Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Dr. Gheorghe V?duva, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 25 Februarie 2018 13:06

General br. (r) Dr. Gheorghe V?duvaSitua?ia geopolitic? ?i geostrategic? din proximitatea frontierelor României este complex?, complicat? ?i incert?. Nici situa?ia intern? nu este str?lucit?. Noi, românii, suntem dezbina?i, umili?i, deposeda?i de avu?ia na?ional?, min?i?i, manipula?i, alunga?i din ?ar?! Acesta este cel mai mare pericol, generat ?i între?inut con?tient sau incon?tient, dar direct, permanent ?i non?alant de clasa politic? româneasc?, de conducerea României.

Când inamicul num?rul unu se afl? chiar în inima ta ?i tu nu e?ti capabil s? faci nimic pentru a-l opri, drama este uria??, iar mizeria infinit?!

Cea mai groaznic? dintre realit??ile existente în România este realitatea politic?. Dup? înl?turarea prin for?? a regimului comunist (f?r? ca românii s? fie întreba?i, (deci printr-o lovitur? de stat), mult-a?teptata libertate s-a transformat într-un co?mar na?ional ?i, în acela?i timp, într-un h?u politic al luptei pentru putere între partide politice, cu tot ceea ce se afl? în ele, înapoia lor, în siajul lor, în sus?inerea lor. Competi?ia s-a transformat ab initio în vrajb?, vrajba a intrat în strad?, în oameni, în modul de via??. Finan?ele române?ti au fost pr?duite ?i distruse în primii ani de dup? 1990, economia destructurat?, mii de întreprinderi rentabile, unele dintre ele cu tehnologie de ultim? or?, cump?rat? din Vest, pe bani grei (spre exemplu, combinatele de industrializare a lemnului), au fost rase de pe fa?a p?mântului de parc? ar fi fost ciumate, în locul lor declan?ându-se exploatarea s?lbatic?, de tip medieval, a resurselor, îndeosebi a celor vitale, de c?tre oricine altcineva, în afar? de români.

Singurul produs finit ?i de cea mai înalt? calitate pe care România îl mai d? ast?zi „la cheie", gratis, cuceritorilor lumii sunt creierele

A?a s-a ajuns ca o firm? austriac? s? taie cu acte în regul? codrii seculari ai României (este vorba de sute de milioane de tone de lemn brut pe an). Industria petrolifer? - cea mai veche ?i printre primele trei ca performan?? din lume -, industria constructoare de ma?ini, industria siderurgic?, industria aurifer?, industria minier?, industria u?oar?, industria produc?toare de unelte agricole, industria de ap?rare, tot, tot, absolut tot au fost desfiin?ate cu o furie care, pe mine, m-a îngrozit. Economia româneasc? nu a fost transferat? corpora?iilor - ceea ce, dac? s-ar fi întâmplat, ar fi fost totu?i ceva -, ci pur ?i simplu distrus? sau acaparat?, în cadrul unui r?zboi economic în care noi, românii, n-am mi?cat un deget. Am asistat doar, ca tâmpi?ii, la acest spectacol groaznic în care ni s-au distrus (de c?tre mah?rii no?tri politici, în primul rând, ho?i ?i criminali economici notorii, în cârd??ie, sau nu, cu corpora?iile) tot ce a trudit poporul român prin secole. Singurul produs finit ?i de cea mai înalt? calitate pe care România îl mai d? ast?zi la cheie, gratis, marilor capitale ale cuceritorilor lumii sunt creierele. Realitatea economic? - suportul oric?rei alte realit??i dintr-o ?ar? - nu mai apar?ine României, ci corpora?iilor sau oricui altcuiva în afar? de români.

