Revista Art-emis
Schimb?m direc?ia!? PDF Imprimare Email
Prof. dr. Mircea Druc, ex Prim-ministru, Ch?in?u   
Duminică, 27 Noiembrie 2016 19:20

Prof. dr. Mircea DrucTr?im o perioad? când mult? lume vorbe?te de „pragmatism" ?i „realism" pentru a men?ine dictatura banului. Democra?ia neoliberal? nu se mai poate baza pe aleg?tori; ace?tia î?i schimb? op?iunile peste noapte. Ale?ii poporului, de regul?, nu investesc în schimbare ?i nu concep bascularea sistemului perimat printr-o interven?ie direct?. Inteligen?a lor se reduce treptat la espectativ?. Dorin?a multor politicieni, de regul?, sincer? ?i pioas?, e ca lucrurile s? se aranjeze de la sine ?i las? ca timpul s? lucreze pentru ei, îns?, în politic?, precum în sfera ?tiin?elor, literaturii ?i artei, numai omul creeaz?. „Istoria" - dac? nu o diviniz?m - r?mâne doar lista crea?iilor, niciodat? motorul acestea. Masele largi populare, de regul?, vegeteaz? fiind convinse c? modelul suprem de ordine social? este chiar realitatea consacrat?, în care ele tr?iesc în prezent. Via?a noastr? actual? poate fi asemuit? cu o îndelungat? r?t?cire printr-un imens labirint. Mul?i dintre noi accept? situa?ia a?a cum este ?i consider? labirintul ca pe ceva normal. Se gândesc c? a?a se cuvine s? fie via?a. Nu b?nuiesc ce frumos, ce pl?cut este dincolo de zidurile labirintului. De aceea nici nu-?i pun problema s? ias? vreodat? din el. Al?ii din contra, sunt con?tien?i de faptul c? acest labirint reprezint? o încercare. O pedeaps? sau o glum? proast? ?i aspir? s? ajung? cât mai repede la lumin?. Nu ?tiu îns? încotro s-o apuce, fiindc? nu au la îndemân? un fir al Ariadnei (Ilie Danilov).

Numai „revolu?ionarii de profesie" pun mereu sub semnul întreb?rii orânduirea existent?. Alexandr Zinoviev men?iona c? „toate marile evenimente din istoria omenirii sunt generate, stimulate ?i conduse de diletan?i ?i ?arlatani". S? ne amintim ?i de paradoxul lui Bernard Shaw: „De?teptul se adapteaz? la lume a?a cum este ea, nebunul caut? s? o transforme: de aceea orice progres este opera nebunilor". „Istoria", cred eu, se face printr-o succesiune a evenimentelor. Dar saltul calitativ în evolu?ia na?iunilor este determinat de protagoni?tii istoriei: oameni înzestra?i, volitivi, care vor ?i pot s? tulbure cursul evenimentelor, aparent ireversibil. Deciziile lor strategice, înso?ite de riscuri enorme, elaborate la timp ?i aplicate consecvent, asigur? ie?irea na?iunii din impas. Este imposibil, în principiu, s? prezici Viitorul, îns? îl po?i planifica. La urma urmei, într-o oarecare m?sur? ?i într-o form? oarecare, istoria este tentativa de a corespunde unui Plan. Dar rezultatul final nu depinde de proiectare. Sau profe?ie: ce se va întâmpla peste un deceniu, un secol, etc.? Po?i elabora planuri, programe ?i proiecte impecabile, academice. Pu?ine îns? vor fi realizate chiar ?i din cauza unei pure întâmpl?ri, aparent lipsite de semnifica?ie. Actual? ?i stringent? r?mâne diagnosticarea exact?: ce am putea noi în?ine întreprinde Aici ?i Acum, pentru ca istoria s? urmeze calea pe care o dorim? ?i, oricum se vor desf??ura evenimentele, interne sau externe, piesa va fi jucat?. O vor juca-o fie actorii profesioni?ti, fie spectatorii, care se vor urca pe scen?.

Ca cercet?tor, m? preocup? noile paradigme, misterele capitalului, expansiunea corpora?iilor, consecin?ele globaliz?rii neoliberale ?i, în mod special, reac?ia de r?spuns - Etno-resurec?ia. La ora actual?, constat o c?utare febril? generalizat? la sacr? planetar?. Captez ni?te semne derutante ale timpului în care tr?im. Exper?ii sugereaz? vectori ?i solu?ii în multiple domenii. Diverse na?iuni produc un torent de concepte, viziuni, scenarii, care se scindeaz? în zeci de viituri. Totodat?, în unele ??ri se pare c? sursa creativ? ?i vital? e deja sec?tuit?.

