Revista Art-emis
Inep?ia filozofiei versus filozofia inep?iei PDF Imprimare Email
Ion N. Popa   
MarĹŁi, 31 Mai 2011 22:30
filosofie„Noi n-am scris pentru vulg, ci pentru tine ?i cei ca tine" (Pico della Mirandola)

Inep?ia filozofiei

Se întâmpl? tot mai des, în ultima vreme, ca o personalitate din mediul politic , atunci când se refer? la o anumit? chestiune de natur? economic? sau social? , s? apeleze la termenul de „filosofie", încercând prin aceasta s? dea lustru discursului s?u. Nu ar fi nimic r?u în acest procedeu, dac? respectiva personalitate s-ar raporta filosofic la semnifica?ia autentic? a acestui termen, adecvat? situa?iei la care se refer?. Conform inten?iei sale oratorice, filosofia programului pe care îl prezint?, ar trebui s? însemneze c? proiectul despre care vorbe?te, este bine gândit, plin de în?elepciune ?i de bune inten?ii. Din nefericire pentru el ?i într-o mare m?sur? ?i pentru noi, aceast? personalitate nu-?i d? seama c? mimând adev?rul, comite o mare gaf? : încercând s? ascund? adev?rul, într-un ambalaj „filozofic", el spune un mare adev?r: - programul politic de care vorbe?te este într-adev?r „filozofic" , adic? lipsit de în?elepciune ?i plin de întunecime. Amintim aici c? prin „filozofie" se în?elege „iubire de bezn?, de întuneric", iar „filosofie" inseamn? „ iubire de în?elepciune". Ca urmare, panoramic, ascunde un mare adev?r: faptul c? evalu?rile ?i convingerile sale nu decurg din dragostea de în?elepciune, ci dinpotriv? , din obscuritate , din necunoa?terea sensului termenului pe care îl folose?te. In acest caz, înclin s? dau dreptate filosofului german Ludwig Feuerbach (1804-1872) care afirma c? „Filosofia are s? înceap? nu cu sine, ci cu antiteza sa, cu nefilosofia".[1] Acesta este un caz tipic de „paradox al mincinosului", atribuit lui Epimenide-cretanul, de genul enun?ului „Ceea ce spun eu acum e fals; este adev?rat numai dac? este fals, ?i este fals dac? este adev?rat" [2] A?a cum remarca Russel , acest tip de formul?ri verbale, de?i sunt corecte gramatical, ele , din punct de vedere logic sunt lipsite de sens. Aceast? specie de politicieni- indiferent de credin?a lor politic? sau religioas?- marcat? de evidente lacune culturale, se descalific?, tocmai prin comportamentul lor lipsit de o minim? decen??: „Nu te declara pretutindeni filosof ?i nu flec?ri într-una, în fa?a celor simpli, despre principiile filosofice. Ci s?vârse?te faptele , dup? aceste principii" - afirma Epictet (c.50-c.138) în celebrul „Manual al lui Epictet".

Ce cuno?tin?e despre filosofie au ace?ti activi?ti politici? Au citit ei cel pu?in una din operele unor mari filosofi precum Metafizica ?i Etica nicomahic? ale lui Aristotel, Medita?iile lui Descartes, Critica ra?iunii pure a lui Kant, Cum cunoa?tem lumea a lui Russell sau Tractatus logico-philosophicus al lui Wittgenstein? Numai dup? ce vor analiza cu propria lor minte operele acestor eminen?i filosofi, vor putea vorbi cu rost ?i cu folos despre specificul filosofic al unei activit??i sau al unui proiect politic. Astfel de „filozofi" pot fi compara?i cu elevii din ciclul primar care s-ar hazarda s? vorbeasc? despre calculul vectorial când ei nu se descurc? suficient nici cu efectuarea calculului numeric. Dup? ce am devenit pe deplini con?tien?i de faptul c? cele dou? sensuri ale cuvântului „filosofie" (respectiv „filozofie") sunt total diferite, s? încerc?m s? motiv?m oportunitatea demersului nostru de a corecta comportamentul unor oameni, pe cât de obscuri, pe atât de compromi??tori pentru ei ?i pentru ?ar? . Ace?ti oameni (indiferent de paradigma lor politic?, repet?m) fac parte, uneori, din Parlamentul României sau al Europei. Având obiceiul de a se împ?una cu ce nu cunosc suficient de bine, ei profeseaz? o inep?ie, întelegând în acest context prin „inep?ie" (conform Dic?ionarului limbii r?mâne moderne, p.382), o „Fapt? sau o vorb? prosteasc?, stupid?; prostie, stupiditate". (Întradev?r, intre noi fie vorba, este chiar o prostie s? folose?ti un cuvânt al c?rui sens ori nu-l cuno?ti bine, ori îl cuno?ti, dar îi schimbi în?elesul cu bun? ?tiin??, prin felul cum îl pronun?i sau îl scrii). Acest lucru (inep?ia), în ?ara noastr?, se pune în practic?, de peste 50 de ani, mai exact, din aprilie 1954, când Academia Republicii Populare Romîne, modificând normele ortografice ale limbii române, a hot?rât ca numele filosofiei s? fie scris filozofie. Dar de unde a ap?rut n?strujnica idee de a se denatura sensul unui concept care de peste dou? milenii nu l-a schimbat nimeni? Prima ipotez? care a încol?it în mintea mea a fost c? s-a primit un telefon de la Moscova, iar academicienii din R.P.R. n-au avut decât s? se conformeze ukazului. Nimic mai fals. Nimeni nu ne-a impus s? denatur?m sensul acestui termen printr-o scriere sau pronun?are eronat?

