Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghi?? Gean?   
Duminică, 11 Iunie 2017 17:12

Gânditorul de la Hamangia ?i perechea luiDin când în când, energiile contradictorii ale fiin?ei umane sociale se trezesc angajate (tocmai pe seama socialit??ii) în ni?te confrunt?ri teribile. S? ne gândim la paradoxele logice (cu o amplitudine istoric? din antichitate pân? în secolul al dou?zecilea), la „cearta universaliilor" (în care s-au implicat str?lucite min?i ale evului mediu), la vechea disput? dintre „antici ?i moderni" (care a agitat critica francez? în urm? cu trei secole), sau la mai recenta dihotomie civiliza?ie vs. cultur? (sfâr?it de secol al XIX-lea - primele trei decenii ale secolului al XX-lea). Nici una dintre aceste controverse nu a atins îns? gravitatea aceleia dintre homosexualitate ?i heterosexualitate. De ce? Fiindc? aceast? problem? nu se reduce la o disput? speculativ?; ea afecteaz? în mod concret îns??i condi?ia uman?. Problema nu este nou?, dar în societatea româneasc? din ultimii ani ea a fost împins? spre acuitate din pricina unui moment de comoditate în redactarea Constitu?iei post-1989. S? reamintim: din codul juridic de specialitate, rezult? c? familia este bazat? pe leg?tura de c?s?torie dintre un b?rbat ?i o femeie. Autorii Constitu?iei, îns?, au luat-o pe scurt?tur? ?i-au scris - in celeritate calami - c? familia este leg?tura dintre „cei doi so?i". Personal, nu cred c? la mijloc s-a strecurat vreo inten?ie perfid?; formularea sufer? de o imprecizie cauzat? mai degrab? de ignorarea consecin?elor posibile, într-un moment de eclips? a ra?iunii.

Defini?ia familiei ?i leg?tura acesteia cu în?elegerea comportamentului sexual uman

S? judec?m în profunzime. Via?a este un flux debordant de substan?? ?i spirit, cristalizat în diverse forme, mai simple ori mai complexe. Ea, via?a, are îns? un mare inamic, iar acesta este timpul. Singurul mod al vie?ii de a lupta cu timpul, de a se sustrage eroziunii acestuia, este multiplicarea, reproducerea. Orice form? de via??, la orice nivel de complexitate - plant?, animal, om - de?ine aceast? ?ans? ?i aceast? for??. Dac?-i a?a (?i nu poate fi altfel!), rezult? c? homosexualitatea îl plaseaz? pe individul aderent în afara esen?ei vie?ii; nu doar în afara esen?ei umane, ci în afara esen?ei vie?ii! În m?sura în care aceast? ipostaz? are o determinare biologic?, ea reprezint? o suferin?? ?i trebuie protejat? ca atare în mediul social; simplu spus, unui individ din aceast? categorie i se cuvin toate drepturile de membru al societ??ii, inclusiv recunoa?terea meritelor. Totu?i, respectul nu poate fi asumat de societate pân? într-acolo încât s? conduc? la estomparea regulilor de normalitate. Un ins nu poate da o norm? pentru care el nu are disponibilitate. Referitor la blocarea natalit??ii, nu o dat? s-a invocat propor?ia mic? de homosexuali (ceea ce nu ar afecta volumul demografic al comunit??ii în ansamblu). Ce-ar fi îns? s? recurgem la o metod? matematic? de rezolvare a unei pobleme? Am în vedere metoda denumit? „reducerea la absurd" (este, de exemplu, metoda consacrat? de a demonstra c? suma unghiurilor unui triunghi este de 180ș).

Platon : „Entitatea ideal? în plan mitologic este cuplu b?rbat-femeie!”