Timp de peste dou? decenii, urm?resc o amplificare concomitent?: procese, tendin?e ?i practici diametral opuse sau reciproc exclusive:
- Teama compulsiv? de Viitor. O stare panicard?, caracteristic? ajunului marilor catastrofe, sublimat? spontan, concomitent, pretutindeni din structurile în criz? ale societ??ii de pia?? globaliste;
- Încrederea nelimitat? în Viitor (ra?iunea burghez? ?i cea comunist?). Euforia în leg?tur? cu progresul omenirii spre o stare edenic? final?, datorit? dezvolt?rii tehnico-?tiin?ifice, considerat? inexorabil benefic?;
- Perseverarea activit??ii economice similare cu cea de acum trei secole. Atitudinea rapace în procesul acumul?rii de capital. Considerarea intereselor economice egoist-individuale ?i egoist-na?ionale drept resort al progresului social. Agravarea crescând? a inegalit??ilor;
- Apoteoza pie?ei libere. Comercializarea cuvintelor ?i a lucrurilor, a corpurilor ?i a spiritelor, a naturii ?i a culturii;
- Exploatarea iresponsabil? a substratului natural. Deteriorarea ireversibil? a ecosistemului;
- Adoptarea unor modele de gândire ast?zi înc? inimaginabile; transformarea non-violent?, utilizarea psihotehnicii în scopul înv???rii permanente ?i a cunoa?terii directe, extrasenzoriale;
- Umanizarea „îndumnezeit?" a societ??ii în curs de robotizare ?i a „genera?iei turbo" n?scut? cu tableta în mân?;
- Proclamarea necesit??ii de asanare ?i mântuire: de la nefericitul Homo sapiens la preafericitul Homo noeticus;
- Transformarea economiei ?i reconcilierea cu natura. Inversarea expansivit??ii acaparatoare ?i agresive prin invertire, introvertire ?i schimbare de sine a omului;
- Reintegrarea omenirii în natur? ?i în cosmos;
- Desfiin?area religiilor confesionale. Abandonarea culturilor na?ionale, regionale, provinciale, folclorice. Instituirea unei guvern?ri mondiale, a unei religii panteiste unice ?i a unei culturi universale.

La ora actual?, pe agenda tuturor na?iunilor vechi sau noi, din est sau din vest, din nord sau din sud figureaz? imperative identitare ?i de supravie?uire. Societatea de pia?? seam?n? cu o nav? în deriv?. Nu are c?pitan. Motorul e stricat, cala e plina de bre?e, echipajul a intrat în panic? ?i discordie. Unii dintre marinari î?i dau seama de situa?ia tragic? în care se afl?. Au început deja s? fie lansate apeluri (la Forumul Social Mondial ?i la Forumul Economic Mondial) pentru reconciliere ?i repararea navei. Marele ghinion, însa, e c? Nava Civiliza?iei Consumiste se îndreapt? spre recife. Dar despre acest pericol nu ?tiu sau nu vor s? ?tie cei de la Amiralitate... La ce bun atunci s? mai repari motoarele ?i cala? Nimeni nu se va salva de la catastrof?, nici vasul, nici echipajul, dac? nu va fi schimbat? harta ?i direc?ia de plutire. De aici ?i necesitatea unui efort conjugat al elitelor intelectuale ?i politice pentru crearea unor structuri organizatorice inedite, a unui sistem de guvernare adecvat. Îns?, Alvin Toffler, acum dou? decenii, identifica un grav impediment în acest plan:
- desuetudinea avansat? ?i periculoas? în via?a politic?;
- prea pu?in? imagina?ie, prea pu?in? experimentare ?i prea pu?in? bun?voin?? de a face fa?? schimb?rilor fundamentale.

Iat?, îns?, c? anul 2016 anun?? navigatorii: Vântul î?i schimb? direc?ia! Se produc ni?te evenimente. În diverse ??ri. Toate având o sorginte specific?. Englezii au votat pentru ie?irea din Uniunea European?. Nord-americanii l-au ales pe Donald Trump. În Fran?a, accede la putere Marine Le Pen. Bulgarii l-au votat pe Rumen Radev. În Republica Moldova, pe Igor Dodon. În Rusia, Igor Secin l-a devorat, într-un final, pe Alexei Uliukaev. Desigur, aceste evenimente difer? cardinal. Mai ales prin dimensiunile consecin?elor la nivel local sau mondial. Cu toate acestea, ele formeaz? o serie, un sindrom. Este semnalul unei muta?ii entropice în tot Occidentul perceput drept civiliza?ia iudeo-cre?tin?, o metamorfoz? care amplific? impredictibilitatea ?i haosul planetar; o direc?ie de mi?care contrar? tendin?elor integra?ioniste care, în ultimele dou? decenii ?i jum?tate, p?reau c? determin? agenda global?. Problema duratei acestei muta?ii entropice, a profunzimii sale ?i a unor posibile noi forme de manifestare r?mâne deschis?.

