Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Duminică, 30 Iulie 2017 11:26

Groza-Dej-Mihai-Carol IIĪn istoriografia romāneasc? se folose?te adeseori, chiar de regul?, termenul de abdicare privitor la momentul istoric al p?r?sirii tronului Romāniei ?i plec?rii din ?ar? a regelui Carol al II-lea, īn ziua de 7 septembrie 1940. Termenul abdicare īnseamn? renun?area definitiv? la tron, cu pierderea tuturor drepturilor prezente ?i viitoare asupra coroanei. Conota?ia termenului este f?r? echivoc. Acest moment istoric poate fi privit ?i din perspectiv? juridic?, ceea ce completeaz? imaginea asupra acelui foarte complex eveniment. Reamintim c? īn 4 septembrie 1940 generalul Ion Antonescu a fost chemat la palat de regele Carol al II-lea ?i numit prim-ministru al Romāniei, prin decret regal. Īn 6 septembrie 1940, printr-un alt decret regal, Carol al II-lea a acordat prerogativele de Conduc?tor al Statului generalului Ion Antonescu, dāndu-i depline puteri executive, dar ?i puteri legislative. Īn acest sens, Decretul-regal din 6 septembrie 1940, semnat de regele Carol al II-lea men?iona la Art. I: „Investim pe d-l general Ion Antonescu, pre?edintele Consiliului de Mini?tri, cu depline puteri pentru conducerea statului romān”.

A doua zi, prin Decretul 3053, regele Carol al II-lea a restrāns lui Mihai prerogativele regale, ceea ce a īnsemnat practic ?i modificarea formei de organizare a monarhiei din Romānia[1]. Or, p?r?sirea tronului Romāniei ?i plecarea din ?ar? a regelui Carol al II-lea, īn 7 septembrie 1940, nu a fost un act de abdicare. Īntr-o lucrare la care sunt coautor, se arat? c?: „Īn seara lui 5 septembrie 1940, a avut loc īn Bucure?ti o mare manifesta?ie politic? a tinerilor. Majoritatea zdrobitoare erau legionari. Ei l-au acuzat pe rege ca fiind principalul vinovat de dezastrul ??rii ?i i-au cerut ferm demisia. Regele a cerut generalului Dumitru Coroam?[2] s? reprime manifesta?ia. Generalul a declarat c? mai bine se las? īmpu?cat pe sine decāt s? ordone foc īmpotriva tinerilor ??rii. Antonescu l-a somat pe rege s? p?r?seasc? ?ara īn 24 de ore. Elena Lupescu a īncercat s?-l scoat? din ?ar? ?i pe prin?ul Mihai, dar tentativa ei a e?uat. Carol al II-lea a renun?at la tron, trecānd īn seama fiului s?u Mihai sarcinile domniei. De asemenea, a suspendat Constitu?ia din 1938 ?i a dizolvat corpurile legiuitoare. Īn actul pe care l-a semnat, Carol al II-lea nu a inserat cuvāntul abdicare, ci a men?ionat doar c? trece prerogativele regale īn sarcina fiului s?u Mihai, l?sāndu-?i posibilitatea legal? de a reveni pe tron, dac? situa?ia ar mai fi f?cut posibil acest lucru. Īn 7 septembrie, Carol al II-lea a p?r?sit ?ara īn condi?ii dramatice, al?turi de Elena Lupescu ?i de Ernest Urd?reanu, īmpreun? cu mari valori, īn aur, valut?, bijuterii ?i opere de art?”[3].

Doresc s? men?ionez c? atunci cānd generalul Coroam? a refuzat s? trag? īn manifestan?i, ace?tia erau pa?nici, nu avea loc o interven?ie str?in? īn ?ar?, iar manifestarea era f?cut? īn sprijinul ap?r?rii ??rii, īmpotriva repetatelor ced?ri teritoriale, acceptate f?r? lupt? de c?tre regele Carol al II-lea care ī?i asumase īntreaga putere īn ?ar?. Practic avea loc o revolu?ie legionar?, or nici m?car du?manii Legiunii nu o acuzau de lips? de patriotism sau de rea-credin?? fa?? de ?ar?. Cānd Antonescu i-a cerut regelui s? p?r?seasc? ?ara, promi?āndu-i asigurarea securit??ii, aflat īntr-o situa?ie f?r? ie?ire, Carol al II-lea s-a adresat na?iunii cu urm?torul text: „Romāni, Vremuri de adānc? tulburare ?i īngrijorare trec peste scumpa mea ?ar?. De acum zece ani, de cānd am luat locul de adānc? r?spundere de a fi cārmaciul Patriei mele, f?r? r?gaz, f?r? odihn? ?i cu cea mai des?vār?it? dragoste, m-am str?duit s? fac tot ce con?tiin?a mea īmi poruncea pentru binele Romāniei. Azi, zile de vitregie nespus? īndurereaz? ?ara, care se g?se?te īn fa?a unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau īn marea mea dragoste pentru acest p?mānt, īn care am fost n?scut ?i crescut, s? le īnl?tur, trecānd azi fiului meu, pe care ?tiu cāt de mult īl iubi?i, grelele sarcini ale domniei. ?ara mea s? fie p?zit? de Dumnezeul P?rin?ilor no?tri, care s?-i h?r?zeasc? un cāt mai falnic viitor. Tr?iasc? Romānia! Carol R.”[4].

