Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 03 Ianuarie 2018 21:12

Decora?ii ruse?ti acordate lui Mihai„Na?iunea reprezint? pentru individ izvorul vie?ii ?i garan?ia eternit??ii sale. Nimenea nu va putea explica prin ra?ionament de ce un individ î?i jertfe?te cu drag via?a pentru na?iunea sa, dar întrebând sentimentul, aceast? jertf? ni se va p?rea natural? ?i necesar?". (Filosoful cre?tin Traian Br?ileanu)

„Nu import? pe ce cale ai ales s? cobori ?i s? te cobori pentru c? toate coborîrile duc la iad". (Marcus Tullius Cicero, 106-43 în Hr.)

„Istoria, nu numai c? este sau trebuie s? fie cea dintâi carte a unei na?iuni", dar aceast? expresie fenomenal? impune dreptul ei princiar, dinastic de mo?tenire a Tronului na?iunii îns??i, de slujire a Mântuitorului Hristos ?i ca atare, expresia în sine are valoare absolut? în contextul istoric al oric?rui neam, al oric?rui popor, al oric?rei semin?ii. Istoria ?i Teologia Cre?tin Ortodox? sunt îns??i Crucea acelui Neam cre?tin care, prin cele dou? reprezent?ri axiologice, vertical: dreapta-credin??-teologia ?i orizontal: istoria, izvorât? din adev?r, nu din „documentele" apar?in?toare puterii, securit??ii, camarilei, voin?ei oculte din l?untru ?i din afar?, obedien?ei „binecuvânt?rii sinodale", omisiunii, bomb?nirii, t?cerii, amor?irii, încremenirii, infirmit??ii sufletului, ori def?im?torilor ?i calomniatorilor etc, din orice subclas? a Neamului sunt.

Cele dou? Arhetipuri ale Drept??ii, Libert??ii ?i Iubirii, Istoria ?i Teologia, au valoare etern?, definitorie ?i imprescriptibil? de Testamente evanghelice, M?rturisiri de Credin??, Apologii ?i Adev?ruri de necontestat, circumscrise numai Adev?rului absolut întru Iisus Hristos întru Care s?l??luie?te Adev?rul-Calea-Libertatea-Iubirea ?i Via?a ve?nic?. Monarhul, Ierarhul eclesiastic, preotul, premierul, dasc?lul, ofi?erul superior ?i ceilal?i ofi?eri trebuie s? fie cei mai buni Fii ai Na?iei, având cele mai alese însu?iri moral-cre?tine ?i asemenea lor ?efii de partide, mini?trii, prefec?ii ?i to?i administratorii teritoriali. Lor nu trebuie s? li se permit? din „fa??", anturajul ?i camarila-anticamerele corup?iei.

Monarhul brav este legat pururi de ?ar? prin Dumnezeu. Când p?r?se?te ?ara, o tr?deaz?, se leap?d? ve?nic de Dumnezeu, iar când se leap?d? de Dumnezeu tr?deaz? pururi ?ara. Este o mare diferen?? între Domnii p?mânteni, fideli ??rii, lui Dumnezeu ?i domnii str?ini. Este o scar? de valoare de la Cer la p?mânt privind m?sura lor. Primii slujesc ?ara p?rin?ilor, a str?bunilor, a str?mo?ilor ca Fii ai Patriei lor, cu sângele lor. Ceilal?i care, sunt înrudi?i prin fapte, l?comie ?i f?r?delegi cu Ciocoii ?i Fanario?ii de oriunde, o primesc „mo?tenire", fie de la turci, fie de la habsburgi, fie de la ru?i, fie de al?i interasa?i, aservind-o, uneori jucând-o la pocher, subjugând-o dinastiilor imperiale, oferind-o concernelor str?ine, marii finan?e, bol?evicilor.

Carol I a venit „adus" de Ilumina?i, cu l?di?a de lemn în mân? ce con?inea doar lenjerie intim?, sub identitate fals?, cu enorme datorii facute anterior la jocuri de noroc. A f?cut ulterior mare avere, a înro?it ?ara la 1907 cu sângele curat al celor 11.000 de ??rani, l-a asasinat moral ?i nu numai pe Eminescu, a învr?jbit to?i politicienii între ei ca s?-i domine ?i-a ridicat castele din comoara dacilor (celebrele pl?cu?e de aur returnate în plumb), a întocmit tainic hrisovul tr?d?rii cu imperiul habsburgic, ?i-a subordonat ?ara care l-a înfiat ?i îmbr?cat cu interesele dinastice str?ine dar care, mai apoi, ne-au sfârtecat patria.

