Revista Art-emis
Doctrina comunismului (1) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 28 Februarie 2018 13:14

Prof. dr.Gh. C-tin. Nistoroiu„Dreptatea f?r? putere este neputincioas?, iar puterea f?r? dreptate este tiranic?". (Blaise Pascal).
„Nu este vina mea dac? cei care m? acuz? sunt tocmai aceia care au organizat o afacere mondial? din vânzarea ciolanelor bunicilor lor". (Roger Garaudy).

Iudaismul-religia iudeilor s-a fondat pe miturile artificial create privind „convorbirile directe" dintre Iahveh (dumnezeul, creat dup? chipul ?i asem?narea lor) ?i „sacrii patriarhi": Avraam, Isaac, Iacov (Israel) ?i Moise. În componen?a istoric? a Vechiului Testament au intrat mai multe categorii de popoare: canaanenii, amori?ii, filistenii, hiti?ii, to?i deveni?i palestinieni ?i khazarii, pretin?ii evrei. No?iunea de iudaism vine de la locuitorii statului Iuda, în care s-au convertit primii adep?i, iar cea de mozaism de la presupusul profet Moise. Iudaismul, fundamentat politic profund a constituit baza sionismului ca doctrin? extremist?.

Coborând de pe platoul Sion - „s?la?ul lui Dumnezeu", sionismul s-a manifestat primar în sânul iudaismului, dar cunoscând o ampl? dezvoltare atunci când poporul Khazar l-a înfiat ca religie, acceptându-i caracterul na?ionalist, xenofob ?i extremist, prin exacerbata ?i absurda dogm? de „popor ales". Khazarii se numesc sub numele fals de evrei, impunându-?i suprema?ia mondial?, conform pretinsului testament al „poruncilor Dumnezeului lor." Practic, în sens general cele dou? ramuri de semitice, distincte ca etnie, având îns? iudaismul ca religie comun? pot fi numi?i iudei. Biblia iudaic?-Vechiul Testament este o istorie a iudeilor, iar Talmudul ?i Cabala reprezint? codurile de norme sacre, iudaice ce trebuie respectate la modul absolut. Iudaismul parcurge istoric trei etape: etapa talmudic?, etapa rabinic? ?i etapa reformist?, numit? ?i neoiudaismul.

Prin r?spândirea iudeilor în lume, aceste colonii s-au organizat puternic institu?ional, fiind coordonate ?i conduse la nivel de ?ara de adop?ie ?i universal de sinoadele rabinice, conferindu-le o structur? organic? ?i politic?, astfel c? sionismul s-a implicat la nivel interna?ional, prin organiza?iile sale secrete de tip masonerie. Na?terea Mi?c?rii Hascala, reforma religioas? din veacul al XVIII-lea, ini?iat? de Moise Mendelssohn-Moise Ben Mendel, a creat Neomesianismul. Adep?ii înfoca?i ai noii reforme au fost discipolii Mi?c?rii Hascala ?i membrii „Uniunii Evreilor pentru ?tiin?? ?i Civiliza?ie" condus? de rabinii Moise Hess ?i Baruch Levy, mentorul lui Marx, c?ruia i-a explicat în detaliu natura Neomesianismului, ce va fi realizat doar printr-o revolu?ie comunist? universal? axat? pe clasa muncitoare.

1. „Poporul evreu în întregime va fi propriul s?u Mesia. Domnia sa asupra universului se va face prin unificarea celorlalte rase umane, eliminarea monarhiilor ?i a frontierelor, care nu sânt decât bastioane ale individualismului, ?i prin instaurarea unei republici universale care va recunoa?te pretutindeni drepturile de cet??enie ale evreilor. În aceast? nou? organizare a omenirii, fiii lui Israel, r?spândi?i acum pe toat? fa?a p?mântului, cu to?ii de aceea?i ras? ?i cu aceea?i forma?ie tradi?ional? vor ajunge f?r? mari opreli?ti s? fie elementul conduc?tor peste tot, mai ales dac? reu?esc s? impun? maselor muncitoare o conducere format? din evrei. Astfel, datorit? victoriei proletariatului, vor ajunge în mâinile israeli?ilor guvernele tuturor na?iunilor o dat? cu formarea republicii universale. Atunci proprietatea individual? va putea fi înl?turat? de c?tre guvernele rasei evreie?ti, care vor putea administra astfel peste toate bog??iile popoarelor. ?i a?a se va împlini f?g?duiala Talmudului, anume c? atunci când timpurile mesianice vor veni, evreii vor ?ine sub cheile lor bunurile tuturor neamurilor lumii." (Rabinul Levy Baruch, cf. dr. Luis Bielski, Sionism ?i Comunism)

Convin?i c? Mesia atât de mult a?teptat este o metafor?, l-au substituit cu na?iunea în sine, dând na?tere socialismului marxist sau comunismului. În sânul iudaismului, Sionismul s-a dezvoltat ca mi?care mesianic?, de tip neomesianic.

