Revista Art-emis
Reflec?ii la ceas de noapte PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Viorica Moisuc   
Miercuri, 08 Martie 2017 19:53

Prof. univ. dr. Viorica MoisucUn istoric are avantajul de a judeca prezentul si viitorul pe baza zestrei informa?ionale acumulate de-alungul activit??ii de cercetare a documentelor, de cunoa?tere a judec??ilor de valoare exprimate de speciali?tii în domeniu, de coroborare a surselor, de comparare a faptelor ?i a evenimentelor, de analizare a fenomenelor in toata complexitatea lor, astfel încât poate ajunge la o în?elegere a evolu?iilor politice, sociale ?i de alta natur?, mai obiectiv? , mai apropiat? de adev?r, cu probabilitate de concretizare mai mare decât aceea pe care ar da-o o abordare superficial?, simplist?, caracteristic?, din p?cate acelor persoane aflate de un sfert de secol la cârma ??rii ; îndr?znesc a spune c? în ace?ti ani în România a tronat categoria numit? „politicieni" ?i nu oameni politici , ace?tia din urm? putându-se num?ra pe degetele unei singure mâini.

Un mare diplomat ?i om politic francez din secolul trecut, Louis Barthou, ucis la Marsilia odat? cu regele Alexandru al Regatului sârbo-croato-sloven la 7 octombrie 1934 de terori?ti antrena?i în Ungaria horthyst? pentru c? încerca s? coalizeze for?ele antirevizioniste din Europa într-un ultim proiect de salvgardare a securit??ii colective, a supus unei analize riguroase statutul de "om politic" ?i statutul de „politician"[1]. Demonstar?ia sa duce la judec??i de valoare care nu ?i-au pierdut valabilitatea nici dup? aproape un secol. El define?te astfel pe „omul politic": „Un om politic se confund? cu interesul general. Un om politic este, prin defini?ie, un om care apar?ine tuturor. El nu exercit? o profesiune; el îndepline?te un mandat... omul politic trebuie s? dea socotela? tot timpul pentru ceea ce face iar clientul s?u este poporul întreg. Omul politic trebuie s? lupte din r?sputeri pentru cauza care i s-a încredin?at de c?tre electorii s?i, trebuie s? fie devotat misiunii dat? de popor".

Autorul precizeaz? c? un om politic seam?n? cu un politician „tot atât cât seam?n? un cabotin cu un artist". ?i Louis Barthou caracterizeaz? astfel pe politician: „politicianul tr?ie?te din politica pe care o exploateaz? ca pe o meserie... Un mandat este pentru el o profesiune din care vrea s? ob?in?, pe cât posibil, onoruri ?i bani. Dac? este adev?rat c? a te gândi numai la tine însu?i ?i la prezent constituie o surs? de erori în politic?, politicianul comite aceast? eroare cu bun? ?tiin??. Nu-l preocup? interesul general ?i viitorul. Se ocup? numai de el ?i de avantajele pe care le poate avea din combina?iile în care intr?. El î?i face jocul ?i, dac?-l câ?tig?, scopul lui este atins. Nu-l intereseaz? gloria , onoarea numelui s?u în prezent ?i în viitor" (subl. ns.).

Consider c? defini?ia „politicianului" formulat? acum aproape o sut? de ani de ministrul de externe francez Louis Barthou, se potrive?te ca o m?nu?? celor care în România din ultimul sfert de veac au afi?at lozinci, „reforme " , declara?ii, programe, pentru „construirea" democra?iei ?i a „statului de drept"(?!?), acaparând putere, bog??ii nem?surate ?i l?sând în urma lor s?r?cie, dezastru pe toate planurile ?i în toate domeniile. Românul are o zical? pentru astfel de oameni: „D?-mi Doamne ce n-am gândit ?i m? mir ce m-a g?sit!"

La cartea de vizit? a politicianului român se mai adaug? îns? ni?te tr?s?turi: tr?darea intereselor na?ionale în favoarea unor interese str?ine, mita, corup?ia, slug?rnicia, ura fa?? de propriul popor, ambi?ia de a acapara cât mai mult? putere, tr?s?turi care includ copios prostia, dezinformarea, tembelismul, necunoa?terea realit??ilor dar ?i o incultur? cras?. Nu sunt o adept? a teoriei „conspira?iilor" prin care, practic, se poate explica orice ?i oricând. Teoria asta, cu o mare doz? de fatalism, exclude de la sine r?spunderea pentru orice nereu?it?, pentru orice e?ec, orice nenorocire care s-ar abate asupra unei na?iuni, asupra destinului ei. Exclude folosirea oric?ror mijloace de împotrivire sub cele mai simpliste ?i comode „motiva?ii" ,exclude lupta pentru ap?rarea intereselor na?ionale chiar ?i prin asumarea unor riscuri majore.