Capitalul românesc este unul marginal, netolerat, neb?gat în seam? ?i, pentru viziunea strategic? a proiectului de ?ar?, neimportant. Realitatea militar? este în ton cu celelalte realit??i române?ti. Serviciul militar obligatoriu, serviciu care, în România, f?cea parte din sistemul educa?iei na?ionale, a fost desfiin?at (f?r? s? se pun? nimic în loc) ?i, chiar dac? profesioni?tii no?tri militari, cu dot?rile precare pe care le au, sunt printre cei mai buni din lume (a?a cum o dovede?te comportamentul lor de excep?ie din teatrele de opera?ii), acest lucru nu este de-ajuns. România, ?ar? care se afl? pe falia strategic? Marea Neagr?-Marea Baltic?, falie reactivat? în actuala criz? declan?at? dup? summit-ul de la Vilnius din noiembruie 2013, trebuie s? aib? o capacitate de ap?rare proprie remarcabil?, iar realitatea militar? româneasc? a acestor vremuri este un efect al distrugerii capacit??ii de ap?rare române?ti tocmai de cei care conduc România ?i care nu în?eleg c? ?ara noastr? nu se afl? la ad?post de nimic, din punct de vedere militar, ci, dimpotriv?, în b?taia rachetelor de croazier?, a rachetelor nucleare strategice, a tunurilor ?i mitralierelor tuturor. Situa?ia geopolitic? ?i geostrategic? din proximitatea frontierelor României este complex?, complicat? ?i incert?. Nici situa?ia intern? nu este str?lucit?. Noi, românii, suntem dezbina?i, umili?i, deposeda?i de avu?ia na?ional?, min?i?i, manipula?i, alunga?i din ?ar?! Acesta este cel mai mare pericol, generat ?i între?inut con?tient sau incon?tient, dar direct, permanent ?i non?alant de clasa politic? româneasc?, de conducerea României.

?ara pare lipsit? de orice ideal, majoritatea românilor nu sunt siguri de nimic, nici m?car de propria lor via?? ?i cu atât mai pu?in de ziua de mâine

Realitatea social? se vede în ochii oamenilor de pe strad?, în statisticile poli?iei, ale prim?riilor, ale administra?iei. Re?ele infrac?ionale ce zguduie lumea, migra?ia masiv? româneasc? în c?utarea unui loc de munc?, disperarea, nesiguran?a, tribunalele pline, satele pr?p?dite, p?mântul nemuncit sau f?cut cadou la al?ii, anomia social?, uria?ul consum de medicamente, idealurile risipite... sunt repere ale destructur?rii României, ale umilirii poporului român ...

Realitatea de azi: ?ara pare lipsit? de orice ideal, majoritatea românilor nu sunt siguri de nimic, nici m?car de propria lor via?? ?i cu atât mai pu?in de ziua de mâine, cvasitotalitatea lor sunt datori pe via?? la b?nci, f?r? a avea certitudinea c? vor sc?pa vreodat? de aceste datorii, chiar dac? a?a se tr?ie?te peste tot într-o societate de consum, valorile române?ti par a fi disp?rut, sufletul nostru frumos, tolerant ?i sensibil este pâng?rit de iarba rea a p?mântului înnegrit de interesele antiromâne?ti, interese care par, azi, s? predomine în ?ara pâinii.

?tim cine suntem, ?tim s? r?bd?m ?i s? t?cem, dar ?ara noastr? este, în sufletul nostru umilit ?i mânjit cu noroi, singurul nostru col? de Rai, p?mânt din p?mântul lui Dumnezeu

Cineva se întreab? dac? mai ?tim cine suntem, ce vrem ?i încotro ne îndrept?m. Da, mai ?tim. Fiin??m frumos ?i dramatic în propria noastr? fiin??, oriunde ne-am afla, îndur?m, suferim, într-o Românie perceput? în Europa (?i chiar de c?tre unii dintre cei care ne conduc, spre ru?inea ?i nemernicia lor), ca inferioar?, marginal?, cu o civiliza?ie îndoielnic?, dar ?tim cine suntem, ?tim s? r?bd?m ?i s? t?cem, a?a cum au f?cut-o, de mii de ani, str?mo?ii no?tri, dar ?ara noastr? este, în sufletul nostru umilit ?i mânjit cu noroi, singurul nostru col? de rai, p?mânt din p?mântul lui Dumnezeu, a?a cum spune o vorb? pe care o ve?i auzi prin toate bisericile române?ti din România ?i în fiecare inim? româneasc?.

Decizia nu este niciodat? militar?, ci totdeauna politic?