2. „... a?a cum neomesianic este ?i socialismul comunist al lui Karl Marx, ambii constituind tentaculele aceleia?i caracati?e israelite care caut? s? st?pâneasc? lumea pentru a-?i împlini astfel idealul mesianic." (ibid.)

Alte surse în afara celor falsificate inten?ionat, arat? c? grosul conduc?torilor Revolu?iei din 1917, erau evrei din comunitatea evreiasc? rus? ?i evrei din comunitatea evreiasc? american?, în propor?ie de 90 la sut?. Stalin afirma în cartea sa: Marxismul ?i chestiunea na?ional?, publicat? în 1913, c? în Rusia tr?iau circa 6 milioane de evrei, din care 96 la sut? tr?iau în ora?e. La aceast? cifr? destul de mare se adaug? coeficientul lor specific de unitate, putându-se cu u?urin?? organiza, ajuta?i fiind de iudaismul interna?ional, de masa muncitorilor ?i cea a ??ranilor obidi?i, pentru a se conduce spre obiectivul propus revolu?ia comunist?. Ecoul propagandei r?sunând în toate clasele sociale s-a f?cut prin masonerie ?i prin agen?ii iudaismului în mod sistematic, preg?tind prin ac?iuni subversive terenul pe care s? fie îns?mân?at comunismul. Victoriei comunismului în Rusia a fost preg?tit? în premier? de unul dintre mae?trii masoneriei ruse, evreul Aleksandr Kerenski alias Adler Kirbis, care a jucat la dublu: ?i pentru ?ar ?i pentru Lenin. De profesie avocat, a intrat în Partidul Muncitoresc Rus, ajungând în Dum? ca deputat, reprezentând sociali?tii modera?i. Cu sprijinul masoneriei a ajuns în Februarie 1917, în guvernul provizoriu, ministru de justi?ie, apoi în mai, ia portofoliul Ministerului de R?zboi, pentru ca în August acela?i an s? devin? prim-ministru, în locul principelui Gheoghievici Ivov. Declan?eaz? un conflic dur împotriva Comandantului armatei ?ariste, Gheorghievici Kornilov, pe care-l „demite", apoi îl aresteaz?, declarând Rusia „republic?" la 15 Septembrie 1917, instituindu-se pre?edintele guvenului provizoriu ?i comandant al armatei, detronând-ul astfel cu destul? u?urin?? pe ?arul Nicolae al II-lea.

Lovitura de stat organizat? în luna Octombrie de Lenin ?i Tro?ki a fost o simpl? formalitate. Adev?rata victorie i-a apar?inut lui Kerenski, care la 8 Noiembrie 1917, pred? ?tafeta puterii confra?ilor s?i bol?evici, el autoexilându-se în occident ca dizident „anticomunist". Masele de muncitori, trebuiau atrase spre aceast? iluzie a binelui socio-proletar, dar numai pentru a deveni în lupta pentru putere, în lupta pentru hegemonia comunismului, instrumentul permanent de sacrificiu pentru liderii marxist-lenini?ti. Muncitorii trebuiau în primul rând în?ela?i cu promisiuni himere, promisiunea fiind oferta cea mai necostisitoare, prin presa propagandistic? pentru a deveni for?a revolu?ionar?, „carnea de tun" pentru teoreticienii ?i liderii insurgen?i ai revoltei în drumul lor spre împlinirea Revolu?iei mondiale comuniste.

To?i ideologii teoreticieni ?i practicieni ai comunismului au fost evrei. Ei au construit mai întâi arhitectura „socialismului ?tiin?ific", pe care au îmbr?cat-o în armura teoriilor economice, iar deasupra au pus ca acoperi? dialectica materialismului. Exploatarea la maxim a trecutului mitic, i-a adus iudaismului marea victorie a prezentului. Comunismul n-a fost creat pentru mase, pentru proletari, ci pentru puterea mondial? a Ocultei iudaice, plan care ast?zi este în pragul reu?itei prin liberalismul-social-democrat, adic? prin trasfuzia de comunism la neocomunism ?i cea de capitalism la neocapitalism, ?inând cont c? ambele sisteme au p?rin?i sioni?ti comuni.