Desigur, putem trata cum ne convine victoria lui Tramp. Exist? îns? fapte vizibile: California conven?ional? a pierdut în fa?a conven?ionalului Texas, Silicon Valley a fost învins? de Rust Belt ?i de militari. Iar faptul c? democra?ii, mizând pe Hillari Clinton, au creat o „dilem? fals?", nu anuleaz? vizibila înfrângere a americanilor mai instrui?i de c?tre compatrio?ii lor cu mai pu?in? carte. Putem avea, fire?te, o atitudine în?eleg?toare fa?? de revolta britanicilor contra euro-birocra?iei. Dar nu excludem un adev?r: distrugerea marelui proiect al Europei Unite (f?r? frontiere ?i f?r? bariere vamale), reprezint? un recul. O retragere în perioada antebelic?, când erau create premisele unor mari conflagra?ii, inclusiv mondiale. Victoria în Bulgaria ?i în Republica Moldova a celor doi sociali?ti declara?i asupra celor dou? doamne liberale declarate nu ?ine doar de rolul feministelor în politic? ?i de alte stereotipuri existente. În ambele cazuri avem o victorie a vechiului asupra noului. A „ruralului conven?ional" asupra „urbanului" conven?ional. A orient?rii spre Moscova contra orient?rii c?tre Europa. A victoriei valorilor egalitarismului ?i paternalismului asupra valorilor liberale.

Cert e c? în Europa zilelor noastre, ca de altfel în întreaga lume, schimbarea este necesar? ?i inevitabil?. Dinamica social? ?i revolu?iile (colorate, salvatoare, inutile, uitate sau furate) au la baz? anumite cauze obiective. Nu le putem reduce la o teorie a conspira?iei. Nici la „demonii populi?ti, care deja aproape c? ne-au adus distrugerea". Distrugerea cui? Euro-optimi?tii lanseaz? apeluri mobilizatoare: Liderii europeni! Elabora?i o foaie de parcurs ambi?ioas? ?i concret?! Reinventa?i Uniunea European?! Euro-scepticii ?i timora?ii con?tientizeaz? cauzele care au dus la triumful „discursului populist": ignorarea temelor sociale, cre?terea inegalit??ilor, ierarhia social? nefunc?ional?, teama pierderii identit??ii ca urmare a imigra?ie masive, deficien?ele sistemului educa?ional ?i cultural, neîncrederea fa?? de elitele obsedate de interesele lor personale ?i institu?iile costisitoare ?i ineficiente. Mult? lume sper? c? Fran?a ?i Germania, ??rile scandinave ?i baltice vor evitata formele extreme de manifestare a fenomenului care umfl? pânzele lui Putin. Dac? anterior logica general? a transform?rii regimului s?u mergea în contradictoriu cu tendin?ele generale mondiale, ast?zi, par?ial, ele coincid. Timpul îi acord? o ?ans? de a-?i prelungi autocra?ia cu metode al iner?iei, f?r? s? apeleze la opera?iuni radicale. Adic?, liderilor ru?i le-a ap?rut convingerea c? ambarca?iunea lor va mai pluti pân? în 2018 f?r? riscul unui naufragiu. Agita?ia febril? legat? de „reinventarea" Europei îmi aminte?te de evenimente tr?ite deja, de perestroika Uniunii Sovietice. Nomenclatura P.C.U.S. dorea s? evite schimbarea de jos în sus, pentru a-?i p?stra privilegiile ?i a evita colapsul Imperiului Ideocratic. Ast?zi, birocra?ia Uniunii Europene se teme de o eventual? marginalizare a intereselor ?i valorilor sale în cazul când ar dispare ordinea mondial? postbelic?, bazat? pe leadership-ul voluntar al S.U.A. Se tem c? interesele economice ?i comerciale corporatiste vor fi neglijate „dac? se va concretiza o anumit? tenta?ie protec?ionist? a americanilor".