Am în fa?a ochilor o voluminoas? carte, „Istoria Filozofiei" în cinci volume, ap?rut? la Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1958, unde, la pagina 4, putem citi, scris cu litere kirilice urm?toarea adnotare: „Aceast? lucrare a fost tradus? dup? originalul în limba rus?: Academia Nauk CCCP , Institut Filosofii, Istoria filosofiei. [3] Deci, originalul titlului acestei lucr?ri, era „Istoria filosofiei" nu a filozofiei. Unii lingvi?ti sus?in c? ar fi de vin? principiul fonetic care ne-ar impune s? scriem un cuvânt a?a cum se pronun??. ?i aceast? supozi?ie este fals?. Dece s? nu pronun??m cuvântul „sofia" din componen?a termenului „filosofie" , a?a cum pronun??m numele capitalei Bulgariei, adic? Sofia? Au existat totu?i încerc?ri de a ne opune autodogmatismului autohton? R?spunsul la aceast? întrebare este afirmativ, a?a cum vom constata din cele ce urmeaz?. Prin anii ?aptezeci, Ion Mihail Popescu, într-un articol intitulat „de la sophos la zophos „publicat în s?pt?mânalul „Magazin" comenta destul de vehement, raportat la normele acelor vremuri, hot?rârea Academiei R.P.R. de a schimba numele filosofiei în filozofie, men?ionând c? „...sophos a fost izgonit f?r? drept de recurs, din cetatea sa de fapt ?i, în locul lui, printr-o uzurpare de titlu, a fost introdus zophos, cu statut motivat prin reguli de ortoepie." Pentru stilul s?u combativ, dar ?i pentru valoarea demersului ?tiin?ific pe care îl face, se cuvine s? cit?m mai mult din acest autor: „Este meritul Facult??ii de Filosofie a Universit??ii din Bucure?ti, a Editurii ?tiin?ifice, Editurii Enciclopedice Române, Editurii Eminescu, Editurii Univers ?i a altor edituri, al unor publica?ii, al unor poe?i, scriitori, ziari?ti ?i profesori, oameni de cultur?, c?, de mai mul?i ani încoace, au refuzat s? scrie filozofie ?i au scris filosofie. In schimb, Revista de Filozofie, care apare sub egida Sec?iei de Filozofie ?i logic? a Academiei de ?tiin?e Sociale ?i Politice, publicat? în Editura Academiei Republicii Socialiste România, s-a gândit abia în 1973, ca începând cu primul num?r din 1974, s? fie Revista de filosofie. Dar primul num?r din 1974 are tot numele de Revista de Filozofie. Filosofia filo-sofie cere, pe când Filozofia cere Filo-zofie." - afirma Ion Mihail Popescu în 1974. Din acela?i articol, cit?m, în continuare, urm?torul pasaj: „Se poate argumenta c?, de-a lungul istoriei filosofiei, au existat sisteme de filozofie, care au f?cut din filosofie o slujnic? ?i o tarab? cu principii, folositoare chiar, pentru c?, prin bezna pe care au profesat-o ?i pe care au promovat-o cu neistovit elan, au deschis drum luminii ?i în?elepciunii , dar în lumea de ast?zi un asemenea sistem filozofic n-ar fi cu mult mai mult decât rodul unei min?i iezuite ?i el ar fi opus spiritului filosofic."