Cea mai puternic? armat?, înainte de înrolarea proletariatului a fost Presa, ini?iat? ?i controlat? de trusturile evreie?ti, precum cel al lui Mauritius de Hirsch-trustul Hirsch (Hearst),care pe la 1850, dep??ea 200 de ziare, cel al lui Leopold Ullstein, Campania de Pres? ?i Edituri-Berlin ?.a. 3.„...Între 1915-1930, aceast? campanie de pres? a ajuns s? se impun? aproape dictatorial în presa german?, publicând cel mai important ziar al ??rii, „Die Berliner Morgenpost", într-un tiraj de 600.000 de exemplare; cea mai important? revist? ilustrat? german?, , „Die Berliner Illustrierte Zeitung", cu 2 milioane de exemplare; cea mai important? revist? s?pt?mânal?, „Die Grune Post", cu 1 milion de exemplare, la care se ad?ugau alte trei ziare berlineze, dou? s?pt?mânale ?i zece publica?ii lunare. În afar? de aceasta, editura publica anual c?r?i cu un tiraj total de 2 milioane de volume. Tipografia Companiei Ullstein..., avea ca angaja?i 10.000 de muncitori. Evreul Rudolf Hans Franz Ullstein, fiul lui Leopold, avea un câ?tig de circa 20 de milioane de m?rci, 6 milioane de dolari pe an, de pe urma activit??ii ziarelor ?i editurii." (Traian Romanescu, Marea Conspira?ie Evreiasc?. Ed. Logos, Bucure?ti-1997, p. 127)

Iudaismul interna?ional a fost cel care a netezit calea socialismului împlinindu-l în revolu?ia comunist? din Rusia sovietic?. S? spunem câteva cuvinte despre corifeii evrei ai iudaismului interna?ional-comunist:
1. Karl Heinrich Marx, alias Kissel Mordekay, „p?rintele marxismului", este cel care a formulat concep?ia na?ionalismului evreu, dar ?i-a pus eticheta de „interna?ionalist", pentru a p?stra aparen?ele. De fapt Marx a tr?it ca un mare burghez pe banii capitali?tilor evrei germani pentru concep?iile lui na?ionaliste, ultrana?ionaliste ?i interna?ionaliste. Evreul Karl Marx/ Kissel Mordekay amestec? a?adar, în teascul eu-lui s?u cele dou? elemente: utopia ?i revolu?ia, rezultând o materie brut?, marxismul, urmând ca dup? decantare s? se transforme într-o licoare ro?ie cu gust de sânge denumit? comunism.

În prodigioasa revist? „Deustche Franzosische Jahrbucher" – „Anale Franco-Germane" a publicat în 1844, articolul ultrana?ionalist: „Zur Judenfrage" - „Despre chestiunea evreiasc?", „în care face o analiz? detaliat? a problemei na?ionale evreie?ti, polemizând cu Bruno Bauer, un alt radical evreu din Germania. Pân? în anul 1847, Marx a lucrat de asemenea la redactarea „Programului sionist" care, împreun? cu noi ad?ugiri f?cute de diver?i evrei a fost transmis întregii evreimi interna?ionale în anul 1897, în cadrul Primului Congres Mondial Evreiesc.

În 1848, Karl Mordekay a publicat la Londra cunoscutul „Manifest Comunist", care declan?eaz? agitarea clasei muncitoare din ??rile cre?tine ?i lupta împotriva capitalismului burghez, pentru implantarea „dictaturii proletariatului", totul de fapt în cadrul luptei secrete duse de iudaismul mondial pentru a st?pâni lumea. Referindu-se la opera lui Marx, Hitler scria în „Mein Kampf" (Lupta mea), „Karl Marx a fost pur ?i simplu singurul individ dintre atâtea milioane care, în mocirla unei lumi corupte a descoperit cu ochiul sigur al unui profet veninul indispensabil comprimându-l ca printr-o art? magic? într-o solu?ie concentrat? în scopul de a accelera distrugerea existen?ei tuturor na?iunilor libere de pe p?mânt ?i, toate acestea pentru a-?i servi propria-i ras?". (Traian Romanescu, op. cit., p. 20-21)

2.Friedrich Engels, evreu n?scut la Barmen-Prusia Renan?, în 1820, al doilea p?rinte al marxismului ?i primul al Interna?ionalei „Socialiste"(comuniste), înfiin?at? în 1849.

3. Karl Kautski, alias Kaus, evreu n?scut la Praga în 1854, scriitor socialist, autorul celei mai înver?unate lucr?ri împotriva cre?tinismului Der Ursprung des Chirstentum (Originile Cre?tinismului), în 1908, „cel mai puternic atac deschis lansat vreodat? de un evreu împotriva religiei cre?tine". M (ibid, p.21); „Programul Socialist" de la Erfurt-Germania în 1891; Crimele de la Chi?in?u ?i problema evreiasc? (unde elaboreaz? iudaismul ca na?iune), în 1903 ?i „Vorlaufer des Sozialismus" (Avangarda Socialismului).