Personal, r?mân ?i în actuala dinamic? a crizelor un vis?tor ?i un promotor al realismului utopist. De foarte mult timp am ales drept c?l?uz? în via?? speran?a c? o „alt? cale" este posibil?. Sunt convins: este imperios necesar? ?i posibil? o „alt? lume"; o alt? atitudine fa?? de via??; un alt tip de ra?ionalitate, gândire ?i conduit?. Am pornit de la câteva ipoteze: viziunile na?ionaliste ?i interna?ionaliste pot coexista într-o logic? dinamic? a contradictoriului; integrarea tezei ?i antitezei faciliteaz? Tranzi?ia. Percep na?ionalismul drept o constant? istoric?, concurentul socialismului ?i al liberalismului. Nu v?d semne c? în secolul al XXI-lea omenirea va face fa?? provoc?rilor f?r? existen?a na?iunilor ?i doar cu „statul minimal", preconizat de globalismul neoliberal. Europa suport? o nou? „mare migra?ie a popoarelor". Foarte mul?i ru?i pravoslavnici, din cele mai diverse motive, se convertesc la islam. Lumea întreag? e cople?it? de incertitudini, fiind amenin?at? de terorism. ?i de alte fenomene f?r? precedent, precum masificarea demografic? (transformarea persoanelor ?i a comunit??ilor în mul?imi anonime). Ast?zi, când uraganul globaliz?rii neoliberale spulber? independen?a, suveranitatea ?i diversitatea, doar na?ionalismul mai reprezint? o for?? integratoare, o baz? a legitim?rii individuale ?i colective.

Confruntarea acerb? dintre na?ionalism ?i ideologiile consacrate mai are la baz? ?i un fenomen în plin? desf??urare: utilizarea noilor tehnici genetice de manipulare a tot ce vizeaz? via?a ?i natura. Brevetarea viului, privatizarea genomului uman, deschide noi perspective pentru expansiunea imperial?. În consecin??, na?ionalismul organizeaz? rezisten?a, torpilând instalarea unei puteri mai absolute, probabil, decât toate cele cunoscute vreodat? în istoria omenirii. În aceste condi?ii, când pretutindeni via?a devine tot mai angoasant?, numai un cadru na?ional poate oferi fiin?ei umane necesarul pentru a-?i însenina cumva existen?a. Descoperim, îns?, cu surprindere, c? Na?iunea niciodat? nu a fost studiat? riguros; nici func?iile sale indispensabil justificate. Numai o pledoarie ?tiin?ific? implacabil?, deontologic? ?i teleologic?, poate pune în vigoare un factor important de solidaritate social? ?i prosperitate: unitatea indisolubil? dinte Stat, Na?iune ?i Drept. Acest ansamblu atribuie o mai mare putere ?i coeren?? ideii na?ionale.

Ast?zi, când omenirea se afl? la o „mare cotitur? de la Imperiu la Comunitatea Terestr?", interna?ionali?tii de toate culorile (sociali?ti, comuni?ti, liberali, neo-tro?chi?ti etc.) fac front comun contra unei noi mi?c?ri de rezisten?? pe care eu o numesc Globalizarea Etnocentrist?. Na?iunile, restructurate etnosistemic, vor deveni inima Umanit??ii. Etnosistemul va asigura extinderea biocentrist? ?i ecologist? asupra umanului: de la biodiversitate ?i Eco-diversitate la antropodiversitate. ?tiin?a Na?iunii va triumfa, eliminând vidul ideologic ?i haosul op?ional, care stranguleaz? înc? de la origini filosofia ?i psihologia politicii. Secolul al XXI-lea marcheaz? o trecere de la modelele ?i metaforele fizicii la cele ale biologiei ?i informaticii. Biologia sugereaz? o orientare informa?ional-intuitiv?, spre detaliu, adaptabil?, integratoare. Biocentrismul ?i Etnosistemica ne ajut? s? surmont?m crizele zilelor noastre. Via?a ?i con?tiin?a sunt cheile pentru în?elegerea adev?ratei naturi a Universului. Atunci când secolul al XXI-lea va opta, într-un final, pentru o nou? arhitectur? politic?, Etno-resurec?ia va fi un element constructiv, fundamental. Conceptele cheie ale Etno-resurec?iei sunt Paradigma Etnosistemic?, Etnosistem ?i Proiectarea Etnosistemic?.

Prin studiu ?i cunoa?tere am ajuns la o convingere ferm?: ceea ce pare ireversibil în mersul istoriei, poate fi stagnat, accelerat sau deturnat; prea mult? ordine duce la sclerozare, iar o dezordine accelerat? devine distructiv?. Cred sincer în binele stabilit??ii. Dar ?i în necesitatea schimb?rii. Accept sintonia celor dou? tendin?e antagoniste: una de a fixa ceea ce s-a realizat deja, cealalt? de a suprima gradual status quo-uri consacrate, pentru a pune în loc o realitate superioar?. O nou? paradigm? nu semnific? perpetuarea sistemelor de guvernare existente. Actualul vid ideologic poate fi înlocuit cu un Proiect de supravie?uire a Statului ?i a Na?iunii, ca o modest? contribu?ie la conturarea paradigmei Viitorului.

footer