Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Viorica Moisuc   
Joi, 16 Martie 2017 20:21

Prof. univ. dr. Viorica MoisucComunismul este „epoca despotismului f?r? limite, a terorii sângeroase, a dezastrelor economice, unul mai cumplit decât altul, a celui mai pustiitor dintre r?zboaiele pe care le-a cunoscut omenirea ?i a unei reac?iuni ideologice f?r? precedent în istorie". (Svetlana Alliluyeva, fiica lui Stalin)

Domnul Adrian Cioroianu, prof. univ. dr. la Facultatea de Istorie a Universit??ii din Bucure?ti, actualmente ?i ambasador al României la U.N.E.S.C.O., pupil al doamnei Zoe Petre de pe vremea Pie?ii Universit??ii, cu doctoratul în istorie început în Canada (unde a studiat „cultul lui Nicolae Ceu?escu" în circumstan?ele unei substan?iale burse de studii) ?i terminat la Bucure?ti sub competenta îndrumare a prof. univ.dr. Lucian Boia (directorul Centrului de Istorie a Imaginarului), se apleca s?pt?mânal asupra istoriei românilor ?i, vreme de cinci minute, la postul TVR 2, se referea la unele episoade considerate de domnia-sa ca fiind de interes public, încheindu-?i permanent expunerea cu zicere: „nu uita?i c? istoria este cea mai frumoas? poveste!".

Dasc?lii de la care am înv??at carte (Andreiu O?etea, Mihail Berza, Dionisie Pippidi, Ion Nestor , Aurelian Sacerdo?eanu ?i mul?i al?ii) ne-au demonstrate c? istoria este o ?tiin?? care se bazeaz? pe studierea ?i cunoa?terea în toat? complexitatea lor a proceselor, fenomenelor, faptelor, evenimentelor a?a cum rezult? din studierea dovezilor arheologice, arhivistice, memorialistice ?i de alt? natur?, precum ?i interpretarea lor în intercauzalitatea ?i contextul lor istoric, politic, geo-strategic, economic, social dat. Departe de a fi o „poveste" imaginat? de mintea omului, istoria lucreaz? cu date precise care contureaz? o realitate obiectiv? ce poate fi demonstrat? de sursele de documentare. Voi relata, în continuare, o realitate cutremur?toare, bazat? pe dovezi tangibile, care nu este deloc o „poveste" ci face parte din existen?a îns??i a poporului român.

Un c?lug?r român de la Muntele Athos a dezv?luit într-o scrisoare târzie, masacrul a zeci de mii de osta?i români care ap?rau teritoriul na?ional, lua?i prizonieri de Armata Ro?ie în 1944 ?i lichida?i în mla?tinile râului R?u? de la marginea ora?ului B?l?i. Iat? relatarea: În anul 1944 desf??urând agresiunea pe teritoriul Basarabiei române?ti , armata ro?ie a f?ccut zeci de mii de prizonieri ai Armatei Române. În ora?ul B?l?i au fost concentra?i circa 50.000. Dintre ace?tia, 80% erau români, 5.000 germani, 2.000 unguri, iar restul, cehi ?i polonezi; în nord-estul ora?ului, unde curgea râul R?u? ?i se formaser? mla?tini, K.G.B.-ul a g?sit locul potrivit s? amplaseze lag?rul, înconjurat cu garduri înalte de sârm? ghimpat?. Chinurile prizonierilor erau de neînchipuit: foamea, bolile, frigul, umezeala, înso?ite de lipsa de igien? elementar? au provocat nenum?rate decese. Unii au încercat s? fug? dar au fost prin?i ?i mitralia?i. Prizonierii r?ma?i în via?? au fost împu?ca?i în ceaf? de K.G.B.-i?ti ?i arunca?i în ?an?uri mocirloase pe care le s?paser? chiar cei sorti?i mor?ii. Pu?ini dintre ei au reu?it s? scape, ascunzându-se apoi ani dup? ani. Au ie?it la lumin? ?i au vorbit abia dup? destr?martea U.R.S.S.-ului. Din m?rturiile lor s-a aflat istoria masacrului de la B?l?i.