4. Ferdinand Lassalle, evreu n?scut la Breslau în 1825, promotor al ideilor extremiste, denumit „socialistul german". A fondat „Allgemeiner Deutscher Arbeiterverein" (Partidul Muncitoresc German). În lucr?rile sale, „Die Offenes Antwortschreiben" (Contest?ri deschise) ap?rut? la 1863 ?i „Kapital und Arbeit" (Capital ?i Munc?), în 1864. Lassalle, propune prin propagand? ?i agita?ie socialist?, înl?turarea dinastiilor regale ?i a aristocra?iei cre?tine, prin înlocuirea lor cu guverne burgheze care promovau dictatura economic?. „A fost omorât în duel de ofi?erul român Racovi??, dup? ce evreul îi insultase prietena german?." 6. (ibid. p. 21)

5. Eduard Bernstein, evreu n?scut la Berlin în 1850, autorul lucr?rilor: Die Voraussentzungen des Sozialismus (Presupuneri despre socialism) - 1899; „Vorwarts Sozialistatus!" (Socialism, înainte!)-1901; Dokumente des Sozialismus (Documentele socialismului)-1902; Zur Geschichte und Theorie und Praxis (Istoria ?i teoria socialismului-1904; „Die heutige Sozialdemokratie in Theorie und Praxis „ (Social-democra?ia de azi în teorie ?i practic? (1905); Die Aufgaben des Sozialdemokratie (Îndatoririle social-democra?iei) (1909) ?i Die Deutsche Revolution (Revolu?ia german?)-(1921).

6. Celelalte teorii materialist-economice care, ?i-au desf??urat agita?ia ?i propaganda în numeroase ??ri pentru atragerea proletariatului la lupta comunismului apar?in de asemenea evreilor: „Jacob Lastrow, Max Hirsch, Edgar Loening, Wirschauer, August Babel (Femeia ?i socialismul-1893), Schatz (Individualism economic ?i social), David Ricardo ?.a." 7. (ibid. p. 22)

Gra?ie înfrângerii în 1918, a Germaniei, Oculta iudaic? a r?sturnat guvernul printr-o „revolu?ie social?", formând primul cabinet evreu-comunist:
1. Preuss-Interne; 2. Freund-Interne; 3. Lansdberg-Finan?e; 4. Karl Kautski-Finan?e; 5. Schiffer-Finan?e; 6. Eduard Bernstein-secretar al Trezoreriei statului; 7. Fritz Max Cohen-?ef al serviciului de Informa?ii, fost corespondent al ziarului „Frankfurter Zeitung".

Al doilea cabinet tot în 1918, era alc?tuit din aceea?i semin?ie:
1. Hirsh-ministru de Interne; 2. Rosenfeld-ministrul Justi?iei; 3. Futran-Înv???mânt; 4. Arndt-Înv???mânt; 5. Simon-secretar la Finan?e; 6. Kastenberg-directorul sec?iei de arte ?i litere; 7. Stathgen-ministru al Dezvolt?rii; 8. Meyer Gerhart-directorul comer?ului cu coloniile; 9. Wurm-secretar la Alimenta?ie; 10. Merz, Weil, Katzenstein, Stern, Leewemberg, Frankel, Schlesinger, Israelowitz, Selingsohn, Laubenheim etc., ocupau func?ii de seam? în ministere.

Alte sectoare remarcabile ale învinsului stat german în 1918, erau ocupate tot de evrei:
1. Kohen-pre?edintele Comitetului Solda?ilor ?i Muncitorilor Germani, „corespondent al unui soviet similar înfiin?at în acela?i an în Rusia"; 2. Ernst-?eful poli?iei din Berlin; 3. Sinzheimer-?eful poli?iei din Frankfurt; 4. Lewy-?eful poli?iei din Hessen; 5. Kurt Eisner-pre?edintele Bavariei; 6. Jaffe-ministrul fina?elor bavareze; 7. Brentano-ministru al industriei, comer?ului ?i transporturilor, apoi ministru al afacerilor externe al Republicii Federale Germania în cabinetul Adenauer; 8. Talheimer-ministru în Wurtemberg; 9. Heiman - ministru de stat în Wurtemberg; 10. Fulda-în guvernul din Hessen; 11. Theodor Wolf-redactor ?ef al ziarului „Berliner Tagenblatt"; 12 Gwiner-director al „Deutsche Bank". Delega?ii Conferin?ei de Pace-Versailles erau evrei 8., „printre care: Rathenau, Wassermann, Mendelson Bartoldy, Max Warburg, Dr. W. Strauss, Oscar Oppenheimer Merton, Brentano, Struk ?i Deutsch. [...] În luna ianuarie 1919, un grup comunist, cunoscut sub numele de „Liga Spartakus", a încercat s? dea o lovitur? de stat, printr-o revolt? comunist? izbucnit? la Berlin. Capii revoltei? Erau evreii Rosa Luxemburg ?i Karl Liebknecht. Dup? ce s-a votat constitu?ia de la Weimar, în 31 iulie 1919, evreii au reu?it s? ocupe pozi?ii cheie în guvernul lui Scheideman, astfel c? influen?a lor catastrofal? asupra vie?ii politice germane continua.