Mul?i dintre purt?torii de uniforme s-au implicat masiv în politic?. Este vorba de militari, poli?i?ti, jandarmi, S.R.I.-?ti etc. din rezerv? ?i din retragere. Cei activi nu au voie s? fac? politic? de partid, potrivit legii. Ca ?i în alte armate, de altfel. Dar nu în toate. Spre exemplu, în armata german?, dar nu numai în aceast? armat?, mai sunt ?i altele, politica se opre?te la por?ile caz?rmii. În rest, militarii pot face parte din partide politice, pot fi ale?i în Parlament, pot candida pentru func?ii de primari ?i pentru alte func?ii eligibile, ca oricare cet??ean etc. În cazul în care un militar este ales într-o func?ie public?, pe timpul mandatului, acesta nu mai face parte din armat?, dar, dup? încheierea mandatului se întoarce în unitatea din care face parte, p?strându-?i gradul, func?ia, vechimea ?i postul respectiv. Pentru c? militarii nu induc în partidele politice mizerie ?i coflitualitate, ci respect ?i patriortism. Este vorba de drepturile cet??eanului, dar armata, în esen?a ei, într-o ?ar? democratic?, nu particip? la decizia politic?, decât în calitate de expert militar.

Decizia nu este niciodat? militar?, ci totdeauna politic?. Faptul c? unii dintre fo?tii militari alc?tuiesc partide politice este în ordine. Este dreptul lor ?i chiar datoria lor, în condi?iile în care v?d c?, din cauza unor politicieni corup?i, iresponsabili etc., conducerea politic? a ??rii este defectuoas?. Eu, personal, nu am îns? nici încredere, nici considera?ie pentru partidele politice, în general pentru politica partizan?. Eu cred într-o politic? na?ional? matur?, care s? exprime, a?a cum de altfel îi este ?i numele, interesul na?ional vital, nu interesele diferitelor grup?ri, unele – a?a cum se observ? azi (?i nu numai azi) în România – de-a dreptul antiromâne?ti. A?a cum bine se ?tie, cam în toat? lumea, cota de încredere a partidelor politice a sc?zut foarte mult. Se vede dup? prezen?a la vot. Cred c? solu?ia ar fi trecerea la o democra?ie direct?. Dar, pentru aceasta, poporul trebuie s? fie responsabil, angajat masiv la treburile ??rii ?i foarte bine educat. Nu poate exista democra?ie direct?, acolo unde exist? incultur? ?i dezinteres.

Militarii români sunt patrio?i. Este ra?iunea lor de a fi

De-a lungul timpurilor, în România, partidele alc?tuite de militari - chiar ?i dup? Marele Nostru R?zboi Sacru din 1916-1919 - n-au avut nici mare aderen?? la public, nici succes. To?i militarii români sunt îns? patrio?i. Este ra?iunea lor de a fi. F?r? ei, f?r? eroismul ?i pre?ul lor de sânge, România de azi n-ar exista, iar ho?ii ?i ?acalii contemporani cu noi n-ar avea din ce se înfrupta. Pe cei trei generali care fac parte din conducerea partidului nou înfiin?at, Partidul Neamul Românesc, îi cunosc de ani de zile. Sunt prietenii mei. Cu generalul (r) Mircea Chelaru am fost coleg în Academia Militar?, ulterior el a fost ?ef al Statului Major General, cum se numea atunci Statul Major al Ap?r?rii, un mare patriot, un militar des?vâr?it, un om de onoare ?i un camarad de excep?ie, generalul (r) Constantin Oni?or a fost, ani de zile, unul dintre cei mai buni profesori de strategie de la Universitatea Na?ional? de Ap?rare „Carol I", un cercet?tor meticulos ?i foarte competent, un om de o franche?e ?i o elegan?? special?, iar generalul Nicolae Rotaru îmi este camarad de jurnalism, de breasl? scriitoriceasc? ?i de combatere a josniciei acestor vremuri.

