Revista Art-emis
Al 45-lea președinte al S.U.A.: Donald John Trump (2) PDF Imprimare Email
Ing. Ovidiu M. Curea   
Vineri, 23 Decembrie 2016 22:05

Ing. Ovidiu M. CureaVizavi de femei, nord-americanii nu pot fi confundați în nici un caz cu latino-americanii, la care machismul lor faimos nu este nici pe departe o expresie a misoginismului, a desconsiderării femeii, ci din contră, este un dans de păun pentru a-i atrage acesteia atenția. Latino-americanul prețuiește femeia, o iubește pentru frumusețe și o admiră pentru înțelepciune. Așa se face că mai multe țări latino-americane au avut până acum nu mai puțin de nouă președinți femei:
- Isabel Peron (Argentina), 1974-1976;
- Lidia Gueiler Tejada (interim Bolivia), 1979-1980;
- Violeta Chamorro (Ecuador), 1990-1997;
- Rosalia Artego (interim Ecuador), 1997;
- Mireya Moscoso (Panama), 1999-2004;
- Laura Chinchilla (Costa Rica), 2010-2014;
- Michelle Bachelet (Chile), 2006-2010; 2014-prezent);
- Cristina Kirchner (Argentina), 2007-2011; 2011-2015;
- Dilma Rousseff (Brazilia), 2011-2016.
Iar la aceste nume de femei-președinți latino-americani poate fi adăugat încă unul, deși acesta nu a aparținut unei președinte, ci soției unui președinte. Este vorba de cel al Evitei Peron, cel mai iubit personaj din istoria Argentinei, personaj a cărei amintire s-a extins idolatrizată în toată America Latină, ca un ideal de lider politic. Când zicem misogin ne gândim automat la un bărbat care disprețuiește femeile, dar iată că există și un misoginism feminin, dacă avem în vedere că 42% din totalul voturilor femeilor americane și 53% din voturile femeilor americane de rasă albă a mers către Donald Trump. Deci, Donald Trump, prezentat de adversari ca un exemplu de misoginism și cu procese intentate pentru agresiuni sexuale, câștiga bună parte din voturile femeilor. De ce? Pentru că o femeie nu recunoaște cu ușurință calitățile alteia și nu o face decât atunci când, după o analiză minuțioasă, se vede obligată să recunoască superioritatea acestora față de cele pe care și le atribuie sieși. Acest criteriu a săpat adânc în imaginea candidatei democrate.

Ce imagine prezenta Hillary Clinton celorlalte femei? O femeie lipsită de orice urmă de carismă, bătrână spre 70 de ani (născută la 24.10.1947), scundă, cu riduri adânci greu ascunse de machiajul gros, cu o burtă greu disimulată de jachetele albe create de Ralph Lauren și cu un soț Bill Clinton târât după ea ca o păpușă cu surâs senilizat, acel Bill Clinton care amintea acut de afacerea Monica Lewinsky cea mai pregnantă amintire lăsată poporului său de fostul președinte. Hillary Clinton - o femeie înșelată de bărbat. O femeie la care surâsul fals, dat cu gura până la urechi de i se vede limba în lățimea și lungimea ei, omușorul și impecabilele lucrări stomatologice, alterna rapid cu morga unei dirigintă de clasă severă, neîngăduitoare și atoateștiutoare. O femeie cu o sănătate fizică șubrezită (leșin în timpul unui discurs) și cu o condiție psihică îngrijorătoare (a declarat că nu și-a dat seama că procedează riscant în folosirea serverului privat pentru mesaje oficiale).

În contrast se desprindea imaginea Melaniei Trump, frumoasă, înaltă, suplă, elegantă și puțin speriată de rolul în care intrase, dăruită trup și suflet soțului ei pentru care era capabilă să se supună și ridicolului numai pentru a-i fi de folos (referire la discursul copiat după Michelle Obama). Melania Trump, o emigrantă (ca mai toți americanii) din ex-Iugoslavia, aflată ilegal în SUA o bună perioadă de timp (ca mai toți latino-americanii), o cenușăreasă contemporană, la brațul unui rege al finanțelor. Viitorul apărea promițător: o familie Trump clădită pe iubire, pe frumusețe și bogăție. Este posibil ca tocmai acuzațiile proferate cu mânie îndârjită de majoritatea mass mediei americane, și nu numai, la adresa Melaniei Trump că a stat ilicit în SUA o bună bucată de vreme să fi fost momentul de cotitură în care populația latino-americană a fost atrasă de partea candidatului republican, adoptând-o pe emigranta Melania ca pe una de-a lor. Toate statele sudice cu concentrație de populație latină, cu excepția Californiei și New Mexico, precum Arizona, Oklahoma, Georgia, Texas, Louisiana, Mississippi, Alabama, Florida au votat majoritar cu Trump.

