Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Radu Toma   
Miercuri, 17 Mai 2017 18:15

SUA-NATO-UE1Vine Bau-Bau! Anun?ul recent de pe 21 martie al secretarului de pres? al Casei Albe, Spicer, c? pre?edintele Donald Trump va participa la summitul N.A.T.O. 2017 de la Bruxelles, a declan?at acolo instantaneu o stare de alert? portocalie, pe alocuri c?tre ro?u. Opiniile s-au împ?r?it în trei. Optimistul-?ef a fost secretarul general al organiza?iei. Jens Stoltenberg a exultat c? prezen?a pre?edintelui american la reuniune este „semnalul clar" - Statele Unite nu abandoneaz? ?i pre?uiesc Alian?a Nord-Atlantic?. „Traducem" vorbele lui, este semnalul limpede c? ?eful suprem se afl? pe calea cea bun?, c? devine o persoan? rezonabil?. La acest ultim punct, oficialit??i americane au exprimat temeri c? pre?edintele, cople?it de aten?ia tuturor, ar putea deveni chiar excesiv de amabil ?i ar face promisiuni pe care nu va fi în stare s? le sus?in?. Opus? lui Stoltenberg, o alt? tab?r? a fost cea a mediei ?i eurocra?ilor de pe axa Hollande-Merkel - din iubire pentru dou? ora?e superbe ale Europei nu b?g?m în discu?ia aceasta cuvintele Paris ?i Berlin. Ostil? pre?edintelui american, ea a dat a mia oar? replay la atacurile împotriva declara?iilor lui Trump cu 2% pentru N.A.T.O. ?i cu „vasta datorie" c?tre bugetele Americii ?i N.A.T.O., a Germaniei, pentru serviciile de paz? ?i protec?ie furnizate de contribuabilul american Europei.

Apoi, în stil de Big Brother, secretarul de stat Tillerson a ap?rut surprinz?tor, la 31 martie, la Bruxelles, adunând acolo 28 de mini?tri de Externe împr??tia?i pe tot continentul, cu o s?pt?mân? mai devreme decât fuseser? programa?i, sub motivul c? va fi ocupat în zilele urm?toare cu vizita premierului chinez la Washington (sic). Dup? acest show de for?? al lui Tillerson, desprins din cartea lui Donald Trump, „Arta de a face afaceri" (Art of the Deal), bestsellerul anului 1987 în S.U.A., a ap?rut, în premier?, a treia tab?r?, a scepticilor N.A.T.O., natosceptici a? spune, dup? modelul euroscepticilor. Ei n-au siguran?a c? America va r?mâne garantul suprem al Alian?ei; sunt alarma?i c? Trump ar putea s? caute o în?elegere cu Moscova, peste sus?inerea pe care U.E. ?i N.A.T.O. o dau, înc?, guvernului prooccidental al Ucrainei ?i c? a?a ceva ar echivala cu recunoa?terea „de facto", de c?tre Washington, a revenirii Crimeii la Rusia. Spun ?i ei c? venirea liderului american la N.A.T.O. este pozitiv?, dar c? pre?edintele, a?a cum a dovedit-o de mai bine de peste trei luni încoace, este o persoan? imprevizibil?, ?i c? poate strica totul într-o secund?, cu o propozi?ie simpl?, doar cu subiect ?i predicat.

Pe de alt? parte, indiferent cum se va încheia summitul N.A.T.O. de la sfâr?itul lunii mai, evolu?ia evenimentelor din ultimii anii v?de?te o muta?ie esen?ial?, în viziunea ambelor p?r?i – S.U.A. ?i U.E. De partea Americii, ceea ce se constat? ast?zi este faptul c? noul patron al N.A.T.O. a cautat gâlceav?, a pus condi?ii financiare nu u?oare, este dur, pare s? aib? alte gânduri despre viitoarea ap?rare a Europei. C? vrea, probabil, s? se întoarc? la o securitate european? colectiv? - S.U.A., Europa, Rusia - ca în vremea fostului „echilibru nuclear al terorii", din R?zboiul Rece I, drum pe care nu se împiedic? de Ucraina sau de baltici, a?teptându-se c? ru?ii nu vor ataca acolo, cât va fi el pre?edinte. De asemenea, pentru a semnala ?i justifica aceast? pozi?ie a sa, ?i-a scos generalii din lesele puse pe grumaz de Obama - ast?zi, cu bani mai mul?i de la Casa Alb?, s?pt?mân? de s?pt?mân?, ?ar? dup? ?ar?, Pentagonul se bate adev?rat cu terorismul ?i al-Quaida, în Somalia ?i Yemen, împinge insistent ISIS c?tre deznod?mânt în Siria ?i Irak, la Mosul ?i Raqqa. E foarte bine, Trump se ?ine de cuvânt, indiferent ce spun eurocra?ii.