În 1991-1992 când au fost date la iveal? aceste orori, s-au f?cut sondaje în mla?tini. Constat?rile au fost cutremur?toare: hârle?ele ?i lope?ile s-au în?epenit în mul?imea de schelete umane, în oasele îngr?m?dite în mocirl?. Locuitorii le-au scos cu mâna la suprafa?? ?i, pe un loc uscat, au cl?dit o piramid? de oase ?i cranii peste care au pus p?mânt, ridicându-se astfel „un delu?or înal, o movil? în trepte" pe vârful c?reia a fost a?ezat? o Troi?? de lemn sculptat, d?ruit? de cre?tinii din satul Râ?cani de lâng? B?l?i. La 7 mai 1992, Troi?a a fost sfin?it? de Preasfin?itul Petru de B?l?i împreun? cu un sobor de preo?i ?i monahi, în prezen?a a mii de credincio?i ?i a autorit??ilor locale.Atunci, ierodiaconul Nicodim ?chiopu a f?cut un apel c?tre to?i românii ca s? contribuie fiecare, cu cât poate , la ridicarea pe acel loc al martiriului o biseric? ?i o „m?n?stire a Oaselor" pentru ca zi ?i noapte, c?lug?rii ?i preo?ii s? se roage pentru sufletele celor aproape 50.000 de martiri uci?i mi?ele?te de ocupan?ii sovietici. Petru de B?l?i a investit ca paroh al Bisericii Oaselor pe preotul Valeriu Cernei (fost cancelar al Eparhiei B?l?i). Ulterior, s-au întâmplat lucruri incredibile: preasfin?itul Petru de B?l?i a fost agresat cu bâte ?i arme chiar în Palatul Episcopal de un grup de „c?lug?ri" ?i preo?i - supu?i arhiepiscopului Vladimir (subordonat Patriarhiei Moscovei). Ac?iunea de represalii a continuat, fiind atacate ?i dou? m?n?stiri, alte l?ca?uri de cult. Din lips? de bani. proiectul „Bisericii Oaselor" nu s-a înf?ptuit .

Scrisoarea se încheie a?a: „Oare de ce nu se vorbe?te nimic de acest genocid la adresa poporului român? De ce nu se stabile?te adev?rul în privin?a masacrelor f?cute împotriva neamului nostru? C?ci ?i aceste crime monstruoase nu sunt altceva decât tot holocaust, trecut îns? sub t?cere. Oare nici chiar mor?ii nu sunt egali în fa?a lui Dumnezeu?[1] A?a a fost la B?l?i. Dar masacrul de la Fântâna Alb? când au fost mitralia?i români bucovineni care, însp?imânta?i de ocupa?ia bol?evic?, au încercat s? se refugieze în ?ara liber?? Dar deport?rile a mii ?i mii de români din Basarabia ocupat? în 1940, masacrele, teroarea, jaful? Stalin a deportat din ?inuturile române?ti ocupate în 1940, peste 100.000 de români în Siberia. Stephane Courtois ?i Nicolas Werth, înlucrarea Livre noir du communisme (Laffont, Paris, f.a.) scriu c? „Stalin a l?sat în urma sa milioane de victime, începând cu primele victime ale r?zboiului civil, cu deport?ri în Siberia, crimele din Armenia,, t?tarii, uzbecii, românii,victime care întrec cifra de o sut? de milioane". Autorii consider? c? „pe lâng? Stalin, continuatorul lui Lenin, Hitler era un novice".

