Revista Art-emis
Pulsul planetei - Cu noul preşedinte american, America revine acasă? PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 13 Noiembrie 2016 20:59

General Br. (r) Aurel Rogojan, art-emisReacțiile provocate de rezultatul alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii trebuie atent observate și ca atare consemnate, acum „la cald", pentru a avea, mai târziu, termenii de comparație „la rece". Liderii politici, din Extremul Orient până la Atlantic și din Scandinavia până în Țara de Foc au reacţionat, fie cu scepticism, fie cu nedisimulat entuziasm, ori strict în limitele protocolului diplomatic la anunţul privind victoria lui Donald Trump. Și trebuie, neapărat și apăsat, subliniat, că victoria este a lui Donald Trump, pentru a elimina din start interpretările surzilor și orbilor care nu au auzit și nu au văzut ce se întămplă cu adevărat în lume și care este pulsul planetei. Marea națiune americană, prezentă peste tot în lume în ipostaza de a suporta costurile grele ale unei gestiuni periculoase a afacerilor globale, s-a trezit, iar Donald Trump i-a auzit vocea și a înțeles că americanii, înainte de a dori să mai fie gardienii unei lumi a haosului, au foarte multă treabă la ei acasă.

„Vom reconstrui [...]"
Sub auspiciile acestui angajament-deviză, președintele ales a expus, simplu și fără echivoc, strategia pentru reconstrucția Americii (întreaga infrastructură de autostrăzi, poduri, tuneluri, aeroporturi, școli, spitale).

„Vom avea grijă [...] "
Promisiunea de recunoștință față de loialitatea veteranilor nesfârșitelor războaie ale Americii are, cel puțin, o dublă semnificație. Gloria și măreția națiunii americane s-au edificat prin muncă, demnitate și libertate, dar s-au impus, respectat și apărat cu prețul vieții și al sângelui eroilor și veteranilor „U.S. Army".
Problemele veteranilor , nu puține , nu simple, țin, deopotrivă, de asumarea noii istorii a lumii create de America, dar și de motivarea viitoarelor generații de voluntari și veterani, în mod sigur necesare și în vremurile ce se anunță.

„Vom avea cea mai puternică economie la nivel global [...]"
Pe seama reconstrucției interne, este estimată dulbarea creșterii economice și supremația economică mondială, ceea ce dă sensuri și semnificații aparte orientării strategice de politică externă...

...Ne vom înțelege bine [...]
Ne vom înțelege bine cu toate țările care doresc să se înțeleagă bine cu noi"
Rivala reală a puterii economice a Statelor Unite are un nume, ea se cheamă Uniunea Europeană. Ce va decurge din acest adevăr, imbatabil statistic și prin analiza tendințelor, Donald Trump se dovedește a fi „acasă", pe când Uniunea Europeană pare a avea nevoie de defribilator.

Prima disponibilitate exprimată de Donald Trump pentru o vizită externă - Moscova

În plină capmanie electorală, cu riscurile calculate, Donald Trump și-a declarat disponibilitatea să mergă la Moscova, dacă va fi invitat, neezitând, să arate că-l respecta pe omul și liderul Vladimir Putin. De la Moscova, mesajul transmis de Vladimir Putin președintelui ales este, de departe, cel mai realist, dar și conform etichetei diplomatice: „Rusia este pregătită şi doreşte restabilirea relaţiilor depline cu S.U.A. Considerăm că este un drum dificil, dar suntem pregătiţi să-l parcurgem şi să facem totul pentru ca relaţiile ruso-americane să revină pe o traiectorie stabilă de dezvoltare".