Unul dintre cei mai periculo?i evrei era, f?r? îndoial?, Walter Rathenau, evreu mason, membru al ordinului mason interna?ional B'nai B'rith, originar din Berlin, unde se n?scuse în 1867... În aprilie 1920 a fost numit de c?tre „Reichswirtschafsrat" (Adunarea sau Camera German?) membru în „Socialization Comision", comisia de socializare îns?rcinat? cu „na?ionalizarea" minelor de c?rbuni. În mai 1921, Rathenau a fost numit ministru de externe al Republicii de la Weimar. În decembrie acela?i an a întreprins faimoasa vizit? la Londra pentru a-i propune lui Lloyd George, primul ministru britanic, crearea „Statelor Unite ale Europei", cuprinzând ?i Rusia comunist? ?i contribuind astfel la refacerea economiei U.R.S.S.

Ce consecin?e imediate ar fi avut crearea Statelor Unite ale Europei în acel moment? Rathenau ?tia foarte bine. Ar fi însemnat gr?birea r?spândirii comunismului în toat? Europa... În calitate de ministru de externe al Germaniei, participant la Conferin?a de la Geneva în 1922, evreul german a semnat al?turi de evreii sovietici Litvinov, Radek, Kamenev ?i Rakovski faimosul tratat secret de la Rapallo. În timpul aceleia?i conferin?e, Germania a recunoscut regimul comunist din Rusia ?i i-a oferit ajutor economic, tehnic ?i armament. Conform tratatului au fost trimi?i în Rusia 200 de speciali?ti germani pentru a supraveghea construirea fabricilor de armament ?i reorganizarea armatei ro?ii pe baze moderne". (Traian Romanescu, op. cit., p. 128-129)

Înf?ptuirea Statelor Unite ale Europei a e?uat prin uciderea lui Rathenau de c?tre tinerii germani ai mi?c?rii na?ionale de eliberare care, a culminat cu venirea la putere a lui Hitler. Ideologia marxist? prin fundamentul ei materialist dialectic a pus bazele doctrinei comuniste. Pasiunea de comunitate pa?nic? a abolit egalitarismul, instaurând revolu?ia feroce, prin preg?tirea revolu?ionarilor de profesie, a celor violen?i sau deveni?i instrumente ale cruzimii. Lenin (Ziberblum) care, considera violen?a liantul revolu?iei, deci „generatoare de istorie" ?i-a preg?tit din vreme prin promisiuni, agita?ie, dezinformare, propagand?, falanga sângeroas? de extrem? stâng?, Legiunea ro?ie pe care a încununat-o cu o diabolic? teroare. 9. „Lenin... a conceput ?i întemeiat, înc? din 1902-1903, un partid de revolu?ionari de profesie-grupul bol?evic-foarte diferit de partidele social-democrate europene destul de larg impregnate de cultur? democratic? ?i reformist?". (Stephane Courtois-coordonator, Dic?ionarul Comunismului. Trad. de Mihai Ungurean, Aliza Ardeleanu, Gabriela Ciubuc. Ed. Polirom-2008, p. 13)

Este evident c? de fapt liderul bol?evic, având banii oferi?i din abunden?? de capitali?tii evrei-germani, urm?rea s? aduc? la împlinirea visul milenar al str?bunilor: planul rabino-sionist al globaliz?rii printr-un partid comunist mondial c?l?uzit de Interna?ionala Comunist?. Toate sec?iile Interna?ionalei Comuniste din cele patru continente: Europa, Asia, America Latin? ?i Africa erau circumscrise codului ro?u, genetic leninist. 10. „...dimensiunea teleologic? a proiectului societ??ii comuniste. Aceasta se bazeaz? pe ni?te date invariante: o doctrin?-leninismul, ?i apoi marxism-leninismul; un model de organizare - « partidul » revolu?ionarilor de profesie, devenit partid-stat; ?i în sfâr?it, o strategie ?i o tactic?, ambele comandate de necesit??ile lu?rii ?i p?str?rii puterii în « patria socialismului », U.R.S.S., ?i de cele ale expansiunii sale." (Stephane Courtois-coordonator, Dic?ionarul Comunismului..., op. cit., p. 12)

Urmând modelului revolu?ionar francez al represiunii, teroarea bol?evic-leninist? a îmbr?cat toate straiele urii: amenin?area, frica, represiunea, tortura, discriminarea, exterminarea. Lenin (Ziberblum), discipolul marxist a devenit autorul conceptului de stat totalitar în perspectiva imperialismului mondial comunist. Extrem de important? pentru în?elegerea corect? a ceea ce falsa istorie a proletariatului mondial avea s? considere drept „victorie a for?ei biruitoare a voin?ei democratice a celor mul?i " ?i care este dovada zdrobitoare a incredibilei colabor?ri dintre bol?evici ?i germani, înc? înainte de încheierea p?cii de la Brest-Litovsk, este nota sec?iei de informa?ii din Petrograd a Marelui Stat Major german adresat? lui Tro?ki la 12 ianuarie 1918. Comisarului bol?evic de la externe i se aducea la cuno?tin??, c? sec?ia de informa?ii germane de la Petrograd primise de la Berlin un ordin categoric. 11. „s? insist?m pentru alegerea (în Comitetul Executiv al Partidului bol?evic ) a urm?toarelor persoane: Tro?ki, Lenin, Zinoviev, Kamenev,..." (anexa 17).

