Revista Art-emis
Sistemul terorist luptă cu disperare pentru supravieţuire (3) PDF Imprimare Email
Ing. Eugen Zainea   
Miercuri, 04 Octombrie 2017 17:23

Sistemul terorist 3După cum comentam în articolele precedente din această serie, dl Iohannis nu se potoleşte. Nu i-a fost de ajuns să-şi verse frustrarea tocmai după ce s-a întors dintr-una din multele excursii foarte costisitoare, pe buzunarul românilor. A recidivat, organizând, în încercarea evidentă de a provoca haos în ţară, o nouă „consultare cu societatea civilă" la Cotroceni. Ca şi după „Colectiv" şi în alte cazuri, o „societate civilă"...nu tocmai civilă şi, oricum, aleasă pe sprânceană. Alcătuită din copii de suflet şi fani necondiţionali ai Monicăi Macovei, precum Poliţeanu (adică exact cel care, prin plângerea penală depusă la D.N.A. împotriva guvernului Grindeanu şi a Ministrului justiţiei de la acea dată, Florin Iordache, a determinat anticonstituţionala anchetă a D.N.A. în cazul Ordonanţei 13!) sau Violeta Alexandru (aceasta, tocmai din acest motiv, ministru al dialogului social în cabinetul de tehnorataţi ai dlui Cioloş), din străvechi lefegii ai fundaţiilor Soros şi din mai noii rezistaci orăcăitori prin pieţele patriei[11].

Încurajat şi de băţul agitat de dl Iohannis prin gardul guvernului, aşa cum era de aşteptat, Consiliul Superior al Magistraturii, care în loc să fie cu adevărat garantul independenţei justiţiei în România, continuă chiar şi în noua sa componenţă să reprezinte o piedică în calea redării acestei independenţe pentru judecători, fiindcă ei, nu procurorii, sunt cei care înfăptuiesc justiţia, nu doar în România, ci în toate statele democrate ale lumii, fiind un instrument principal prin care sistemul terorist încearcă disperat să-şi perpetueze controlul asupra justiţiei, a avizat negativ, în şedinţa sa de plen din 28 septembrie, proiectul de modificare a legilor justiţiei propus de ministrul de resort, profesor universitar doctor Tudorel Toader, după consultări cu toţi factorii interesaţi. Proiectul a fost respins prin votul a 10 membri ai plenului. Un număr de 8 membri ai plenului au votat pentru avizarea pozitivă cu observaţii a proiectului. Redau mai jos Comunicatul laconic al C.S.M., dat publicităţii în data de 29 septembrie

Comunicat de presă privind avizul Consiliului Superior al Magistraturii asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea legilor justiţiei

În şedinţa de azi, 28 septembrie 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis un aviz negativ asupra proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Pentru emiterea unui aviz negativ au fost exprimate 10 voturi, în timp ce pentru un aviz favorabil cu observaţii s-au exprimat 8 voturi. Argumentele şi motivele care fundamentează avizul negativ vor fi redactate în termen legal, comunicate Ministerului Justiţiei şi publicate pe site-ul oficial al C.S.M.

Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media

Fac o precizare, importantă pentru opinia publică, anume că avizul C.S.M. este unul consultativ, nu are caracter obligatoriu. Cei opt membri ai plenului care au votat pentru avizare cu observaţii, judecătorii C.S.M. Cristina Tarcea, preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, membru de drept al CSM, judecătorii Simona Marcu, Lia Savonea, Nicoleta Ţînţ, Gabriela Baltag, Evelina Oprina, dar şi reprezentanţii societăţii civile din C.S.M., Victor Alistar şi Romeu Chelaru au dat publicităţii o scrisoare din care citez câteva pasaje semnificative[12]:
- „Avizul negativ dat de majoritatea constituită în plen semnifică blocarea perspectivei principiului separării carierelor judecătorilor şi procurorilor".
- „Avizul negativ dat astăzi nesocoteşte imperativul punerii în acord a unor norme din cuprinsul celor trei legi declarate neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale, cu textul acestora", se menţionează în scrisoare.