De regul?, abandonarea rezisten?ei în fa?a unor ingerin?e externe, cu motiva?ia c? „altfel nu se putea" nu exonereaz? de r?spundere pe autorii unor decizii care afecteaz? grav valorile na?ionale române?ti, interesele na?ionale ale ??rii, decizii cu grave consecin?e pe multiple planuri ?i pe timp nedeterminat. Acest gen de deciden?i au îns? tupeul de a vopsi în alb str?lucitor actele antina?ionale pe care le-au comis ?i de a le prezenta celor neinforma?i sau interesa?i, la rândul lor, în sus?inerea unor astfel de „machiaverlâcuri", ca pe ni?te „realiz?ri" de importan?? istoric?. Dac? deschizi o carte de istorie adev?rat?, g?se?ti nenum?rate exemple. Stalin a încheiat cu Hitler, la 23 august 1939, pactul secret prin care ?i-au împ?r?it teritorii ?i sfere de influen??; Stalin ?i corul din jurul s?u au sus?inut c? acest pact „a salvat omenirea de r?zboi"! Churchill, Stalin ?i Roosevelt au împ?r?it ?i ei în mare secret lumea, f?r? s? consulte chiar lumea aceea a c?rei soart? au decis-o la masa verde!

În România, ?ar? copâr?it? sub pretexte ca „eliberare de sub jugul burghezo-mo?ieresc", sau „ap?rarea drepturilor minorit??ilor", ?i altele, s-au g?sit personaje care ?i-au asumat acte ce au ignorat voin?a na?iunii ?i interesele na?ionale ale ??rii . S-a spus c? intrarea în N.A.T.O. ar fi fost „condi?ionat?" de încheierea tratatului de baz? cu Ucraina - o sfruntat? minciun?! Total favorabil Ucrainei - cum au afirmat chiar liderii s?i - total nefavorabil României, tratatul nu a „cump?rat" intrarea în N.A.T.O. Ne este prezentat ca o mare realizare a politicii externe a administra?iei Emil Constantinescu, o mare realizare a acelui ministru de externe de trist? amintire, Adrian Severin - adunat de Silviu Brucan de la ?coala de partid „?tefan Gheorghiu " ?i plasat în guvernul Petre Roman. Îmi amintesc de prostia ministrului „Ap?r?rii Na?ionale"( !?!) de atunci, generalul Degeratu, care, în euforia „intr?rii în N.A.T.O." a preg?tit la nunta friicei sale un tort imens pe care scria N.A.T.O. , c?ruia televiziunile din acel timp s-au gr?bit s?-i fac? prezent?ri care mai de care mai elogioase

Ca s? r?spund unei afirma?ii al?turea cu drumul f?cut? de Adrian Severin dup? care „nu istoricii încheie tratate!", afirma?ie f?cut? în urma observa?iei mele c? istoricii români au protestat vehement contra încheierii unui tratat cu Ucraina ar?tând, în cursul unei puternice campanii de pres?, c? prevedeile tratatului, a?a cum se prefigurau, încalc? interesele na?ionale ale României: este adev?rat c? „istoricii nu încheie tratate", decât poate, când sunt ei în?i?i politicieni sau oameni politici (vezi cazul M.R.U.- Leu?tean), dar ei sunt de?in?torii unor informa?ii, a unor documente care le-ar fi de folos deciden?ilor politici dac? le-ar consulta. Ar fi pu?i la ad?post nu numai de gafe ?i hot?râri neconforme cu mersul istoriei la români, dar ar în?elege mai corect acel „de ce"? trebuie sau nu f?cut un anume lucru!