Observ?m c? regele Carol al II-lea nu a abdicat, ci a trecut sarcinile domniei īn seama fiului s?u, dup? care a fugit urm?rit de legionari care doreau s?-l pedepseasc? pentru actele sale criminale s?vār?ite īmpotriva Mi?c?rii Legionare. Mai potrivit este s? afirm?m c? regele a fost alungat din ?ar? de Antonescu, la presiunea exercitat? īn strad? de Mi?carea Legionar?. Īn acela?i timp, cu toate c? i-a cerut lui Carol al II-lea s? plece din ?ar?, generalul Antonescu nu i-a cerut s? abdice, ci doar s? plece, pentru ca generalul s? poat? lini?ti strada ?i Mi?carea Legionar? din īntreaga ?ar?, f?r? v?rsare de sānge ?i pentru a putea forma un guvern care s? scoat? Romānia din impasul uria? īn care se afla. Prin?ul Mihai a r?mas īn ?ar?, fiind recunoscut ca rege de c?tre Antonescu ?i de c?tre guvernul militaro-legionar care s-a format. Aceast? recunoa?tere nu poate īns? da gir de legalitate schimb?rii purt?torului coroanei regale din Romānia. Carol al II-lea nu a abdicat de la tron ?i s-a prezentat pe parcursul vie?ii, īn diverse īmprejur?ri, ca fiind regele Romāniei. Īn acela?i timp, nu erau īndeplinite condi?iile constitu?ionale pentru ca Mihai s? fie recunoscut legal ca rege. Dup? cum am ar?tat, Constitu?ia ?i corpurile legiuitoare fuseser? desfiin?ate ?i Mihai nu avea īn fa?a cui s? depun? jur?māntul, īn conformitate cu Regulamentul Casei Regale ?i a prevederilor constitu?ionale pe care se baza īntreaga istorie a Casei Regale.

Carol al II-lea nu a renun?at niciodat? la perspectiva reīntoarcerii pe tronul Romāniei. ?i sovieticii l-au luat pe regele Carol al II-lea īn calculele lor politice privitoare la viitorul Romāniei. La 24 mai 1944, Stalin era informat cu urm?toarele: „La 22 mai a.c. a avut loc o discu?ie cu generalii prizonieri de r?zboi romāni Mazarini, Lasc?r, Dimitriu, Nedelea ?i Br?tescu despre atitudinea lor fa?? de fostul rege romān aflat īn emigra?ie ?i despre atitudinea diferitelor cercuri politice ?i militare din Romānia fa?? de el. Generalii romāni prizonieri participan?i la discu?ie au īn mare o p?rere pozitiv? despre fostul rege Carol ?i ?i-au exprimat inten?ia s? colaboreze cu regele… Carol numai dac? el va sprijini guvernul Uniunii Sovietice ?i c? vor refuza s? ac?ioneze al?turi de el, īn cazul īn care Carol va sprijini numai S.U.A. ?i Anglia. Majoritatea ofi?erilor vechi īl va sprijini pe Carol, dac? acesta din urm? se va manifesta contra nem?ilor… Fiind monarhi?ti ca vederi, generalii consider? c? monarhia constitu?ional? este cea mai bun? form? de guvern?mānt a Romāniei, īn perioada postbelic?…”[5].

Deci, cum ar?tam mai sus, pentru ca principele Mihai de Romānia s? de?in? legal coroana regal? a Romāniei, conform Constitu?iei din 1923, ar fi trebuit s? fie recunoscut de Parlament ?i s? depun? jur?māntul īn fa?a ale?ilor poporului. Dar, pe parcursul anilor īn care a condus ?ara, Ion Antonescu nu a restabilit activitatea parlamentar?, conducānd cu ajutorul guvernului ?i a consilierilor s?i. Mihai nu a avut condi?ii istorice pentru a putea fi rege constitu?ional.