Semnatarii documentului atrag atenţia că proiectul M.J. a luat în considerare principiul esenţial al separării carierelor judecătorilor şi procurorilor, bun câştigat judecătorilor şi societăţii, iar avizul negativ dat în majoritatea constituită în Plen semnifică „blocarea perespectivei acestei separări". „În acord cu misiunea noastră constituţională şi consecvenţi responsabilităţii sociale uriaşe pe care o implică funcţia de membru în C.S.M., recunoaştem nevoia reformării Autorităţii judecătoreşti în scopul consolidării independenţei justiţiei, ca serviciu eminamente în folosul societăţii".

Aşa cum am dat numele celor care au votat pentru, consider că este important să fac publice şi numele celor care au votat împotriva avizării, cu atât mai mult cu cât în unele publicaţii au apărut aceste nume, dar cu menţiuni greşite în dreptul unora privind profesia. Prin urmare, cei 10 sunt preşedinta C.S.M. Mariana Ghena, judecător, vicepreşedintele C.S.M. Cristian Ban, procuror, procurorul general al României, Augustin Lazăr, membru de drept în C.S.M., procurorii Codruţ Olaru, Nicolae Solomon, Florin Deac şi Tatiana Toader şi judecătorii Andrea Anamaria Chiş, Mihai Bogdan Mateescu, Mihai Andrei Bălan.

Am considerat obligatoriu să restabilesc adevărul cu privire la repartizarea votului între judecătorii şi procurorii membri aleşi sau membri de drept în CSM, fiindcă absolut toţi procurorii, atât cei cinci membri aleşi, cât şi Augustin Lazăr, membru de drept au votat împotrivă! Majoritatea de 10 voturi pentru avizarea negativă a fost asigurată de faptul că, din cei 10 membri judecători (9 aleşi şi dna Cristina Tarcea, preşedinta Î.C.C.J., membru de drept), un număr de patru judecători, pe care i-am evidenţiat distinct în mod special anterior au votat diferit de colegii lor din C.S.M. şi de opiniile exprimate anterior de cele două organizaţii profesionale ale magistraţilor, conduse de admirabilele judecătoare Dana Gârbovan şi Andreea Ciucă. (Aviz judecătorilor din teritoriu, din judecătorii, tribunale şi Curţile de Apel care le-au acordat încrederea, o încredere pe care, precum se vede, o înşeală! Şi pe care tot domniile lor, masa judecătorilor din ţară, sunt în măsură şi, în atari condiţii, sunt şi îndreptăţiţi să le-o retragă prin vot!)

Votul împotrivă al C.S.M. şi repartiţia acestuia pe structura profesională a membrilor îndeamnă pe bună dreptate la meditaţie şi, ca rezultat al acestei meditaţii, naşte fireşti semne de întrebare. Primul ar fi generat de strania „întâmplare" că, de la începuturile activităţii C.S.M., în funcţiile de preşedinte (judecător) şi vicepreşedinte (procuror) pentru câte un mandat de un an de zile, au fost „alese", inclusiv în acest an, după schimbarea componenţei C.S.M., persoane care, precum s-a văzut de-a lungul anilor din atitudinea şi voturile dumnealor, au fost devotate fără fisură sistemului terorist. În al doilea rând, nu poate scăpa atenţiei oricărui om cu un nivel acceptabil de I.Q. faptul că, aşa cum am subliniat mai sus, absolut toţi procurorii din C.S.M. s-au opus modificărilor legislative propuse de ministrul Toader. Blocând deliberat, prin acest vot, inclusiv alinierea legilor justiţiei din 2004, cu zeci, de nu cumva chiar sute de modificări ulterioare adoptate prin Ordonanţe de urgenţă ale guvernelor sau prin asumare de răspundere la Deciziile (obligatorii şi general valabile!) ale Curţii Constituţionale, fapt care duce, deocamdată, la serioase blocaje ale justiţiei, dat fiind faptul că nealinierea în termenele prevăzute de Constituţie şi lege la aceste decizii duce la anularea de drept, de la adoptarea unei decizii şi până la punerea de acord a legii cu acea decizie a multor articole, devenite, de ani de zile, practic inexistente şi, deci, inoperante (exemplu tipic, interpretarea abuzului în serviciu şi seria de achitări şi de anulări ale unor sentinţe pronunţate pe abuz după ce C.C.R. a constatat neconstituţionalitatea unor prevederi din lege referitoare la abuz, decise de instanţele de judecată din întreaga ţară în acest an).

