Revista Art-emis
Onoare, demnitate ?i r?splata tr?d?rii PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Miercuri, 25 Mai 2011 21:31
piata rosieVeteranii armatelor aliate occidentale s-au întâlnit pe coasta Atlanticului, la împlinirea a ?ase decenii ?i jum?tate de la încheierea oficial? a ostilit??ilor celei mai mari conflagra?ii din toate timpurile. Istoria se repet?! N-am spus-o eu, iar sintagma este universal valabil?. Ca ?i în 1944, ultimul ?ef de stat în via??, contemporan al evenimentelor de atunci, a preferat Moscova. „Majestatea Sa Regele Mihai I al României ?i Alte?a Sa Regal? Principele Radu au participat la parada de 9 mai de la Moscova", declara secretarul general al Casei Majest??ii Sale, Constan?a Iorga. Potrivit sursei citate, invita?ia fusese transmis? prin intermediul Ambasadorului Federa?iei Ruse la Bucure?ti, Alexandr Ciurilin, din partea pre?edintelui Federa?iei Ruse, Dimitri Medvedev,. Spre diferen?? de „Majestatea sa", un ROMÂN de peste Prut a avut demnitatea de a nu r?spunde invita?iei primite de la Moscova: „Cum s? particip la parad?, al?turi de armata care ne-a adus comunismul, a organizat foametea ?i ne-a deportat în Siberia? Ast?zi ea se afl? în cetatea lui ?tefan cel Mare". A?a a spus românul Mihai Ghimpu, în vreme ce fostul ministru de externe „campion al gafelor" (Nicolae Titulescu se r?suce?te în mormânt, ?tiind c? un asemenea nevolnic a stat, fie ?i vremelnic pe scaunul s?u), a mai l?sat s? scape un ?irag de „perle": „Cu siguran?? c? Republica Moldova ar pierde dac? nu s-ar duce la parad?. Ru?ii nu sunt naivi ?i ar g?si acolo, o pârghie, pe care s-o roteasc? într-o direc?ie care s? usture". [...] „Eroismul solda?ilor ru?i este incontestabil. Putin ?i Medvedev ar trebui s? în?eleag? c?, de?i moldovenii sunt un popor mic, au ?i ei mândria lor", a mai spus fostul ministru-bufon. Cât? filosofie naiv?! Oare DEMNITATEA se m?soar? dup? cantitate? Oare pentru fostul ministru „moldovenii" nu sunt tot români?... Iart?-l Doamne, c? n-a ?tiut ce face!

Într-unul din mai vechile articole am ar?tat cu degetul - de?i nu se cade - spre cel care la 23 august 1944 a tr?dat interesele României, a arestat pe Conduc?torul de facto, al Statului ?i al Armatei Române, predându-l în plin conflict militar, inamicului. Gestul iresponsabil nu s-a rezumat la acest act nefast pentru România. Prin „Proclama?ia c?tre ?ar?", regele Mihai anun?a la radio Bucure?ti ie?irea din r?zboiul al?turi de Germania ?i al?turarea ??rii noastre la Coali?ia Na?iunilor Unite. O r?sturnare de situa?ie, o adev?rat? catastrof? echivalent? cu capitularea f?r? condi?ii ?i predarea ei „cu arme ?i bagaje" pe mâna lui Stalin. Declararea unilateral? a armisti?iului cu U.R.S.S. a permis Armatei Ro?ii s? ia în captivitate, în intervalul 23 august - 12 septembrie 1944, între 135.000 ?i 170.000 de prizonieri (conform Raportului Marelui Stat Major al Armatei României din 1945). Num?rul exact nu se cunoa?te, din cauza st?rii confuze din acele vremuri, dar ?i pentru c? mul?i din cei târâ?i în condi?ii îngrozitoare prin taigaua siberian? sau arunca?i în minele din Dombas, nu au mai rev?zut p?mântul României. Stalin l-a r?spl?tit pe fostul suveran cu cea mai înalt? distinc?ie sovietic? conferit? unei personalit??i str?ine, „Ordinul Victoria". Nu mai fusese acordat? decât pre?edintelui Roosewelt ?i lui Churchill, apoi, ca supliment al pl??ii tr?d?rii, i-a f?cut cadou ?i dou? avioane.