Hitler (se spune - n.r.) s-a sinucis, iar colaboratorii s?i au dat socoteal? de crimele lor, de genocid, de r?zboiul contra a zeci de na?iuni, în fa?a Tribunalului Interna?ional de la Nüremberg, acuzator fiind un procuror sovietic! Dar Stalin ?i acoli?ii lui, aliati ?i colaboratori ai lui Hitler, cui, unde ?i când au dat socoteal?? Sau, cine ?i când va da socoteal? pentru siberiile, gulagurile, pogromurile, silniciile, jafurile, omorurile, politica criminal? dus? de statul sovietic rus împotriva popoarelor ?inute cu for?a sub knut-ul imperial ? El?ân a îngenunchiat la Katyn ?i a cerut iertare polonezilor. Numai pentru atrocit??ile de la Katyn ? Dar pentru prigoana ?i ororile din Polonia ocupat? în coniven?? cu Hitler ? Dar pentru silniciile din vremea ?arismului? El?ân nu mai este. Românilor din Basarabia ocupat? de trei ori (1812, 1940, 1944), Românilor din nordul Bucovinei, ocupat? de dou? ori (1940, 1944), Românilor din România cotropit?, jefuit? ?i tr?dat? în anii 1916-1918, dar ?i în anii când armata ro?ie s-a instalat imperial în ?ara aceasta dup? marea tr?dare din 1944-1945, când le va cere iertare vreun pre?edinte al Rusiei „democrate"?

Trebuie s? nu uit?m c? frontiera de est ?i de nord a României de azi este aidoma cu cea trasat? în 1940 de Molotov în virtutea ultimatum-ului impus guvernului român la 26-28 iunie 1940, ?i în conformitate cu în?elegerea cu Hitler din 23 august 1939. S? nu uit?m c? atunci, în 1944-1947, când ne-a fost mai greu, S.U.A. - cea mai democrat? ?ar? din lume - ?i Regatul Unit ne-au dat ultima lovitur?, aruncându-ne în „raiul" bol?evic! S? nu uit?m c? la marile r?scruci ale istoriei lor, Românii n-au putut conta niciodat? pe spriinul ?i ajutorul „prietenului" din afar?; a?a a fost înc? de pe vremea lui ?tefan cel Mare, „Sabia lui Christos", l?sat singur în fa?a puhoiului otoman:
- a?a a fost ?i în 1859 când Românii, prin voin?a ?i lupta lor au pus Europa în fa?a faptului împlinit al Unirii Principatelor; a?a a fost în 1877-1878 când „marele aliat rus" nu dorea decât s?-?i înghit? salvatorul de la Plevna;
- acela?i „mare aliat" a tr?dat Armata Român? în r?zboiul cu Puterile Centrale în 1916-1918, a confiscat tezaurul ??rii pe care se angajase sa-l p?streze ?i s?-l înapoieze, a încercat o lovitur? de stat în România în decembrie 1917 pentru acapararea puterii, a declan?at o ofensiv? politic?-diplomatic?, sus?inut? cu amenin??ri ?i acte de agresiune pentru reluarea Basarabiei pierdute;
- s-a aliat cu Bela Kun, conduc?torul „republicii ungare a sfaturilor" pentru reanexarea Transilvaniei la Ungaria ?i pentru destr?marea României mari;
- cât despre „sprijinul" alia?ilor „tradi?ionali", dac? la Conferin?a de Pace de la Paris din 1919-1920, au negat statutul de cobeligerant al României acceptând cu greu frontierele stabilite, de fapt, prin actele de voin?? ale întregii na?iuni române la Chi?in?u, Cern?u?i ?i Alba Iulia în martie, noiembrie ?i decembrie 1918, în conjunctura celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, refuzându-se, de asemenea, statutul de cobeligerant pentru România, au urmat drumul deschis de Hitler al colabor?rii cu Stalin ?i al împ?r?irii de teritorii ?i sfere de influen??, livrând U.R.S.S.-ului România, la pachet cu celelalte state din R?s?ritul Europei .

La Moscova, în noaptea de 11 spre 12 septembrie 1944, când Constantin Vi?oianu, membru în delega?ia român? de armisti?iu, a cerut s? se precizeze în textul Conven?iei de armisti?iu, c? trupele sovietice vor p?r?si teritoriul României la sfâr?itul r?zboiului, Molotov a ripostat iritat: „Este inutil s? înser?m un astfel de text, dat fiind c?, la sfâr?itul r?zboiului, trupele sovietice vor p?r?si România!" Vi?oianu a insistat, dar reprezentantul S.U.A. s-a sim?it obligat s?-l admonesteze dur, precizând c? „Interpretarea domnului Molotov este just?!". ?tim cât de „just?" a fost ?i aceast? promisiune!"