Nu poţi să nu te întrebi cum se explică această unitate monolitică de vederi a tuturor procurorilor din C.S.M. şi să o interpretezi altfel decât ca o încrâncenare a acestei categorii profesionale, în fond abuziv inclusă în tagma magistraţilor, de a păstra cu orice mijloace instrumente şi puteri neconstituţionale şi ilegale care le permit abuzuri inimaginabile în timpul cercetării penale şi le asigură inclusiv posibilitatea de a avea predominanţă asupra judecătorilor, pe care ajung să-i terorizeze, după cum am putut afla, stupefiaţi, din multitudinea de dezvăluiri apărute mai ales în cursul acestui an în spaţiul public. În acelaşi timp şi date fiind tot dezvăluiri publice privind recrutarea anticonstituţională şi ilegală de către S.R.I. a unor procurori şi judecători, care ar acţiona astfel şi ca ofiţeri S.R.I. sub acoperire, fără a fi acuzaţi de teorii conspiraţioniste, nu poţi să nu ai, cum spun chiar procurorii, „suspiciunea rezonabilă" că vreunul dintre cei patru judecători din C.S.M. care au votat, practic, împotriva opiniei generale a asociaţiilor profesionale ale magistraţilor, ar putea face, Doamne fereşte (şi...fereşte-i!), parte dintre aceştia...

Cum era şi de aşteptat, acest vot, chiar dacă previzibil, a stârnit o adevărată furtună în zona justiţiei române. Prima reacţie a venit în chiar ziua votului, imediat după ce acesta a fost exprimat, din partea lui Victor Alistar, membru al C.S.M. din partea societăţii civile, care a afirmat, tranşant că „a fost vorba de un vot politic". O altă reacţie a venit tot în ziua votului, din partea Ministrului justiţiei, profesorul Tudorel Toader, care dovedeşte o fermitate şi o consecvenţă demne de toată lauda şi nu se fereşte să spună deschis lucrurilor pe nume. Domnia sa a declarat, joi seara, după ce C.S.M. a dat aviz negativ proiectului de legi ale justiţiei, că votul Consiliului a fost previzibil, iar acesta „exprimă şi dorinţa de conservare a actualelor privilegii pe care magistraţii le au".

„Este un vot previzibil. Previzibil pentru faptul că, în numeroase rânduri, numeroşi membri C.S.M. s-au exprimat împotriva proiectului. Important e să găsim adevărul din spatele celor spuse, adevăr la care să ne raportăm şi să procedăm în modificarea legilor justiţiei. De ce vot previzibil? Observaţi faptul că, în bloc, procurorii au fost împotrivă. Dincolo de argumentele dânşilor, pe care nu le contest, cred că sunt şi alte argumente. [...] Ţin să precizez şi am convingerea faptului că votul negativ exprimă şi dorinţa de conservare a actualelor privilegii pe care magistraţii le au. Să nu ne ascundem după adevăr. Să nu vorbim numai de dragul frazelor ritoase şi, sigur, la adresa demnităţii, care este respectabilă şi care desfăşoară o activitate utilă, necesară, dar legile justiţiei datând de 13 ani, din 2004, dinainte de a intra în Uniunea Europeană, au consolidat în timp prin multiplele modificări statutul magistratului, procuror sau judecător, dar nu numai statutul profesional, de independenţă, de exercitate a atribuţiilor, ci şi colateral, privilegiile pe care şi le-au adus", a spus Toader, la Antena 3.

În ceea ce priveşte marele of, în special al procurorilor, trecerea Inspecţiei Judiciare de la C.S.M. la Ministerul justiţiei, procurori care de aceea au şi votat în bloc împotrivă şi au încercat să forţeze decapitarea conducerii actualei Inspecţii după raportul, se pare devastator, întocmit după controlul efectuat de Inspecţia Judiciară la D.N.A., dl. Toader a spus[13]: „Soluţia finală va fi una din cele trei pe care le-am anunţat. Aceea de a rămâne la C.S.M., aşa cum vor judecătorii şi procurorii, ca să îi aibă ei sub control pe I.J. şi să nu fie cumva un control politic din partea Ministerului Justiției. A doua soluţie este aceea de a reveni la Ministerul Justiţiei. Să nu uităm şi a treia formulă, pe care am propus-o pe 23 august, şi anume de a autonomiza prin lege separată, distinctă, Inspecţia Judiciară ca o entitate care să-şi îndeplinească misiunea de verificare şi control a modului de înfăptuire a justiţiei", a mai spus Toader.