Consider extrem de important acest aspect al istoriei mi?c?rii bol?evice care urma s? influen?eze în mod covâr?itor istoria omenirii. Teza apari?iei proletariatului ?i definirea lui ca o p?tur? social? con?tient? de propria menire, capabil? s?-?i creeze propria doctrin? izvorât? din necesit??i sociale obiective se dovede?te a fi totalmente fals?. Întreaga echip? bol?evic?, în frunte cu Lenin, au fost pl?ti?i s? distrug? ordinea social? existent?, Imperiul ?arist, nu pentru a construi socialismul cel necesar maselor muncitoare ci pentru a asigura schimbarea unor privilegia?i galbeni cu al?ii ro?ii.

Instalat în mijlocul capitalei cu statul s?u major, a avut grij? s? decreteze amnistia general?, astfel încât a doua zi dup? lovitura de stat, „popula?ia revolu?ionar?" a deschis por?ile închisorilor, eliberând conform evalu?rilor ulterioare circa 300 000 de de?inu?i de drept comun, mul?i dintre ei adev?ra?i scelera?i, pentru care atmosfera de demen?? canibalic? li s-a potrivit de minune, covâr?itor de mul?i devenind viitoare cadre de n?dejde ale partidului ce avea s? inaugureze teroarea ca politic? de stat. Rândurile extremi?tilor s-au îngro?at, cu to?i aceia care respingeau îndatoririle lor militare ?i î?i c?utau un refugiu pentru la?itatea lor în fanteziile interna?ionale ?i defetiste.

Aduc în sus?inerea afirma?iilor mele, scrisoarea-directiv? pe care o primea Lenin de la finan?atorii s?i, Reichsbank-ul ?i Bursa din Berlin, având data de 11 ianuarie 1918, pentru ca la 12 ianuarie 1918 s?-i fie oferite alte 5.000.000 ruble ?i, în acela?i timp s? i se impun? componen?a Comitetului Central Executiv (anexa 17) 12. (ibid., anexa 17). Personalitatea lui Lenin (Ziberblum) s-a conturat printr-o profunzime ce rivalizeaz? cu îns??i personificarea r?ului ! I se recuno?tea rolul istoric de a fi g?sit modul de reliefare a punctului cheie din doctrina marxist? în condi?iile poten?ialului revolu?ionar al Rusiei feudale aflate în stare de destr?mare.

Geniul lui a constat tocmai în capacitatea de a manipula imensa mas? de cet??eni liberi înc?tu?ându-i ?i obligându-i s? trag? benevol uria?ul car al propriei lui deveniri ca teoretician al „urei de clas?" , împlinit? în covâr?itorul ?ir de crime politice. În numele revolu?iei iudeo-masono-bol?evice, Lenin/ Ziberblum triumfa gra?ie ideologiei care se corobora cu natura masacrelor sale aproape neîntrerupte. 13. „Noi avem misiunea de a oprima. Nici o mil? este deviza noastr?. Pentru împlinirea ei cea mai mare cruzime este un merit!" (Virgil Maxim, Imn pentru Crucea purtat?. Ed. Antim-2002, p. 318)

Imediat dup? Revolu?ia din Octombrie, guvernul sovietic a proclamat sfâr?itul tuturor religiilor. Lenin/ Ziberblum a pus în func?iune infernala ma?in?rie comunist? de ucis oameni, devenind autorul presiunilor exercitate prin toate mijloacele asupra grup?rilor politice care aveau alte opinii decât bol?evicii, autorul interzicerii tuturor partidelor, frac?iunilor parlamentare sau a grup?rilor marxiste nealiniate la leninism, mergând pân? la terorizarea ?i uciderea adversarilor politici (cazul cel mai cunoscut fiind cel al în?bu?irii în sânge a revoltei matrozilor din Kronstadt).