Piata rosie - Stalin -Antonescu - Mihai - KakzinskiAliat cu Germania, Mare?alul Ion Antonescu i-a spus lui Hitler c? „nu îl preocup? ideologiile, ci interesele superioare ale patriei sale". În urm? cu cinci ani, Curtea de Apel din Bucure?ti anun?a decizia istoric? de exonerare a mare?alului Ion Victor Antonescu pentru crime împotriva p?cii. Magistra?ii au hot?rât c? sprijinul acordat de România Germaniei în timpul celui de-al Doilea R?zboi Mondial a fost legal. Decizia de achitare privea acuza?iile referitoare la colaborarea militar? România - Germania, în cadrul Alian?ei Tripartite ?i agresiunea armat? împotriva Uniunii Sovietice, precizând c? situa?ia interna?ional? din anul 1940 justifica obiectiv intrarea în r?zboiul de ap?rare preventiv? împotriva Uniunii Sovietice. Articolul 3 al Conven?iei din 1933 pentru definirea agresiunii, în acest caz nu putea fi aplicat. Mare?alul Ion Antonescu ?i o parte din membrii cabinetului s?u au fost absolvi?i de infrac?iunile men?ionate în Decretul Lege din 1945, pentru urm?rirea ?i sanc?ionarea celor „vinova?i de dezastrul ??rii ?i de crime de r?zboi", declara?i vinova?i în 17 mai 1946 de „Tribunalul Poporului". La 1 iunie 1946, Ion Antonescu ?i al?i trei colaboratori erau masacra?i la închisoarea Jilava, unde Mare?alul a înfruntat moartea cu demnitate. Rusia, prin Ministerul de Externe, a ar?tat c? se simte lezat? de hot?rârea Cur?ii, consiserând-o insult? pentru memoria victimelor celui de-al Doilea R?zboi Mondial, ?i „o încercare de a revizui rezultatele r?zboiului". „Exonerarea complicit??ii naziste, a c?rei crime împotriva civililor în regiunile ocupate de Uniunea Sovietic? sunt de neuitat, contrazic esen?a ?i logica situa?iei postbelice ?i a documentelor finale ale proceselor de la Nürenberg", a declarat oficialul rus.

P?strând propor?iile ?i elementele temporale, printr-o stranie similitudine, s? ne amintim de controversata „dispari?ie" a Pre?edintelui Poloniei, Leh Kakzynski, care a avut îndr?zneala de a pune interesele ??rii sale deasupra celor „europene". Înainte de execu?ie, mare?alul a exclamat „Istoria m? va judeca!". A?a cum s-a v?zut, istoria, justi?ia ?i urma?ii îl judec? ?i ast?zi, dar presiunile unor cercuri alogene persist?. Mii de documente ale vremii apar ?i dispar, altele pier înainte de a se na?te. Mare?alul Ion Antonescu ?i Leh Kakzynski au fost oameni de stat care ?i-au f?cut datoria pân? la cap?t. Primul a fost tr?dat, arestat de regele s?u ?i dat pe mâna inamicului, cel?lalt a „disp?rut" în împrejur?ri incerte împreun? cu elita oamenilor politici polonezi. Asemenea mare?alului Ion Antonescu, pre?edintele polonez a avut o atitudine demn? ?i plin? de fermitate: „În ciuda presiunilor ??rilor europene (U.E.), de acceptare a condi?iilor nefavorabile impuse Poloniei, guvernul polonez a reu?it p?strarea priorit??ii legilor poloneze deasupra celor ale U.E. [...] „Nu totul în U.E. este bun pentru Polonia"- a afirmat Leh Kakzynski, pronun?ându-se împotriva regimului c?s?toriilor nepotrivite, care amenin?? ordinea moral? a Poloniei. El ?i-a manifestat public inten?ia de a ap?ra interesele na?ionale ?i de a cere acordul poporului s?u pentru luarea hot?rârilor importante. Demnitatea i-a fost r?spl?tit? cu o „moned?" oarecum similar? celei de la 1 iunie 1946, acordat? mare?alului Ion Antonescu. La moment aniversar, „?arul" de la Moscova nu l-a uitat pe Mihai, vechiul colaborator al U.R.S.S.. footer