Aici, la r?scruce de vânturi ?i de colosale imperii, conceptul suveranit??ii este vital pentru România

Lumea nu ?tie cine sunt cu adev?rat ace?ti oameni. ?tie doar ce au scris unii sau al?ii despre ei. Sper c? poporul român va avea în?elepciunea, capacitatea ?i disponibilit??ile necesare pentru a în?elege inten?ia acestor oameni, de?i eu m? îndoiesc de toate partidele politice de pân? acum din România, care n-au f?cut altceva decât s? se r?zboiasc? între ele pentru ciolan, pe trupul grav r?nit al României. În concluzie, cred c? fo?tii militari, huli?i îndeosebi de cei care nu sunt ca ei, ar trebui s? se implice efectiv ?i în ap?rarea politic? - desigur, nu doar în context na?ional, ci ?i european ?i euroatlantic - a României, chiar dac? nu au abilit??ile ?i ?iretenia politicienilor dâmbovi?eni autentici. Faptul c? facem parte din N.A.T.O. ?i din Uniunea European? este cu totul deosebit. Dar acest lucru nu scute?te conducerea României de elaborarea ?i materializarea unui concept na?ional puternic ?i sustenabil de ap?rare na?ional? ?i de securitate, viabil ?i temeinic fundamentat, în context actual. Atâta vreme cât exist? state pe planeta P?mânt, ele sunt suverane, iar suveranitatea nu înseamn? dictatur? a conducerii statului respectiv, ci management în?elept, concept viabil de securitate ?i ap?rare na?ional?, demnitate ?i responsabilitate pentru identitatea ?i soarta ??rii. Iar aici, la r?scruce de vânturi ?i de colosale imperii, foste, actuale ?i, probabil, viitoare, azi, ca totdeauna, acest concept este vital pentru România.

Armata Român? este o institu?ie apolitic?. Militarii adev?ra?i î?i fac datoria cu prisosin??, î?i pun via?a în pericol.

În 1991, am efectuat, la invita?ia U.S.I.A., o agen?ie american? din acea vreme, o vizit? de o lun? în Statele Unite ale Americii, de la Atlantic la Pacific ?i înapoi, la Atlantic, la principalele publica?ii americane, în unele dintre bazele militare ?i în câteva institu?ii de înv???mânt militar. Într-o discu?ie pe care am avut-o cu un amiral, fost pilot în timpul r?zboiului din Vietnam pe portavionul Enterprise, acesta mi-a relatat am?nun?it un paradox al consecin?elor acestui r?zboi, care spune foarte mult în leg?tur? chiar cu aceast? tem?. Dup? ce s-a întors din Vietnam, armata american? a fost acuzat?, de c?tre o mare parte dintre americani, pentru acest r?zboi ?i pentru ce s-a întâmplat acolo, când, se ?tie, militarii americani s-au comportat acolo eroic ?i nu au f?cut altceva decât s? execute o decizie politic?. Pentru ca, pe viitor, s? nu se mai poat? întâmpla a?a ceva, în Statele Unite a fost elaborat? o lege care delimita clar atribu?iile, competen?ele ?i responsabilit??ile decidentului politic ?i pe cele ale armatei. Peste acea linie, în America, nu mai trece, de atunci, nimeni. ?i la noi exist?, implicit o astfel de delimitare, dar de bun sim?. Dar politicul a vrut s? ?tie, s? controleze ?i s? fac? ce vrea el, ?i nu totdeauna doar ce este necesar. ?i atunci, a?a cum bine a?i spus, în virtutea puterii lui absolute ?i lipsei oric?ror sanc?iuni pentru deciziile arbitrare sau gre?ite pe care le ia, în afar? de votul cet??enilor, factorul politic s-a amestecat cam în toate.

Aproape toate guvernele de dup? 1990 au neglijat, vulnerabilizat ?i chiar denigrat armata în fa?a na?iunii

Desigur, politicienii nu comand? unit??ile lupt?toare, dar populeaz? o mul?ime de alte structuri ?i compartimente din institu?iile de for?? ale statului ?i, prin deciziile pe care le iau sau nu (ne referim la în?elegerea sau neîn?elegerea conceptelor, a pericolelor, amenin??rilor ?i vulnerabilit??ilor la acestea, ce ?in de domeniul ap?r?rii, la alocarea resurselor, la modul cum se pun în aplicare programele de înzestrare, cum se fac achizi?iile ?i mai ales cum sunt trata?i militarii etc.), influen?eaz? în r?u aceast? institu?ie. Reforma de pân? acum din Armata Român? a vizat, din p?cate, doar reducerea drastic? a efectivelor, nu ?i dotarea armatei cu mijloacele necesare. Aproape toate guvernele de dup? 1990 nu au în?eles mai nimic (în afara unor generalit??i) privind rolul armatei în aceast? epoc? de bulvers?ri ?i rea?ez?ri de concepte ?i paradigme geopolitice ?i geostrategice, au neglijat, vulnerabilizat ?i chiar denigrat armata în fa?a na?iunii, sugerând c? militarii (mai ales pensionarii) sunt, practic, ni?te impostori, ni?te între?inu?i sau chiar ni?te privilegia?i cu solde mari ?i pensii nesim?ite, care afecteaz? grav bugetul de asigur?ri sociale etc., de?i toate cheltuielile militare, inclusiv plata pensiilor militare, se fac exclusiv din bugetul ap?r?rii ?i din fondurile acumulate pentru pensionari de-a lungul anilor (dac? o mai fi r?mas ceva din ele).