S? ne închipuim, deci, c? într-un interval oarecare de timp, prin prozelitism, societatea întreag? s-ar converti la homosexualism. Ce s-ar întâmpla atunci cu specia uman?? S-a invocat adesea atitudinea mai mult decât îng?duitoare a lui Platon fa?? de homosexuali. Ce-i drept, în afar? de cuvintele de apreciere din Republica, interlocutorii pe care Platon îi plaseaz? în jurul lui Socrate ca discipoli sunt în exclusivitate de gen masculin. Faptul acesta, îns?, nu are de-a face cu homosexualitatea, ci cu statutul de inferioritate pe care în general societatea din antichitate (?i nu numai) îl atribuia genului feminin (?inut la distan?? de îndeletnicirea filosofiei). Altminteri, fapt ultragr?itor, în mitul androginului Platon prive?te aceast? entitate ideal? în plan mitologic - androginul - ca fiind alc?tuit? nu din doi indivizi de acela?i gen, ci dintr-un cuplu b?rbat-femeie!

Societ??ile umane au respins incestul ?i homosexualitatea ca fiind st?ri de anormalitate

Ar trebui, de asemenea, s? dea de gândit faptul c? în dreptul roman problema homosexualit??ii este ca ?i inexistent?. Este un aspect foarte important, având în vedere c? dreptul roman este codul legislativ care a servit ca model societ??ilor europene pân? în secolul al XX-lea, el constituind ?i ast?zi materie de studiu în facult??ile de ?tiin?e juridice din America pân? în Japonia. În fine, e timpul s? aducem în prim plan ?i perspectiva antropologic?, antropologia fiind acea ?tiin?? ce are în obiectiv toate culturile lumii. Ei bine, cercet?rile antropologice orientate c?tre studierea familiei ?i a rela?iilor de rudenie (tem? central? în antropologia clasic? de la Edward Tylor ?i Lewis Henry Morgan la Claude-Lévi Strauss) arat? c? societ??ile umane au respins incestul ?i homosexualitatea ca fiind st?ri de anormalitate. E-adev?rat c? exist? o nuan?? în tratarea lor: chiar ?i în societ??ile cele mai neevoluate, incestul e foarte aspru pedepsit din cauza riscului ridicat de a produce indivizi tara?i din punct de vedere genetic; în schimb homosexualitatea, sustras? reproducerii, este cel mai adesea perceput? ca o tr?s?tur? excentric?. Cele mai importante tratate de antropologie o ignor?[1]. Acolo unde apare (Ruth Benedict semnaleaz? b?rba?i care î?i asum? comportamente feminine la indienii americani Dakota ?i Zuńi), homosexualitatea e uneori tolerat? ?i apreciat? pentru unele abilit??i, dar nu ea face legea!

Homosexualitate, o împerecherea inadecvat?

George Peter Murdock, într-o sintez? de referin?? privind structurile sociale familiale din cca 250 de societ??i de pe glob[2], în cele dou? pagini (din totalul de aproape patru sute) în care se ocup? de homosexualitate, ajunge s? o asocieze cu împerecherea inadecvat? („mismating"), incestul, adulterul ?i alte tabuuri pe care indivizii sub-socializa?i ?i criminali, sau persoanele supra-socializate ?i nevrotice, manifest? înclina?ia de a le dispre?ui[3]. Cazul incestului prezint? un interes paradigmatic: sunt m?rturii c? mul?i primitivi nu în?eleg mecanismul procrea?iei, punând na?terea pe seama faptului c? femeia-mam? (sau ambii p?rin?i) au mâncat din totem. Întrebarea vine îndat?: cum ajung acei oameni s? adopte tabuul incestual (incest taboo) de vreme ce ei nu con?tientizeaz? cauza na?terii? R?spunsul nu poate fi decât unul singur: îi ap?r?, pesemne, un instinct al normalit??ii. Cu trecere spre homosexualitate: acela?i instinct îi orienteaz?, oferindu-le m?sura lucrurilor.

„Destruction of Freedom in the Name of Freedom!"