Ferdinand, nepotul a fost „cel mai cuminte" Hohenzollern. Despre el se poate spune c? nu a f?cut nici un r?u ??rii, dar nici un bine real nu-i poate fi atribuit. A fost cel mai mare figurant al istoriei noastre, poate ?i universale. Tocmai de aceea, românii mari iubitori de mituri, atât de loiali ideii de voievod vrednic, f?r? a cunoa?te în fapt adev?rul istoric, l-au a?ezat pe un soclu mult prea luminos !

?coala de istorie românesc?, chiar prin vocea unui contemporan ce se dore?te exponent de frunte, recunoa?te c? este în fapt " o poveste " ?i nici pe departe ?tiin?a de la care urma?ii s? afle adev?rul ! De aici ?i pân? la ascunderea faptelor ?i mai ales a celor care au avut drept rezultat moartea unor sute de mii de români datorat? doar intereselor meschine ale unor grup?ri formate în jurul unui conduc?tor tr?d?tor nu a fost decât un scenariu ce se dovede?te înfior?tor de u?or de pus în scen?... ?i scena este atât de mare c?, periodic, poporul român de bun?voie ?i plictisit de s?r?cie, minciun? ?i, mai nou, lupta cu aceea?i veche corup?ie, face figura?ie din tot sufletul! Uneori scenariul cere „un fleac" de peste o mie de suflete (decembrie 1989) alteori, ceva mai blând, doar flori împletite în gardul aceluia?i Palat Regal (decembrie 2017) !

Istoria a devenit o afacere rentabil?, pove?tile unora servite st?ruitor au devenit suport pentru fundamentarea dreptului la respectul Na?iei... Respect clar materializat într-o avere estimat? de agen?iile de specialitate la minim 75 milioane de euro dar care, în fapt, având în vedere valoarea de patrimoniu cumulat? este cu mult mai mare estimat? la peste 2,5 miliarde de euro ! Anumi?i „întreprinz?tori" care se joac? în b?t?tura ?tiin?ei istorice, pl?ti?i gras de diferite O.N.G.-uri interne sau externe, consider? Istoria ca pe o specie oarecare aflat? pe cale de dispari?ie, o realitate biologic?, natural? care, dac? nu poate fi rumegat? de ei, poate fi oferit? prin milostivirea lor larg?, poporului-turm? spre îngurcitarea înceat?.

Poporul nostru daco-român deprins milenar s?-?i lege soarta, destinul ?i menirea de cea a împ?ra?ilor, a regilor, a voievozilor ?i a domnitorilor s?i, vedea în Conduc?torul lor simbolul na?ional ?i spiritual prin excelen??. Acel Conduc?tor care s-a a?ezat pe linia Neamului, ca pedagog, ca ierarh ?i mare osta?, la bine ?i la r?u, la lupt? ?i la biruin??, la suferin?? ?i la bucurie, la prigoan? ?i la izbând?, la vitregii ?i la d?inuiri, la încerc?ri ?i la realiz?ri, la c?deri ?i urcu?uri, la frângeri ?i neatârnare, la credin??, la n?dejde ?i la iubire întru Dumnezeu ?i Neam, acel Conduc?tor care suie de la simbol la mit, de la legend? la nemurire. A?adar, Conduc?torul trebuie s? întronizeze pentru poporul s?u o monarhie spiritual?, o armonie na?ional?, un model universal ?i nu o criz? dinastic?, deseori repetat?, care face din du?manii seculari ai Na?iunii, „tovar??i de drum".

Calea Conduc?torului, care se identific? cu linia Na?iunii, trebuie s? fie Calea întru Hristos, Calea întru Neam, iar nu „drumul necesit??ilor tov?r??e?ti". În cazul nostru „drumul" monarhului Mihai I, a convertit linia Neamului la procesul de comunizare, care a devenit „starea de normalitate". Istoria are adesea izvoare ?tiute doar de cei care, din motive mult prea „omene?ti" , prefer? s? le lase spre analiz? ?i în?elegere celor care vor veni. Dar cei care au tr?it „minunatele binefaceri „ale unei ??ri guvernate de Mihai de România, cum are preten?ia s? r?mân? în istoria acestui neam ?i mai ales, în memoria celor care au dat jertfa suprem? pentru ca ?ara s? nu ia drumul unui bol?evism acceptat de bun? voie, au dreptul la medita?ia noastr?.

