Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Teo Palade   
Duminică, 11 Februarie 2018 13:18

Romania, Access DeniedA fost zarv? mare. Circ. Prietenii no?tri europeni sunt sup?ra?i foc pe noi. Ne-au certat. S-au împ?r?it în tabere ?i, în v?zul întregului continent, ne-au tras de urechi. România, ?ar? membr? a U.E., egal? în drepturi cu toate celelalte surori ale sale din Uniune, a fost pus? la col?. Cu fa?a la perete. Ca ?i cum, la ?coala democra?iei europene, ea ar fi acel copil idiot al clasei care nu pricepe lec?ia despre justi?ie. Iar înv???torul, cel care o îndrum? permanent pe calea adev?ratei democra?ii, a fost obligat s? aplice admonestarea. Cu toate c? adev?ratul motiv al urechelii r?mâne cumva neclar, ceea ce apare ca evident este semnul c? st?pânii Europei ?in s? ne dea o lec?ie ustur?toare. O lec?ie din care ar trebui s? pricepem - dac? n-am f?cut-o deja -, c? suntem nimeni. Adic?, nimic mai mult decât dou?zeci de milioane de neputincio?i...

Umilirea f?r? precedent a unui ministru de justi?ie dintr-un stat membru al U.E.

Nu cred c? supraveghetorii no?tri nemilo?i au fost înt?râta?i, a?a cum s-ar putea crede, de zvonurile conform c?rora noi românii, ca ni?te dobitoci ce suntem, am dori s? ne batem joc de propria justi?ie. Pu?in le pas? lor! Fac ei ceva pe justi?ia de la noi! Motivele sunt mult mai semnificative pentru „Uniune". „Dezbaterea" cu tema România reprezint? doar o latur? secundar? a unei ac?iuni mult mai ample. Într-o Uniune European? evident în deriv?, purtând în mâini cartoful fierbinte care este gestul de r?zvr?tire al Marii Britanii ?i temându-se de contaminare, lipsit? acum ?i de fondurile substan?iale ale Albionului, lupta politic? pentru a evita dezastrul devine tot mai acerb?. Iar politicienii care se afl? în prezent la cârma Europei, ataca?i pe bun? dreptate din mai multe direc?ii (vezi Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Portugalia), au nevoie de o conduit? cât mai umil? a na?iunilor componente ale „Uniunii". O atitudine de slug?, care s? le permit? îngroparea la comand? a poten?ialilor oponen?i ?i ridicare rapid? la cârm? a slujitorilor lor fideli din oricare dintre statele de „mâna a doua". Adev?rul este c? ramura politic? a celor care conduce acum „Uniunea" nu iube?te guvernul de la Bucure?ti. Guvern de o alt? orientare politic? ?i, uneori, nu atât de docil pe cât s-ar dori. De aici ?i pân? la admonestarea public? a României, pân? la umilirea f?r? precedent a unui ministru de justi?ie dintr-un stat membru al U.E., n-a fost decât un pas. La 7 februarie, acest pas a fost f?cut.

Româna?ii, copiii nesp?la?i ai p?rintelui retardat al continentului - ?int? bun? de jupuit

Problema de fond pentru noi, dar ?i pentru unitatea Uniunii, este: Ce ar putea în?elege românii din aceast? mascarad?? Românii pot în?elege c? principiile minunate ale Uniunii Europene, principii înscrise în Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene, principii care ni s-au prezentat la aderare ca model de conduit?, au fost doar pove?ti pentru naivi. Românii mai pot în?elege c? invita?ia de a sta la masa celor mari a fost doar o p?c?leal? ?i c? înc? de la început locul h?r?zit României a fost dincolo de u??. Cât mai spre marginea cur?ii. Departe de bucate. Departe de decizie. Românilor le poate trece prin minte c?, înc? de la început, s-a dorit s? fie ?i s? r?mân? o mas? de manevr?. Un necuvânt?tor bun la ridicarea mâinii pentru vot. ?i c?, doar de fa?ad? au fost pu?i s?-?i aleag? parlamentari pentru acolo, au numit comisari europeni dintre ei, ba le-au acceptat pân? ?i un vice pre?edinte al Parlamentului European. Ei, româna?ii de rând, ar putea în?elege c? au fost considera?i cu bun? ?tiin??, înc? dinainte de aderare, ca fiind doar o ?int? bun? de jupuit. Fiinc? ei, românii simpli, cunosc pe pielea lor c? timp de peste un deceniu au renun?at aproape la tot ce este al lor pentru a face pl?cere unei Uniuni care, în mod constant, îi trateaz? ca pe copiii nesp?la?i ai p?rintelui retardat al continentului.