Cu alte cuvinte, prin programele de guvernare, prin interven?iile televizate ale unora dintre politicieni, ale guvernan?ilor ?i ale altor demnitari, s-au pus tunurile pe o armat? c?reia i s-au distrus resursele, baza de recrutare ?i selec?ionare, a fost aruncat? la co? industria na?ional? de ap?rare, ca ?i cum armata ar fi o cenu??reas?, o între?inut?, o îmbuibat?, un lux sau chiar o structur? de prisos, de vreme ce ne ap?r? N.A.T.O. Alian?a Nord-Atlantic?, cea mai puternic? for?? militar? din lume, nu ap?r? pe nimeni în mod special. N.A.T.O. nu este o institu?ie de binefacere na?ional? ?i strategic?, ci o alian?? din care facem parte ?i noi. N.A.T.O. nu substituie ap?rarea na?ional? - care r?mâne prioritar? pentru oricare stat suveran, chiar dac? este membru al Alian?ei -, ci doar o face posibil?, o ajut?, o opera?ionalizeaz?.

La declan?area unei crize militare, peste 16.000 de vectori, cu zeci de înc?rc?turi nucleare, a?teapt? s? fie lansate

În concep?ia multora dintre politicienii no?tri, exprimat? non?alant în spa?iul public, nu ar trebui s? ne mai permitem luxul de a între?ine o armat? ?i ni?te ofi?eri cu solde mari, de vreme ce nu mai sunt r?zboaie cotidiene. Iar faptul c? unii militari merg în Afganistan, în Irak ?i în alte teatre de opera?ii este afacerea lor - sunt pl?ti?i pentru asta - ?i nu are nimic comun nici cu ap?rarea ??rii, nici cu interesul na?ional. Ei nu în?eleg c? ap?rarea ??rii, azi, de?i este, în primul rând, o responsabilitate na?ional?, nu se mai poate face doar prin dispunerea marilor unit??i ?i unit??ilor în lucr?ri de ap?rare pe teritoriul na?ional, ci, f?r? a se exclude ap?rarea armat? direct? a teritoriului, este absolut necesar? participarea la gestionarea crizelor ?i conflictelor, la men?inerea sub control a conflictualit??ii militare, la rezolvarea cât mai rapid? a oric?rei situa?ii periculoase ?i stingerea din fa?? a oric?rui focar de r?zboi. Pentru c?, din moment ce s-a declan?at o criz? militar?, peste 16.000 de vectori, cu zeci de înc?rc?turi nucleare, a?teapt? s? fie lansa?i.

Este necesar ca la nevoie, noi, to?i, s? fim preg?ti?i pentru a încerca m?car s? ne p?str?m ?ara ?i s? supravie?uim

