Revista Art-emis
Meditaţii electorale tranzitorii PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. ing. Valeriu Dulgheru, România din stânga Prutului   
Miercuri, 02 Noiembrie 2016 21:54

Maia Sandu-Igor DodonLa, 30 octombrie 2016, s-a încheiat prima fază a scrutinului electoral „Alegeri prezidenţiale 2016". Cu siguranță va fi al doilea tur cu toate că ne-am aflat pe muchi de cuţit (din cauza miopiei politice a unor pitici politicieni cu ambiţii mari). Să încercăm să facem o analiză la rece a celor întâmplate. În primul rând prezenţa la vot a fost mai slabă: sub 50%, în ultimul scrutin anterior la prezidenţiale fiind de peste 68%, adică cu 20% mai mult. Cum era de aşteptat lider al scrutinului electoral este I. Dodon, căruia primele rezultate îi dădeau peste 55% din voturi, scăzând după procesarea majorităţii proceselor verbale până la 48%, iar al M. Sandu crescând până la aproximativ 39%. Un rezultat foarte bun în situaţia ei, unul salvator, dacă luăm în considerare că campania ei electorală în calitate de unic candidat a unui grup de formaţiuni politice a durat doar cca. două săptămâni cu resurse financiare, mediatice, propagandistice minore, atunci când I. Dodon a avut o campanie electorală de cel puţin o jumătate de ani, profitând de o susţinere financiară, logistică, informatică enormă. După retragerea din cursă, o bună parte din electoratul lui Lupu, cum era de aşteptat, l-a susţinut pe Dodon (cum altfel ar fi luat acest scor bun pentru el?), o altă parte, debusolată de-a binelea de piruetele liderului lor, Lupu, şi de găinăriile păpuşarului Plahotniuc, probabil au rămas acasă. Care au fost rezultatele celorlalţi actori? Unul penibil, unul de fapt aşteptat prognozat de multiplele sondaje, în special pentru unii care încă se mai consideră actori importanţi pe scena acestui teatru al absurdului. În loc să se retragă necondiţionat pentru a nu deveni unelte în jocul kremlinez al lui Plahotniuc şi Dodon ei au inventat motive „serioase" de a rămâne în cursă: M. Ghimpu - problema unionismului; Iu. Leancă - problema electoratului democrat abandonat, în opinia lui, de M. Sandu, considerând naiv că îl va aduce la el; V. Ghileţchi - inventata problemă a familiei. „Candidaţii unirii" M. Ghimpu şi A. Guţu împreună au luat apr. 2%, egal cu cel din sondaje (de ce nu a procedat ca Voronin, Lupu care au ştiut cum să-şi salveze imaginea?). Vă mai amintiţi care erau declaraţiile dlui M. Ghimpu referitor la aceste sondaje? De menţionat faptul că toţi aceşti mici actori cu ambiţii mari au luat sub orice limită în propriile lor sate de baştină: M. Ghimpu - sub 9%, întrecut de M. Sandu cu peste 60% şi Dodon (22.8%) ; A. Guţu - cu doar 5 voturi, fiind întrecută şi de scandaloasa Maia Laguta, pe care cine-o cunoaşte în acest sat (probabil sunt voturi furate de la Maia Sandu!); V. Ghileţchi - cu doar 26%, fiind întrecut de Dodon (40%). De menţionat că chiar în satul de baştină al lui Dodon M. Sandu a luat 37%.

Şi eu sunt prounionist până în măduva oaselor dar nu am votat cu M. Ghimpu. Aşa au procedat majoritatea prounioniştilor, procentul cărora este în continuă creştere (conform unor sondaje ajunge la 34-36%), iar acum M. Ghimpu şi doamna A. Guţu le-a dat în mâinile lui Dodon ş.a. ca el „argumentul" că pentru unire pledează doar 2%. „Cea mai mare antireclamă a unirii o face Ghimpu" spunea în una din dezbaterile electorale cel care, de regulă tulbură apele, dar atunci având perfectă dreptate - ex-ambasadorul A. Tulbure. Din păcate aşa este. Ar trebui să înţelegem un lucru foarte simplu: reunirea se va face nu prin declaraţii frumoase ci, în primul rând, în mod pragmatic, pas cu pas, prin acţiuni şi proiecte concrete. Ea se va face nu numai cu suportul prounioniştilor ci şi cu al celor care nu vor mai vedea o altă cale de integrare europeană şi vor înţelege că occidentalii ne-au lăsat să ne bălăcim în propria noastră mocirlă după ce ne-au acordat atâta încredere, pe care politicieni gen Filat (pe Plahotniuc nu-l consider politic, este un ordinar pahan din lumea interlopă!), dar cu părere de rău şi Iu. Leancă în ultimul timp (a se vedea refuzul domniei sale de a urma sfatul preşedintelui P.P.E.). Dând dovadă de anumite sacrificii, distanţele parcurse până la cea mai apropiată secţie de votare fiind mari, ei totuşi au votat în masă (spre deosebire de unii de acasă, în special, tinerii studioşi cu vârsta între 18-25 de ani, absenteismul cărora a fost masiv, care au preferat o bere la bar sau să stea să privească alegerile de pe ecranele televizoarelor). Este cazul moldovencei Olga Eremei care a schimbat două avioane și a zburat trei ore din Norvegia spre Suedia pentru a putea vota. „Nu este datoria, este obligațiunea fiecărui cetățean al Republicii Moldova, astăzi, să iasă și să voteze pentru un viitor mai bun pentru republica noastră", afirmă doamna Olga Eeremei. Trei moldoveni din S.U.A. au mers aproape 300 de km pentru a ajunge la cea mai apropiată secție de vot din New York. Din păcate Partidul Liberal a încetat să mai existe (spuneam acest lucru la momentul oportun şi despre P.P.C.D., P.F.D. Unde mai sunt aceste partide atât de promiţătoare la moment?) A arătat şi votul de ieri. Marea şansă a acestui promiţător partid de dreapta a fost ratată în a. 2013 când un grup de personalităţi ale partidului au cerut înlocuirea lui M. Ghimpu cu tânărul, promiţătorul (pe atunci, acum cu regret cariera lui politică este serios compromisă de şederea prea mult în umbra unchiului şi în funcţia de primar) D. Chirtoacă, care a fost îngropat ca politician de propriul său unchi.