De partea Uniunii Europene, de asemenea se vede c? aceasta se gânde?te serios s? ias? de sub umbrela american? ?i s?-?i edifice un sistem de ap?rare propriu. Astfel, în 2014 ?i urm?torul, pre?edintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a afirmat în repetate rânduri c? a venit vremea pentru crearea unei armate a Europei unificate. ?i tot în iulie 2015, atunci când ?i-a început drumul c?tre Casa Alb?, candidatul Donald Trump a vorbit ?i el, pentru prima oar?, de „mai pu?in" N.A.T.O. ?i de bani reloca?i pentru „America First". Adic? exact a?a cum gr?ise Juncker pe 8 martie 2015, în germanul „Welt am Sonntag", tot despre „mai pu?in" N.A.T.O.! „Duelul" a continuat ?i iar??i Juncker i-a aruncat lui Trump m?nu?a. În septembrie 2016, în Raportul anual privind „Starea U.E." el a sus?inut f?r? ocoli?uri ideea cre?rii unei for?e militare europene, care s? dea Comisiei (adic? lui) mai mult? putere în materie de ap?rare comun?. „Europa nu-?i mai poate permite s? se bizuie pe for?a militar? a altora. Trebuie s? ne asum?m responsabilitatea de a ne ap?ra interesele ?i modul de via?? european. F?r? o structur? (militar?) permanent? nu putem s? ac?ion?m efectiv", a spus el acolo. Mai pe române?te, a zis: „d?-te la o parte America ?i N.A.T.O., d?-te la o parte domnule Trump". Peste dou? luni, domnul Trump a devenit pre?edintele S.U.A. ?i a hot?rât, de atunci încoace, s? onoreze insolen?a dlui Juncker. I-a ar?tat c? se poate da la o parte, dac? va fi cazul.

Comunicatul M.A.E. al României privind prezen?a ministrului de Externe, Teodor Mele?canu, la reuniunea de la 31 martie, la Bruxelles, ?i schimbul de opinii cu secretarul de stat american Tillerson nu a l?sat s? r?zbat? absolut nimic din disensiunile care macin? Alian?a, a fost laconic ?i scris într-un limbaj dintr-un lemn atât de tare, încât ar stârni invidia chiar ?i a Agerpresului de pe vremuri. El men?ioneaz? eronat „aten?ia deosebit? acordat? eforturilor de combatere a terorismului, provoc?rilor de securitate din regiunea Orientului Mijlociu ?i Nordului Africii ?i posibilul r?spuns al Alian?ei etc.", de fapt aten?ia ?i r?spunsul altora, nu al N.A.T.O. ?i europenilor, ci al Pentagonului ?i al pre?edintelui S.U.A., în combaterea al-Quaida ?i ISIS în acele locuri. Dar, s? l?s?m M.A.E. român s? se odihneasc? lini?tit, într-un splendid cartier-parc al BucurE?tiului, ?i s? ne întoarcem la N.A.T.O. Ce-i cu Alian?a? Cum a trecut ea peste decenii ?i cum a ajuns pân? aici?

În aprilie 1949, la Washington, occidentalii au încheiat o alian?? ideologic? ?i militar? c?tre care se îndreptau, în fapt, de peste doi ani, de la primele începuturi ale R?zboiului Rece ?i angajamentele Americii de a opri expansiunea fostei Uniuni Sovietice c?tre Vestul Europei. Semnatari au fost S.U.A., Canada, Fran?a, Marea Britanie, Olanda, Italia, Danemarca ?i Norvegia. Li s-au al?turat mai târziu Portugalia, Islanda, Grecia, Turcia ?i Germania Federal?. Alian?a a fost un aranjament militar pentru protec?ie reciproc?. Contribu?ia material? major? a venit de la Statele Unite, comandantul suprem a fost un american, noi for?e militare americane au fost încartiruite pe Rin, iar în Germania num?rul diviziilor aliate a crescut la 50. Pe lâng? rolul s?u principal, cel militar, N.A.T.O. a mai exprimat ?i solidaritatea între democra?iile occidentale ?i a stimulat politici comune care se vor reg?si, în anii urm?tori, în construc?ia comunitar? european?. Alian?a N.A.T.O., cea dintre 1949 ?i 1991, ?i-a f?cut admirabil datoria. Apoi, dup? c?derea Zidului Berlinului ?i a comunismului, N.A.T.O. a ap?rut în Europa Occidental? ca o anomalie. Alian?? strict defensiv?, creat? împotriva U.R.S.S., peste 40 de ani nu a mai corespuns statutului ?i menirii sale ini?iale. Pericolul agresiunii disp?ruse, Armata Ro?ie nu apucase s? invadeze Vestul, nici s? restabileasc? „ordinea" în fostele ??ri satelite din Estul Europei. Mai mult, între 1989 ?i 1992 s-a retras din Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia ?i Ungaria. În deplin? onoare ?i deplin respect, N.A.T.O. putea s? p?r?seasc? scena. Dar liderii organiza?iei au decis altceva. În ciuda asigur?rilor date în 1990 de fostul secretar de stat american, James Baker, lui Mihail Gorbaciov, în timpul negocierilor pentru reunificarea Germaniei (Alian?a nu va înainta „nici un inch" c?tre Est), administra?ia Clinton a abandonat politica sferelor de influen?? în favoarea unei „strategii avansate", urm?rind extinderea controlului S.U.A. asupra statelor europene individuale ?i a U.E., în general.