Primul invitat de noul președinte la Washington - Beniamin Netanyahu

De la tel Aviv, mesajul de felicitare a noului președintes-a transmis telefonic „person to person": „Domnule preşedinte Trump, prietenul meu, felicitări pentru alegerea în funcţie. Sunteţi un prieten bun al Israelului. De-a lungul anilor, ne-aţi susţinut consistent, iar eu apreciez profund acest lucru [...]" a spus Beniamin Netanyahu, în convorbire telefonică avută cu președintele ales al Statelor Unite. Donald Trump, l-a invitat pe Benjamin Netanyahu să efectueze o vizită la Washington.

Reacții normale, de curtoazie, animate de dorința consolidării încrederii în relațiile internaționale au fost exprimate din partea majorității cancelariilor lumii, cu inerentele exceptii, care întăresc regula și ne permit să extragem și să obsevăm diferența specifică. Si în America, la Washigton, Los Angeles și în alte mari orașe au izbucnit proteste, mii de oameni ieșind în stradă. Dar, chiar înainte de proteste, Donald Trump a spus: „Pe cei care nu m-au susținut, îi rog să mă corecteze, pentru a putea lucra împreună și uni America".

Cei care s-au declarat șocați ori surprinși de votul americanilor și au transmis mesaje în marja dintre îngrijorare și debusolare sunt prizonierii unui sistem politic al cărui eșec a fost pecetluit la 8 noiembrie 2016, când ruperea de ideologia corectitudinii politice oferă lumii șansa de a reveni pe tărâmul realităților. Ce nu au putut exprima liderii europeni din linia întâia, au transmis politicenii din eșaloanele următoare. Așa de exemplu, ministrul german al apărării, Ursula von der Leyen, un aliat al cancelarului german Angela Merkel, a descris rezultatul ca fiind „un şoc imens" şi s-a întrebat dacă nu cumva acest lucru înseamnă sfârşitul „Pax Americana", starea de pace relativă supravegheată de Washington, care a stat la baza relaţiilor internaţionale de la Al Doilea Război Mondial.

Ministrul francez de externe, Jean-Marc Ayrault, a promis că va lucra cu Trump, dar a spus că personalitatea sa „ridică întrebări" şi a recunoscut că nu este sigur ce ar însemna o preşedinţie Trump pentru provocări majore de politică externă, de la schimbarea climatică şi acordul nuclear al Occidentului cu Iranul până la războiul din Siria.
„Se pare că acesta va fi anul pentru dublul dezastru din Vest" este de părere fostul ministru de externe al Suediei, Carl Bildt, referindu-se şi la votul din iunie al Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană.

Extrema de dreapta din Europa vede în victoria lui Trump o confirmare a propriilor politici şi o tendinţă generală în lumea occidentală

„Americanii şi-au luat ţara înapoi", a declarat Geert Wilders, liderul formaţiunii olandeze de extremă dreapta Partidul Libertăţii (P.V.V.). Același sentiment a fost împărtăşit de Nigel Farage, liderul interimar al U.K.I.P. din Marea Britanie, eurofob, şi de Marine Le Pen, de la conducerea Frontului Naţional din Franţa, care l-au felicitat pe Trump. „Ai dus o luptă curajoasă în campanie" (Farage). „Felicitări noului preşedinte al Statelor Unite, Donald Trump, şi poporului american, liber!" (Marine Le Pen). „Lumea lor se prăbuşeşte. A noastră tocmai se creează" (Florian Philippot, Frontul National ).
In Germania, unul din liderii partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (Af.D.) a văzut în victoria lui Trump „un semnal că, în lumea occidentală, cetăţenii vor o schimbare a cursului politic". „Nu doar în SUA, dar şi în Germania cetăţenii vor graniţe sigure, mai puţină globalizare şi politici de bun-simţ care sunt mai concentrate pe propria lor ţară" (Beatrix von Storch ).
Din Austria, Heinz-Christian Strache, liderul Partidului Libertăţii (F.P.Oe.), l-a felicitat pe
Trump pentru victorie, menționănd că „stânga politică şi establishment-ul izolat şi murdar sunt pedepsiţi de votanţi şi daţi afară din diferite poziţii decizionale".