Lenin (Ziberblum) este întemeietorul satanicului sistem al terorii de stat, exercitate de CEKA ?i urma?ele ei, ini?iatorul bestialei re?ele de lag?re ale Gulagului, precum ?i fondatorul Cominternului/ Interna?ionala a III-a Comunist? cu sediul la Moscova, care „educa", supraveghea ?i coordona activitatea subversiv? a tuturor partidelor marxist leniniste din alte ??ri, în scopul instaur?ri finale a dictaturii bol?evice în toat? lumea.
Lenin/ Ziberblum este omul gândirii sale politice, care a pus la temelia statului proletar, promisul „rai comunist", identificat cu doctrina crimei, exprimat? ca un genocid, ca un holocaust ro?u. 14. „[...] abia pune mâna pe putere, în noiembrie 1917, c? ?i instaureaz? teroarea, moderat? deocamdat?, odat? cu crearea CEKA, apoi a Armatei Ro?ii-prototipuri ale poli?iilor politice ?i ale armatelor instruite pentru r?zboiul civil, care vor fi stâlpii de sus?inere a tuturor regimurilor comuniste-înainte de a proclama deschis, în septembrie 1918, ?i de a o înscrie în Codul penal sovietic din 1922". (Stephane Courtois, op. cit., p. 16).Mama lui Lenin era evreica Blank, iar tat?l, t?tarul Khazav, astfel c? din aceast? teribil? corcitur? a rezultat bestialitatea mongoloid? cu sadismul ?i ipocrizia iudaic?.

„Berlin , 1918 ianuarie 11
Reichsbank, nr.5, 11 ianuarie 1918

C?tre pre?edintele Consiliului Comisarilor Poporului,
Mult stimate domnule pre?edinte,

Uniunile industriale ?i comerciale germane, care sunt interesate de comer?ul cu Rusia, mi-au adresat o scrisoare cuprinzând o serie de date, ce pot servi drept fir conduc?tor. Permite?i-mi s? v? atrag aten?ia asupra acestora: Lupta revolu?iei ruse împotriva capitali?tilor ru?i nu are nici cel mai m?runt interes pentru cercurile industriale din Germania atâta vreme cât chestiunea nu afecteaz? industria ca atare. Dvs. pute?i s?-i nimici?i pe capitali?tii ru?i, dar s? nu fie îng?duit? în nici un caz distrugerea de întreprinderi ruse?ti... Este necesar s? nu se uite c? în primii ani de dup? pacea general? industria german? nu va fi în stare s? potoleasc? foamea de m?rfuri a pie?ii ruse?ti, deoarece are acelea?i sarcini cuprinz?toare, de aceea?i natur?, în Orientul Apropiat, în Persia, în China ?i în Africa. Din aceast? cauz? este important s? fie întreprinse cercet?ri ?i s? se strâng? material statistic privind situa?ia industriilor, ?i-fa?? de lipsa de bani care domin? Rusia - în discu?iile de afaceri s? fie men?ionat grupul dorit de b?nci comerciale germane.

În prima perioad?, comer?ul cu Germania ar putea consta aproape în exclusivitate numai dintr-un schimb de grâu ?i câteva produse care au mai r?mas ca obiecte casnice. Tot ceea ce dep??e?te limitele unui astfel de comer? va urma s? fie pl?tit în avans, anume în m?rci, pân? la cuantumul de 75%, iar sfertul r?mas în curs de ?ase luni. În locul unei astfel de în?elegeri s-ar putea s? apar?, probabil, posibilitatea care s? îng?duie ca, în particular, s? fie acceptate ca plat? participa?ii germane de câ?tig pe pia?a monetar? ruseasc? sau împrumuturi industriale ?i feroviare cu garan?ie ferm?. Având în vedere amintitul interes al unor fabrican?i ?i comercian?i germani pentru leg?turile de comer? cu Rusia, doresc s? v? rog cât se poate de amical, domnule pre?edinte, s?-mi aduce?i la cuno?tin?? opiniile guvernului cu privire la aceste chestiuni. Primi?i asigurarea sincerei mele considera?iuni".
Semnat Reprezentantul Reichsbank ?i al Bursei din Berlin
G. v. Schanz

Comunismul fiind doctrina sângelui, Gralul marxist-leninist-stalinist, s-a n?scut a?adar, prin sânge, a crescut prin sânge, s-a hr?nit permanent cu sânge, a domnit prin sânge ?i n-a sfâr?it înc?, umanizându-se tot prin sânge... 15. „c?ci comunismul nu se schimb? niciodat?. Are o singur? doctrin?. Mereu aceea?i." (Constantin Virgil Gheorghiu, Spioana, Trad. din lb. francez? de Gheorghi?? Ciocioi. Ed. Sophia, Bucure?ti-2017, p. 324)

