Revista Art-emis
Viaţa ca o jertfă PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Marţi, 31 Mai 2011 22:52
Ilie Gorjan„Grădina Maicii Domnului" a fost denumirea dată de Papa Ioan Paul al doilea pământului românesc. Oare ce l-o fi determinat pe Suveranul Pontif să atribuie ţării noastre un astfel de nume? A avut drept imbold frumuseţea de necontestat, de-a dreptul mirifică, a plaiurilor noastre sau similitudinea suferinţelor Fecioarei Maria cu cele ale greu încercatului popor român de-a lungul existenţei sale? Întrucât denumirea la care ne referim a fost rostită de către Papă imediat ce a pus piciorul pe pământ românesc, fără să-i fi văzut anterior frumuseţile, credem că mai degrabă al doilea motiv l-a determinat să ne dea o aşa onorantă denumire. Într-adevăr, este un truism faptul că puţine popoare europene se pot „mândri" cu un parcurs aşa de jertfelnic ca poporul român. Se poate aprecia că niciodată de-a lungul existenţei sale, acest popor n-a avut parte de linişte, deşi s-a străduit să nu tulbure şi să nu supere pe nimeni. În zadar, însă. Începând cu „acel oaspe... cu Dariu al lui Istaspe" şi terminând cu mai marii de azi ai Terrei, am fost supuşi la o jertfă continuă. La o suferinţă ce pare fără sfârşit. Suferinţă şi jertfă soldate cu sute de mii de morminte de eroi ce împânzesc toate regiunile ţării, eroi care şi-au dat cu osârdie viaţa, fie în lupta cu duşmanii din afară ai neamului românesc, fie în încleştarea cu forţele totalitarismului instaurat în România în secolul trecut. În fiecare an, eroilor neamului li se aduce un pios omagiu de Ziua Înalţării Domnului Iisus (jertfit la rândul său pe cruce) prin aducerea de pâine şi vin, care potrivit tradiţiei creştine se prefac în Trupul şi Sângele lui Hristos şi, ca Trup şi Sânge ale Lui, se consumă în chip ritual de către clerul hirotonit şi de către credincioşi.

E drept că poporul român îşi cinsteşte cum se cuvine eroii, dar ne întrebăm retoric: oare până când suntem, ca naţie, sortiţi jertfei? Temeiul întrebării îl constituie tot mai numeroasele cataclisme naturale ce se manifestă în ultimii ani şi cărora românii trebuie să le facă faţă, bineînţeles tot cu preţul jertfei despre care e vorba în acest material. Imagini apocaliptice prezentate seară de seară de posturile de televiziune( inundaţii fără precedent, alunecări de teren, şosele blocate de stânci, furtuni din senin cu efecte dezastruoase, zeci de mii de oameni refugiindu-se şi trăind de azi pe mâine mai rău ca-n vremea războiului) fac să se nască firesc întrebarea: care este sensul existenţei noastre? Ne bucurăm cumva de o „atenţie" specială din partea Forţei Divine, confirmându-se profeţiile lui Sadhu Sundar Sing, ori o forţă terestră a pus ochii pe noi şi ne „ajută" să ne călim într-o jertfă continuă, „beneficiind" din plin de efectele războiului geofizic? Dacă întreaga planetă ar fi afectată de fenomene similare celor de la noi, nu ne-am pune semne de întrebare, dar faptul că în ultima perioadă meteorologii nu prea mai ghicesc evoluţia vremii, ca şi faptul că în unele regiuni ale continentului european nu se întîmplă absolut nimic, pe când la noi viaţa a devenit un calvar, ar trebui să dea de gândit oamenilor de ştiinţă, dar şi celor îndrituiţi prin lege cu gestionarea unor astfel de fenomene, pentru a găsi explicaţii ştiinţifice şi mai ales soluţii în scopul curmării suferinţelor semenilor noştri (azi unii, mâine alţii, şi tot aşa, dar pâna când?). footer