Statutul ontologic - natural ?i social - al homosexualit??ii este cât se poate de clar. Orice discu?ie cu caracter practic (revendic?ri, legi etc.) pe aceast? tem? poate începe din acest punct încolo. Altfel, ele - discu?iile - devin o inutil? risip? de retoric?. Normativizarea acestui comportament sexual - „c?s?toria" homosexual? - ar însemna, în fond, normativizarea confuziei dintre normal ?i anormal. Riscurile sunt în mare parte imprevizibile. Am v?zut ce înseamn? o aparent simpl? gaf? comis? în goana condeiului. Semnul de egalitate între familia natural? ?i cea format? din persoane de acela?i sex ar însemna în acest caz suprimarea oric?rui temei - biologic, antropologic, juridic, etic, logic - de a mai vorbi despre familie. Experien?a arat? c? un sac în care înde?i prea mult crap?! Nu ne r?mâne decât s? în?elegem c? se dore?te abolirea familiei?! Reluând semnalul de alarm? din curajosul subtitlu al volumului „The Global Sexual Revolution"[4], de Gabriele Kuby: Destruction of Freedom in the Name of Freedom. A?adar: „distrugerea libert??ii în numele libert??ii"! - Cine î?i asum? grava negativitate a acestui paradox?

Homosexualitatea este certat? cu esen?a uman?!

Ce înseamn? „progres"? ?tim oare încotro ne îndrept?m? Pentru comunism scopul istoriei era cuprins în principiul: „De la fiecare dup? puteri, fiec?ruia dup? nevoi". Pentru cre?tinism, ?inta vie?ii este dobândirea mântuirii. Dar pentru om ca individ social, pur ?i simplu? - democra?ia? drepturile omului? Deja avem ambele deziderate, cu limitele lor cu tot! Le dorim din ce în ce mai disfunc?ionale? S? distribuim, atunci, m?sura progresului la scara unor probleme? Bine, s? încerc?m. S? lu?m, de pild?, normativizarea homosexualit??ii. Dar am v?zut c? homosexualitatea este certat? cu esen?a uman?! ?i-atunci unde-i progresul?

„Est modus in rebus!"

Un cunoscut poet de la noi (persoan? public?), partizan al homosexualilor, argumenta cam a?a: la începutul secolului al XX-lea, Academia Francez? a decretat c? zborul omului cu un aparat mai greu decât aerul este o idee absurd?. În scurt timp, realitatea avea s? infirme verdictul înaltei institu?ii din Fran?a. Mutatis mutandis, afirma poetul nostru, dac? ieri homosexualitatea era socotit? anormal?, ast?zi o putem asimila normalit??ii... Este oare l?muritor acest exemplu în privin?a ideii de progres? Din p?cate, domnul poet confund? punctele de vedere: zborul omului era condi?ionat de un complex de descoperiri ?tiin?ifice (care la momentul acela nu fusese realizat), în timp ce statutul homosexualit??ii este dependent de o op?iune valoric?! Aici avocatul diavolului ar putea interveni ?i afima c? între timp savan?ii au descoperit reproducerea artificial?. Numai c? situa?iile r?mân în continuare esen?ial diferite. Zborul omului avea un model în natur?, anume zborul p?s?rilor, iar descoperirea ca atare a venit ca împlinire a unui vis, unul proiectat ?i în mitologie (mitul lui Icar). Nu se poate g?si un argument similar în favoarea reproducerii artificiale! Oricum, cât nu este prea târziu, s? ne amintim de în?eleapta zicere latineasc?: „Est modus in rebus!" (Exist? o m?sur? în lucruri!). În ultim? instan??, aceast? m?sur? intervine ca o cenzur? - fie imanent?, fie (cum o numea Blaga) transcendent? -, care lucreaz? astfel încât orice exces se întoarce împotriva celui care îl pune în act!

Drepturile omului ? Despre care „om" vorbim?