Ce am putea s? mai ad?ug?m la o asemenea pledoarie, pe cât de bine inten?ionat?, pe atât de bine întemeiat?? - Doar dou? lucruri: pe de o oparte satisfac?ia noastr? c? au existat ?i în trecut oameni , cu dragoste nu numai de în?elepciune, dar ?i de cultur? ?i rigoare ?tiin?ific?, iar pe de alt? parte regretul c? dup? atâtea schimb?ri socio- politice ?i culturale, ce s-au petrecut în ultimele dou? decenii în ?ara noastr?, Academia României nu s-a trezit înc? din somnul dogmatismului autohton, în?elegând în acest context prin termenul Dogmatism, „mod de gândire rigid care opereaz? cu teze socotite imuabile, date odat? pentru totdeauna".[4] Din nefericire, inep?ia Academiei Republicii Populare Romîne în materie de ortografie ?i ortoepie supravie?uie?te ?i ast?zi, iar consecin?ele ei a devenit „blazon" cultural românesc care face diferen?a dintre cultura noastr? na?ional? de restul culturilor europene . Mai mult chiar, se pare c? iner?ia la schimbare ?i voin?a de conservare a „ inep?iei originale" ale Academiei României sunt infinite ?i inepuizabile chiar ?i în prezent. Spun „ inep?ie original?", deoarece pân? în anii 70, din lag?rul socialist mai erau dou? ??ri care scriau „Filozofie": Ungaria ?i Cehoslovacia. Dar aceste ??ri s-au vindecat demult de „filozofie", adic? din 1972. Mai obediente ca în anii '70, multe edituri din România, continu? si ast?zi s? „corecteze" titlul unor lucr?ri filosofice de prestigiu mondial (la fel ca în anul 1954), adecvându-le spiritului „filozofic" dâmbovi?ean, specific conduc?torilor unor prestigioase institu?ii. Ne referim aici la faptul c? termenul „filosofie" din titlul multor lucr?ri de referin?? din domeniul filosofiei este scris, „filozofie". De pild?, în timp ce „Atlas Philosophie, având ca autori pe Peter Kuzmann, Franz-Peter Burkard, Franz Wiedmann, î?i p?streaz? titlul autentic în toate ??rile lumii, dar la noi, (la Editura Enciclopedia rao) apare sub numele de „Atlas de filozofie".

O metamorfoz? asem?n?toare, dar ceva mai complicat?, dup? cum se poate u?or sesiza în cele ce urmeaz?, a suferit ?i „A dictionary of philosophy" (coordonatorul lucr?rii fiind Antony Flew – profesor emerit de filosofie la Universitatea din Reading ?i la Universitatea York din Toronto), care a fost tip?rit de Editura Humanitas cu titlul „Dic?ionar de filozofie ?i logic?". Ne întreb?m de unde vor avea a?a de „mult?" logic? cei de la aceast? editur? pentru a completa titlul unei lucr?ri de referin?? cum este „A dictionary of philosophy" cu un cuvânt la care autorul n-a consim?it ?Cum s-ar sim?i ace?ti talenta?i „botezatori" dac? ar vedea ad?ugat la numele lor un cuvânt în plus? De men?ionat faptul c? aceia?i editur? (Editura Humanitas) tip?re?te manualele ?colare de filosofie, cu titlul corect grafiat „FILOSOFIE". In aceast? situa?ie, este imposibil de presupus c? managerii editurii Humanitas n-ar avea cuno?tin?e de filosofie nici cât un elev de liceu. In acest caz, consider?m c? inconsecven?a lor lingvistic? ar putea fi explicat? ?i tratat?, probabil, doar de un psiholog autorizat, cu drept de liber? practic?. Dar, mai elegant ar fi s? le reamintim, un citat din lucrarea acad. Al. Graur, Limba corect?: „Ar fi de dorit s? se termine cu asemenea fantezii. Romanii spuneau c? Cezar nu e mai presus de gramatic?, adic? este ?i el silit s? o respecte. Imitând aceast? zic?toare, a? spune ?i eu c? editurile nu sunt mai presus de ortografie." [5] Exemple de metamorfozare a termenului „filosofie" g?sim foarte multe, dac? r?sfoim c?r?ile din rafturile unei biblioteci. Personal, a?tept cu mult? ner?bdare „m?rea?a zi" cînd numele lui Iohann Sebastian Bach, va fi scris, în versiune româneasc?, Ion Sebastianu Gârl?. (Amintim c? termenul german „Bach" [6] se traduce în române?te „pârâu", „gârl?") Nu este imposibil, pentru c? tradi?ia inep?iei originale, o avem ?i func?ioneaz? din plin. S? mai amintim aici Testamentul lui Enachi?? V?c?rescu referitor la datoria urma?ilor s?i : „...cre?terea limbii române?ti ?i a patriei cinstire" ?

