Revista Art-emis
Crimeea apar?ine Ucrainei PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Chi?in?u   
Duminică, 18 Decembrie 2016 16:47

CrimeeaPre?edintele Partidului Sociali?tilor din Republica Moldova (P.S.R.M.) Igor Dodon a primit majoritatea voturilor, inclusiv al românilor basarabeni (moldovenilor) pentru promisiunile lor g?l?gioase privind recuperarea miliardului de euro, furat din b?ncile Republicii Moldova Votan?ii lui I. Dodon nu au uitat protestele, organizate de P.S.R.M., în fa?a edificiului Parlamentului, proteste ce aveau sloganele „Ho?ii la pu?c?rie!", „Miliardul înapoi!" etc. Deci, pentru recuperarea miliardului de euro, pentru pedepsirea ho?ilor ?i pentru anularea deciziei guvernului Filip de a pune pe umerii contribuabililor returnarea miliardului de euro. Fiind ales, I. Dodon s-a lansat în declara?ii iresponsabile, care vor duce la înr?ut??irea raporturilor bilaterale cu vecinii no?tri - Ucraina ?i România. Domnul Dodon se comport? nu ca un om de stat în?elept, ci ca un adolescent teribilist. Vom aduce exemplul unei declara?ii cu totul deplasate, dar deosebit de periculoase pentru R. Moldova. Este vorba de opinia dlui Dodon cum c? Crimeea ar apar?ine Rusiei. Citez: „De fapt (Crimeea - n.n.) e parte a Rusiei, dar (din punct e vedere - n.a.) juridic (acest fapt - n.a.) nu e recunoscut de nimeni"[1]. ?inând cont c? „regele este format de camarila de la curte" ?i în speran?a c? cineva din acea „camaril?" va avea grij? de politica extern? a pre?edintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, venim cu câteva explica?ii, referitoare la (u?or zis) disputa ruso-ucrainean?, privind apartenen?a de facto a Crimeii. Este vorba de ni?te principii elaborate de oamenii politici lumina?i ai Europei ?i care (principii) stau la baza rela?iilor interna?ionale contemporane. Ar fi excelent, dac? aceste principii ar fi cunoscute ?i de liderii politici ai Republicii Moldova, de Igor Dodon, în primul rând, el fiind pre?edinte al acestui stat.

1. În urma încheierii celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, la Conferin?a de pace de la Paris (1947) Puterile înving?toare au impus frontiere noi în Europa. Modific?ri teritoriale serioase au avut de suferit Polonia, Germania, Finlanda, România ?i altele. Peste câteva decenii de la terminarea ostilit??ilor problema frontierelor în Europa devenise actual?: nerecunoa?terea hotarelor (mai ales de conducerea R.F.G., cancelar Konrad Adenauer) stârnea suspiciuni ?i neîncredere din partea altor state europene (Fran?a, Polonia, Cehoslovacia etc.). Iat? de ce liderii politici ai statelor europene, sus?inu?i de Marile Puteri (S.U.A., Canada, U.R.S.S.) au tras concluzia c? este bine s? fie recunoscute frontierele în Europa a?a cum au fost ele fixate dup? cele de-Al Doilea R?zboi Mondial. Dup? mai multe eforturi diplomatice, depuse de statele europene, în sfâr?it, în urma desf??ur?rii Conferin?ei pentru securitate ?i cooperare în Europa (C.S.C.E.), 30 iulie - 1 august 1975, conduc?torii a 33 de state europene, S.U.A. ?i Canada au semnat Actul final al C.S.C.E., în care au fost fixate principiile ce urmau a sta la baza rela?iilor reciproce între statele semnatare.