„Politica natională din câmpiile fertile și politica globală din dealuri..."

Ce spun înțelepții de la „Stratfor"? Ei recurg la un citat din Sir Halford Mackinder, unul dintre fondatorii geopoliticii, pentru a risipi speranțele celor ce cred că America, dacă se întoarce, va și rămâne multă vreme acasă.
Sir Halford Mackinder a spus: „Democraţia implică o conducere cu consimţământul cetăţeanului de rând, care nu observă evoluţiile de pe dealuri, deoarece acesta munceşte pe câmpiile fertile [...]". El era de părere că politicile sunt, în cele din urmă, locale, adică cetăţenii vor vota, în mare parte, luând în considerare propria situaţie - siguranţa locului de muncă, educaţia copiilor, orientările religioase şi viziunea asupra dreptăţii social. După Stratfor, „cetăţenii americani nu au votat în funcţie de viziunea strategică amplă a acestei ţări şi de locul cesteia în cadrul sistemului internaţional. [...] De pe dealuri, problemele care motivează o mare parte din electorat par a fi ilogice, însă de pe câmpiile fertile, ele reprezintă un vot raţional ce are legătură cu influenţarea vieţilor cetăţenilor americani. In contextul în care Trump va ocupa funcţia de preşedinte, iar Congresul american se va afla sub controlul Partidului Republican, atenţia se va îndrepta din ce în ce mai mult de la câmpiile fertile către dealuri. [...] Conflicte au loc în mai multe regiuni ale lumii, iar acestea vor necesita atenţia - şi viziunea strategică - a preşedintelui şi administraţiei sale. [...]. S.U.A. nu va putea să gestioneze povara politicii externe de una singură, iar slăbirea arhitecturii sale de securitate din străinătate doar va îngreuna această situaţie. Alegerile din S.U.A. reprezintă, astfel, un test important nu doar pentru democraţie, ci şi pentru teoria geopolitică. Chiar dacă Administraţia Prezidenţială americană deţine mai multe prerogative în aplicarea politicii externe decât în ceea ce priveşte problemele interne, echilibrul puterilor în stat din cadrul sistemului S.U.A. va determina modificări dramatice ale politicilor. Un Congres aflat sub controlul republicanilor va fi, în special, atent la angajamentele şi alianţele militare ale S.U.A. din străinătate. Retorica privind anularea acordurilor « teribile », şi negocierea altora noi, se va confrunta cu constrângerile strategice, precum ar fi costul ridicat al redeschiderii unui front cu Iranul, în timp ce sunt gestionate o serie de alte crize, solicitările ample pe care Rusia şi China, le vor avea în cadrul negocierilor, şi vulnerabilitatea ţărilor aliate din regiunile strategice, unde garanţiile S.U.A. privind securitatea nu mai au importanţa de altă dată".

Lumea doreşte granițe mai sigure și mai puțin globalizare.

Ambasadorii S.U.A. în marile capitale ale lumii segrăbesc să liniștească spiritele, ori rezumă la „preziceri de încecări și speranțe" (Teft, Moscova) privind continuitatea politicii globale a Washingtonului.
Comisia Europeană și Consiliul European și-l doresc pe Donald Trump, de îndată ce-i va fi convenabil (elegant și diplomatic spus) la un summit S.U.A.-U.E. Germania a luat inițiativa unei reuniuni speciale de urgență a miniștrilor de externe, gest în care Moscova vede „îngrijorare și debusolare".

Criticii Americii conduse de Obama, suflă în pânzele viitoarei administrații, sugerându-i să valorifice rapid și deplin șansa „noii ere a Americii și potenţialul extraordinar al momentului de răscruce în afacerile globale"
Numai două întrebări :
- Se va război Donald Trump cu oligarhia generalilor din N.A.T.O.?
- Cine va ocupa locurile rămase libere acolo de unde America va pleca (dacă va pleca) acasă?

footer