La fel, imensa mo?tenire lasat? de Emanoil Gojdu tinerilor români din Transilvania a fost „cedat?" Ungariei de guvernarea T?riceanu-Ungureanu-B?sescu - pentru ce? pentru avantaje personale ale grup?rii din jurul lui R?zvan Ungureanu. I-a întrebat cineva ceva pe români, a dat Biserica Ortodox? Român? care era executoarea testamentar? a lui E. Gojdu, acordul ei de renun?are la aceast? uria?? avere? NU! Tratatul s-a semnat, a intrat în vigoare, Parlamentul nu l-a ratificat dar nu s-a mai schimbat nimic! Ce s-a dat, e bun dat! Ce a câ?tigat România? Umilin??, pierderea unei mari averi istorice, în?elarea poporului român ?i, probabil, avantaje pe linia Sörös pentru sus?in?torii acestui sistem. S? nu sc?p?m din enumerare Tezaurul de la Moscova. Ce a determinat trimiterea acelei faimoase telegrame ministrului României la Moscova, Dumitru Prunariu, prin care i se interzicea continuarea negocierilor cu Moscova privitor la Tezaurul românesc? Cei ce au elaborat acea telegram? - Ungureanu-Leu?tean - n-au explicat nimic nici pân? în ziua de azi. Nu i-a întrebat nimeni de s?n?tate! Circul? zvonuri - nici confirmate, nici infirmate - c? M.R.U. ar fi cedat Tezaurul Israelului drept desp?gubire pentru „holocaustul" s?vâr?it în România! Cine ?tie adev?rul ? Asupra acestui gest al titularului de la Externe s-a a?ternut o t?cere total?. Mai exist? o comisie-fantom? româno-rus? care bate apa în piu? ?i „r?mâne cum ne-am în?eles", adic? noi nu ?tim nimic, voi aduce?i degeaba tot felul de documente, mai schimb?m o vorb? ?i ne întoarcem la ale noastre!

Cândva, M.A.E. constituise la nivelul conducerii o comisie de consultare format? din istorici - din care am avut onoarea s? fac parte. Se discutau multe ?i felurite probleme acolo, cu participarea celor din conducerea Ministerului, se l?mureau o serie de necunoscute, eram întreba?i despre aspecte mai pu?in ?tiute ale istoriei na?ionale ?i interna?ionale. Nu elaboram tratate ?i conven?ii interna?ionale dar deciden?ii din minister aflau ceea ce trebuia pentru proiectele din agenda lor. De ani buni auzim alt? „muzic?": „istoria începe cu noi!" Numai ni?te capete goale pot debita asemenea enormit??i! În orice caz, politica acestor capete cu creiere bine sp?late, puse pe cai mari în România (de cine ?i în ce scop ?), au scos treptat ?i sistematic Istoria Românilor, a Neamului din preocup?rile ?colilor de toate gradele. De ce ? Pentru simplul motiv c? f?r? istorie o na?ie nu exist?, si dac? nu exist? faci ce vrei cu ea! Ceea ce se ?i întâmpl? cu aceast? ?ar?!

Dac? ?tii ceva istorie, e?ti con?tient de un lucru: niciodat? Rusia n-a f?cut rabat la politica ei expansionist?, n-a renun?at la teritoriile cucerite cu arma în mân? sau ob?inute prin tratate semnate cu pungile de bani ?i sabia pe mas? (vezi tratatul de la Bucure?ti din 1812 cu imperiul otoman). De la Petru I la Putin, niciun om politic rus nu a abandonat aceast? politic?. Este oare posibil ca în?elegerile Gorbaciov-Bush de la Malta ?i de aiurea s? fi schimbat mentalitatea rus? de care vorbeam? Greu de crezut c? Rusia, descoperindu-?i voca?ia pentru democra?ie, a renun?at de bun? voie ?i nesilit? de nimeni la uria?ele avantaje economice, strategice, politice etc. pe care le avea prin domina?ia direct? sau mai voalat? a ??rilor zise „comuniste"! Ce s-a întâmplat în ultimul sfert de veac? ??ri ca Cehoslovacia ?i Iugoslavia nu mai exist?, le-au luat locul o puzderie de state mici, m?cinate de conflicte interne, disputate de mai marii lumii, f?r? for?? economic?, militar?, financiar?. România este ?i ea vizat? de o astfel de politic? de f?râmi?are politic?. Nu s-a reu?it, dar planul e în picioare: „lichidare prin privatizare" - sloganul la mod? dup? decembrie 89 ca ?i g?selni?a lui Petre Roman c? industria lui Ceau?escu „este un morman de fiare vechi" au marcat începutul catastrofei care nu s-a mai oprit. S-au lichidat industria, agricultura, s-a vândut p?mântul, apele, p?durile, s-a atentat la fibra na?ional? prin deturnarea preocup?rilor de la cultura adev?rat? ?i tradi?iile str?mo?e?ti, la a?a zisa „cultur?" de import care a adus cu ea degringolada ?i deculturalizarea sistematic? ?i masiv? a na?iunii.

