate aduce biruinţa conştiinţei naţionaliste a poporului românesc în lupta cu invazia iudeo-sionistă, de care ne avertiza pe la 1868, renumitul profesor universitar Desjardines: „Invazia iudeilor în ţara românească a luat proporţii aşa de mari, încât a înspăimântat populaţia acestei ţări, căci se vede invadată de o rasă bizară şi vrăjmaşe, care constitue o naţionalitate străină şi cu totul opusă intereselor ei."(Arch. 3 p. 411, cf. Toma Petrescu în Ni se pierde Neamul-1940, Institutul de Arte Grafice „Cugetarea", p. 8).
Capitolul VII: „...La orice împotrivire, va trebui să fim în stare să-i facem pe vecini să declare război ţării care ar îndrăzni să ne stea în cale, iar dacă şi aceşti vecini s-ar gândi să se întovărăşească împotriva noastră, va trebui să-i înfrângem pe toţi printr-un război universal, al lumii întregi. Cea mai sigură cale spre izbânda în politică e secretul, tăinuirea acţiunilor: cuvântul diplomatului nu trebuie să se potrivească cu fapta lui. Va trebui să silim guvernele creştine să lucreze după planul nostru larg alcătuit, şi care e deja aproape de ţel".
Pregătirea îndelungată privind toate aspectele celor două puteri care trebuiesc îndepărtate, nimicite: Biserica şi Monarhia, munca minuţioasă, obsedantă chiar, voinţa fără scrupule conduce la îndeplinirea cu prisosinţă a planului lor sionist. Iudeo-sioniştii conform preceptelor rabinice sunt în mijlocul tuturor frământărilor, în mijlocul tuturor nemulţumirilor, în mijlocul tuturor revoltelor, conflictelor, crizelor, conjuraţiilor, războaielor, dar nu pentru a le aplana, pentru a rezolva divergenţele, pentru a preîntâmpina consecinţele nefaste, ci pentru a le naşte, pentru a le întreţine belicos, beligerant, pentru marile premiere dramatice din care îşi trag mari foloase. Aşa a fost cazul vecinilor asmuţiţi în contra noastră... Aşa a fost focul răscoalelor ţărăneşti de la 1907, care graţie crizei apărute în final de care s-a profitat pe mai multe planuri: economic şi politic prin acutizarea relaţiilor populaţie rurală-dinastie regală, sau poate chiar o invazie, două..., a fost pusă la cale şi întreţinută de arendaşii alogeni-urâtorii de ţărani.
Revoluţia (răscoala) este întotdeauna un mijloc sigur, rapid şi prosper pentru afacerile iudeilor. „...Numai ei (iudeii) au putut să recurgă la instigatori socialisto-anarhişti din ţară şi chiar din străinătate (Bulgaria, Austro-Ungaria, Rusia),-care, după cum o recunoasc ei singuri (Bernard Lazare, Les Juifs en Roumanie), sunt în solda lui Israel. Numai ei nutreau o ură neîmpăcată cu proprietarii rurali. Numai ei ar fi dorit să vadă venind aici armata austriacă, care ar fi impus desigur suveranitatea lui Iuda." (Dr. Nicolae C. Paulescu, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria. Ed. Babel/ Vicovia, Bacău-2010, p. 105).
Directiva nr. 7
„... Trebuie să fim oricând pregătiţi să declarăm război, prin intermediul vecinilor săi, oricărei ţări care ar îndrăzni să ni se opună sau să ne ţină piept. Şi dacă aceşti vecini vor ajunge la o înţelegere cu ţara care e împotriva noastră va trebui să îi distrugem pe toţi printr-un război mondial. Cea mai bună cale de succes în chestiunile politice este secretul absolut. Cuvântul diplomatului nu trebuie să coincidă cu acţiunile sale. Avem datoria de a obliga guvernele creştine să acţioneze în concordanţă cu planul nostru, pe care l-am expus pe larg până acum şi care se apropie de împlinire."
Capitolul VIII: „Trebuie să ne însuşim toate armele pe care le-ar putea întrebuinţa duşmanii împotriva noastră. Va trebui să găsim în subtilităţile şi fineţile limbii juridice o îndreptăţire pantru cazul când vom fi siliţi să dăm pedepse care ar putea părea prea îndrăzneţe şi nedrepte, deoarece e nevoie ca acestea să fie exprimate în termeni care să aibă aerul că sunt nişte maxime morale foarte înalte, având totodată şi o înfăţişare legală". Preocuparea de căpetenie a iudeilor a fost să-şi asigure permanent suveranitatea asupra ştiinţelor socio-economice pentru a benefecia întotdeauna de cele mai subtile interpretări. Visul lor s-a realizat când şi-au impus dominaţia asupra celebrei şcoli din Paris: „Ecole des Hautes Etudes sociales", care nu e franceză, ci din Franţa.