Ei, ace?ti politicieni nu v?d (sau se fac c? nu v?d) c? marile puteri ale planetei – inclusiv cele din vecin?tatea noastr? (Rusia ?i Turcia) - se înarmeaz?, c? arsenalele clasice, cele ale armelor inteligente din noile genera?ii, cele nucleare ?i cele neconven?ionale au atins cote însp?imânt?toare, c?, oricând, pe falia strategic? Marea Neagr?-Marea Baltic? se poate declan?a un r?zboi devastator între Rusia ?i N.A.T.O. Iar pentru a nu se întâmpla acest lucru (de?i va fi foarte greu de garantat), este necesar ca noi, to?i, s? fim preg?ti?i pentru a încerca m?car s? ne p?str?m ?ara ?i s? supravie?uim. Iar, pentru aceasta, trebuie s? avem o armat? foarte puternic?, bine dotat? ?i foarte bine instruit?. Cei mai mul?i dintre politicienii români care comenteaz? sub diferite forme problematica securit??ii ?i pe cea a ap?r?rii (aceste dou? domenii nu sunt identice ?i nu trebuie confundate), dovedesc un simplism jenant în analiza ?i în?elegerea misiunilor armatei, a r?zboiului ?i a contextului strategic. Situa?ia este destul de asem?n?toare cu cea din 1940, când Armata României a fost obligat? s? p?r?seasc? plângând, la ordinul decidentului politic, pozi?iile de lupt? ?i s? cedeze teritorii ale ??rii, în urma ultimatumului sovietic ?i dictatului de la Viena, când, de fapt, trebuia s? apere cu orice pre? fiecare palm? din p?mântul sfânt al ??rii.

Analiza, cunoa?terea ?i în?elegerea conceptului de ap?rare a ??rii în contextul geostrategic actual nu este o chestiune de bun sim?, benevol?, la îndemâna oricui, ci o prioritate strategic? de gradul zero, o chestiune de calificare foarte înalt?, cu care nu se poate juca nimeni. Ar trebui s? se trag?, prin lege, clar ?i categoric o linie de demarca?ie între domeniul politic ?i domeniul militar, pe care s? n-o încalce niciodat?, nimeni. Ca în avia?ie: conduc?torul de zbor nu este la man??, ci în turn; la man?? este pilotul.

Nu infla?ia de generali din armat? este problema num?rul unu, ci acordarea cu nemiluita, oricui ?i oricum, a gradului de general

În prezent, apreciere meritelor militare prezint? serioase influen?e ale politicului. Nu infla?ia de generali din armat? - pentru c? Armata României este institu?ia cu pu?ine func?ii de general (comandan?ii de mari unit??i, ?efii de direc?ii ?i de unele sec?ii din institu?iile centrale, din statele majore ale categoriilor de for?e, din comandamente etc.) - este problema num?rul unu, ci acordarea cu nemiluita, oricui ?i oricum, a gradului de general. Am spus-o atunci, o spun ?i acum, gradul de general nu este o alvi?? politic?, la îndemâna pre?edintelui României s? recompenseze pe cine vrea el sau pe cine i se propune.

Gradul de general este un grad care apar?ine nivelului strategic ?i competen?ei strategice, care ar trebui s? se acorde numai coloneilor în activitate, avansa?i pe func?ii de general de brigad?, care îndeplinesc toate criteriile ?i promoveaz? toate examenele necesare. Acest grad nu este o recompens?, ci o îns?rcinare, o povar? pe care cel ce o prime?te trebuie s? o ?i poat? duce. Veteranului de r?zboi sau rezervistului nu trebuie s? i se acorde acest grad, ca recompens? pentru ce a f?cut el, pentru orgoliul sau mândria lui, pentru a-i spune camaradul s?u sau vecinul din bloc „domnule general". Mai ales dac? nu a avut niciodat? func?ie de general. El nu are nevoie de a?a ceva, ci de un alt fel de distinc?ii, de însemne ale armatei ?i ale Republicii, de respect ?i de o pensie mai bun?.

Generalii sunt, prin excelen??, demnitari, persoane angajate la nivel strategic, cu responsabilit??i foarte mari. Din câte ?tiu eu, în Armata Fran?ei, spre exemplu, atunci când prime?ti gradul de general, prime?ti ?i pa?aportul diplomatic, devii adic? demnitar al statului francez ?i ?ef al tuturor militarilor din armata francez?, cu grade de la el în jos. Desigur, pentru situa?ia de la noi, vina nu este a politicienilor, ci a sistemului patronat de ei, a deciden?ilor militari de la diferite e?aloane, care au în competen?e ?i dreptul de a propune sau de a aviza astfel de avans?ri. Nimeni nu este avansat la gradul de general f?r? avizele celor în drept.