Ca un comentariu, soluţia a treia, cu o autoritate independentă a cărei componenţă, în opinia mea, ar trebui să fie decisă, ca pentru toate celelalte autorităţi de acest fel, de Parlamentul României, ar fi o soluţie cât se poate de bună şi de acceptabilă. Vineri, 29 septembrie a reacţionat şi una dintre cele două asociaţii profesionale ale magistraţilor, de care tocmai vorbeam, Asociaţia Magistraţilor din România care a dat publicităţii o primă luare de poziţie[14]: „Avizul negativ dat azi (ieri-n.r.) în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a făcut una cu pământul toate propunerile, bune sau nu, necesare sau prejudiciante, de înlăturat sau perfectibile. Şi odată cu ele, au fost date de-o parte strădaniile noastre de câţiva ani pentru a-i convinge pe titularii dreptului de iniţiativă şi pe legiuitor că trebuie să fim ascultaţi, că ştim ce spunem, că nu ne apucăm de opinii doar ca să nu tăcem, că o modificare a bazei sistemului judiciar nu se face nici din pix şi nici fără implicarea directă, efectivă şi permanentă a reprezentanţilor acestui sistem, a colegilor magistraţi, a asociaţiilor profesionale", se arată într-un comunicat de presă al Asociaţiei Magistraţilor din România, remis Mediafax.

Reprezentanţii magistraţilor transmit că atât în formele proiectului din anii 2015, 2016, cât şi în actuala formă a legilor justiţiei există şi propuneri care trebuiau luate în seamă, precum cea de separare a carierelor judecătorilor şi procurorilor. „Avizul negativ a avut veleităţi de trăsnet (sau suntem naivi?), în condiţiile în care, dacă veţi consulta propunerile şi observaţiile formulate de Comisia nr. 1 - Legislaţie şi cooperare interinstituţională (formată din 8 judecători şi 5 procurori), publicate azi pe site-ul C.S.M., cu privire la Legile nr. 303/2004, 304/2004, 317/2004, veţi vedea că o seamă din lucrurile bune şi din cele rele cuprinse în proiect au tocmai opinia pe care o doreau magistraţii. Şi-atunci, cum, Doamne, iartă-ne, unu cu unu fac zero?! De ce n-am putut despica apele? Să fi fost cuvenita separare a carierelor o miză atât de mare? Nu ştim, ne dăm şi noi cu presupusul de supărare", potrivit sursei citate.

La acest punct de vedere al Asociaţiei Magistraţilor din România, nu pot decât să fiu de acord cu opiniile şi să remarc ce bune şi binevenite sunt întrebările din acea parte a comunicatului de presă pe care, deloc întâmplător, mi-am permis să le subliniez. După cum nu pot să nu fiu de acord şi cu observaţia, absolut logică, a dlui ministru Tudorel Toader că unii dintre magistraţi doresc cu orice preţ să-şi păstreze privilegiile (cele mai multe nemeritate, aş zice eu, atunci când e vorba de procurori care nu sunt magistraţi, ci avocaţi ai statului şi care, din punct de vedere al poziţiei faţă de instanţe, care sunt cele ce înfăptuiesc justiţia, ar trebui să aibă, în mod firesc, absolut aceleaşi drepturi şi instrumente egale cu avocaţii).

Ca o dovadă elocventă a faptului că sunt foarte multe lucruri în neregulă cu „statul de drept" din România şi că opoziţia îndârjită a sistemului terorist la modoficarea legilor justiţiei este impusă în special din afară (aşa cum au fost impuse, dealtfel, şi legile şi modificările lor succesive, ca şi, după cum dezvăluiam în cursul acestui serial, cum a fost impusă de Statele Unoite prin directorul de atunci al F.B.I., Robert Mueller, şi ideea protocoalelor secrete dintre S.R.I. şi parchete şi, ulterior, cu mai toate autorităţile statului) o dovedeşte şi persistenţa (după cum spune maxima, diabolică), dar care devine enervantă a ambasadorului Klemm care, în ciuda avertismentelor, observaţiilor şi protestelor din toate zonele societăţii româneşti, persistă în obrăznicia de a se amesteca în afacerile interne ale ţării. Dovada o reprezintă o nouă intervenţie a sa în problema legilor justiţiei[15], care nu este exclus să fi avut rolul de a atenţiona plenul C.S.M. şi de a-i instiga pe membrii săi care încă se mai află sub influenţa sistemului să respingă modificările, în avizul consultativ pe care acest organism l-a dat.