Şcoala iudaică, deci a pregătit pe mai toţi marii conducători europeni şi din lume. Este destul de uşor de înţeles, la cine se află cheia care deţine misterul conducerii, fapt care iar l-a revoltat pe Henry Ford (rectific după observaţia prietenului meu Dumitru Ionescu-Bucureşti, din primul articol, : n-a ajuns preşedintele S.U.A., fiindcă n-a vrut), afirmând răspicat: „Când studiem o adunare care hotărăşte asupra destinelor omenirii, precum aceea a conferinţei de pace, când urmărim oamenii care stau în cel mai înal grad sub influenţa evreiască, şi mai ales le cercetăm trecutul lor, atunci aproape fără nici o greutate putem fixa momentul, în care ei au căzut în situaţia fatală, el le-a adus unele foloase de moment, dar i-a făcut în mod inexorabil sclavi ai unei puteri care evită lumina publicităţii. Spectacolul uimitor de a vedea bărbaţi de stat anglo-saxoni împresuraţi şi consiliaţi permanent de către prinţii rasei semite, se explică prin cunoaşterea petelor negre ale acelor oameni şi prin vorbele din Protocoale: „Noi vom face să se aleagă Preşedinţi al căror trecut conţine vreo afacere ascunsă şi întunecoasă". (H. Ford, „Der internationale Jude", vol. I-II, Leipzig-1920-1921, p. 179). Astăzi se vede mai clar, mai cert, mai lămurit ca niciodată în orice împrejurare, influenţa covârşitoare a sionismului răsfrântă dramatic asupra creştinismului. Paradoxal şi destul de grav este faptul că deşi se descoperă totuşi adevărul, pentru cei mai mulţi, minţile le rămân înceţoşate graţie beznei propagate tot de influenţa „protectoare" a celor iniţiaţi care veghează permanent la împlinirea scopului lor.
Directiva nr. 8
„Suntem obligaţi să stabilim legături de prietenie cu toate organizaţiile pe care adversarii noştri le-ar putea folosi împotriva noastră. Trebuie să găsim prin intermediul subtilităţii cuvântului juridic, o justificare pentru a servi la camuflarea acţiunilor noastre, care e posibil să pară foarte insolente şi nejustificate, dar pe noi ne interesează să enunţăm aceste acţiuni prin intermediul cuvintelor pentru a da impresia că acţiunile sunt de o înaltă conduită morală, având în acelaşi timp şi un caracter legal."
Capitolul IX: „...Guvernământul nostru Suprem constă în condiţii extra-legale, care de obicei sunt cuprinse în cuvântul puternic şi energic: dictatură". Inchiziţia dictaturii celor „aleşi", stabileşte că liderii lor religioşi care păstoresc turma „aleasă" în sânul comunităţilor, nu au un plan cu acelaşi numitor comun pentru toate popoarele, ci diferit: conform naturii, culturii, tradiţiei, eroismului neamului respectiv. Sub suzeranitatea lui Iuda (mondialismul sionist), deviza sub care au căzut în capcană creştinii şi sub care s-au comis atâtea robii, discriminări şi xenofobii: „Libertate, Egalitate, Fraternitate", îşi schimbă tâlcul. Respectivii învinşi, sclavi, vor primi doar câte o firimitură ca la împărtăşanie din cele trei noţiuni, din mâna pontifilor puterii ecumenice globale. Mâna aceasta suverană care risipeşte aurul strâns tot de la aceşti condamnaţi, ridică pătimaşii, viciaţii, ambiţioşii, pofticioşii, răzbunătorii.
Pentru fiecare popor, mâna aceasta uscată ce se întinde peste pământ deţine câte un „As" cu chipul liderului valet, al cărui rol este de a diviza ţara în partide, organizaţii, federaţii, de a spulbera economia, de a renega naţionalismul, de a abjura credinţa. În mâna stângă, cea chircită de avariţie, pontifii iluminaţi ţin frâiele presei cu cele două feţe: lauda sau denigrarea. Presa calomnioasă construieşte un zid înalt în jurul persoanei „non grata" pentru ca chiorii şi orbii să nu poată vedea niciodată. Dacă lângă aur, viclenie, cămătărie, conspiraţie, presă se mai adaugă sectele, prostituţia şi terorismul, asediatorii iudaismului sionist au de fapt în lume cea mai puternică şi cea mai de temut armată a tuturor timpurilor.