Filozofia inep?iei.

Sintagma din acest subtitlu î?i propune s? semnaleze consecin?ele pe termen lung ale inep?iei academicienilor români din anii 60 pe cât de nefaste, pe atât de ridicole, cu privire, nu numai la scrierea corect? a termenului filosofie, ci a unei serii de cuvinte ?i expresii ce sfideaz?, bunul sim? lingvistic ?i logica nativ? a oamenilor, care de?i n-au studiat logica, ei gândesc totu?i logic. Este vorba de schimbarea pe baz? de voin?? (nu de ?tiin?? a regulilor de ortografie ?i ortoepie ale limbii române în anul 1954. Se cuvine s? ne amintim c? în anul 1954, Academia R.P.R a suprimat litera „â" din alfabet, pentru a ne indep?rta de ideea originii latine a limbii române. Astfel, numele ??rii noastre se scria Romînia. Deasemenea, acest for ?tiin?ific ne oblig? s? scriem ?i ast?zi agramat numele, localit??ilor ?i al mun?ilor, cu excep?ia celor str?ine. De pild?, nici unui elev actual de clasa a VII-a nu i-ar fi permis s? scrie „Turnu Londrei" sau „Turnu Eiffel", ci ar fi obligat s? scrie corect: „Turnul Londrei", „ Turnul Eiffel". In schimb , acela?i elev este obligat, conform normelor ortografiei limbii române actuale s? scrie: Turnu M?gurele, Turnu Ro?u, Târgu-Mure?, Râmnicu Vâlcea, etc. Alt exemplu: când numele unei localit??i este comun îl scriem articulat De exemplu „Satul meu", „vadul râului", „vîrful dealului", etc. Dar, acelea?i cuvânte , când devin nume proprii, trebuie s? le „t?iem coada". Vom scrie deci Satu Mare , Vadu Râului, Vârfu cu Dor, etc. Este o inep?ie pe care nici un om cu bun sim? lingvistic, n-ar tolera-o.Spontan, ne punem întrebarea: care ar putea fi explica?ia „t?ierii cozii" numelor proprii? O justificare a acestei inep?ii oficializate, ar putea fi nivelul preg?tirii ?colare a popula?iei din acea perioad?. In anii '50, mul?i oameni erau analfabe?i, al?ii aveau doar trei-patru clase primare. Conducerea Academiei R.P.R. s-a gândit poate, c? este mai bine s? coborâm ?tacheta culturii la nivelul maselor, decât s? ridic?m nivelul culturii maselor la stadiul exigen?elor culturii europene. O alt? explica?ie ar putea fi g?sit? în nivelul de gândire ra?ional?, mai sc?zut al academicienilor de atunci care nu studieser? în ?coal? logica. Amintim c? aceast? disciplin? de înv???mânt era eliminat? din programa ?colar? ca urmare a ukazului intitulat „Directivele de baz? pentru ??rile din orbita sovietic?" din 02 iunie 1947 emis de NKVD care stabileau, printre alte m?suri, excluderea filosofiei, logicii, geografiei patriei (înlocuit? cu Geografia U.R.S.S.), a limbii latine, ?i a altor discipline de înv???mânt din programele de liceu. In aceast climat „instructiv-educativ",dintr-un liceu cu 10 clase, evident c? nu se putea forma o gândire ra?ional?, bazat? pe cele patru principii ale gândirii corecte ?i adev?rate ?i cum se spune: „Somnul ra?iunii , na?te mon?tri".