De partea cealaltă, familia Clinton oferea imaginea unui cuplu uzat și fizic și politic, renumit pentru infidelitate, greu de imaginat ca reprezentând viitorul Americii cu toată propaganda făcută fără economie de bogata familie Clinton, de sponsorii interni și externi în frunte cu magnatul Soros. Propaganda deșănțată n-a mai funcționat de data aceasta. Clasicele acuzații neprobate de terorism, de rasism, de xenofobie, de minciună, de sprijin rusesc, care altădată convingeau doar la simplul lor enunț, au devenit, prin uzură, tot mai greu de crezut și, în bună parte, s-au topit în bănuieli de calomnie. La fel ca și acuzația de agresiune sexuală adusă lui Trump, acuzație supralicitată în S.U.A. și extinsă până dincolo de orice ridicol. Astfel, acest la gen de acuzație au fost supuși până și unii băieței de grădiniță pentru că și-au pupat colegele sau că le-au rupt nasturele de la șorțuleț. "Americanii sunt un popor bolnav", aveau să aprecieze ziarele argentiniene prin 1996, când cazuri de acest gen au ținut prima pagină a ziarele locale. De menționat că, în Argentina, bărbații între ei își dau mâna, iar pe femei, în semn de curtoazie, le pupă pe obraz atunci când se întâlnesc. O altă acuzație care s-a vrut a fi o bombă împotriva lui Trump, evaziunea fiscală, n-a avut efectul nici unei pocnitori, în condițiile în care tot mai mulți americani visează să fenteze fiscul care le ciuntește câștigurile pentru a alimenta establishmentul și costisitoarele, nesfârșitele și păguboasele bugete de război, de la Vietnam încoace.Adesea o propagandă prea puternică poate produce efecte contrare, din demonizare se poate ajunge foarte ușor la victimizare cu efecte diametral opuse: „Am votat cu Trump pentru că tot sistemul era împotriva lui", mărturisea la ieșirea de la urne o alegătoare, în seara zilei de 8 noiembrie.

Anti-islamismul lui Trump a fost, de asemenea, o altă acuzație care, în loc să-l afecteze, i-a adus voturi lui Trump. "Desigur, retorica lui Trump față de islamism a fost de departe lipsită de considerație, dar nu pot fi de acord nici cu modul exagerat prin care el a fost demonizat de guvernele din Qatar și Arabia Saudită, de canalele media din aceste țări, precum de Al Jazeera și suratele sale din Vest, pentru a distrage atenția de la ceea ce pe mine mă îngrijorează cel mai mult: extremismul islamist de genul celui care a vărsat sânge nevinovat peste tot, începând cu holurile Hotelului Taj Mahal din Mumbai și până la ringul de dans al clubului de noapte Pulse din Orlando – Florida", declara pe twitter fosta jurnalista de la Wall Street Journal, Asra Q. Nomani, o femeie musulmană, emigrată în S.U.A.. „E-mail-ul din 17 august 2014, dat publicității pe la jumătatea lui octombrie de către WihiLeaks, pentru mine a umplut paharul. În el Hillary Clinton îi cerea ajutorului său, John Podesta, să uzeze de mijloacele diplomației și ale serviciilor secrete americane pentru a face presiuni asupra guvernelor Quatar și Arabia Saudită să sprijine financiar și logistic gruparea ISIS" continua Asra Q. Nomani. "Era vorba de aceleași guverne, din Quatar și Arabia Saudită care au contribuit cu mai multe milioane de dolari la campania prezidențială a candidatei democrate, Hillary Clinton. ...Ceea ce mă îngrijorează, mai mult decât retorica hiperbolică a lui Trump, este influența teocratică a dictatorilor musulmani de teapa celor din Quatar și Arabia Saudită pe care ar putea-o exercita într-o Americă a lui Hillary Clinton. Acești dictatori care nu pot da nici un exemplu de progres social, care nu asigură nici cele mai elementare drepturi ale omului și care îi lipsesc de orice posibilitate de a obține cetățenia pe imigranții din India și refugiații din Siria pe care îi țin și îi folosesc în condiții de pură sclavie."