Directiva nr. 9
„Conducerea noastră superioară îşi desfăşoară activitatea în condiţii supralegale, care pot fi calificate cu un cuvânt foarte puternic, adică: dictatură".
Capitolul X: „...Din liberalism s-au născut guvernele constituţionale care au înlocuit, pe seama creştinilor, autocraţia salvatoare cu Constituţia, care, după cum o ştiţi bine, nu e altceva decât o şcoală de discordii, de neînţelegeri, de discuţii, de deosebiri de vederi şi de frământări sterpe ale partidelor; într-un cuvânt, e şcoala a tot ceea ce face ca un Stat să-şi piardă individualitatea şi personalitatea".
În politică, mai corect spus în tabăra politicianistă, forţa lucrurilor o dă vulgul, proletariatul debusolat şi credul în toate.Votul lor obştesc mai are şi caracterul de orbesc, venit prin cataracta liberalistă şi glaucomul comunist. „Cutezătorii" roş-portocalii au dres şi dreg atât de bine cu condimente „democrato-oculte" Constituţia, încât să se menţină timp îndelungat neînţelegerile, ura şi conflictele între partide. Epoca francmasonică a creat aşadar Era republicană, astfel că toţi Fii Republicii, preşedinţii sunt progeniturile Iluminaţilor. Preşedinţii oricât de puternici par la prima vedere, ei sunt de fapt bufonii de lux ai Iniţiaţilor, care vor acorda legile ţării în fără de legi, conform voinţei regilor aurului lumii. Legile dacă sunt potrivnice, preşedintele le va anula. Dacă sunt puţine le va înmulţi. Dacă sunt drepte le va strâmba. Dacă sunt clare, le va întuneca. Dacă sunt fireşti le va face provizorii. Dacă sunt justiţiare pentru toţi atunci se va schimba Constituţia. După ce se incinerează Tradiţia creştină, naţionalismul dacoromân urmează avalanşa zăpăcelilor şi uraganul desprinderii de firesc prin răsturnarea şi profanarea a tot ce este românesc, divin şi veşnic.
Celor pistruiaţi, perciunaţi, cu ochi mulţi peste tot, înroşiţi, sfedelitori, cu urechi pleoştite surprinzând orice şoaptă, rugă, îndemn, elan, zel, cu mâinile răsfirate peste Planeta aceasta nu chiar atât de albastră, însă foarte mult râvnită, le e mult mai la îndemână republicele decât monarhiile, deşi sângele „albastru" cancerigen i-ar avantaja, cum de fapt i-a şi sprijinit în lupta lor pentru distrugerea monarhiilor creştine punându-le ca heraldică cununile de spini,dar nu pentru merit, ci în batjocură. De ochii lumii se mai păstrează câte un cărbune monarhic care deabia acoperă degetele de la o mână. Mai pâlpâie câte o dinastie atât de fidelă şi de slugarnică. Vigilentul Henry Ford este din nou pe baricadă, dând alarma: „Iudaismul va mai tolera monarhi, câtă vreme îi va întrebuinţa. Probabil cel din urmă tron pe care îl va evacua, va fi tronul englez; căci, dacă pe de o parte conştiinţa britanică se simte onorată de a fi patronul iudaismului şi a se împărtăşi de binefacerile acestei protecţii-, pe de altă parte, după concepţia evreiască, este un fapt prielnic de a se întrebuinţa această putere mondială la atingerea scopurilor evreieşti. O mână spală pe alta; dar această tovărăşie va dura atâta vreme, până ce Iuda va fi gata să dea Britania peste cap, ceea ce aproape poate să facă în fiecare moment. Sunt destule semne că se află înaintea executării acestei misiuni." (op. cit., p. 158)
Ca totul să se desfăşoare planului lor înţelept de diabolic trebuie să o recunoaştem, drepturile constituţionale vor fi substituite doar cu îndatoriri, aşa cum garantează guvernarea lor autocrată. Cei care îi ajută cel mai mult în acest plan mefistofelic sunt neoliberalii zeloşi, care sunt la fel de capabili ca şi verii lor primari neocomuniştii, precum şi culmea ironiei: preoţii, ierarhii şi turma lor bezmetică de credincioşi.