Oare, dece va fi emis NKDV-ul „Directivele de baz? pentru ??rile din orbita sovietic?" - privitoare ?i la excluderea filosofiei, a logicii etc. din înv???mântul preuniversitar? Probabil c? „lucr?torii" NKDV citiser? „ISTORIA FILOSOFII", editat? de Academia din Moscova, din care cit?m: „Vom în?elege cel mai bine îns? cât de mare este folosul filosofiei - scria Hobbes (1588 – 1679) - , în special al filosofiei naturii ?i al geometriei, dac? ne vom imagina clar cum poate ea contribui la fericirea neamului omenesc ?i vom compara modul de viat? al popoarelor care o folosesc cu a celor care sunt lipsite de binefacerile ei.... Oare cele dintâi sunt mai inzestrate decât celelalte? – întreab? Hobbes. Oare nu to?i oamenii au aceea?i natur? spiritual? ?i acelea?i aptitudini spirituale ? Atunci, ce au unii în plus fa?? de ceilal?i ? Numai filosofia! Prin urmare, filosofia este cauza tuturor acestor avantaje"[7] Personal consider c? acest citat este la fel de actual ast?zi ca ?i acum trei secole ?i jum?tate, el putând s? explice multe din stâng?ciile gândirii neproductive ale contemporanilor no?tri tributari înc? dogmatismului autohton. Din p?cate ?i ast?zi, studierii logicii ?i filosofiei li se aloc? doar o or? , rareori dou? ore pe s?pt?mân?, în cei 12 ani de înv???mânt preuniversitar, în timp ce pentru religie i se prev?d ore din clasa a I-a pân? în clasa a XII/XIII-a inclusiv. S? nu uit?m c? în înv???mântul de tip anglo-saxon, pân? ?i tabla înmul?irii se înva?? pe baz? de logic? iar în înv???mântul francez ?i cel canadian sunt adaptate texte din filosofia clasic? la nivelul de în?elegere al elevilor din clasa a IV-a.Consecin?ele acestei lacune se v?d în cele mai elementare situa?ii de via?? public?. Expresia pe care un întreg popor o folose?te, anume „La noi ca la nimeni", exprim? modul de g?ndire deficitar? din punct de vedere ra?ional al multor autorit??i publice care iau decizii, total lipsite chiar de cea mai elementar? logic?.