A fost bol?evismul impus românilor peste voin?a vremelnicului monarh sau negociat de acesta în schimbul unor imense avantaje materiale ? Iat? înc? o dovad? în acest sens, p?strat? în arhivele istorice ce a?teapt? înc? rândul la o necesar? analiz?.

15 Octombrie 1947, Bucure?ti, Mesajul regal, ordinar, rostit la deschiderea sesiunii ordinare a Adun?rii Deputa?ilor.

„Doamnelor ?i domnilor deputa?i, (clipa lui „tovar??i", b?tea la u?? - n.a..)
Cu adânc? mul?umire sufleteasc? m? g?sesc din nou în mijlocul reprezentan?ilor ??rii, întruni?i ast?zi în a doua sesiune ordinar? a actualei legislaturi. Lucr?rile domniilor voastre în prima sesiune ordinar? ?i extraordinar? au fost rodnice. Guvernul meu (Simpl? coinciden??! E vorba de guvernul Groza, dup? groz?via celor mai falsificate alegeri din istoria modern? a României - n.a.) a g?sit la domniile voastre tot sprijinul necesar ?i colaborarea fructuoas? în opera de redresare ?i stabilizare economic? ?i de reorganizare a activit??ii economice în vederea stimul?rii produc?iei ?i a ridic?rii standardului de via?? a celor care prin munca lor creaz? bog??iile ??rii. Opera de lichidare a urm?rilor r?zboiului ?i a secetei ?i de a?ezare a statului nostru pe baze s?n?toase ?i puternice este în plin? desf??urare.

Doamnelor ?i domnilor deputa?i,
Opera aceasta trebuie continuat?. Guvernul meu va supune deliber?rii domniilor voastre proiectul de lege al reformei justi?iei, menit a asigura o mai bun? împ?r?ire a drept??ii prin apropierea aparatului judec?toresc de popor ?i prin introducerea în anumite complete de judecat? a judec?torilor populari ale?i".

Guvernul s?u, prin reforma justi?iei populare a spulberat temelia Statului na?ional a?ezat? pe for?a Dreptului ?i puterea Moralei cre?tine, prin dreptul for?ei ?i al teroarei. Dup? 6 Martie 1945, Justi?ia popular?, prin organul ei expres Tribunalul Poporului a instituit „faimoasa campanie" împotriva Elitei ??rii, devenit? prin decret regal, cea a „criminalilor de r?zboi" (între 1945-1947).

„Ve?i avea de examinat o serie de legi urm?rind dezvoltarea instruc?iunii publice prin reducerea ne?tiin?ei de carte ?i asigurarea unei temeinice educa?ii intelectuale ?i fizice a tineretului. Vor fi supuse deliber?rii domniilor voastre m?surile menite a a?eza finan?ele noastre publice pe baze s?n?toase. Va fi revizuit? a?ezarea impozitelor pentru o mai dreapt? repartizare a sarcinilor fiscale ?i asigurarea acoperirii integrale a nevoilor bugetare. În cadrul acestei revizuiri se va asigura o mai bun? ?i mai scrupuloas? a?ezare a perceperii d?rilor c?tre stat, cu eliminarea hot?rât? a birocratismului ?i a abuzurilor.

Doamnelor ?i domnilor deputa?i,
În vederea refacerii ??rii ?i a ridic?rii bun?st?rii materiale a popula?iei, cât ?i a dezvolt?rii schimburilor cu ??rile str?ine, m?surile destinate a spori produc?ia industrial? ?i agricol? vor fi a?ezate pe primul plan al lucr?rilor domniilor voastre. Eforturi pentru sporirea produc?iei vor trebui f?cute atât de tehnicieni ?i muncitori, cât ?i de întreprinz?tori. ??r?nimea, care î?i munce?te singur? p?mântul, va trebui sus?inut? pentru a-?i procura uneltele de lucru ?i îngr??emintele chimice prin cooperative, semin?e selec?ionate prin ferme de stat, iar prin centre de închiriat-ma?ini agricole pentru a-?i putea lucra ogorul în condi?iuni tehnice mai bune. În preocuprile domniilor voastre un loc important îl vor avea ?i m?surile de sus?inere ?i extindere a coopera?iei destinat? a servi intensific?rii schimbului de m?rfuri între ora? ?i sat ?i aprovizion?rii popula?iei cu produse de mare consum. Armata se va bucura de o aten?ie deosebit? din partea guvernului meu care, respectând prevederile Tratatului de pace, o va înzestra astfel pentru ca ea s? constituie un puternic scut de ap?rare a statului ?i poporului român, un puternic instrument de ap?rare a p?cii ?i independen?ei noastre na?ionale".