Această nouă intervenţie, deopotrivă necivilizată şi contrară statutului personalului diplomatic, aşa cum este el consemnat în dreptul internaţional, a avut parte, pe foarte bună dreptate, de replica promptă, fundamentată şi demnă a Ministrului justiţiei, profesorul Tudorel Toader[16]. Şi, pentru că în noul său amestec în treburi interne, ambasadorul afirmase că „a exprimat îngrijorările americane în întâlniri private cu ministrul justiţiei şi cu alţi membri ai guvernului (!)", dl Klemm primeşte de la profesorul Toader corecţia meritată: „Eu am avut trei întâlniri cu ambasadorul Statelor Unite, dar întâlniri oficiale, nu private pentru că relaţiile dintre noi nu sunt de natura unei întâlniri private. Toate trei au avut loc la Ministerul Justiţiei, toate trei au fost la solicitarea ambasadorului Statelor Unite. [...] Pot să vă spun faptul că ambasadorul Statelor Unite nu este jurist şi cred, afirm în deplină cunoştinţă de cauză, pe de o parte nu-i jurist, pe de altă parte nu cunoaşte mecanismele statului de drept din România, reglajul, arhitectura autorităţilor din România şi atunci cred că e greu să integrezi o propunere de modificare într-un context legislativ pe care nu îl cunoşti".

Nedumerit şi nemulţumit, probabil, de faptul că în colonia România din centrul Europei, mai există şi români şi chiar şi demnitari demni, dl Klemm recidivează[17] şi consideră necesar să-i dea replica dlui ministru Toader, fiind încă din start nevoit să recunoască faptul că nu are pregătire juridică, dar că, vezi Doamne, are pregătire economică şi, în această calitate, ştie să opereze cu statistici. Şi ne serveşte nişte statistici ale Băncii Mondiale şi ale Transparency International, citite vag şi neprofesionist, fără suficientă documentare şi lecturi colaterale, care să-i dea „economistului şi statisticianului" american din Otopeni un cadru solid de apreciere, aruncând în spaţiul public românesc nişte cifre, în fond nerelevante fiindcă necorelate în timp cu evoluţia indicatorilor în materie ai României, ci cu alte state, ceea ce le face să fie mincinoase şi manipulatorii:

„Dacă vă uitaţi la statisticile Băncii Mondiale în perioada 2004-2015, când este cel mai recent, poziţia României în ceea ce priveşte controlul corupţiei a crescut cu 20%. În ceea ce priveşte întărirea statului de drept, a crescut cu 30%", a afirmat Klemm. Totodată, el a vorbit şi despre topul Transparency International: „România a urcat 30 de locuri în top. S-a îmbunătăţit şi a urcat 30 de locuri. Cred că mai sunt două sau trei ţări care au avut un asemenea parcurs. Aceasta este o cuantificare a îmbunătăţirilor substanţiale în ceea ce priveşte lupta anticorupţie în România şi întărirea statului de drept".