De remarcat este ?i faptul c?, în timp ce academicienii din ?ara noastr? din acea vreme se str?duiau s? vulgarizeze cât mai mult cu putin?? normele de ortografie ?i ortoepie conform matricei lor „filozofice", în ??ri precum Marea Britanie, S.U.A., Olanda, ??rilr scandinave. R.F.G., Italia, Fran?a, Japonia, Australia, etc. a ap?rut ?i s-a r?spândit o nou? ?i complex? mi?care filosofic? numit? „filosofie analitic?". Aceast? orientare filosofic? reprezentat? pe de o parte de lucr?rile ?i activitatea lui Wittgenstein, din ultima perioad?, iar pe de alt? parte de ?coala de la Oxford, concepeau filosofia „...ca o activitate de elucidare a sensurilor limbii ?i de cercetare a raportului limbii cu intelectul uman ?i cu natura"[8]. Dup? opinia lui Wittgenstein, „obiectul filosofiei este clarificarea logic? a gândurilor. Filosofia trebuie s? clarifice ?i s? delimiteze cu precizie gândurile care , altfel, ar r?mâne opace ?i difuze"[9] Datorit? obiectului s?u, aceast? orientare filosofic? a fost numit? ?i filosofie lingvistic?. ?coala de la Oxford , a?a cum se nume?te filosofia analitic? englez? contemporan?, consider? c? sarcina central? a filosofiei este clarificarea formelor ?i conceptelor limbajului comun. De aceea aceast? orientare filosofic? a fost numit? ?i „filosofia limbajului comun"[10] Din analiza acestor exemple, deducem c? lingvistica din ??rile occidentale, c?l?uzit? de o filosofie pro-?tiin?ific? a avut ?ansa de a se perfec?iona ?i rafina , mergând în pas cu evolu?ia ?tiintific? a societ??ii în ansamblul ei. In ??rile unde nu s-a manifestat preocuparea pentru analiza limbajului comun, obi?nuit, limba vorbit? nu numai c? a stagnat, dar a dat na?tere la celebrul „limbaj de lemn", u?or sesizabil în vorbirea curent? a multor personane politice actuale, chiar ?i în zilele noastre. Mai mult chiar, lipsa de rigoare ?tiin?ific? în folosirea limbii române literare a permis punerea în circula?ie a unor cuvinte ?i expresii grosolane, degradante, propagate fie de scriitorii de cartier, gen Mircea Dinescu, fie de crainicii de aceia?i specie lingvistic?, de la tv. sau radio, pentru care cuvintele cu conota?ie indecent? au devenit un „hobby" lingvistic. Dac? pe la jum?tatea secoluluii trecut „se folosea un jargon în?esat de cuvinte ?ig?ne?ti"[11] - cum remarca Alexandru Graur cu 40 de ani în urm? - ast?zi argourile au o provenien?? de origine multietnic?. De pild?, la bulgari am preluat termeni precum „dasc?l" (în loc de „profesor"), „lubeni?a" (în loc de „pepene verde") „mama-ia", „tata-ia" (în loc de mama-mare, tata-mare), de la ru?i, bucure?tenii ?i o?enii, ?i-au însu?it termenul de „drujb?" (în loc de „fier?strau mecanic") , de la ?igani termeni precum mi?to, gagiu, (în loc de „bun", str?in). In prezent, unii ziari?ti din presa central? folosesc un limbaj necunoscut de românii din provincie.De pild?, în Curentul interna?ional" Nr.92 (4500) din 21 mai 2010 - ziar premiat cu "Distinc?ia cultural?" de c?tre Academia Român? - în pagina 08 Ana Maria Bujor, pune în circula?ie termenul „coc?lar" pe care îl ?i explic? :... „coc?larul este ceea ce nu e practic, adic? i?i dore?te s? fie ceva ?i nu îi iese, iar în încercarea asta ajunge s? devin? penibil de cele mai multe ori". Tot acest ziar, premiat cu „Distinc?ia cultural?", la pagina 14, ne ofer? un alt neologism de marc?, în titlul: „C?t?lin Botezatu: Peste 10 ani, Bianca va fi na?pa orice ?i-ar face."