Care armat?? Cea pe care a epurat-o? Cea pe care a d?ruit-o sovieticilor ?i comuni?tilor români? Armata Na?iunii Române era constituit?, nu din solda?ii-mercenari ai unui scop politicianist, ci din osta?ii cre?tini ai Statului Na?ional în care, toate izvoarele istorice conchid asupra valorii sale: excelent?. Ei nu luptau pentru o ideologie, ci pentru credin?a ?i dragostea ve?nic? în Dumnezeu ?i Mo?ii ?i Str?mo?i no?tri. Acela?i Mihai I avea s? întineze memoria celor ce se jerfiser? pentru cauza neamului semnând decretul de integrare în structura armatei na?ionale a celor dou? divizii de „reeduca?i - activi?ti sovietici „

„Mihai I,
Prin gra?ia lui Dumnezeu ?i voin?a na?ional? (sic), Rege al României, la to?i de fa?? ?i viitori, s?n?tate. Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul R?zboiului cu nr.20906 din 15 August 1945; v?zând jurnalul Consiliului de Mini?tri nr.1210 din 1945; am decretat ?i decret?m:

Decret-lege pentru reintegrarea diviziilor de voluntari „Tudor Vladimirescu" ?i „Horia, Clo?ca ?i Cri?an" în compunerea for?elor armate române[1]

Numai în anul 1945 au fost constituite sub „patronajul" regelui 9 loturi de „criminali de r?zboi". Din primul lot în care erau inclu?i marii generali Leoveanu, Macici, Calotescu, Trestioreanu, Ghineraru, Calafeteanu, P?tr??coiu ?i personalit??i de talia lui Ion Ha?ieganu, Ion N?stase, N. Melinescu, Stere Marinescu, 29 de personalit??i ?i generali au fost condamna?i la moarte, dar clemen?a regal? i-a salvat oferindu-le munca silnic? pe via??[2]. S? ne întoarcem la discursul din 15 octombrie 1947:

„Doamnelor ?i domnilor deputa?i,
Ratificarea Tratatului de pace ?i politica de afirmare a independen?ei ?i suveranit??ii na?ionale a?eaz? România în rândul ??rilor care merg pe drumul p?cii ?i colabor?rii sincere între popoare (pe drumul tov?r??esc al sovietiz?rii, desigur - n.a.). Astfel, în domeniul politicii externe, România va avea un rol activ în consolidarea p?cii, prin colaborarea strâns? ?i sincer? cu na?iunile care respect? independen?a, suveranitatea ?i libertatea popoarelor. (Care na?iuni? - n.a). România va continua s? des?vâr?easc? colaborarea cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, a c?rei armat? ?i-a dat sângele pentru eliberarea p?mântului nostru ?i a c?rei sus?inere s-a manifestat în continuu în atâtea ceasuri grele pe care le-am str?b?tut de la terminarea r?zboiului ?i pân? azi.

Prietenia ?i colaborarea în toate domeniile cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, ap?r?toare constant? a p?cii, a democra?iei ?i independen?ei popoarelor r?mân baza îns??i a politicii noastre externe. Dimpotriv?, guvernul meu va continua politica de înt?rire a raporturilor cu ??rile amice, încheind cu ele tratate de prietenie, colaborare ?i asisten?? mutual?.

Doamnelor ?i domnilor deputa?i,
Convins de sentimentele domniilor voastre de dragoste ?i devotament pentru popor, sunt încredin?at c? ve?i da guvernului meu acela?i sprijin pre?ios pe care l-a?i dat pân? acum. V? urez spor la munc?, rugând pe cel atotputernic s? reverse binecuvântarea asupra lucr?rilor domniilor voastre. Eu declar deschis? sesiunea ordinar?.
Mihai I[3].