Spre ghinionului palavragiului american cu nume cu rezonanţe teutone, răspunsul îi cade în moalele capului, ca o măciucă, de unde, probabil, se aştepta cel mai puţin. Fiindcă, într-un articol publicat de Cotidianul.ro[18], intitulat foarte sugestiv E complet fals că România a progresat cu 20% la corupție și 30% la statul de drept. România e tot la cinci cum a fost, Alina Mungiu Pippidi îi demonstrează excelent documentat şi argumentat că marele specialist în economie nu ştie să citească serios şi profund statisticile internaţionale şi să le interpreteze corect, constatând: „...graficele de la Statul de Drept şi Controlul Corupţiei, [...] arată, ce să facem, că nu ne-am schimbat semnificativ în ultimii douăzeci de ani, ce să mai vorbim de zece, douăzeci sau treizeci la sută, cifre integral fantasmagorice. Scorul Controlului Corupţiei a urcat puţin, de la -0.45 la 0 (adică exact la jumătatea scalei, deci la cinci), iar cel al statului de drept de la -0.02 la 0.30. Chiar dacă nu luăm în considerare rata de eroare (deşi nu e indicat), se vede că şi schimbarea absolută, şi cea relativă sunt sub jumătate de punct, deci sub zece la sută pe scala -2.5-+2.5." Cât despre Transparency International, lectura specialistului în statistici e încă şi mai şchioapă, după cum demonstreaza (trăgând şi o concluzie sarcastică...) Dna Mungiu Pippidi. „După cum se poate afla chiar din pagina „Transparency International", metodologia acestui scor nu permite deloc comparaţiile în timp, doar între ţări în acelaşi moment în timp. După 2012, cînd a fost schimbată, a existat speranţa că se va putea folosi şi în timp, numai că de atunci încoace au apărut greşeli de calculare a mediilor, vedeţi erata publicată recent de TI. Deci nici vorbă să comparăm România pe 20 de ani în scorul TI, dimpotrivă, îţi poţi da seama că e ceva în neregulă cu scorul dacă vezi că Bielorusia, o autocraţie deasupra legii, ar fi făcut progrese de patru ori mai mari ca România în controlul corupţiei în ultimul an. Din păcate, ambsadorul nu a ajuns şi la asta, că poate se lămurea".

Realitatea este că dl Klemm, ca şi Statele Unite dealtfel nu au, de fapt, nicio preocupare reală în privinţa statului de drept, ci în apărarea intereselor, nu principiilor americane, în România, ca pretutindeni în lume, indiferent de mijloacele şi instrumentele, ades imorale şi ilegale prin care acestea sunt promovate! O dovedeşte cum nu se poate mai clar cea mai recentă intervenţie a guralivului personaj americano-teuton[19]. „Alocarea de către România a 2% din P.I.B. pentru apărare în următorii 10 ani reprezintă „o decizie politică dificilă, dar curajoasă", iar achiziţionarea primului sistem Patriot este „doar un punct de început" în colaborarea cu Statele Unite în domeniul industriei apărării, a declarat, ambasadorul S.U.A. la București, Hans Klemm, într-un interviu acordat Agerpres .

Întrebat cu privire la un eveniment ce va avea loc în această săptămână la Bucureşti Trade Winds, la care vor participa două companii americane din domeniul apărării, dl Klemm a afirmat cât se poate de explicit, ca să nu mai existe confuzii, eventual, nici în minţile rătăcite ale fanilor imperiului de peste ocean (câţi vor mai fi existând...) cu privire la diferenţa de la cer la pământ dintre principiile clamate de America şi interesele ei (că doar nu degeaba, unul dintre sloganurile de campanie ale lui Donald Trump a fost „America first"!): „Probabil nu vom putea detecta succesul timp de luni sau de ani. În primul rând, este vorba de o misiune comercială, nu este vorba de o misiune de investiţii. Majoritatea companiilor vin în România pentru a căuta parteneri în comunitatea română de afaceri pentru a îmbunătăţi vânzările bunurilor şi serviciilor americane. Uneori, vânzările merg într-o direcţie, iar câteodată urmează şi investiţii.

Ca şi în cazul „investitorilor strategici" veniţi în România în postdecembriadă din restul occidentului, şi americanii sunt hotărâţi, după ce au contribuit, direct şi propagandistic, alături de ceilalţi, la distrugerea aproape din temelii a economiei româneşti, şi nu urmăresc decât să ne transforme pe vecie (în mare măsură au şi reuşit!) în piaţă de desfacere, la îndemână, deschisă total şi docilă, sau mai corect spus, servilă! Doar nu întâmplătoare sunt laudele, repetate şi în citatul interviu, la adresa deciziei „curajoase" (a se citi, de fapt, sinucigaşe din toate punctele de vedere, inclusiv militar) de a aloca în următorii 10 ani 2% din PIB pentru cheltuieli în domeniul militar. Cum în următorii 10 ani, chiar şi la o creştere economică modestă, este vorba de un „pot" de peste 40 de miliarde de euro, principalii producători occidentali de armament, în frunte cu Statele Unite, care îşi doresc şi vor avea porţia principală din „pradă", s-au năpustit, de la confirmarea acestei decizii, ca nişte hiene flămânde, asupra acestei biete ţări: Statele Unite cu sistemele „Patriot", Franţa dlui Macron cu elicoptere, Germania cu transportoare blindate etc.