Într-o armat? puternic? ?i de calitate, fiecare soldat poart? în rani?? bastonul de de mare?al, dar la el nu ajung decât cei capabili s? urce Everestul carierei

Vina infla?iei de grade de general le apar?ine lor, acestor deciden?i - de la cei care propun, pân? la ?eful Statului Major al Ap?r?rii, ministrului ap?r?rii ?i, evident, Pre?edintelui Republicii -, în primul ?i în primul rând. Iar efectele sunt dezastruoase: diminuarea autorit??ii ?i valorii func?iei de general, umilirea acestui grad, banalizarea lui, luarea lui în derâdere. Chiar dac?, într-o armat? puternic? ?i de calitate, fiecare soldat poart? în rani?? bastonul de general ?i chiar pe cel de mare?al, la el nu ajung decât cei capabili s? urce Everestul carierei, responsabilit??ii ?i valorii strategice militare. Din câte ?tiu eu, la ora actual?, ghidul carierei militare prevede m?suri c

orespunz?toare în acest sens, a?a cum exist? ?i în alte armate moderne, dar simplismul ?i ignoran?a ?i chiar reaua credin?? cu care se exprim? aceste lucruri în spa?iul public fac mari deservicii onoarei, demnit??ii ?i meritului militar.

De?i popula?ia acestei ??ri are mare încredere în Armata României, dezbaterea din spa?iul public a domeniului militar este destul de simplist?, fragmentar?, f?r? con?inut ?i amestecat? cu brambureala politicianist? din ?ar?. Nimeni nu cere ca armata s? fie cap de afi? în dezbaterea public? ?i pe ecranele televizoarelor - ar fi un mare deserviciu pentru aceast? institu?ie riguroas?, disciplinat?, la locul ei ?i de înalt patriotism -, dar toat? lumea ar trebui s? ?tie ?i s? în?eleag? c? Armata României nu are nici cultura, nici filozofia ?i nici fizionomia for?elor armate ale marilor puteri care au cucerit lumea, ci pe cea a p?mântului românesc pe care-l ap?r?, adesea cu pre?ul vie?ii osta?ilor ei, de mii de ani. La noi, armata nu este deta?amentul ofensiv de impunere, ?i prin for?a armelor, în spa?iul mondial sau regional a dominan?ei strategice, îndeosebi asupra resurselor ?i pie?elor lumii, ci unicul instrument înalt calificat de ap?rare a ??rii, adic? ultima piatr? a rezisten?ei na?ionale (prima ?i cea mai puternic? fiind cultura).

„Armata Român? este într-o stare deplorabil? din toate punctele de vedere, considerând c? nu-?i poate îndeplini misiunea de ap?rare a patriei!"

Starea de fapt a Armatei Române este cea pe care a spus-o generalul (r) Constantin Degeratu, cel care a condus, într-o perioad? foarte grea, Statul Major al Ap?r?rii, un militar des?vâr?it, un om de onoare, integru, inteligent ?i de mare valoare. „Armata Român? este într-o stare deplorabil? din toate punctele de vedere, considerând c? nu-?i poate îndeplini misiunea de ap?rare a patriei!". Îns?, aceast? afirma?ie ar trebui explicat?. Ea nu pune la îndoial? calitatea militarilor români, a statelor majore ?i a comandamentelor, ci efectele unui mod extrem de simplist prin care decidentul politic din aceast? ?ar? a decis ?i decide ?i acum soarta armatei. Redus? la 75.000 de militari, cu o rezerv? încorporabil? aproape egal? cu zero, dependent? aproape sut? la sut? de armament ?i tehnic? militar? de import, cu un buget precar, în compara?ie cu cerin?ele uria?e de înzestrare ?i de modernizare, cu un concept strategic na?ional de ni??, dar cu falia strategic? Marea Neagr? – Marea Baltic? în coast?, reactivat?, cu o Rusie înarmat? pân? în din?i, care a declarat c? principalul s?u inamic este NATO ?i cu un NATO al nostru, din care facem ?i noi parte ?i la nivelul exigen?elor c?ruia trebuie s? fim din toate punctele de vedere, cu r?zboiul din Siria la o b?taie de rachet? de croazier? de noi, cu o migra?ie musulman? masiv? pe continentul european etc. etc., la care se adaug? incon?tien?a decidentului politic românesc cu privire la noua paradigm? geopolitic? din zona noastr? de provocare ?i de amenin?are strategic?, nu po?i afirma c? Armata României se afl? într-o altfel de stare decât cea în care se afl? efectiv. Într-o form? sau alta, ne-au spus-o chiar ?i alia?ii no?tri. ?i o spun ?i eu acum: n-ar trebui s? uit?m nicio clip? c? Armata Român? are misiunea de a ap?ra România. ?i este datoria conducerii României ?i a României întregi s?-i asigure toate condi?iile pentru a-?i putea îndeplini o astfel de misiune.