Ce leg?tur? au avut toate aceste orori cu doctrina lui Marx ?i Engels, indiferent dac? o accep?i sau o respingi? Nici una! Comunismul, cu toate sloganurile sale frumos sun?toare a fost o perdea menit? s? ascund? realit??i abominabile. Doctrina, cu tot ce avea ea mai ademenitor, a fost steagul sub faldurile c?ruia a defilat politica imperialist? a Rusiei sovietice. Sunt , cele mai sus relatate, o „poveste"? Sunt o rezultant? a „imaginarului" lui Lucian Boia?

„România - spunea ?erban Alexianu, fiul unuia dintre primele victime ale „drept??ii comuniste " din ?ara noastr? - este bolnav? de istoria ei, ?i mai ales cea recent?, iar actualitatea româneasc? nu face decât s? confirme acest diagnostic"[2]. Aprecierea este mai actual? ca oricând. Capetele cu creiere bine sp?late care diriguiesc mai bine de un sfert de veac Ministerul Înv???mântului ?i Cercet?rii din România au lucrat sistematic ?i pervers la marginalizarea - prin programe ?i manuale ?colare zise „alternative" - a Istoriei României ?i a istoriei universale , la falsificarea explicit? ?i prin omisiune a istoriei. La fel sau chiar ?i mai r?u decât în anii '50 ai secolului al XX-lea! Aceast? trist? realitate nu este nici ea o „poveste". Cunoa?terea istoriei neamului românesc, cultul eroilor, al marilor personalit??i c?rora le dator?m existen?a ca stat na?ional-unitar-independent-suveran, ca ?ar? civilizat?, ca na?ie pe p?mântul str?mo?esc, cultul patriotismului ?i al na?ionalismului luminat - toate acestea s-au cerut a fi eliminate din educa?ia copiilor, a tinerilor, pentru c? erau incompatibile cu politica sistematic? ?i neîntrerupt? de deculturalizare a poporului român, incompatibile cu transformarea României într-o colonie, cu un popor aistoric u?or de manipulat.

În loc de concluzie

Istoria ne înva?? s? în?elegem mersul lucrurilor de azi ?i de mâine. Trebuie doar s? ne aplec?m asupra ei. Istoria nu este o „poveste", nici o crea?ie a „imaginarului", este o ?tiin?? bazat? pe cercetarea documentelor, a tuturor m?rturiilor oferite de inepuizabila bog??ie a arhivelor ?i care dezv?luie fapte, fenomene, evenimente în contextul lor politic, economic, social, diplomatic. Istoria trebuie în?eleas? ?i asumat? cu tot ceea ce a fost bun ?i r?u - dac? vrem s? ajungem la cunoa?terea obiectiv? a realit??ilor în evolu?ia lor fireasc?. Nicolae Titulescu, cel mai str?lucit ministru de externe al României, la fel ca ?i artizanul Marii Uniri, Ion I.C. Br?tianu, la fel ca ?i al?i mari oameni politici români, considerau istoria ca un izvor al în?elegerii prezentului ?i prevederii viitorului. Azi, oamenii politicienii români (pentru c? de oameni politici nu prea poate fi vorba), refuzând cunoa?terea istoriei, lucreaz? cu sârg nu pentru interesul na?ional al României ci împotriva lui.
- Va urma -
---------------------------------------
[1] Apud Nicolae D. Rusu, Masacrul de la B?l?i. Istoria interzis?, în "Europa ?i neamul românesc", Na?iunea, nr. 433/ 21-27 noiembrie 2007, Bucure?ti.
[2] ?erban Alexianu, File din via?a tat?lui meu, Chi?in?u, Tip. Elena V.I. SRL, 2007, p..5.

footer