O altă dovadă a stridentei şi dezgustătoarei ipocrizii, americane şi, în general, occidentale, o constituie cutremurătorul denunţ către D.N.A.[20], făcut de fostul ministru al comunicaţiilor şi societăţii informatice, Gabriel Sandu, în celebrul caz de corupţie şi de corupere „Microsoft", în care prejudiciul pentru statul roman este estimat la circa o jumătate de miliard de euro, iar mita vehiculată se apropie de o sută de milioane de euro! Corupătorul şi mituitorul fiind, precum se poate observa cu ochiul liber, o firmă americană. Cu ramificaţii în Austria. Şi, se pare, nu numai, câtă vreme, printre cei denunţaţi de Gabriel Sandu (o listă cu multe zeci de nume, foarte grele!), se află doi foşti ambasadori americani, unul austriac şi unul german, despre care ministrul spune că au exercitat asupra sa şi a altor miniştri, repetat, presiuni pentru achitarea de către statul roman, prin ministerele şi autorităţile sale beneficiare Microsoft, a unor facturi pentru produse nelivrate şi servicii neprestate!

Acest denunţ naşte, date fiind informaţii apărute ulterior, fireşti întrebări. Între altele, fostul ministru vorbeşte de un personaj care era omul cheie în minister în coordonarea afacerii Microsoft, el fiind cel care cunoştea perfect reţeaua, legăturile şi cel care asigura coerenţa şi funcţionarea, „ca unsă", a mecanismelor acestui imens „tun" tras de-a lungul unui număr de ani bugetelor României. Este vorba de fostul secretar general al ministerului condus o perioadă de Gabriel Sandu. Un domn pe nume Cezar Armeanu. Bomba apărută după publicarea în presă a denunţului lui Gabriel Sandu este că acest domn, descris de fostul ministru drept unul dintre coordonatorii afacerii, pe la care treceau toate iţele şi informaţiile despre valori, mite, circulaţia banilor etc. ocupă la acest moment funcţia de...ambasador al României în Kazahstan! Numit în 2016 de dl Iohannis! Ca unul care nu „pune botul" la orice informaţie vehiculată şi care nu o transmite mai departe fără a o verifica înainte, am făcut şi de această dată cuvenita confruntare cu realitatea, înainte de a încheia acest articol (adică luni, 2 octombrie după amiază). Şi am verificat informaţia pe site-ul Ministerului de Externe. De unde am aflat că, într-adevăr, domnul Cezar Manole Armeanu este ambasadorul României în Kazahstan. Acreditat şi în Tadjikistan şi Kârgâzhstan...

Cel puţin straniu este un lucru pe care nu te poţi face că nu-l observi. Nu ştiu la ce dată a depus avocatul lui Gabriel Sandu denunţul. Ceea ce ştiu este că a trecut, la data scrierii acestor rânduri, o săptămână de la publicarea, în toată presa, a documentului integral. Şi nu avem cunoştinţă până acum despre nicio reacţie a D.N.A.! Oare, această lipsă de acţiune într-un caz de o asemenea gravitate şi tăcerea absolută (şi nici nu se mai poate spune că ar fi vorba de celebrul „ciocu' mic", ci de o tăcere de tip „omerta"!) să aibă vreo legătură cu denunţul împotriva celor patru ambasadori? Oare şi aceasta să fie explicaţia „grijii" şi „îngrijorărilor", subite, persistente şi excedând, cum spuneam şi mai devreme, statutul personalului diplomatic, al ambasadorilor american, german, austriac şi nu numai la Bucureşti pentru modificarea legilor justiţiei, pentru, chipurile, "slăbirea luptei împotriva corupţiei şi ameninţarea la adresa statului de drept"? Oare tăcerea de o săptămână a D.N.A. să fie expresia nevoii de timp pentru ca multdecorata, de ambasadele occidentale, „împărăteasă" a D.N.A. să aibă timpul necesar să facă turul ziselor ambasade pentru a lua instrucţiuni despre cum să procedeze cu procesarea denunţului lui Gabriel Sandu, sau mai exact, cum s-ar putea face ca, în această situaţie, aparent fără ieşire şi în contextul exploziv al presiunilor fireşti din partea marii majorităţi a societăţii româneşti (a propos, duminică seara, în Bucureşti, nu s-au mai putut strânge, cu toate sforţările pe Facebook, decât vreo sută de „rezistaci"!) pentru demontarea mecanismului diabolic al statului terorist, să fie înmormântat, el şi, odată cu el, întreaga foarte urât mirositoare afacere de corupţie transfrontalieră, multinaţională şi...euroatlantică?

