Revista Art-emis
Diferenţa dintre real şi abstract (2) PDF Imprimare Email
Constantin Dragomir   
Luni, 13 Iunie 2011 20:13
Dragomir ConstantinAm ajuns acum în stadiul ideal pentru formularea unor ipoteze cosmologice, în care nu am nedeterminări, astfel că substanța pimordială se naște din Infinitul ca existență unică absolută și fără dimensiune, după care apare materia ca act voit, urmând spațiul și timpul universal, și foarte clar sunt eliminate nedeterminările inițiale. Din acest punct, există şansa să tragem şi concluzii importante prvind existenţa ca un tot, dar şi a modului în care punem această problemă, dar oricum trebuie să subliniez faptul, că dacă o mărime tinde matematic către infinit, nu înseamnă că mărimea este infinită! Expresia „finit dar nemărginit" nu justifică extinderea noțiunii la Univers, un asemenea adevăr aparține doar unui domeniu abstract. Dacă punem problema a ceva mic sau de dimensiuni zero ca fiind răspunzătoare de un viitor big-bang, atunci pornim din start din Infinitul fără dimensiune! Dacă intrăm în domeniul numerelor, de exemplu numerele subunitare, observăm ușor acest adevăr, și dăm crezare cunoscutei expresii „finit dar nemărginit. Mai apare însă o adevărată ciudățenie, și anume faptul că a fost observată și accelerarea expansiunii, accelerare ce presupune și un surplus de energie, din moment ce observația înseamnă creștere de accelerație. În acest caz a fost formulată ideia existenței așanumitei energii negre și a unei materii negre, neobservate, și care ar fi răspunzătoare de fenomenele neexplicate.Cum ințial, viitorul Univers era atât de concentrat și de mic, și indiferent câtă inflație i-am atribui fenomenului, se indepărtează prea mult de real și de logica fizicii. Dar trebuie, spun eu, să subliniem rolul matematicii de cuantificare sau estimare, dar nu cu rol determinist, așa cum o împovorăm azi. În acest caz, şi nu din spirit de contradicţie, consider că am motive să despart existenţa absolută de lumea noastră reală, păstrând un raport de determinare, între aceste două lumi.

Anaximandru a numit ca arche şi element al lucrurilor existente, „Nelimitatul", el fiind primul care a introdus acest nume pentru arche. El spune că acesta nu este nici apa, nici vreunul din aşa-numitele elemente, ci o substanţă diferită care este nelimitată, din care-şi trag obârşia toate cerurile şi lumile cuprinse în ele. Se vede clar că este vorba de Substanţa primordială, din ea provine lumea materială! Prin urmare, pentru Anaximandru principiul de bază al lucrurilor existente este Nelimitatul; „căci toate din acesta se nasc şi toate în acesta pier". El, foloseşte temeiul, care înseamnă o sinteză a mai multor elemente, o sinteză numită apeiron care în traducere ar insemna nelimitatul, sau chiar infinitul. Dar ce-am spus până acum au legătură foarte clară cu procesul de devenire a Universului și sunt desprinse din filosofie. Poate că asta ne oprește, cel puțin pentru început a le da crezare. Cert este că dacă le punem în ipoteze cosmologice, eliminăm nedeterminările, obținem problema fizică și știm și cea fost înaintea bangului, și ce l-a produs. Azi ne oprim la el, la big-bang, nu știm cea fost și de ce s-a produs. Dar și așa sunt prea multe ipoteze care sfidează absurdul și întrebări cu răspuns îndoielnic. Nejustificat, dar se observă însă foarte clar, că în zilele noastre, este aceea că filosofia, un domeniu prin excelență al cunoașterii și culturii, a trecut pe un loc secundar. Transferarea în întregime, domeniul cunoașterii către științele exacte, cât pot fi ele de exacte, nu se justifică. Să fim serioși, nici nu poate acoperi știița întregul domeniul cunoașterii, nici dacă ne-am trage din maimuțe.

Hegel spune că „un popor lipsit de filosofie este ca un „templu fără sanctuar".(!) Este firesc să fie așa dacă lumea noastră provine din absolut, în acest sens se poate interpreta „... chipul și asemănarea Sa". Nu vreau să las impresia că am un dinte pentru știință, din contră, dar utilizarea ei în scopuri pseudofilosofice, ca cea marxistă, mă deranjează, și nu sunt singurul care spun asta, un genetician, Richrd Lewontin: „Noi ţinem partea ştiinţei în ciuda absurditaţii evidente a unora dintre explicaţiile ei, în ciuda esecului său de a împlini multe din extravagantele sale fagăduinţe de viaţă şi sanătate, în ciuda tolerării de către comunitatea ştiinţifică a unor povesti inconsistente luate ca atare, fiindcă ne-am luat un angajament prioritar, un angajament faţă de materialism. Nu metodele şi instituţiile ştiintifice ne constrâng să acceptăm explicaţia materialistă a lumii fenomenale, ci dimpotrivă, aderenţa noastră apriorică la cauzalitatea materialistă ne obligă să creăm un aparat de investigare şi un set de concepte ce produc explicaţii materialiste, indiferent cât de potrivnice intuiţiei, indiferent cât de mistificatoare pentru cei neiniţiaţi", iar în cugetarea lui J. Ullmo, se spune: „Nimic nu este mai nefast decât credinţa că în ştiinţă se pot lăsa la o parte filozofia, epistemologia, metodologia. Aşa se întamplă că apar întirzieri pentru o generaztie întreagă..."

