Revista Art-emis
De la Washington spre lume, zboar? ve?ti contradictorii PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Miercuri, 04 Ianuarie 2017 14:46

Corneliu Vlad, art-emisAnul Nou ni se anun?a, ca un buzdugan, cu o amenin?are cumplit?: „În 2017 va izbucni o confruntare militar? serioas? între Rusia ?i un stat membru al N.A.T.O.". Ghilimele, pentru c? este prima dintre previziunile (devenite tradi?ionale) f?cute anual de c?tre faimosul Consiliu pentru rela?ii externe al S.U.A. prin Centrul (sau) pentru ac?iuni preventive. Iar numitul Consiliu este, în accep?ia cvasigeneral?, creierul politicii ?i ac?iunii Americii în lume. Riscul de „confruntare militar?" e nominalizat dar nu detaliat. Numai c? se afl? primul într-o lista de ?apte lucruri rele care s-ar putea întâmpl? în 2017. Mai afl?m doar c? nenorocirea va avea „impact ridicat", dar are „probabilitate modest?". Ce-i de în?eles de aici?
1. Nu e vorba de o confruntare N.A.T.O.-Rusia, ci un stat N.A.T.O.-Rusia. Logic, ar însemna c? nu se va aplic? mult discutatul art. 5 din Carta Atlantic?, cu principiul-angajament (de fapt), numit ?i al mu?chetarilor, To?i pentru unul ?i unul pentru to?i. De-a dreptul spus, statul din N.A.T.O. în „confruntarea", cum e ea prezis?, cu Rusia va fi l?sat de unul singur.
2. Statul cu pricina nu va fi desigur Germania, Fran?a, Marea Britanie sau Italia, Spania, nici Slovacia, Ungaria etc. ori Grecia, Turcia ci, mult mai plauzibil, una dintre ??rile baltice sau Polonia sau... România. Presupunerea (totu?i) se bazeaz? fie ?i numai pe diversele h?r?i care tot apar prin media ?i unde aceste ??ri sunt categorisite drept inamicii cei mai înver?una?i ai Rusiei (iar declara?iile f?cute la Moscova, pân? la vârful puterii, despre aceste ??ri sunt prea bine cunoscute oricui).
3. Chestiunea poate fi întoars? pe toate fe?ele, dar întrebarea cea mai interesant? ?i cu r?spunsul cel mai util este, f?r? îndoial?: Cine are interesul s? se împr??tie o prezicere atât de alarmist? ?i nu de c?tre oricine, de vreo Baba Vanga sau ghicitoare din Sinte?ti, ci de c?tre o sec?iune a mult prea venerabilului Consiliu pentru rela?ii externe al Statelor Unite.

Oricum, la doar câteva zile dup? sumbr? previziune, a?a, întâmpl?tor, secretarul general al N.A.T.O., Jens Stoltenberg, i-a lini?tit explicit ?i public pe mai micii ?i mai vulnerabilii alia?i euroatlantici: „Nu vedem nicio amenin?are iminent? împotriva niciunui aliat N.A.T.O. ?i deci nici împotriva României". Dar, a ad?ugat el, e drept c? se constat? „o cre?tere a capacit??ilor militare ruse?ti, mai ales în Crimeea". De aici, „o prezen?a mai accentuat? a for?elor noastre" pe flancul estic al Alian?ei. (Dar un avocat al diavolului, nu prea iste? de altfel, întrupat într-un fost demnitar al N.A.T.O. sus?inea, nu demult, c? Rusia ar putea ocup? toat? Europa în 48 de ore. ?i dup? aia? Vorba ardeleanului: la ce i-ar folosi?). Între timp, de la Washington c?tre lume zboar? ve?ti contradictorii, se-ntretaie ?tirile, cum ar fi spus poetul Topârceanu. Primele numiri operate de nou? Administra?ie în politic? extern?, ap?rare, siguran?? na?ional?, în loc s? mai risipeasc? din cea??, au îndesit-o. Comentatorii sunt deruta?i c? proaspe?ii numi?i apar?in unor orient?ri ?i nuan?e de o diversitate care nu le prea îng?duie a deslu?i un numitor comun pentru viitorul demers al Americii în lume.

Mai preocupant, mult-mult mai preocupant, ar putea fi un alt scenariu (sau balon de încercare?), care începe s? se insinueze din ce în ce mai sâcâitor în feluritele comentarii al unor anali?ti americani cu cote de credibilitate ?i onorabilitate altfel mai presus de b?nuieli vulgare. Un exemplu la îndemân?, dintre multe altele: Thomas Whright, director la Project în Interna?ional Order and Strategy, care sus?ine c? America lui Trump va fi dispus? s? negocieze cu alte superputeri chiar ?i f?r? a lua în calcul al?i alia?i sau parteneri ai Washingtonului, dac? deal-ul ar fi în interesul Statelor Unite. Unul dintre criterii ar putea fi extras din cartea de acum câ?iva ani a omului de afaceri Donald Trump, „The Art of the Deal": „Ce înseamn? asta, economic vorbind, pentru America?". O asemenea abordare, afirm? Thomas Whright, ar fi „o strategie diplomatic? revolu?ionar?", c?ci „timp de 70 de ani S.U.A. ?i-au protejat alian?ele ?i au refuzat s? le abandoneze sub presiunea rivalilor. Statele Unite nu au f?cut în?elegeri cu Rusia ?i China peste capul prietenilor lor, mantra a fost Nimic în ce te prive?te, f?r? ?ine. Dar Trump semnalizeaz? ceva diferit. Alia?ii care caut? în?elegeri bilaterale cu S.U.A. trebuie s? fie pruden?i".

E greu de anticipat, mai ales într-o problema atât de sensibil?. Oricum, pentru cine a avut urechi de auzit, politologul-american-mereu-pe-faza care e George Friedman a spus-o, la Bucure?ti, cum nu se poate mai clar: dac? va vre?i America partener, stârni?i-i interesul, cointeresa?i-o. Dar au mintea pus? pe a?a ceva - acum ?i în general - mai marii zilei (de azi pe mâine) care ar trebui s? decid? soarta acestei ??ri?

footer