Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Viorica Moisuc   
Miercuri, 22 Martie 2017 19:51

Prof. univ. dr. Viorica MoisucOrice istoric ce-?i respect? statutul, nu poate vorbi despre fenomenele unei perioade a trecutului fpoarte apropiat, f?r? a avea temeinice cuno?tin?e despre trecutul mai îndep?rtat. E adev?rat c? unii s-au specializat în arheologie, dar în saltul peste milenii la „crimele comunismului" au omis existen?a unui abis în care, vrând-nevrând, au c?zut. Regretatul savant Andrei O?etea, mul?i ani director la Institutul de istorie „Nicolae Iorga" al Academiei Române, a c?rui exigen?? era necru??toare, spunea cu dreptate c? „un cercet?tor în istorie se formeaz? în cel pu?in zece ani". Mare patriot, vechi lupt?tor pentru Unirea cea Mare din 1918, fiu de oier din satul Sibiel, cu studii ?i doctorat la Sorbona, ura diletantismul, lipsa de scrupule în scrierea deformat? a istoriei, reaua credi?? în modul de abordare a unor teme majore ale istoriei na?ionale ?i universale. Andrei O?etea a sprijinit activ pe to?i tinerii cercet?tori care nu acceptau compromisul în scrierea istoriei. ?i eram în anii '50! Lucra la Institutul „Nicolae Iorga" pe vremea aceea, Vasile Liveanu (Olivenbaum), despre care se spunea c? ar fi fost ceva rud? cu Mihail Roller. N-am ?tiut niciodat? de unde ?i cum a ap?rut pe frontul istoric acest personaj. A scris , în spirit „rollerist", o carte: „1918", publicat? de Ed. Academiei Române ?i chiar premiat? de înaltul for. Aflându-m? într-o zi în cabinetul prof. O?etea, pe biroul c?ruia se afla aceast? carte - împ?nat? cu „must??i" lungi, pline cu scrisul profesorului - sunt întrebat? de acesta:
- Ai citit cartea asta?
La r?spunsul meu afirmativ, m? întreab? din nou:
- Cum ?i s-a p?rut?
- Ca în manualul lui Roller!, am r?spuns cu oarecare re?inere. Redau verdictul lui Andrei O?etea :
- Se vede c? nu e scris? de un român!
Mi-a r?mas întip?rit? în minte pentru totdeauna aceast? judecat? simpl? ?i curat? a marelui savant. De atunci încoace m-am întrebat adesea dac? unele lucr?ri de istorie care umplu tarabele sunt scrise de români? M-am întrebat adesea dac? haosul din domeniul difuz?rii c?r?ii care dureaz? de peste un sfert de secol face parte doar din haosul general sau este o ac?iune dirijat? contra culturii ?

Manualul despre care vorbim, cu autorii lui cu tot, apari?ia ?i promovarea în func?ii ?i responsabilit??i importante a numeroase persoane selectate dup? criterii - altele decât cela ale competen?ei profesionale, experien?ei, performan?elor -, apari?ia unor institu?ii - mânc?toare de mul?i bani publici - al c?ror obiect de activitate se putea încadra foarte bine în profilul institutelor de cercetare academic? deja existente (subnutrite financiar) sau în Facult??ile de istorie, filosofie, ziaristic?, ?tiin?e politice din diferite Universit??i din ?ar?, politizarea lor, transformarea lor în instrumente ale intereselor politice ?i competi?iei pentru putere a grupurilor de diferite colaraturi politice - toate acestea fac parte dintr-un fenomen general care pare a urm?ri instalarea controlului politic asupra cercet?rii ?tiin?ifice, cenzurarea ideilor , a libert??ii de exprimare; cei ce s-au pretat la acest joc ?i au profitat din plin de privilegii ?i sinecure, de ascensiunea pe scara nonvalorilor specific? „blestematului deceniu", contribuie din plin, con?tient sau nu, la mutilarea culturii române?ti, marginalizarea istoriei na?ionale ca factor de prim ordin în formarea spiritului na?ional ?i a patriotismului la scara întregii societ??i.