Expansiunea Alian?ei urma s? joace un rol central în aceast? politic? reevaluat? a Americii fa?? de Europa ?i ar fi dus la o nou? confruntare cu Rusia. ?i astfel, la o reuniune de la Bruxelles, în ianuarie 1994, s-a hot?rât ca N.A.T.O. s? se extind? în Est ?i s? înglobeze ??rile foste membre ale pactului de la Var?ovia. Sus?in?torii acestui punct de vedere au argumentat c?, în timp ce pericolul comunismului, într-adev?r, a disp?rut, securitatea european? era pândit? de alte primejdii, c? a ap?rut un nou „arc de instabilitate", de la Marea Neagr?, în Orientul Mijlociu. Dar ei nu au fost în stare s? defineasc? limpede care anume erau acele „alte primejdii" ?i nici „arcul de instabilitate". În fapt, motivele reale pentru extinderea N.A.T.O. n-au avut deloc de-a face cu vreo amenin?are militar? ruseasc? imediat?, pe termen mediu ori lung. Semnificativ la vremea respectiv? a fost faptul c? americanul George Kennan, „cel mai influent diplomat al secolului XX" (Council on Foreign Relations, C.F.R.), consilier al fostului pre?edinte Truman, autor ?i arhitect, decenii la rândul, al „Politicii de st?vilire" a Uniunii Sovietice ?i de ap?rare a Europei Occidentale în tot cursul R?zboiului Rece (1947-1991), definea în 1994 decizia extinderii N.A.T.O. în Europa de Est ca „o gre?eal? grosolan?, de propor?ii epice".

Pentru Statele Unite, „chemarea" c?tre Est (sau „Drang nach Osten", cum s-ar fi spus în literatura proto-romantic? german?...) ?i perspectiva unui N.A.T.O. l?rgit le asigura prezen?a ?i controlul continuu în Europa. Pentru noii membri, România printre ei, a însemnat revan?a fa?? de fosta opresiune totalitar?, prin apartenen?a la un club occidental select, ?i a avut mai degrab? o valoare psihologic? decât una militar?. Trebuie imediat spus c?, intrarea în N.A.T.O., în 2004, împreun? cu rezultatul alegerilor preziden?iale de la sfâr?itul aceluia?i an ?i instalarea regimului proamerican Traian B?sescu, pentru urm?torul deceniu, au însemnat pentru România ie?irea ei din sfera de influen?? politic? a Fran?ei, a Europei de Vest, în general, unde începuse s? graviteze înc? din 1990 sub administra?ia Ion Iliescu ?i intrarea în cea a S.U.A.

Prin extinderea în Est, acoperind toate ??rile regiunii, ?i-au luat cumva Statele Unite (?i N.A.T.O., deci) riscul de a-i proteja cu orice pre? pe noii membri? R?spunsul nu este sigur da sau, a?a cum spunea recent un respectat politician al Americii, venerabilul Pat Buchanan, republican, adresându-se noului locatar de la Casa Alb?: „Articolul 5 al tratatului N.A.T.O. ne-ar putea cere s? consider?m o mi?care ruseasc? în Baltice, ca un atac împotriva Statelor Unite. Dar niciun pre?edinte în toate min?ile sale nu va porni un r?zboi cu o Rusie nuclear? pentru Estonia. Niciunuia dintre pre?edin?ii no?tri din vremea R?zboiului Rece nu i-a trecut prin cap o asemenea ac?iune. Mai degrab?, decât s? ri?te un r?zboi, Ike Eisenhower, de pild?, a refuzat s? trimit? o singur? pu?c?, un singur glon?, rebelilor eroi maghiari, în 1956. O spun deloc fericit, dar Ike a pus atunci America înainte de toate, a?a cum ?i Trump a promis acum s? o fac?... ".

Rusia s-a împotrivit extinderii N.A.T.O. în Est, dar nu a avut pe moment solu?ii, ceea ce nu înseamn? c? a acceptat-o. A reac?ionat, reluând ?i înt?rind alian?ele cu unele din fostele sale republici europene, caucaziene ?i asiatice, a dovedit c? oricând exist? posibilitatea ca extinderea N.A.T.O. s? se confrunte cu o alt? alian?? condus? de Moscova. Dar, de atunci încoace, confruntarea a fost, din fericire, evitat?. Kremlinul a fost ?i r?mâne încredin?at c? petrolul, gazele naturale, zestrea siberian?, investi?iile în Vest, ofensiva mediatic?, credin?a Ortodox?, familia cre?tin?, na?ionalismul, valorile tradi?ionale ?i rusoaicele frumoase, câ?tig?toare ale turneelor de tenis de la Wimbledon, Roland-Garros ?i U.S. Open, sunt, toate la un loc, mai puternice decât înv???turile lui Lenin...
- Va urma -
Grafica - I.M.

footer