Īn lumina celor afirmate mai sus, putem s? re?inem ?i ideea c? Mihai nu a īndeplinit condi?iile legale pentru a-?i asuma r?spunderea oficial? de conduc?tor al statului care s?-i permit? s? iaAct-abdicare-1947 decizia istoric? de a-l aresta pe generalul Antonescu. Īn perspectiva propus? īn rāndurile de mai sus, actul de la 23 august 1944 iese ?i mai mult īn eviden?? ca fiind o uzurpare a puterii legal instituit? prin decretele regelui Carol al II-lea. Acest act a fost o lovitur? militar? de stat īmpotriva conduc?torului statului, dat? de prin?ul Mihai de Romānia, īn calitatea sa de „cap al o?tirii”, calitate pe care i-a conferit-o Decretul 3053, Art. II, lit. a)[6]. Avem īn vedere faptul c? la data cānd Carol al II-lea l-a desemnat prin decret regal pe Antonescu ca ?i Conduc?tor al Statului, el de?inea legal coroana Romāniei.

La 30 decembrie 1947, Mihai de Romānia a abdicat pentru el ?i pentru urma?ii s?i, men?ionānd explicit acest lucru īn documentul pe care l-a semnat ?i care nu a fost contestat decāt de el īnsu?i, mai tārziu. La abdicare, Mihai a ob?inut din partea statului romān, la cererea generalissimului Iosif Visarionovici Stalin, o rent? lunar? pe via?? īn valoare de 10.000 de $, pe care a īncasat-o regulat pān? īn anul 1985, cānd Nicolae Ceau?escu, probabil sf?tuit, a dispus sistarea pl??ilor c?tre fostul rege.

Referitor la abdicarea sa, Mihai a afirmat c? aceasta s-ar fi f?cut „sub amenin?area pistolului”, fapt care a fost infirmat de cercet?rile noastre ?i ale altor autori. Privitor la acest aspect, īntr-o lucrare a mea am ar?tat c?: „Petru Groza ?i Gheorghe Gheorghiu-Dej au ajuns la Palatul Elisabeta pe la ora 13. Convorbirea lor cu regele ?i regina-mam? a fost īnregistrat?. Petru Groza a īnceput discu?ia: « Ei bine Maiestate, a sosit timpul s? aranj?m o desp?r?ire prieteneasc?. Am venit īn problema important? pe care am discutat-o cu cāteva zile īnainte. Problema de a pune cap?t monarhiei. La urma urmei, v-am avertizat c? va trebui s? v? preg?ti?i pentru a?a ceva. Trebuie s? īn?elege?i c? nu mai exist? loc īn Romānia pentru un rege ». Mihai I a p?rut surprins ?i a r?spuns c? are nevoie de „…48 de ore pentru a-mi analiza situa?ia”. Demnitarii care-l somau pe rege i-au spus c? nu vor pleca f?r? ca actul de abdicare s? fie semnat. Regele s-a retras īn alt? camer? ?i apoi a revenit ?i a semnat abdicarea īn prezen?a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ?i a lui Petru Groza. Dup? ce documentul semnat a ajuns īn māna sa, Petru Groza i-a ar?tat reginei-mam? buzunarul unde avea pistolul, pe care a spus c? l-ar fi luat pentru ca s? nu p??easc? precum Antonescu, care fusese arestat cu ocazia unei vizite la Palat. Aceasta a fost ceea ce, mai tārziu, s-a numit «amenin?area » regelui cu pistolul de c?tre Petru Groza ?i Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Mai tārziu, Mihai I a spus c? īn cursul audien?ei ar fi avut loc alterca?ii verbale, c? Maiestatea Sa ar fi cerut o consultare popular? ?i a spus c? Petru Groza ar fi īncercat s? amenin?e cu un dosar con?inānd un document compromi??tor ?i c? l-ar fi avertizat s? nu ia contact cu americanii ?i englezii, c? garda regal? ar fi fost arestat? ?i telefonul t?iat. Regele a declarat c? nu se a?tepta īn acel moment la abolirea monarhiei, nu a vorbit despre punerea sa īn gard?, de c?tre Petru Groza, privitor la acel act, dar a recunoscut c? a discutat cu el problema c?s?toriei cu prin?esa Ana de Bourbon Parma[7]. Faptul c? regele se a?tepta la acest moment este dovedit ?i de scoaterea din ?ar? a unei serii de vagoane cu bunuri, īnc? din noiembrie 1947, cu ocazia deplas?rii lui Mihai la nunta prin?esei Elisabeta a II-a, viitoarea regin? a Marii Britanii. Este foarte probabil c? regele a trebuit s? se īntoarc? īn Romānia, dup? vizita īn Marea Britanie, datorit? faptului c? guvernul englez nu dorea s? g?zduiasc? un rege fugar dintr-o ?ar? din zona sovietic? de domina?ie, fapt care ar fi creat tensiuni cu guvernul de la Moscova. Cercet?rile documentelor au confirmat unele deosebiri īntre realitate ?i relat?rile regelui”[8].

