Revista Art-emis
Terorismul civic PDF Imprimare Email
Ing. Ovidiu M. Curea   
Duminică, 17 Decembrie 2017 18:10

Terorism civic- Să tulburi viața pașnică a locuitorilor unui oraș prin zgomote stridente, prin vociferări, strigăte, scandări jignitoare la adresa unor persoane politice democratic alese;
- Să blochezi sau să strangulezi circulația pe drumurile publice;
- Să admonestezi trecătorii din jur care nu împărtășesc ideile manifestărilor respective;
- Să încalci legile care reglementează organizarea și desfășurarea manifestațiilor publice;
- Să împiedici oficialitățile orașului să-și ducă la îndeplinire programele;
- Să împiedici forțele publice să restabilească ordinea;
- Să recrutezi, să pregătești, să finanțezi și să utilizezi personal protestatar pentru manifestări de stradă neautorizate;
- Să recrutezi, să pregătești, să finanțezi și să utilizezi personal pentru propagandă, manifestări protestatare și intimidare online.

Cum credeți că ar putea fi denumite într-un singur cuvânt toate aceste manifestări agresive, lipsite de orice urmă de civism, de bun simț și total ilegale? Cum credeți că ar putea fi denumite aceste manifestări care prin repetabilitatea lor constantă și simultană în mai multe orașe ale țării înlătură orice posibilitate de a le considera așa-zis „spontane" după cum pretind organizatorii din umbră ai lor prin vocile gălăgioase ale mercenarilor din mass media? Toate aceste excrescențe sociale nu pot purta decât un singur nume: terorism și pentru că sunt susținute deschis de către unele O.N.G.-uri și organizații civice (organizații care, doar pentru că își zic civice, pretind că îi reprezintă pe toți cetățenii unei țări, făcând abstracție de modul în care aceștia s-au exprimat în fața urnelor), ar putea fi numit terorism civic. O nouă formă de terorism apărută în vremurile noastre sub lozinca deformată a democrației și libertății, libertatea înțeleasă în limbajul sălbatic al junglei "sunt liber să fac ce vreau, să dau în cap la cine vreau și la cine pot", și nu libertatea înțeleasă în limbajul lumii civilizate "sunt liber să fac ce vreau cu condiția să nu îngrădesc libertatea celui de alături".

Dar, să vedem ce zice Dicționarul explicativ al limbii române despre terorism: „TERORÍSM - s. n.
1. Totalitatea actelor intenționate de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a provoca o teamă generalizată și pentru atingerea unor scopuri politice.
2. Totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat". Deci este vorba de acte intenționate, de violență (agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate - DEx), de grup sau organizație, de teamă generalizată, de climat de insecuritate, de atingerea unor scopuri politice. Quod erat demonstrandum: manifestațiile la care astăzi suntem obligați de unii să asistăm în mod repetat fac în mod evident parte din manifestările teroriste.

Ne abținem să punem întrebarea de ce profesorii contemporani ai democrației avansate care afirmă sus și tare că luptă din răsputeri cu terorismul și cu teroriștii, care cheamă toată comunitatea internațională de bună credință să lupte împotriva terorismului și teroriștilor pe care ei îi arată acuzator cu degetul, nu zic nimic despre acest nou gen de terorism. Ne abținem, de asemenea, să întrebăm și de ce finanțarea organizațiilor teroriste nu este privită prin aceeași lupă și tratată cu aceeași severitate. Ne vom limita numai în a constata o realitate a lumii de astăzi: existența terorismului civic, fie că ne place, fie că nu. Cum se manifestă această realitate am văzut. Ce presupune ea, încercăm să descifrăm.

O primă observație, care sare în ochi de la prima vedere, este faptul că terorismul civic schimbă fundamental datele procesului politic din societate, scăzând rolul electoratului și rezultatului obținut la urne, tinzând către anihilarea acestuia. Prin menținerea îndelungată a manifestărilor teroriste, prin crearea climatului de insecuritate și inducerea unei temeri generalizate, membrii societății, indiferent de orientarea lor politică, vor fi constrânși să renunțe până la urmă la propriile opțiuni și să accepte schimbările reclamate de teroriști. Lumea se va sătura de atâta balamuc și instabilitate. Susținătorii partidelor aflate la putere vor fi din ce în ce mai dezamăgiți de lipsa de reacție a aleșilor, pe care îi vor acuza de trădare pentru că nu îi apără în nici un fel față de violențele contestatarilor. „Duceți-vă acasă și lăsați-i să guverneze pe cei care măcar știu ce vor" se va auzi din ce în ce mai des în rândul opiniei publice.

Lupta politică nu se va mai încheia la urne. La urne puterea va fi doar câștigată, dar ea va trebui apoi menținută, apărată în stradă și oriunde acolo este nevoie, unde adversarul politic atacă. Cine nu va înțelege acest nou adevăr al realității politice va ieși de pe scenă fără multe aplauze oricât de mulți susținători ar fi avut în procesul electoral. Cu naivități de genul "Manifestații de stradă fac numai cei din opoziție. Noi am câștigat alegerile, noi nu avem de ce să manifestăm", orice program politic este din start sortit eșecului, pentru că el va fi sistematic contestat, boicotat și sabotat de către minoritățile active, hotărâte și încrâncenate.

Prima condiție a ființelor vii este adaptarea la mediu. Cele care nu se pot adapta mor.
A doua observație ar fi că odată câștigată puterea politică prin violență, prin terorism, ea nu va putea fi menținută decât prin aceleași metode care vor fi aplicate de data această nu împotriva forțelor politice de opoziție, care practic vor fi inexistente, ci împotriva societății, iar noi vom avea de a face în acest caz cu ceea ce omenirea a mai experimentat în trecut și nu o singură dată: cu dictatura. Prin urmare, la ora actuală, ne aflăm la mijlocul drumului care duce într-o parte spre maturizarea forțelor politice și adaptarea lor la condițiile vremii, iar în cealaltă parte către instaurarea unei noi dictaturi. Dictatură care, indiferent de unde și de cine este sprijinită tot dictatură rămâne.

Încotro o luăm? Nouă ce ne-ar plăcea? Noi ce alegem? Că de băgat în traistă nimeni nu ne bagă nimic de pomană.

Grafica - I.M.

footer