Ne place sau nu, ideile filosofice, te îndreaptă clar spre soluții cosmologice reale, dispar nedeterminările, astfel că formulezi din start o problemă de fizică nu una pur matematică, te îndreaptă către adevăr. Se rezumă simplu, din Infinit (existența absolută, eternă) provine substanța energetică din care prin aport de energie în timp apare materia, care datorită unui big-bang ia maștere spațiul și timpul universal relativ, adică separarea timpului de eternitate. Doamne câte știau ăștia antici, oare de unde? Vorbeau de Dumnezeu de fapt, Unul, Totul din care provenim, și asta înseamnă că am aflat cine sunt, și mă simt liber. Dacă spun Unul sau Totul înseamnă că este și Singur, „Numai Dumnezeu Tatăl știe a răspunde la toate întrebările", și se leagă logic acum, când ești singur îți lipsește iubirea în ambele sensuri să iubești pe cineva și să fii iubit, dar știi tot, și poți totul, ajungi la motivarea Creației. Avea dreptate Laiu; „mă orășanule, ce știi tu, Dumnezeu îti dă totul, dar ți le dă în vrac să alegi tu, să înveți să alegi, și așa să ții minte: celor ce au, li se va da, celor ce n-au, li se valua" este ca la școală, dacă ai cinci treci dacă nu rămâi. Adică te duci către minus Infit sau către plus Infinit, te raportezi cînd vine vremea.. Poți fi „de-a dreapta Tatălui", dar trebuie să vrei mai întâi, este cum ți-am zis, un barem ca la școală, treci sau nu, este simplu, ai înțeles mă? Văd că vrei să pleci, vezi cum faci acolo la oraș dacă mergi la biserică, să nu mergi ca la farmacie că nu știu ce te doare, și când iei apă sfințită, nu te duci cu damigeana ca după gaz de lampă, ia puțină că-i multă! Am plecat pe gânduri. Acum mă gândesc la ale mele și-mi spun: Da, da, te simți mai liber dacă știi cine ești decât dacă poți să spui ce vrei, adevărata libertate este libertatea izvorâtă din iubire, da așa trebuie să fie; avea dreptate Sf. Augustin. Ei, anticii, trăiau clipele de fericire prin împlinirea iubirii, da asta este fericirea, iubirea împlinită, asta trebuie să fie. asta cred eu, ceva diferit de bucurie. Anticii nu aveau telefoane, nu vorbeau atât de mult, ei comunicau, noi am trecut de o epocă în care unul vorbea și toți ascultau la epoca în care vorbesc toți și n-ascultă nimeni! Mă gândesc la „miratul" ăla care m-a speriat, dar cred că eu l-am speriat pe el, era uimit de cercetarea mea, n-a înțeles ce vream să spun că vreau să știu cine sunt, am fugit de el și l-am protejat pe el! L-am protejat de mine.

O tristețe am eu, s-au jertfit vieți pentru libertate, să fim liberi, iar noi am dat doar frâu liber instictelor primare în numele libertății, pornografiem și folclorul și arta, ca și când tot trecutul este ceva rău, ne place pornografia, o exportăm ca artă în numele nației, dar o asemenea libertate n-ar trebui să ne permitem, nu asta reprezintă nația! Dreptul individual de a spune, indiferent de funcție sau rang nu cuprinde în sine dreptul de a impune nației fantasmele tale, nu are nimeni un asemenea drept. Tradiția și nația înseamnă altceva, mult mai mult, cuprinde o istorie, în timp lung, generații după generații, multe lumi, multe!. Înseamnă poezie, muzică, doine, balade, credință, tradiție, totul, înseamnă viața unui neam, o trăire specifică neamului ce-l definește ș-il legitimează, și este sfântă. Dacă am făcut referiri mai mult la concepțiile filosofice, am vrut să scot în evidență și neajunsurile, principalelor teorii cosmologice moderne, și insist asupra faptului că se opteză mult pe găsirea unor universuri abstracte, și nu punem problema existenței Universului în termeni fizici reali. De la antici am cules câteva idei, puse în ipotezele de bază ale unei teoriei, fără a minimaliza cunoștințele științifice de azi, aflăm adevărul care ne bucură. Oare ce-ar spune Laiu? Mie dor de el și-ai lui! Mi-a zis el; mă când mai vii, mergi pe drum, n-o lua pe holdă să nu te rătăcești, ține drumul, așa facem noi și ne-am găsit mereu. Mai stăm de vorbă și ne mai spunem, ne spunem și îngrijim și drumul. Așa să faci! footer