În numele ideii de progres ori de schimbare nu avem voie s? umbl?m la ni?te constante ale existen?ei umane! Familia este o astfel de constant?! Homosexualii ?i sus?in?torii lor se încurc? singuri în acuza discrimin?rii. Se invoc? dreptul la diferen?? resorbit (adic? anulat!) apoi în invocarea statutului de egalitate! Practica acestei atitudini se manifest? prin câteva sloganuri, precum: dreptul la diferen??, drepturile omului etc. Despre dreptul la diferen?? am vorbit; într-un cuvânt: el nu trebuie s? vin? împotriva esen?ei lucrurilor. O completare: homosexualii în?i?i î?i aplic? discriminarea, fiindc? trebuie spus (de?i chiar ?i gândul la a?a ceva e dezagreabil, îns? ne spun de fapt anatomo-fiziologii) c? în contactul sexual dintre ei partenerul pasiv nu tr?ie?te libidoul, el, spre deosebire de partenerul activ, neavând în zona sa de contact celulele specifice pentru producerea senza?iei de pl?cere! Cât despre drepturile omului: despre care „om" vorbim? despre individ? Dar conceptul de „om" are un con?inut concret mult mai bogat ?i foarte clar structurat: om înseamn? simultan ?i individ, ?i comunitate (sat, ora?, na?iune) ?i specie; putem abandona comunitatea ?i specia în numele individului? Nu cumva, dimpotriv?, comunitatea ?i specia au prioritate?...

Gânditorul ?i perechea lui

Colectivul de antropologie cultural? al Academiei Române a studiat valorile culturii române?ti profunde ?i milenare în contextul globaliz?rii. S? vedem ce are de oferit cultura autentic româneasc? celei globale ?i care sunt valorile române?ti pe care ar trebui s? le p?str?m: românii formeaz? unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei. Ca orice popor vechi, statornic în spa?iul originar, ei tr?iesc în spiritul tradi?iei. Ei vie?uiesc în tradi?ie a?a cum inspir? aerul din atmosfer?. E firesc, deci, ca orice schimbare s? treac? prin filtrul ei, al tradi?iei. De altfel, disputa homo/hetero se desf??oar? în sfera elitei; marea mas? a oamenilor de rând se conduce dup? s?n?tosul bun sim?. Pe acest sim? se altoiesc bun?voin?a ?i în?elegerea fa?? de al?ii („Câte bordeie, atâtea obiceie"), dar ?i invita?ia la normalitate. În esen?a ei, tradi?ia nu înseamn? închistare, ci temeinicie. Ca s? mergi cât mai sigur înainte, trebuie s? prive?ti din când în când înapoi!... Nimic nu este mai potrivit ca simbol pentru tema de fa?? decât cuplul de statuete neolitice Gânditorul ?i perechea lui! Vechi de circa 6000 de ani, cele dou? figurine reprezint? cuplul arhetipal ?i, totodat?, un mesaj de în?elepciune pe care ni-l trimit str?mo?ii no?tri - ?i nu numai nou?, românilor, ci tuturor semenilor de pe planet?![5].

Not?: Prof. univ. dr. Gheorghi?? Gean? este cercet?tor ?tiin?ific la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer" al Academiei Române ?i pred? la facult??ile de sociologie ?i filosofie ale Universit??ii din Bucure?ti. Subtitlurile apar?in redac?iei ?i au fost extrase din text.

-------------------------------------------
[1]vezi, de exemplu, John J. Honigmann, ed., 1973, Handbook of Social and Cultural Anthropology, Chicago, Rand McNally, 1295 pp., sau Tim Ingold, ed., 1994, Companion Encyclopedia of Anthropology, London & New York, Routledge, 1127 pp.).
[2]Social Structure, 1949 [reed. 2012], New York & London, Macmillan)
[3] cf. Murdock, op. cit., p. 318.
[4] Gabriele Kuby The Global Sexual Revolution. Destruction of Freedom in the Name of Freedom, 2015, orig. germ. 2012.
[5] Sursa http://stiripentruviata.ro/est-modus-in-rebus-interviu-cu-prof-dr-gheorghita-geana/

footer