Întreaga Elit? cre?tin? a Na?iunii Române a suferit o adev?rat? tragedie, dup? Actul de tr?dare regal de la 23 August 1944, prin întreg concursul factorilor de conducere ai ??rii. Grupul de conspiratori, girat de Mihai I, au preg?tit momentul favorabil loviturii de stat, care s? coincid? cu o ofensiv? general? a Armatei Ro?ii pe frontul din Basarabia. Era de fapt o invita?ie monarhic?, incredibil?, de a ne invada ?ara. Discursul regal rostit la Radio în care se afirma c? România a încheiat armisti?iul cu sovieticii, a f?cut ca Actul tr?d?rii Na?iunii de la 23 August 1944, s? devin? Tr?darea f?r? precedent din întreaga istorie universal?, actul cel mai mizerabil ?i cel mai abject, prin care Mihai I ?i-a predat Na?iunea cre?tin? în mâinile bol?evicului-inamic ateu.

Iat? cum caracteriza într-un rezumat, ca o scrisoare deschis?, Actul regal de la 23 August 1944, c?tre o autoare francez? de istorie contemporan? a României, generalul Platon Chirnoag?: „V? pute?i imagina, doamn?, pe politicienii cu responsabilit??i în Fran?a cerându-le germanilor, în timpul r?zboiului, s? preia ofensiva ?i s? distrug? Armata francez?? ?i, dac? un astfel de fapt s-ar fi întâmplat, cum l-ar califica legile pentru ap?rarea statului francez? [...] În noaptea de 23 August, regele Mihai anun?a la Radio c? fusese semnat un armisti?iu cu sovieticii [...] De fapt armisti?iul nu a fost semnat pân? pe 12 Septembrie, la Moscova. Trimi?ii regelui au suferit acolo cea mai grea dintre umilin?i; au trebuit s? a?tepte 15 zile, înainte de a li se face cunoscute condi?iile impuse de c?tre U.R.S.S., pe care au trebuit s? le semneze f?r? s? crâcneasc?. În timpul acestor 15 zile, trupele sovietice ocupaser? întreaga Românie. Astfel, au f?cut imposibil? orice reac?ie din partea ??rii care, cu siguran?? s-ar fi produs dac? s-ar fi cunoscut condi?iile înainte de a se semna. Dat fiind c? nu se semnase armisti?iul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova ?i Basarabia ?i care încetaser? focul, dup? ordinul regelui Mihai, au fost f?cute prizoniere de c?tre ru?i; solda?ii ?i ofi?erii au plecat captivi c?tre Rusia. A?a c? a fost o capitulare ?i nu un armisti?iu. Exista aici un rege care î?i preda armata du?manului. În ce ?ar? din lume poate fi g?sit un ?ef de stat asem?n?tor? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mare?alul Tolbuhin din ordinul lui Stalin „????? « ?????a »" (Ordinul „Victoria"). Trist? onoare de a fi decorat de c?tre du?manul de moarte al poporului s?u!". S? ne mai întreb?m cât pre?uia pentru Mihai I poporul român?

Va exista cineva poate care s? cread? c? oricum regele ?i conspiratorii s?i nu puteau s? fac? ceva mai mult. Dar nu este adev?rat: când Finlanda a fost b?gat? în corzi de c?tre ofensiva Armatei Ro?ii, guvernul ??rii a fost încredin?at miticului mare?al Mannerheim. Acesta fusese conduc?torul R?zboiului de Eliberare din 1918 împotriva Rusiei sovietice ?i apoi condusese Armata în R?zboiul de iarn?, din 1939-1940, ?i în R?zboiul de continuare, din 1941-1944. Avea un portofoliu plin de lupte date împotriva comuni?tilor ru?i ?i era simbolul determin?rii ??rii sale de a se ap?ra împotriva inten?iei de a fi anihilat? ?i absorbit?. Sovieticii au ?inut cont de acesta ?i au negociat cu finlandezii un armisti?iu care, în contextul finalului anului 1944, trebuie considerat ca fiind foarte favorabil pentru Finlanda, care i-a permis men?inerea independen?ei sale ?i nu a admis trupelor sovietice p?trunderea pe p?mântul s?u. Atitudinea regelui Mihai ?i a celorlal?i „înv???cei de vr?jitor"care îl înso?eau ?i-l ajutau a fost contrar?:?i-a tr?dat proprii s?i solda?i ?i pe poporul s?u ?i a încredin?at România, f?r? condi?ii, sovieticilor. Nu trebuie s? ne mire c? Stalin decidea s?-?i stoarc? prada la maxim"[4].