2. ??rile semnatare ale Actului final de la Helsinki au declarat c? în raporturile lor reciproce se vor conduce de urm?toarele principii: „Statele participante î?i vor respecta fiecare egalitatea suveran? ?i individualitatea celuilalt, precum ?i toate drepturile inerente suveranit??ii ?i pe care le cuprinde suveranitatea lor, între care în special dreptul fiec?rui stat la egalitatea juridic?, la integritate teritorial?, la libertate ?i independen?? politic?. Ele vor respecta, de asemenea, fiecare dreptul celuilalt de a-?i alege ?i dezvolta liber sistemul politic, social, economic ?i cultural, precum ?i dreptul de a-?i stabili legile ?i reglement?rile". În continuare, semnatarii documentului citat au promis c? în rela?iile lor reciproce se vor ab?ine „de a recurge la folosirea for?ei sau la amenin?area cu for?a, fie împotriva integrit??ii teritoriale sau independen?ei politice a oric?rui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile (Organiza?iei) Na?iunilor Unite ?i cu prezenta Declara?ie". Articolul III al Documentului de la Helsinki s-a referit la inviolabilitatea frontierelor: „Statele participante consider? inviolabile, fiecare, toate frontierele celuilalt, precum ?i frontierele tuturor statelor din Europa, ?i în consecin?? ele se vor ab?ine acum ?i în viitor de la orice atentat împotriva acestor frontiere. Ele se vor ab?ine, de asemenea de la orice cerere sau de la orice act de acaparare ?i de uzurpare a întregului sau a unei p?r?i a teritoriului oric?rui stat participant". Urm?torul articol al Actului final insist? ?i mai mult asupra respect?rii integrit??ii teritoriale a statelor semnatare: „...Statele participante se vor ab?ine de a face din teritoriul celuilalt obiectul unei ocupa?ii militare sau al altor m?suri de folosire direct? sau indirect? a for?ei în contradic?ie cu dreptul interna?ional sau obiectul unei dobândiri prin asemenea m?suri sau prin amenin?area cu ele. Nici o ocupa?ie sau dobândire de aceast? natur? nu va fi recunoscut? ca legal?".

?i totu?i, în situa?iile când circumstan?ele impun schimb?ri, ce este de f?cut? Semnatarii Actului final au dat un r?spuns clar ?i în acest sens. Statele participante, este men?ionat în document, „vor reglementa diferendele dintre ele prin mijloace pa?nice, astfel încât s? nu fie puse în pericol pacea ?i securitatea interna?ional? ?i justi?ia. Ele se vor str?dui cu bun? credin?? ?i într-un spirit de cooperare s? ajung? la o solu?ie rapid? ?i echitabil? pe baza dreptului interna?ional". Actul final a fost semnat de U.R.S.S. (Leonid Brejnev). Dup? destr?marea U.R.S.S. (1991) Federa?ia Rus? a devenit succesoarea de drept a U.R.S.S., respectiv - obliga?ia sfânt? de a respecta toate tratatele interna?ionale, semnate de U.R.S.S. În septembrie 1991, în calitate de stat independent, Republica Moldova a aderat la Actul final de la Helsinki. Acela?i lucru l-a f?cut ?i Ucraina. A?adar, spiritul ?i sensul Actului final de la Helsinki oblig? urm?toarele: statele semnatare recunosc reciproc integritatea lor teritorial?; frontierele nu pot fi schimbate cu for?a sau oricum altfel ce va duce la tensionarea raporturilor interna?ionale; problemele interne nu pot servi nim?nui de a interveni cu for?a în teritoriul altui stat; hotarele pot fi modificate cu buna în?elegere a p?r?ilor interesate.