Comentariile ?i contestarea verbal? a moralit??ii sau chiar a legalit??ii actului de la 30 decembrie 1947 nu modific? situa?ia real? creat? de acel act ?i toate urm?rile sale. Īn actul de abdicare semnat de Mihai, printre altele, se arat?: „…pe deplin con?tient de importan?a actului ce-l fac īn interesul poporului romān abdic pentru mine ?i pentru urma?ii mei la tron, renun?ānd pentru mine ?i pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al Romāniei. Las poporului romān libertatea de a-?i alege noua form? de stat”[9]. Pe de alt? parte, actul de la 30 decembrie 1947 poate fi privit ?i acceptat īn teorie ca o lovitur? de stat prin care a fost īnl?turat? institu?ia monarhic? din Romānia, chiar dac? regele Mihai, spre deosebire de tat?l s?u, nu a īndeplinit prerogativele de rege īn conformitate cu prevederile constitu?ionale, dup? cum am mai men?ionat. Afirmānd c? actul de la 30 decembrie poate fi ?i el privit ca o lovitur? de stat, am īn vedere faptul c? liderul politic ?i cel al administra?iei centrale, Gheorghe Gheorghiu-Dej ?i Petru Groza, i-au cerut regelui Mihai s? abdice, īn condi?iile īn care beneficiau de sprijinul armatei sovietice de ocupa?ie din Romānia, situa?ie care reprezenta īn sine o form? de presiune pe multiple planuri asupra regelui.

Regele Mihai i-a recunoscut lui Antonescu calitatea de conduc?tor al statului. Din aceast? calitate, Antonescu l-a investit pe rege, la 9 mai 1941, cu demnitatea de mare?al al Romāniei. Ca urmare, Mihai a fost con?tient c? arestāndu-l pe Antonescu, a c?lcat adānc ?i definitiv pe t?rāmul uzurpatorilor. Restul afirma?iilor, cele care neag? aceste realit??i, sunt vorbe izvorāte din necesitatea uzurpatorilor de a se disculpa ?i a se legitima.

-------------------------------------------
[1] General-locotenent (r.) dr. Gheorghe Zaharia, dr. Ion Alexandrescu, dr. Ion Saizu, Adrian Pandea, Cornel Scafe?, Situa?ia politic? ?i economic? a Romāniei īn perioada septembrie 1940-iunie 1944, īn Romānia īn anii celui de-al doilea r?zboi mondial, Vol. I, Bucure?ti, Editura Militar?, p. 308.
[2] Comandantul Garnizoanei Bucure?ti.
[3] Corvin Lupu, Gra?ian Lupu, Istoria rela?iilor interna?ionale (1919-1947), Prefa?? de Gheorghe Buzatu, Bucure?ti, Editura Universit??ii Na?ionale de Ap?rare „Carol I”, 2013, pp. 181-182.
[4] Josif Constantin Dr?gan (coordonator), Antonescu. Mare?alul Romāniei ?i r?sboaiele de reīntregire, Edi?ia a II-a, Milano, 1990, pp. 68-69.
[5] Ioan Scurtu, De la „Tr?iasc? Regele!” la „Jos Regele!”, īn „Magazin istoric”, Serie Nou?, Anul XXXI, nr. 11 (368), noiembrie 1997, pp. 7-17.
[6] Ioan Scurtu (coordonator), Constantin Mocanu, Doina Smārcea, Documente privind istoria Romāniei īntre anii 1918-1944, Bucure?ti, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, 1995, p. 475.
[7] Gheorghe Buzatu, Īn culisele loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, īn „Dosarele istoriei“, Anul II, nr. 11 (16), 1997, pp. 27-31.
[8] Corvin Lupu, Romānia sub presiunea R?zboiului rece ?i a dorin?ei de integrare euro-atlantic?, Vol. I, Sibiu, Editura Alma Mater, 2000, pp. 339-340.
[9] Ibidem.
footer