Atacurile concertate la adresa Bisericii Ortodoxe Române - cea care a ?inut treaz? tradi?ia, credin?a, unitatea de limb? ?i cultur?, con?tiin?a na?ional? -, au darul de a rupe o alt? verig? important? a rezisten?ei acestui neam. S?r?cia rezultat? din lan?ul a?a-ziselor reforme privind trecerea de la socialism la capitalism, a dus la s?r?cie, la exodul a millioane de români în alte ??ri unde îi a?teapt? munci degradante, prost pl?tite ?i pericole pe care sunt departe de a le intui. S-a ajuns, a?a dar, acolo unde trebuia: o ?ar? f?r? vlag?, cu na?iunea s?r?cit?, roas? de boli ?i de neputin?a de a-?i afla dreptate, cu frica zilei de mâine sau poate a orei care urmeaz?, deculturalizat?, numai bun? de pus pe masa tranzac?iilor între marile puteri.

De regul?, istoria se repet? Este în legea universului. Dac? România va fi sau nu iar??i ciopâr?it? sau înghi?it? cu totul, dac? va fi sau nu stears? de pe harta lumii este o situa?ie real? si nu poate fi l?sat? la voia întâmpl?rii. Totul depinde de modul cum aceast? na?iune va reu?i s? renasc? din propria ei cenu??, de modul cum va reu?i s? m?ture din cotloanele cele mai ascunse ale Puterii pe tr?d?tori, pe slugile venite din afar? ca s? „ne înve?e " democra?ia, de modul cum ne vom îndrepta spatele ?i vom hot?rî noi în?ine s? spunem „NU!", a?a nu se mai poate! Românii au mai trecut prin astfel de momente de cump?n? ?i au reu?it s? ias? la lumin?. L-am împu?cat pe Ceau?escu pentru c? a „subminat economia na?ional?", pentru c? s-a împotrivit ru?ilor a?a cum a ?tiut ?i cum a putut, pentru c? ne-a l?sat o ?ar? întreag?, f?r? autonomii, cu p?mântul str?mo?esc aproape întreg, cu codrii seculari neatin?i! Acum ce suntem? Oare istoria se va repeta?

În încheierea acestor reflec?ii, relatez o întâmplare plin? de tâlc. În 1990, am cunoscut, cu totul întâmpl?tor, pe nepotul de frate al lui Gheorghe T?t?rescu, fost prim ministru al României în deceniul al patrulea al secolului trecut. Era c?s?torit cu fiica lui Mircea Eliade. Veniser? din Argentina, unde se ocupase cu comer?ul maritim ?i dorea s? se stabileasc? în România. Prin el am cunoscut-o pe Sanda T?t?rescu, fiica lui Gh. T?t?rescu. S-au creat rela?ii de amici?ie între familiile noastre. Aveam dese ?i lungi convorbiri despre evenimentele ce aveau loc în România atunci. Foarte interesat de evolu?ia situa?iei din ?ar?, domnul T?t?rescu era contrariat de modul cum evoluau lucrurile. Considera, de pild?, c? în România, de la bun început s-a pus sub semnul întreb?rii democra?ia când s-a hot?rât desfiin?area partidului comunist.

Politica guvernului Roman de lichidare a industriei „ceau?iste", campania de demolare prin dinamitare a Casei poporului, le socotea ni?te adev?rate pericole pentru dezvoltarea României. I se p?rea c? „Pia?a Universit??ii", departe de a fi o manifestare anticomunist? reprezenta un pericol la adresa suveranit??ii ??rii ?i o subminare a democra?iei. Considea c? tulbur?rile din România, ura care se dezl?n?uise în ?ar?, ciocnirile sângeroase care aveau loc cam peste tot nu f?ceau decât s? alimenteze dezordinea, s? sl?beas? societatea, s? pericliteze integritatea României. Realitatea este c? lucrurile nu se a?ezau deloc în ?ar?, totul era dat peste cap, se demola ?i nu se punea nimic în loc. O întrebare: Avea dreptate acest liberal din familia T?t?rescu ?
-----------------------------------
[1] vezi Louis Barthou, Le politique, Paris, 1923.

footer