Directiva nr. 10
„... Din liberalism s-au născut statele constituţionale care au înlocuit pentru creştini, monarhia salvatoare, iar Constituţia, cum prea bine se cunoaşte, nu este altceva decât o şcoală a disensiunilor, a urii, a discuţiilor şi polemicilor de partid. Într-un cuvânt, Constituţia este şcoala a tot ce determină un stat să-şi piardă integritatea şi personalitatea".
Mărgăritarele şi mireasma harului lor sacru a verdelui April
01.04.1881, Octavian Goga, mare poet creştin şi om politic naţionalist; 01.04.1887, Ion Negulescu, general, deţinut politic, erou-martir; 02.04.1922, Roman Braga, Arhimandrit, scriitor; 04.04.1909, Horia Cosmovici, avocat, deţinut polititc-religios; 04.04.1922, Corneliu Deneşan, pictor/ sculptor, deţinut politic-religios, poet al Crucii; 05.04.1884, Ion Constantin Inculeţ, om politic şi de stat; 05.04.1945, Georgeta Scurtu-profesor-istorie; 06.04.1911, Constantin Burduja, preot, deţinut politic-religios; 06.04.1941, Gheorghe Zamfir, compozitor, cel mai virtuos naist al lumii; 07.04.1931, Amza Pellea, unul dintre cei mai mari actori de film şi de teatru; 09.04.1949, martiriul Ecaterinei (Titi,n.1924) Gâţă-Fecioara Crucii, ucenica Părintelui Arsenie Boca, ctitoră a Mănăstirii Vladimireşti-Galaţi; 10.04.1912, Cleopa Constantin Ilie, Arhimandrit, marele monah-scriitor; 11.04.1911, Emil Popa, deţinut politic-religios, avocat; 12.04.1912, Iustina Constantinescu, presbiteră, profesor, eroină anticomunistă a Grupului Nucşoara-Argeş, deţinut politic-religios; 13.04.1886, Nicolae Tonitza, pictor, grafician; 14.04.1914, Dr. Faust Brădescu, deţinut politic-religios, scriitor-filosof; 14.04.1924, Alexandru Virgil Ioanid, deţinut politic-religios; 15.04.1905, Vică Georgescu, avocat, deţinut politic-religios; 17.04.1907, Nicolae Dabija-maior, erou de război, martir al Crucii; 17.04.1922, Valentina Gafencu-Elefteriu, deportat politic-religios; 18.04.1894, Pamfil Şeicaru, erou de război, ctitorul mănăstirii de maici Sfânta Ana, Orşova-Mehedinţi, scriitor, cel mai mare gazetar al secolului XX; 20.04.1882, Nicolae Ciupercă, general, deţinut politic, erou-martir; 21.04.1922, Deliu Iulian Bălan, deţinut politic-religios, poet al Crucii; 21.04.1936, Ioana Maria Cantacuzino, prinţesă, elevă luptătoare anticomunistă, deţinut politic-religios; 22.04.1850, Veronica Micle, poetă, publicistă, traducătoare, Zâna Luceafărului Mihail Eminescu; 23.04.1912, Ana Hristu/ Monahia Nicodima Vasilache, profesor, deţinut politic-religios; 24.04.1953, martiriul lui Gheorghe Brătianu, prinţ, om politic, istoric; 24.04.1954, Gheorghe Constantin Nistoroiu, profesor-teolog, naţionalist-ortodox, slujitor al Cuvântului şi-al Adevărului; 26.04.1909, Ilie Imbrescu, preot, dr. în teologie, scriitor-mărturisitor, deţinut politic-religios, erou-martir; 26.04.1919, Emilian Ezechil, inginer-ofiţer, erou de război, scriitor; 28.04.1894, Horia Măcellariu, Contraamiral, deţinut politic-naţionalist; 28.04. 1941, Gheorghe Jipa Rotaru, prof. univ. dr. Comandor, scriitor-fondatorul Şcolii de Vară, Maia Catargi-Ialomiţa; 29.04.1921, Aurel State, profesor, ofiţer, erou-martir, scriitor-mărturisitor.
Tuturor Mlădiţelor lui April şi purtătorilor numelui sfânt al Marelui Mucenic Gheorghe, lumină, căldură, har, dragoste şi biruinţă!
* Fond de carte: Arhiva, bibliofil Dumitru Ionescu-Bucureşti
Adaptare grafică – I.M.