Şi atunci ce-i de făcut, exprimându-mă într-un stil leninist? „Există șanse reale să câștigăm acest scrutin din primul tur. Victoria noastră este inevitabilă, acest lucru trebui să-l înțeleagă toți", a declarat aseară I. Dodon. Iată eu nu vreau să-l înţeleg. Prin votul acordat M. Sandu în pofida boicotării din partea colegilor ei de pe eshichierul centru-dreapta, din partea unei părţi a intelectualităţii, Republica a fost salvată de „victoria" lui Dodon. Daţi domnilor, doamnelor şi domnişoarelor să-i barăm acestui kremlinez avid de putere, bani, glorie calea spre preşedinţie. Este în puterile noastre, trebuie doar să ne mobilizăm, să conştientizăm gravitatea situaţiei în care ne aflăm, situaţie de care depinde în mare măsură orientarea noastră de mai departe: pro-Est sau pro-Vest. Victoria lui Dodon va fi un prim pas spre acapararea de către Kremlin a întregii puteri în stat. Vin alegerile parlamentare. Să fim siguri că Kremlinul nu va rata de această dată această şansă. I-aș da crezare preşedintelui Băsescu cu marea lui experienţă politică că „în turul doi prezența la vot va depăși 55%, iar în aceste condiții câștigătoarea scrutinului va fi Maia Sandu... Igor Dodon nu a câștigat alegerile, deși electoratul de stânga a fost mobilizat masiv". Confirm acest lucru din cunoştinţă de cauză, ieri fiind timp de 15 ore observator într-o secţie de votare cu electorat major prododonist, în care Dodon avea două doamne observatori. Folosind suportul masiv financiar Dodon şi-a mobilizat la maxim electoratul. În calitate de observatori Dodon nu a folosit persoane întâmplătoare (cum am fost eu, de exemplu), ci persoane din rândul votanţilor la această secţie, care îi cunoşteau personal pe cel puţin vreo 40% din votanţi, în mare parte bătrâni. Ei probabil au fost vizitaţi personal de aceste doamne. M-a marcat remarca (evident în limba rusă!) uneia dintre aceste doamne „Priveşte, nu este însoţit de nimeni" (se referea la un bătrân). Nu o să mă greşesc dacă voi spune că probabil peste 90% din electoratul lui Dodon din această secţie (dar probabil şi din alte secţii) a votat: au votat bătrâni cu mari probleme locomotorii, au votat unii practic orbi aduşi însă la vot de susţinători, nu întotdeauna rudele lor. Într-adevăr, Dodon a lucrat în stilul lui Voronin. Dar pe acest segment Dodon probabil nu mai are rezerve pentru turul doi. Rezervele lui sunt o mare parte din votanţii lui Ciubaşenco (candidatul lui R. Usatîi), ce a mai rămas din electoratul lui Voronin şi găgăuzii, prezenţa cărora la urnele de vot a fost mult mai mică. Cu ajutorul Rusiei cred că va încerca să-şi mărească susţinerea din partea acestui segment al electoratului.

Ce facem noi, cei de pe segmentul de centru dreapta? Este un îndemn către stimata noastră intelectualitate care întotdeauna a fost pe baricadele mişcării de eliberare naţională. De ce acum, în acest moment crucial a rămas mult prea pasivă. Dar forţele proKremlin, buldogul Dodon tocmai aceasta aşteaptă. M-ar durea dacă în cazul intelectualităţii de astăzi marele Mircea Eliade ar avea dreptate. Este un îndemn către tinerii (vârsta între 18-24 de ani), care au ieşit la vot sub 10%. Viitorul este al vostru, votaţi-vă viitorul. Nu lăsaţi să vi-l voteze ce-i care sunt pe ducă în lumea celor drepţi. Stimate persoane cu putere de decizie. Creaţi-le tinerilor condiţii propice pentru a-şi exercita votul. De ce oricine aflându-se oriunde în lume poate vota în baza paşaportului, iar studenţii, originari din satele Republicii nu pot să voteze în baza buletinului, certificatului de student la locul de trai? Chiar daca suntem în situaţia broaştei din ciocul berzei, mai avem şanse de a ne salva. Va fi greu însă, în special intelectualitatea, tineretul studios, cei cu aspiraţii clare proeuropene şi prounioniste trebuie să înţeleagă că victoria este necesară nu doamnei Maia Sandu ci tuturor nouă pentru a stăvili ascensiunea kremlinezului I. Dodon spre Olimpul mult jinduit al preşedinţiei.

footer