Într-o mai veche emisiune televizat?, ginerele lui Mihai I, „colonelul" Dud?, conchidea dup? ?irul de osanale aduse socrului s?u ?i fardatele minciuni despre Actul de la 23 August 1944, c? în primii 41 de ani de exil: „regele Mihai a f?cut cel mai mare bine de pe p?mânt românilor". Ginerele-colonel a realizat cea mai „reu?it?" premier? actoriceasc?, ferindu-se totu?i s? ne defineasc? în ce a constat acest grandios bine na?ional... Probabil se referea la faptul c? pentru cea mai mare tr?dare cu care ?i-a vândut propriul popor, sovieticii l-au considerat pentru ei, ca cel mai mare bine, r?spl?tindu-l înc? o dat? cu medalia jubiliar? „60 ??? ??????? ? ???????? ?????????????? ?????? 1941-1945 ??." (60 de ani de la Victoria Marelui r?zboi pentru Ap?rarea Patriei 1941-1945).

Medaliile oferite de du?manii Na?iunii, de „t?tucul" cel mai autorizat model al ateismului în 1947, apoi de Pre?edintele Federa?iei Ruse, în 2005 au confirmat „meritul" decisiv al tr?d?rii regelui, care ?i-a sacrificat poporul pe „altarul" propiilor interese.

Din documentul diplomatului american Douglas, ambasadorul SUA la Londra, privind întâlnirea cu monarhul României la Londra în data de 22 Noiembrie 1947, reiese clar „drumul"regelui: „La cererea regelui Mihai, l-am întâlnit ieri dup?-amiaz?, pe el ?i pe Regina-Mam?...Eu i-am explicat c? el, ?i numai el singur, trebuie s? se decid? dac? se va întoarce în ?ar? sau va r?mâne în str?in?tate. Noi recunoa?tem serviciile pe care el le-a adus ?i avem îndoieli dac? în viitor el va mai putea aduce vreun serviciu ??rii sale"[5].O situa?ie inedit? pentru o întrevedere cu caracter politic între reprezentan?ii a dou? state. Prezen?a reginei-mame al?turi de regele României sugereaz? f?r? voie impresia c? la întâlnirea cu ambasadorul american au precump?nit problemele familiei regale fa?? de problemele na?iunii. Prin Actul regal de înalt? tr?dare de la 23 August 1944, regele Mihai a inaugurat de fapt opera de distrugere a na?iunii române?ti profund cre?tine , care a fost apoi des?vâr?it? de cei c?rora ne-a vândut. Str?duin?a ?i înf?ptuirea monarhic? a lui Mihai I au fost depline ?i meritorii: a transformat Statul Na?ional unitar ?i indivizibil al Na?iunii Daco-române într-o anex? a Uniunii Sovietice în care ?i-au g?sit imediate aplic?ri principiile bol?evice .

Actul regal al tr?d?rii sale nu a adus doar consecin?ele tragice, dramatice ?i catastrofale asupra Statului Na?ional al Na?iunii Daco-Române, ci a „pietruit drumul" calvarului care s? înmormânteze în statu quo european toate n?dejdiile de eliberare ale popoarelor cre?tine din R?s?rit. Actul regal al marii tr?d?ri na?ionale de la 23 August 1944, ?i-a pus pecetea ?i semn?tura pe Actul abdic?rii de la 30 Decembrie 1947, în care a fost binen?eles inclus? tîrguiala ?i compensa?ia pl?tit? forte la diferite scaden?e.

Comentând aspectul dezonorant al comercializ?rii unui act solemn al istoriei nostre, jurnalistul monarhist Pamfil ?eicaru se întreba consternat la rolul pe care l-ar mai putea avea în exil Renegatul, dup? acel „factor constitu?ional"? „Un renegat al monarhiei, ca institu?ie pe care o declar? o « piedic? serioas? în calea dezvolt?rii României ». Autor al loviturii de stat de la 23 August 1944, spre a duce ?ara la o capitulare f?r? condi?ii, de pe urma c?reia 175 000 de osta?i români au fost du?i ca prizonieri în Siberia, nimeni ne?tiind c??i au revenit în ?ar?. În plus, colaborator activ al Rusiei sovietice de la 23 August 1944 pân? la 30 Decembrie 1947. (Poate chiar mult mai devreme ). Care din aceste titluri sunt invocate spre a fi declarat « factor constitu?ional »?"[6].