Nu sunt simpatizanta „teoriei conspira?iei" pe care o consider sinonim? - mai mult sau mai pu?in - cu pasarea propriei lipse de ac?iune ?i pasivismului în fa?a r?ului pe seama unor factori externi. Dar, ofensiva contra culturii românilor, sc?derea dramatic? a nivelului de cuno?tin?e elementare de istorie, de literatur?, a românilor, în special a tineretului trecut dincolo de bacalaureat, îmbibarea cu obstina?ie a creierelor tinere cu o subcultur? cras? difuzat? prin toate mijloacele moderne existente azi, cultivarea cu aceea?i obstina?ie a prostului gust, pervertirea artei adev?rate prin invazia unor f?c?turi venite de aiurea, te duce, vrând-nevrând la gândul c? se vrea dezarmarea moral? a poporului român, spolierea lui de valorile na?ionale autentice , anihilarea spiritului na?ional-patriotic ?i aducerea lui în stadiul în care s? accepte f?r? crâcnire ceea ce i se „ofer?" prin mijloace dirijate. Asist?m la acest fenomen deun sfert de veac, fenomen manifestat mai timid la început, din ce în ce mai f??i? ?i mai brutal în ultimul deceniu. S-a ajuns într-un moment în care elitele culturale care au mai r?mas - în majoritate trecute pe linia moart? -, considerate „dep??ite" , se întreab? „Mai este cazul s? ripostezi? La ce bun? Cu ce riscuri? Pentru cine?"

Personal, sunt convins? c? pasivismul de acest gen ?i dezarmarea spiritelor este exact ceea ce s-a dorit. Prin urmare nu trebuie s? mai iertâm nimic, s? cerem socoteal? politrucilor de orice fel, atâta vreme cât putem ?ine creionul în mân?. Dac? românii au supravie?uit „blestematului deceniu", cu miloacele pe care le-au avut atunci, trebuie s-o fac? ?i acum. E drept c? for?a ?i vitalitatea au sc?zut considerabil dup? zeci de ani de experien?e de tot felul tr?ite de noi cu sacrificii ?i eforturi mari. Dar ne ad?p?m înc? la for?a uria?? a str?mo?ilor ?i exemplul lor ne este c?l?uz?. În aceast? ordine de idei amintesc extraordinara putere de rezisten?? ?i în?elepciunea unei personalit??i care a cunoscut rigorile teroarei din anii ocupa?iei sovietice dar ?i pe cele ale totalitarismului din anii urm?tori. E vorba de Octavian Ghibu, fiul marelui c?rturar ?i lupt?tor pentru cauza Marii Uniri din 1918, Onisifor Ghibu. Am fost în preajma sa mereu dar mai ales când conjunctura devenea atât de complicat? pentru un cercet?tor în ale istoriei încât tot timpul sim?eai c? te afli între Scila ?i Caribda ?i nu mai g?seai solu?ii salvatoare. Atunci, acest mare c?rturar ?i patriot, rezistent ca o stânc? în fa?a furtunii, spunea: „Trebuie s? rezi?ti, s? insi?ti, gânde?te-te la pic?tura de ap? care, c?zând mereu în acela?i loc, g?ure?te stânca ?i trece dincolo de ea. Insist? ?i vei g?si drumul!" I-a încheiat via?a prin cunoscutele lui metode „Gestapo"-ul sovietic, pentru c? era „mai basarabean decât basarabenii".