Am c?utat în Dic?ionarul limbii r?mâne moderne ace?ti termeni dar nu i-am g?sit. Oare limba român? ?i-a epuizat resursele de exprimare? Distin?ilor ziari?ti le-am recomanda, ca, înainte de a vulgariza limba matern? ?i înainte de a ignora cultura general? de care dispun (sau poate de care nu dispun ), s? citeasc? doar patru versuri din Testamentul Lui En?chi?? V?c?rescu (1740-1797) care se adreseaz? ?i lor:: „Urma?ilor mei V?c?re?ti/ Las vou? mo?trnire/ Cre?terea limbei române?ti/ ?-a patriei cinstire". Deversarea de de?euri lingvistice prin canalele de scurgere ale mass-media, au un efect poluant asupra limbii vorbite de popula?ia unei ??ri. Ludwig. Wittgenstein, unul dintre cei mai mari logicieni ?i filosofi din epoca contemporan?, remarca: „Limbajul marcheaz? gândirea". In prezent nu se întreprinde absolut nimic pentru de-poluarea limbii române de stilul trivial ?i de de?eurile lingvistice acumulate în ultimul deceniu, iar efectul este devastator. Sunt tineri, chiar cu diplome universitare, care folosesc un limbaj deplorabil, lipsit de rafinament ?i de prestan?? public?. Nu voi uita niciodat? o expresie folosit? de un tân?r ?ofer amator dintr-un automobil de lux, care, în plin centrul Chi?in?ului, la un stop, a înjurat un concet??ean de al nostru deoarece, acesta, a întârziat o clip? pornirea ma?inii sale.
- A?a de urât se înjur? în România? - a strigat un tân?r de pe trotuar. Excesul de neologisme inutile, au un efect inhibant asupra dezvolt?rii unei limbi. Mul?i tineri urmând exemplul mass-mediei, folosesc f?r? discern?mânt expresii str?ine, de sorginte englez? sau rrom?, în general. In acest fel, limba noastr? î?i pierde identitatea. S? amintim c? irlandezii se str?duiesc s? reînvie vechea lor limb?, în timp ce noi o îngrop?m de vie pe a noastr?. S-ar cuveni s? dezvolt?m limba noastr? folosind resurse interne, nu împrumuturi din alte limbi. Din schi?area inep?iei de natur? lingvistic?, decurge necesitatea schimb?rii nu numai a ortografiei ?i a ortoepiei, ci ?i a tuturor consecin?elor culturale generate de dogmatismul acelor timpuri. Pentru a înl?tura sintagma „La noi ca la nimeni" care a devenit specific na?ional, se impune, conform teoriei ecologiei psiho-socio-culturale a lui O. Bronfenbrenner s? oper?m corec?ii la toate nivelurile structurilor socio-culturale care au tangen?? cu raporturile dintre individ ?i mediul social. Astfel, la nivelul macrosistemului social trebuie schimb? mentalitatea „filozofic?" politicienilor semidoc?i. Ne referim aici la politicienii lipsi?i de spirit civic, care, de multe ori, nu respect? nici cea mai elementar? norm? de bun? cuviin??. Acest comportament excesiv de rebel, este indus maselor de simpatizan?i care, „bravând," produc anarhie în viata public? ?i la locul de munc?, manifestindu-se anarhist, ca la începutul secolului XIX-lea. La rândul ei, mass-media, reprezentat? de multe ori de persoane insuficient educate moral ?i juridic, ?i avid? de reating, ob?inut cu orice pre?, se comport? „filozofic", adic? f?r? suficient discern?mânt. Diletantismul, lipsa de preg?tire serioas? în jurnalism, impostura, informa?ia mediocr?, înc?rcat? de detalii inutile, plictisitoare, vulgarizarea informa?iilor veritabile, mediocritatea estetic?, moral? ?i intelectual? a unor prezentatori de ?tiri ?i divertisment, vidul intelectual din majoritatea programelor de radio ?i televiziune, au generat surogatul ?i incultura în media româneasc? post-decembrist?. La toate aceste tare, se adauga agresivitatea ?i paternalismul unor a?a- zi?ilor „anali?ti" atot?tiutori care au hâr?uit guvernele, de-a lungul ultimilor 20 de ani ?i continu? s? fac? asta ?i în prezent. Aceste comportamente „eminamente filozofice" stingheresc serios activitatea guvernelor. In aceste condi?ii, „A încerca s? realizezi proiecte pe termen lung în acest climat, înseamn? a încerca s? faci cercetare medical? în sala de urgen?e a unui spital"[12] afirma James Fallows, în Breaking the News, citat de Claud-Jean-Bertrand, în „Deontologia mijloacelor de comunicare"[13].

Consecin?a acestor conduite mediatice paternaliste ?i iresponsabile, produc efecte dramatice asupra psihologiei maselor de ascult?tori ?i telespectatori. Depresia psihic? încipient? sau avansat? la unele persoane, stresul, descurajarea, ?i demoralizarea pot fi citite pe fe?ele multor concet??eni pe care îi întâlnim zilnic.In ??rile evoluate socio- cultural , deontologia mijloacelor de comunicare este urm?rit? ?i corectat? în ceea ce prive?te responsabilitatea etic? a jurnalistului fa?? de concet??enii pe care îi informeaz? cu onestitate ?i spirit civic. La noi, mass-media este responsabil? de demoralizarea ?i de pasivitatea induse, în mod con?tient sau incon?tient, telespectatorilor. Mediocrizarea tinerilor, inducerea gustului pentru ne-munc? ?i a ideilor c? se poate realiza idealul de prosperitate ?i progres prin mijloace frauduloase, sunt consecin?e ale mass-media autohtone, atinse de spiritul mioritic. In aceste condi?ii, func?ionarea optim? a statului de drept, a activit??ii economice, a administra?iei, înv???mântului, justi?iei, etc.sunt în pericol de a întra în criz?, în haos. Necesitatea schimb?rii mentalit??ii oamenilor, prin educa?ie ?i constrângere legal?, acolo unde este cazul, prin adoptarea valorilor morale, filosofice ?i civice autentice, experimentate în ??rile care au trecut înaintea noastr? prin haosul pre-democra?iei, devin o oportunitate acut?. Aceast? schimbare de mentalitate trebuie s? porneasc? de la capul ierarhiei (To?i cunoa?tem dictonul : „pe?tele de la cap...") Pentru aceasta este sufucient s? renun??m la orgoliul academic, la despotismul balcanic, la obi?nuin?ele care ne înc?tu?eaz? voin?a de schimbare ?i dorin?a de progres. M?surând lucrurile ?i faptele cu cântarul în?elepciunii, consider?m c? a b?tut ceasul istoriei ?i pentru noi. Imnul nostru na?ional - „De?teapt?-te Române! - ne transmite acest mesaj. S? renun??m la „filozofie" ?i s? innobil?m spiritul cu filosofie. S? ne mai gândim odat? la ceea ce spunea Thomas Hobbes: „ Oare nu to?i oamenii au aceea?i natur? spiritual? ?i acelea?i aptitudini spirituale? Atunci ce au unii în plus fa?? de ceilal?i? Numai filosofia! Prin urmare, filosofia este cauza acestor avantaje."[14] Inclusiv, a celor materiale, a? adauga eu. Demonstrarea necesit??i de resetare a mentalit??ii academicienilor cu termen de folosin?? expirat, a fost obiectivul fundamental al acestui demers. Iar apelul la ra?iunea individual? a fiec?ruia dintre noi, a fost dorin?a mea de a afirma ceea ce cred c? este bine de f?cut în acest moment al istoriei noastre. Dac? gre?esc cu ceva, istoria s? m? uite!