Suspinul s?u regal pentru poporul român este a?adar bine întemeiat: Mihai I de România (pe care am vândut-o...). Pe frontispiciul regal al con?tiin?ei ex-monarhului Mihai I, nu s-a a?ternut nici macar acum în al 12-lea ceas, jertfa de sânge a celor peste 80 de generali eroi ?i martiri, a zecilor de lideri politici, a sutelor de înal?i ofi?eri, a miilor de intelectuali, a zecilor de mii de ??rani, a sutelor de mii de militari ?i a milioanelor de români, care au pl?tit cel mai îndelungat tribut al umilin?ei, al durerii, al dezonoarei, al sacrificiului suprem, suferin?? care ?i ast?zi sânger? destul de vizibil. Putem crede c? doar Bunul Dumnezeu are puterea de a înf?ptuii mult a?teptata justi?ie atunci când, ridic?m vocile rostind „Ve?nica lor pomenire" chiar ?i pentru cei mul?i în memoria c?rora uit?m s? cerem m?car decen?? ?!

În acest decembrie 2017, mi-am impus s? respect plecarea poate la Ceruri a omului Mihai, chiar sufocat de uria?ul val de mistificare ?i minciun? la care am asistat f?r? voie, înm?rmurit de lipsa de respect fa?? de propriile pozi?ii de recunoscu?i istorici, profund îndurerat de buna credin?? cu care românii ?i-au l?sat înc? odat? sufletul de popor credincios înv?luit în mantia intereselor mincinoase c?utând cu disperare un reper demn de respect m?car în trecut... Atât de bine regizat? a fost punerea în scen? încât am ajuns s? m? întreb dac? mai are cineva nevoie de Adev?r când Povestea este, se pare, unanim reluat? spre somnul lini?tit ?i frumos al Tuturor... M-am reîntors atunci la textele adunate sub numele „Privire sub coroan?" ?i publicate începând cu anul 2007 ?i am luat hot?rârea s? le aduc din nou în aten?ia celor ce vor dori s? le citeasc?... Toate sursele sunt clar precizate ?i sunt verificabile.

Concluziile ?! ?tiu c? este mai u?or s? consideri doar r?u voitor Adev?rul decât s? încerci s? lup?i cu duritatea lui ! Dar atât cât mai sunt liber s? respir nu voi admite c? Na?ia mea va cinsti o Poveste ?i nu Adev?rul drept Istoria Sa.

- Va urma -

Fond de carte: Arhiva Dumitru Ionescu-Bucure?ti.
- 30 Decembrie 1917, † Sf. Prooroc Agheu; † Sf. Împ?r?teas? Teofana
- 30 Decembrie 1947 - 70 de ani de la abdicarea voluntar? a regelui dup? ce a oferit ?ara plocon sovieticilor.

Grafica - I.M.

----------------------------------------
[1] Decret-lege Bucure?ti, 15 August 1945, Nr.2625 Mihai; M.O., partea I, an CXIII, nr.185, 16 August 1945.
[2] A.M.Ap.N., Fond „Memorii B?trâni". „Generali", Litera M., Dosar nr.3:ASB. „Voin?a Armatei!", nr.10 / 1941; Pre?eden?ia Consiliului de Mini?tri, Dosar 103 /1941.
[3] Dezbaterile Adun?rii Deputa?ilor",nr.1, ?edin?a din 15 Octombrie 1947, p.1-2. Publicate în „România - Via?a politic? în documente anul 1947, Arhivele Statului din România, 1994, pag. 225-227.
[4] Carlos Caballero Jurado/Richard Landwehr, Armata Na?ional? a Guvernului de la Viena, Editor, Garcia Hispan, Granada 1997, p.87.
[5] Gabriel Constantinescu, ?ah la Rege. Declinul monarhiei române în secolul XX, Bucure?ti, Ed. Christiana, 2007, p. 357.
[6] Pamfil ?eicaru, Istoria Partidelor Na?ional, ??r?nist ?i Na?ional ??r?nist, 2 vol., Ed. Carpa?ii, Madrid, 1963.

footer