Leon Davidovici Bronstein-Tro?ki, confratele lui Lenin (Ziberblum), a fost ?i el,remarcabil-agent al poli?iei politice austriece ?i teoretician al totalitarismului bol?evic. Bron?tein, zis Tro?ki Leon, n?scut la 26 octombrie 1878, la Gromsklei, fiul lui David ?i Anna Polinskaia, a venit la Viena, în februarie 1911 ?i a locuit în Weinbergstrasse 43, cu so?ia, Sedova. Ei ocupau o camer? mic? ?i tr?iau modest. Deodat?, Bron?tein se mut? ?i va locui într-un apartament confortabil, în Einsiedeleigasse 9. Preia conducerea „Pravdei", ziar care ap?rea la intervale neregulate. „Norocul" c?zut direct din bugetul serviciile secrete austriece, peste Tro?ki ?i Pravda lui, face ca în preajma declan??rii primului r?zboi mondial, aceasta s? înceap? s? fie pus? la dispozi?ia tuturor. Cartierul general devine „Libr?ria Poporului" (Volksbuchhanlung) din Gumpendorferstrasse 18, condus? de Ignatz Brand, austriac, recunoscut agent al serviciilor poli?iei politice din Viena. Bron?tein-Tro?ki a devenit ?i el agent al acestui serviciu - în octombrie 1911 - cu o leaf? de 300 de coroane pe lun?. În acest serviciu el lucra împreun?, cu Cristian Rakovski, care era unul din principalii agen?i ai poli?iei politice austriece în Balcani.

Tro?ki ?i-a continuat meseria de director al „Pravdei" ?i de agent al poli?iei politice austriece pân? la 6 noiembrie 1914, r?mânând la Viena înc? patru luni dup? ce Austro-Ungaria se afla în stare de r?zboi cu Rusia chiar dac? „teoretic" era cet??ean rus. La 20 noiembrie 1914 - în plin r?zboi - agentul austriac se stabile?te la Paris, unde ajunge conduc?torul defeti?tilor ru?i ?i francezi. Cum a fost posibil ? Simplu dac? se are în vedere jocul dublu, de agent, care între?inea ?i leg?turi cu un ziar „patriot" din Kiev, de la care a primit o legitima?ie de corespondent, pe baza c?reia consulul rus de la Geneva i-a eliberat la 14 noiembrie 1914, un pa?aport, cu ajutorul c?ruia a ob?inut o viz? pentru Fran?a.

La Paris. Tro?ki conducea ziarul „Cuvântul nostru", „Na?e slovo", organ la p?cii cu orice pre? ?i ap?ra adesea, în ziarul s?u, guvernul austriac. Abia la 15 septembrie 1916 guvernul francez va suprima apari?ia lui „Na?e slavo" ?i, cunoscând am?nunte despre activitatea lui la Paris, îi hot?re?te expulzarea. Neputând ob?ine de la Lega?ia rus? aprobarea pentru întoarcerea în Elve?ia a fost condus, la 31 octombrie 1916, la frontiera spaniol?; Guvernul spaniol, neacceptându-l nici el, a trebuit s? se îmbarce pentru Statele Unite. Sosind la Madrid, el a fost arestat ?i condus la Cadiz pentru a se îmbarca aici. În ziua sosirii sale la Madrid avea 14 000 franci în bani francezi ?i spanioli. A?a cum se ?tie, ziarul publicat de Tro?ki la Paris era subven?ionat de Rakovski, Parvus ?i serviciile secrete austro-ungare.

Tro?ki, merit? locul unic în panoplia „gânditorilor" comunismului bol?evic, prin teza victoriei revolu?iei bol?evice simultane, în mai multe ??ri din lume, folosirea de?inu?ilor în lag?re de munc?, idee lansat? la mijlocul anilor 1920 ?i formularea, solidarit??ii proletariatului din statele vestice industrializate, înspre ,,Revolu?ia permanent?", care sus?inea necesitatea unui lan? de revolu?ii ( induse ?i provocate ) succesive, care prin destabilizarea lumii, consolida viitorul stat sovietic. Rolul lui Tro?ki în revolu?ie r?mâne de neegalat.16.

„Tro?ki a fost în realitate agentul num?rul 1 al iudaismului interna?ional în preg?tirea ?i conducerea Revolu?iei. De aceea, c?derea lui Tro?ki în lupta pentru suprema?ie dus? cu cealalt? band?, a lui Stalin, Zinoviev ?i Kamenev, a provocat rumoare în mediile iudeo-masonice din Occident. De?i urm?rea acelea?i scopuri, Stalin nu era tot atât de dependent de superguvernul secret evreu al Americii. Dup? c?derea lui Tro?ki acest guvern a trebuit s? se supun? ordinelor lui Stalin în loc s? se întâmple invers. Aceast? leg?tur? strâns? a lui Tro?ki cu superguvenul evreu american este dovedit? de faptul c? el, ?i nimeni altul, a fost cel care a primit banii de la b?ncile evreie?ti americane, bani f?r? de care nu ar fi fost posibil triumful acestei mari ,,opere" a iudaismului". (Traian Romanescu, op. cit., p. 70).

footer