În afara finanțărilor venite din țările arabe, Hillary Clinton a mai beneficiat și de sprijinul generos al lui George Soros, care a cheltuit de două ori mai mult în campania electorală din 2016 decât în precedentele două în care l-a susținut pe Barack Obama.. Pe lângă cele 13 milioane de dolari (declarați) pe care i-a donat campaniei democrate (7 milioane donați către Priorities U.S.A. - grup de susținere a candidaturii Clinton din cadrul Political Action Committee (P.A.C.) - organizație de strângere a fondurilor pentru campaniile electorale; 1 milion către grupul American Bridge - grup de studii sociale anti – Trump; 5 milioane către Immigrant Voters Win, un alt grup aparținând P.A.C.), Soros a mai finanțat și demonstrații anti - Trump în timpul campaniei acestuia, plătind câte 16 dolari de protestant-oră, prin intermediul diverselor organizații controlate de miliardar, inclusiv organizația MoveOn.org, instituție fundată cu sprijinul lui Soros în 1998 (Sursa: World Tribune on November 10, 2016). În ciuda puternicei anti-propagande, Trump a primit voturi din toate bazinele electorale. Cele mai slabe rezultate le-a obținut din partea populației de culoare neagră (8%, față de 88% cât a obținut Hillary Clinton), din partea hispanicilor și asiaticilor (29% față de 65% H. Clinton) și din partea tinerilor între 18 – 29 de ani (37% față de 55% H. Clinton). Majoritatea voturilor pro - Trump au venit din partea albilor (58% față de 37% obținute de candidata democrată, H. Clinton, care a avut de suportat moștenirea sentimentului de nepopularitate a colegului său de partid, Barack Obama). Dintre albi, bărbații de peste 30 de ani (52%), fără bacalaureat (52%) au format baza susținătorilor lui Trump

Faptul că Trump ar fi fost trădat de propriul său partid, cel republican, a fost o altă exagerare indusă de zgomotul taberei adverse. Adevărul este exact pe dos: doar 7% dintre republicani au votat cu democrata Clinton, pe când 9% dintre democrați au votat cu republicanul Trump. Independenții au votat în procent de 48% cu Trump și 42% cu Hillary Clinton. Populația din orașe a fost favorabilă candidatei democrate. Aici H. Clinton a obținut 59% din voturi față de numai 35% cât a obținut Trump. Situația s-a inversat, însă, în suburbii, unde Trump a obținut 50% față de 45% ale contracandidatei sale și s-a dezechilibrat în zonele rurale unde Trump a obținut 62% față de numai 34% câștigate de H. Clinton. Din punctul de vedere al orientării sexuale, 78% dintre L.G.B.T. (lesbiene, gay, heterosexuali, transsexuali) au votat cu H. Clinton și numai 14% cu Trump, care a obținut mai multe voturi decât contracandidata sa din partea heterosexualilor (oamenilor normali), 50% față de 46%. În ceea ce privește distribuția voturilor în funcție de religie, protestanții a votat în proporție de 60% cu Trump și 37% cu H. Clinton (Trump s-a declarat protestant prezbiterian, iar Clinton metodistă); catolicii - 52% cu Trump și 45% cu H. Clinton; mormonii - 61% cu Trump și 25% cu H. Clinton; alți creștini - 55% cu Trump și 43% cu H. Clinton.

Hillary Clinton a câștigat detașat în colectivitățile de evrei și atei: evreii au votat în proporție de 71% cu H. Clinton și numai 24% cu Trump, iar ateii - 68% cu H. Clinton și 26% cu Trump. Aici, din nou, avem de-a face cu o situație curioasă. După cum se observă, populația evreiască a votat masiv cu H. Clinton, deși familia Trump are câțiva membrii aparținând religiei mozaice. Astfel, Ivanka Trump, fiica din cea de a doua căsătorie din cele trei ale lui Trump, vice-președintă a grupului Trump Organization, în urma căsătoriei cu evreul Jared Kushner, patronul publicației New York Observer, a trecut și ea la iudaism, iar fratele ei, Eric Trump, este căsătorit cu producătoarea TV Lara Yunaska de religie mozaică. Cu toate acestea, Trump nu numai că nu a fost susținut în campania electorală de evrei, dar a și fost acuzat de antisemitism. Explicația nu trebuie căutată în registrul sentimental sau al solidarității de credință religioasă, ci, mai degrabă, în spiritul practic evreiesc. Au susținut candidatul de la care aveau cele mai mari speranțe și promisiuni, în care au investit și cu care aveau relații încă de pe vremea președintelui Bill Clinton, soțul candidatei democrate.
- Va urma -

footer