Românii au acelea?i obliga?ii dar nu ?i acelea?i drepturi ca cet??eanii europeani germani, olandezi, austrieci, francezi, belgieni sau chiar unguri

Tot extrem de important pentru sentimentul românesc pro sau anti european, este ?i ceea ce nu ar putea în?elege românii dup? momentul 7 februarie 2018. Ei n-ar putea în?elege de ce, cet??eni europeni fiind, au acelea?i obliga?ii dar nu ?i acelea?i drepturi ca cet??eanii europeani germani, olandezi, austrieci, francezi, belgieni sau chiar unguri. Nu ar putea în?elege de ce nu sunt primi?i în spa?iul Schengen al?turi de alte 26 de state, de?i ?ara lor întrune?te în totalitate acelea?i valori ?i acelea?i condi?ii ca ?i ele. Le-ar fi românilor greu s? priceap? de ce numai ei sunt supu?i unei monitoriz?ri degradante ca ?i când ar suferi de vreo boal? ru?inoas? cu pericol de pandemie pentru întreaga Uniune. ?i, de asemenea, ar fi peste puterea lor de în?elegere de ce România este bombardat? constant cu „îngrijor?ri" înso?ite de semnul exclam?rii sau de ce este supus? în mod repetat unor apostrof?ri injuste uneori mincinoase ?i v?dit ostile. Ac?iuni care nu fac decât s? sape adânc la baz? sentimentul egalit??ii statelor din U.E. Sentiment atât de mult clamat la Bruxelles. Nu ar putea în?elege românii, în mod sigur, nici cui folosesc toate cele enumerate mai sus ?i nici care este adev?ratul lor scop.

Mân?ria politic?

Ceea ce s-a întâmplat la 7 februarie a.c. la Strasbourg, în sala aceea aproape goal?, cu numai câ?iva participan?i pe scaune, seam?n? izbitor cu o mân?rie politic? menit? s? reafirme, televizat în întreaga Europ?, c? România nu mai conteaz? ca na?iune, c? voin?a acestui popor este egal? cu zero, c? am dec?zut chiar ?i sub statutul de colonie european?. În fa?a injusti?iei cu care au tratat România cei care ne cer nou? justi?ie impar?ial?, î?i vine s? crezi c? nu sistemul judiciar românesc a fost negat acolo, în Parlamentul European, ?i c? ceea ce s-a neagat vehement la Strasbourg poart? denumirea de suveranitate na?ional?.

Unii români din Parlamentul European folosesc orice prilej pentru a-?i ponegri ?ara

Din nefericire, între ini?iatorii ?i sus?in?torii acestei adev?rate leg?ri la stâlpul infamiei a României sunt ?i câ?iva români. Români care, absolut inexplicabil pentru orice persoan? normal? psihic, ur?sc din toat? fiin?a lor ?ara aceasta. Români care folosesc orice prilej pentru a-?i ponegri ?ara. Iar dac? prilejul nu se ive?te, ace?ti români îl inventeaz?. Aici nu este vorba, a?a cum poate ar p?rea la o prim? vedere, despre o lupt? politic? tipic româneasc? transferat? la Strasbourg. Conform tuturor standardelor juridice cunoscute, aici este vorba despre ac?iuni antiromâne?ti vecine cu tr?darea de ?ar?. ?i, poate, odat? cu sosirea mult a?teptat? a normalit??ii ?i pe plaiurile mioritice, aceste persoane vor fi tratate a?a cum merit? de o justi?ie româneasc? independent? politic. Dum spiro spero!

Grafica - I.M.

footer