La ora actual?, noi, românii suntem dezbina?i, umili?i, deposeda?i de avu?ia na?ional?, min?i?i, manipula?i ?i alunga?i din ?ar?

Situa?ia geopolitic? ?i geostrategic? din proximitatea frontierelor României este complex?, complicat? ?i incert?. Nici situa?ia intern? nu este str?lucit?. Noi, românii - cel mai unitar, mai chinuit ?i mai în?elept popor din centrul geografic al Europei - suntem, la ora actual?, dezbina?i, umili?i, deposeda?i de avu?ia na?ional?, min?i?i, manipula?i, alunga?i din ?ar? în c?utarea unui precar loc de munc?. Acesta este cel mai mare pericol, generat ?i între?inut con?tient sau incon?tient, dar direct, permanent ?i non?alant de clasa politic? româneasc?, de conducerea României. Conducerea României de dup? 1990 a fost ?i este coloana a cincea a oric?rui inamic, indiferent ce obiective strategice ar urm?ri acesta în dumnezeiescul nostru spa?iu românesc. Ea a produs mai mult r?u României decât toate r?zboaiele pe care le-a suportat ?ara noastr? de-a lungul mileniilor. Cu ceilal?i inamici, câ?i or fi ?i cum or fi, ne-om descurca noi cu sau f?r? N.A.T.O., cu sau f?r? U.E., dar când inamicul num?rul unu se afl? chiar în inima ta ?i tu nu e?ti capabil s? faci nimic pentru a-l opri, drama este uria??, iar mizeria infinit?.

„Politica este o profesie mult mai periculoas? decât activitatea militarilor români în teatrele de r?zboi din Afganistan"

Politica este periculoas? prin perversitatea ei, prin fluiditatea ?i inconsisten?a reperelor, prin acel „orice este permis". Evident, atunci când este a?a. De aceea, gre?elile, erorile sau deciziile arbitrare ale unui politician sunt crime împotriva umanit??ii, a?a cum spunea Eminescu, întrucât efectele lor distrug mii de oameni, afecteaz? na?iuni întregi, genereaz? crize, conflicte ?i r?zboaie în care se angreneaz? ?i trecutul, ?i prezentul ?i, mai ales, viitorul. Ac?iunea militarilor români în teatrele de r?zboi din Afganistan ?i de oriunde este o ac?iune în condi?ii complexe ?i incerte, în care trebuie s? suporte pericolele ?i meandrele unui r?zboi asimetric, f?r? limite ?i, adesea, f?r? onoare.

Not?: General de brigad? (r) C.S., I dr. Gheorghe V?duva, fost redactor ?ef al ziarului „Observatorul Militar" ?i ?ef al Grupului de Pres? al Armatei, fost cercet?tor ?tiin?ific gr. I la Centrul de Studii Strategice de Ap?rare ?i Securitate din cadrul Universit??ii Na?ionale de Ap?rare „Carol I", fost director adjunct la Institutul Interna?ional pentru Drepturile Omului din Universitatea Cre?tin? „Dimitrie Cantemir" din Bucure?ti, membru de onoare al Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, membru al Societ??ii Scriitorilor Militari, membru al Uniunii Ziari?tilor Profesioni?ti din România, pre?edinte al Asocia?iei „Presamil" a ziari?tilor militari profesioni?ti, redactor ?ef al revistelor „Univers Strategic" ?i „Orizont Cultural XXI", autor al peste 50 de volume (romane, versuri, eseuri, note de c?l?torie, lucr?ri de geopolitic?, geostrategie, art? militar? etc.). A fost prezent în toate teatrele de opera?ii militare în care a ac?ionat ?i ac?ioneaz? Armata României, a scris sute de editoriale, articole, reportaje, interviuri etc. de pe front ?i din numeroase alte situa?ii-limit? ?i de mare risc.
(Subtitlurile au fost extrase din text).
footer