In incheierea acestui articol m? simt fr?mântat de dou? gânduri:
- Ce vor alege academicienii ?i politicienii zilelor noastre : „Iubirea de întelepciune" - FILOSOFIE - sau „ Iubirea de bezn?, de întuneric" - FILOZOFIE ? Vor renun?a unii academicieni, politicienii ?i jurnali?ti români la inep?ie? Se vor ridica ei vreodat? la standardele ??rilor avansate cultural ?i civic din Europa ?i din alte zone ale lumii, încercând s? se comporte ca ace?tia, pentru prestigiul lor ?i al ??rii pe care o reprezint?? Folclorul românesc ne sugereaz? c? întodeauna binele învinge r?ul. Sunt convins c? merit?m, ca popor, s? ne bucur?m de un prestigiu cât mai mare într-o lume unit? prin globalizare. ?i care popor, mic sau mare, nu lupt? pentru progres ?i afirmare atâta timp cât tr?ie?te liber?
- Al doilea gând decurge dintr-un citat: „Când aprinzi lumina în întuneric e?ti întodeauna amenin?at de tân?ari" (Cardinalul Leon-Ioseph Suenes). Va fi, sau nu va fi a?a? Ce va urma, va fi, iar ce va fi, vom vedea.

Not? biografic?:
Popa Ion este profesor de filosofie, absolvent al Universit??ii „Babe?-Bolyai" din Cluj. Scrie la diferite publica?ii, din dorin?a de a-?i face cunoscute ideile, în speran?a c? unele dintre acestea vor rodi în cele din urm?, dup? principiul „D? Doamne mintea românului de pe urm?".

[1] Ludwig Foerbach, Texte filosofice, Bucure?ti, E.S.P.L.S. , 1954, p.53-54
[2] Antony Flew, Dic?ionar fr filosofie ?i logic?,Editura Humanitas, Bucure?ti, 2006, p.296.
[3] Istoria filozofiei, Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1958, p.4.
[4] Dic?ionar de Filozofie, Editura Politic?,Bucure?ti,1978, p.208
[5] Acad.Prof. Al.Graur,Limba corect?,Editura ?tiin?ific?,Bucure?ti,1963,p. 15
[6] E. Sireteanu - I. Tomeanu, Mic dic?ionar german- roman, edi?ia a II-a, Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1972, p.54
[7] Istoria filosofiei,Editura ?riin?ific?, Bucure?ti, 1958, p.323
[8] Dictionar de Filozofie, Editura politic?, Bucure?ti, 1978, p.410
[9] Ludwig Wittgenstein,Tractatus Logico-Philosophicus, paragraf 4.112
[10] Dic?ionar de Filosofie, Editura politic?, bucure?ti,1978,p.519.
[11] Alexandru Graur, Limba literar?,Editura ?tiin?ific? ?i enciclopedic?, Bucure?ti, 1979, p.13 .
[12] James Fallows, Breaking the News
[13] Claude-Jean Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare ,Editura Institut European,Ia?i, 2000,p.108
[14] Thomas Hobbes, op.cit. footer