Un alt mare om, dr. Ion Jovin, ardelean-unionist ?i el, medicul curant al lui Iuliu Maniu, trecuse prin ani grei de pu?c?rie din care ie?ise cu moralul nealterat. Îmi telefona dup? ce se întorcea din vreo c?l?torie în Occident: „Vino s? discut?m, e grav, pierdem Ardealul! Am venit din Germania, am adus multe documente!". M? duceam, îmi ar?ta un munte de documente, c?r?i, reviste, ziare adunate de pe unde-l purtaser? pa?ii de nonagenar. Deplângea ?i blama dezinteresul „Europei Libere" pentru pasivitatea fa?? de ac?iunile ?i propaganda iredentist? maghiar? desf??urat? acolo. Nu-i în?elegea când i se r?spundea: „Noi suntem uni?i ?i colabor?m contra regimurilor comuniste; restul nu este de actualitate!"- sunt cuvintele rostite cu mult? obid? de acest prea „înc?p??ânat" român ardelean. Începusem s? schi??m proiectul unei consistente monografii depre Istoria Transilvaniei, a c?rei traducere în englez? ?i german? ?i publicare urma s? le asigure Ion Ra?iu. Proiectul începuse s? priond? via??, dar evenimentele din 1989 au întretupt planul nostru. Credeam cu to?iii atunci c? „nu mai e cazul !" De fapt tocmai atunci „era cazul!".Multe speran?e au murit îndat? dup? decembrie 1989"

Conjunctura politic?

În vara anului 2004, Ministerul de Externe al României a hot?rât s? repun? în actualitate activitatea Comisiei na?ionale pentru redactarea Colec?iei Na?ionale de Documente Diplomatice Române?ti , activitate ce începuse în for?? în vremea ministeriatului la Externe a lui Adrian N?stase ?i care încetase brusc ?i f?r? nici o explica?ie la scurt? vreme. Subliniez c? nici ast?zi, dup? 25 de ani de la ridicarea barierelor privind cercetarea arhivelor ?i publicarea de documente, România nu are o colec?ie complet? de Documente Diplomatice fiind printre foarte pu?inele ??ri europene care nu poate pune la dispozi?ia celor interesa?i un astfel de instrument de lucru.. Volumele de documente diplomatice publicate - toate tematice ?i în multe cazuri conjuncturale - nu pot suplini lipsa unei astfel de colec?ii complete. Fiind implicat? înc? de la început în acest valoros proiect, pot afirma, f?r? teama de a gre?i c? motivele care au împiedicat realizarea acestei opere de interes na?ional ?i interna?ional au fost ?i sunt de natur? strict politic?.

Nu s-a vrut ?i nu se vrea ca politica extern? a României în epoca modern? ?i contemporan? s? fie cunoscut?

În ansamblul problemelor de politic? extern?, în ansamblul rela?iilor interna?ionale politice, diplomatice, economice, militare ale României exist? numeroase aspecte asupra c?rora se încearc? de ani buni a se trege oblonul. De exemplu, raporturile cu Rusia-U.R.S.S., r?pirile succesive de teritorii, tr?darea Rusiei în Primul R?zboi Mondial, inclusiv chestiunea Tezaurului nostru confiscat de Lenin în 1918, r?zboiul contra Ungariei lui Bela Kun pentru ap?rtarea frontierei de Vest a României, raporturile cu Ungaria înainte ?i dup? Trianon, r?zboiul din Est contra U.R.S.S., consecin?ele în?elegerilor dintre marile Puteri pe seama României din etapa 1939-1945, mult dezb?tuta chestiune a „criminalului de r?zboi" Ion Antonescu, înc? mult controversatului act de la 23 august 1944, ocupa?ia sovietic? cu tot ce a însemnat ea, calvarul românilor afla?i sub ocupa?ie str?in?, sovietic?, horthyst?, monstruozit??ile care s-au produs atunci - toate acestea ?i înc? multe altele sunt chestiuni ce nu se dore?te a fi clarificate ?i deslu?ite în volume de documente prelucrate ?i adnotate de speciali?ti. La noi exist? o cenzur? nev?zut? care ac?ioneaz? sistematic, chiar brutal uneori, pentru p?strarea la întuneric a idtoriei ce nu se vrea a fi ?tiut?. În 2004 revenise speran?a c? acest important deziderat al istoricilor români se va împlini Printr-o Hot?râre...

footer