3. În 1991 U.R.S.S. s-a dizolvat. Pe harta politic? a fostei U.R.S.S. au ap?rut state independente, recunoscute pe plan interna?ional, devenite (în perspectiv?) membre ale Organiza?iei Na?iunilor Unite, N.A.T.O., altor structuri interna?ionale (regionale sau mondiale). În condi?iile proclam?rii independen?ei noilor state, pozi?ia oficial? a Occidentului a fost expus?, în septembrie 1991, de Secretarul de Stat al S.U.A. James Baker. Aflat la Moscova, oficialul american a expus cinci principii pe care se va baza politica Statelor Unite ale Americii fa?? de U.R.S.S., cuprins? de dezintegrare. Aceste principii sunt: „Viitorul Uniunii Sovietice trebuie s?-l determine oamenii sovietici singuri, pe cale pa?nic?, în conformitate cu valorile democratice, practica ?i principiile Actului final de la Helsinki". J. Baker a declarat: „Noi facem apel c?tre to?i conduc?torii sovietici de orice nivel, inclusiv cel republican, s? demonstreze c? sus?in aceste principii recunoscute pe plan mondial. În cadrul acestui proces nu pot avea loc legitim amenin??rile, intimid?rile, constrângerile ?i violen?a". Al doilea punct, expus de Secretarul de Stat american, se refer? exact la subiectul abordat de noi: „Chem?m pe to?i s? respecte hotarele existente - atât cele interne, cât ?i cele externe. Orice schimb?ri de frontier? trebuie s? se realizeze pe cale legitim?, pa?nic? ?i de comun acord, în corespundere cu principiile Consf?tuirii pentru securitate ?i colaborare în Europa". În continuare, J. Baker a subliniat c? comunitatea interna?ional? va sus?ine democra?ia ?i suprema?ia legii, transform?rile pa?nice numai în cadrul proceselor democratice, în special - procesului alegerilor. O aten?ia mare a fost atras? asupra respect?rii drepturilor omului, inclusiv - principiului egalit??ii minorit??ilor. În sfâr?it, J. Baker a insistat asupra necesit??ii respect?rii dreptului interna?ional ?i a obliga?iunilor, în special ale celor incluse în Actul final de la Helsinki ?i Carta de a Paris. Deci, principiul inviolabilit??ii frontierelor a fost extins ?i asupra hotarelor dintre fostele republici unionale, devenite state independente.

4. La 8 decembrie 1991, la Alma-Ata, o parte din liderii noilor state independente, foste republici unionale ale U.R.S.S., au semnat Acordul de constituire a Comunit??ii Statelor Independente (C.S.I.). Articolul 5 al Acordului stipuleaz?: „Înaltele P?r?i semnatare recunosc ?i respect? integritatea teritorial? (a p?r?ilor semnatare) ?i inviolabilitatea frontierelor existente în cadrul Comunit??ii...". Între semnatari se reg?sesc ?i pre?edin?ii Federa?iei Ruse ?i Ucrainei (?i Republicii Moldova, bineîn?eles). Deci, în cadrul C.S.I., p?r?ile semnatare, inclusiv ?i în mod special - Federa?ia Rus?, s-au obligat s? respecte frontierele existente între statele independente (foste republici sovietice) la momentul semn?rii Actului de constituire a C.S.I.

5. Atunci când s-a destr?mat U.R.S.S., s-a constatat c? armele nucleare ale U.R.S.S. au r?mas pe teritoriul a patru state independente (Federa?ia Rus?, Ucraina, Belarus ?i Kazahstan). Occidentul (S.U.A. ?. a.) au pus problema adun?rii armelor nucleare pe teritoriul mo?tenitoarei de drept a U.R.S.S. - Federa?iei Ruse. Asta pentru c? se înc?lca Tratatul interna?ional de neproliferare a armelor nucleare. Ucraina a ezitat s? realizeze propunerea Occidentului, invocând probleme de securitate na?ional?. În a?a condi?ii, pe data de 5 decembrie 1994, la Budapesta, a fost semnat un Memorandum privind garan?ii referitoare la securitatea Ucrainei ?i aderarea acesteia la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. Federa?ia Rus?, Regatul Unit al Marii Britanii ?i Irlandei de Nord ?i S.U.A. au salutat aderarea Ucrainei la Tratatul men?ionat ?i au promis garantarea integrit??ii na?ionale a ??rii vecine nou?. A?adar, pentru a treia oar?, oficial, Federa?ia Rus? a promis ?i s-a angajat s? respecte integritatea teritorial? a statelor semnatare ale tratatelor interna?ionale, inclusiv s? respecte integritatea teritorial? a Ucrainei.