La fel de interesantă este ieşirea publică de dată foarte recentă a lui Băsescu, creatorul sistemului terorist şi al statului mafiot, cum el însuşi l-a denumit, care a făcut surprinzătoarea afirmaţie că unele dintre modificările propuse de ministrul Toader ar fi trebuit să fie aprobate şi constată şi el suspecta unanimitate din C.S.M. a procurorilor[21]. (O paranteză şi o revenire necesară. Fiindcă observ că şi Băsescu, ca şi dl Dragnea, fac eroarea de a afirma că procurorilor din C.S.M. li s-au alăturat la celebrul vot trei judecători, fac din nou precizarea că nu e vorba de trei, ci de patru judecători. Fiindcă atât cei doi lideri politici numiţi, dar şi vectori de presă fac această eroare, omiţând numele celui de-al patrulea judecător care a votat contra modificărilor propuse de dl Toader. Cu atât mai mult cu cât e vorba de un vot, sub toate aspectele, extrem de important, fiindcă este cel al judecătoarei Ghena, preşedinta C.S.M., care prin această atitudine faţă de modificări, este posibil să fi influenţat, chiar determinat, votul unora dintre cei trei judecători...).

Mai este de remarcat faptul că a continuat seria dezvăluirilor senzaţionale ale colonelului Daniel Dragomir[22], care nu numai că vorbeşte despre firmele sub acoperire ale S.R.I., dar ne aduce la cunoştinţă că 80%, chiar până la 90% din cifra lor de afaceri provine din contracte cu statul! Nu mă miră, în acest context, că S.R.I. caută să anuleze, sau măcar să minimizeze impactul public al afirmaţiilor colonelului. Ceea ce este de-a dreptul suspect este că dezninţirea[23], oricum necredibilă, a S.R.I. vine de la purtătorul de cuvânt al serviciului, dl Ovidiu Marincea. Dar, foarte ciudat, oricum greu explicabil, în loc ca ea să fie cuprinsă într-un comunicat oficial al S.R.I., ea este prezentată de dl Marincea pe... pagina sa de Facebook!
- Va urma -

-----------------------------------------------
[11]http://www.cotidianul.ro/iohannis-s-a-consultat-despre-justitie-cu-politeanu-cel-care-a-depus-plingere-impotriva-ordonantei-13-307755/
[12] http://www.cotidianul.ro/avizul-negativ-duce-la-blocarea-principiului-separarii-judecatorilor-de-procurori-307775/
[13] http://www.cotidianul.ro/toader-votul-csm-exprima-dorinta-de-conservare-a-privilegiilor-magistratilor-307779/
[14] http://www.cotidianul.ro/avizul-negativ-dat-de-csm-legilor-justitiei-a-facut-una-cu-pamantul-toate-propunerile-noastre-307773/
[15] http://www.cotidianul.ro/klemm-sua-profund-ingrjorate-de-legile-justitiei-307758/
[16] http://www.cotidianul.ro/toader-ambasadorul-sua-nu-este-jurist-307774/
[17] http://www.cotidianul.ro/reactia-ambasadorului-sua-la-afirmatiile-ministrului-justitiei-307807/
[18] http://www.cotidianul.ro/e-complet-fals-ca-romania-a-progresat-cu-20-la-coruptie-si-30-la-statul-de-drept-romania-e-tot-la-cinci-cum-a-fost-307877/
[19] http://www.cotidianul.ro/hans-klemm-ambasadorul-buy-american-307814/
[20] http://www.cotidianul.ro/denuntul-lui-gabriel-sandu-in-care-vorbeste-despre-basescu-coldea-maior-si-multi-altii-307708/
[21] http://www.cotidianul.ro/basescu-despre-legile-justitiei-propuse-de-toader-307881/
[22] http://www.cotidianul.ro/dragomir-90-din-cifra-de-afaceri-a-firmelor-acoperite-provine-din-
contracte-cu-statul-307887/
[23] http://www.cotidianul.ro/sri-cei-care-fac-acuzatii-neprobate-vor-fi-obligati-sa-prezinte-dovezile-

footer