6. Sub pretextul schimb?rii puterii centrale la Kiev, în 2014, în Crimeea, s-a desf??urat un „referendum" asistat de militari cu uniforme camuflate ale Federa?iei Ruse. În rezultatul acestui „referendum", nesupravegheat ?i nerecunoscut de nimeni, în pofida angajamentelor luate, Federa?ia Rus? a anexat Crimeea, anun?ând-o parte a Federa?iei Ruse. Între motivele invocate a fost numitul „drept istoric": „Krîm - iskonno-russkaia zemlea" („Crimeea - str?vechi p?mânt al Rusiei"). Subliniem: „dreptul istoric" nu este recunoscut de nimeni în lumea civilizat?. Un alt „argument" al oficialilor de la Kremlin - necesitatea ocrotirii comunit??ii ruse din Crimeea, de parc? ru?ii din Crimeea erau strâmtora?i într-un fel sau altul de ucraineni. Motivul este asem?n?tor cu cel al lui A. Hitler, care, în 1938, a cerut Fran?ei ?i Marii Britanii s? accepte trecerea regiunii Sudete a Cehoslovaciei în componen?a Germaniei, având la baz? faptul c? în regiunea dat? locuiau circa trei milioane de etnici germani. ?tim c? compara?ia multora nu place, dar ea este corect? din toate punctele de vedere.

Anexarea Crimeii de c?tre Federa?ia Rus? este o dovad? clar? c? Moscova nu a respectat spiritul ?i buchea Tratatelor interna?ionale la care este parte. I. Dodon afirm? c? „de fapt (Crimeea) e parte a Rusiei", f?r? a specifica c? Federa?ia Rus? a anexat acest teritoriu, fapt condamnat de comunitatea interna?ional?. În plus, Occidentului a impus un embargo în comer?ul cu Federa?ia Rus?, prelungit la finele acestui an. I. Dodon a zis în continuare c? din punct de vedere juridic anexarea Crimeii „nu e recunoscut de nimeni". Nici nu va fi recunoscut de nimeni, ?i în cele scrise mai sus am argumentat de ce. În a?a situa?ie, I. Dodon, în calitate de oficial al Republicii Moldova, de ce ar trebui s? stârneasc? furia justificat? a ucrainenilor prin declara?ii negândite? S? nu cunoasc? oare domnul I. Dodon c? cet??enii Republicii Moldova au de suferit mult de pe urma anex?rii Crimeii de c?tre ru?i? Noi nu putem merge în turism în Crimeea, la odihn?, nu putem avea comer? cu acea regiune a Ucrainei. Iar domnul I. Dodon toarn? gaz pe foc.
Bibliografie:
1. Actului final al Conferin?ei pentru securitate ?i cooperare în Europa. În: Conferin?a pentru securitate ?i cooperare în Europa, Bucure?ti, Editura politic?, 1975, p. 279-351.
2. Declara?ia lui J. Baker în Izvestia, 1991, 6 septembrie.
3. Memorandumul de la Budapesta[2], în:
Cuvinte-cheie: Actul final de la Helsinki, U.R.S.S., C.S.I., Acordul de la Budapesta, Ucraina, integritate teritorial?, Crimeea, anexare, embargo.
----------------------------------------------
[1]crimeea apartine ucraineihttp://deschide.md/ro/stiri/politic/2624/Dodon-despre-Crimeea-%E2%80%9EDe-facto-e-parte-a-Rusiei-juridic-acest-lucru-nu-e--recunoscut-de-nimeni%E2%80%9D.htm
[2] http://kiev1.org/budapesht-m.html

footer