Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 19 Octombrie 2016 17:03

Nicolae IorgaProfesorul, istoricul literar, editorul, ziaristul - omul de înalt? cultur? - Valeriu Râpeanu ?i-a dedicat o bun? parte din via?? cercet?rii operei lui N. Iorga, sus?inând prelegeri ?i comunic?ri, realizând emisiuni TV, publicând edi?ii critice ale mai multor lucr?ri, între care „O via?? de om. A?a cum a fost", „Sub trei regi", Oameni cari au fost". În 2016 a realizat cea de-a doua edi?ie a lucr?rii „N. Iorga 1940-1947. „Reconstituire cronologic?"[1].

„1940, 1947: doi ani fatidici pentru Nicolae Iorga ?i doi ani fatidici pentru istoria României", scrie Valeriu Râpeanu în Introducere. Aceast? apreciere rezult? ?i din titlurile de capitole: I - Preludiu tragic; II - Asasinarea moral?; III - Asasinarea lui N. Iorga; IV - 1941. Opinia public? omagiaz? personalitatea lui N. Iorga; V - 1942. Continuitate ?i contestare; VI - 1943. Culmina?ia prezen?ei postume a lui N. Iorga; VII - 1944. R?sucirea. Începutul ofensivei împotriva lui N. Iorga; VIII - Sub semnul celor cinci ani de la asasinare; IX - 1946. Exegeze ?tiin?ifice ?i prevestiri sumbre; X - 1947. Cortina de Fier cade pentru mai bine de un deceniu; XI - 1944-1947. Presa partidelor istorice ?i N. Iorga; XII - 1948. Epilog dramatic: Opera lui N. Iorga interpretat? de Siguran?a General? a Statului. Din acest sumar se în?elege limpede modul cum a fost tratat ?i receptat marele profesor, istoric ?i patriot de oficialit??ile vremii, de oamenii politici ?i intelectualii români ?i str?ini. Sunt cita?i Corneliu Zelea Codreanu, I.P. Prundeni, Constantin Noica, C. R?dulescu-Motru, Iuliu Maniu, Henri Focillon, Hans W. Hartman, Gheorghe I. Br?tianu, N. B?nescu, Ion Zamfirescu, G. C?linescu, Vittorio Lazzarini, Pamfil ?eicaru, Pompiliu Constantinescu, M. Berza, Barbu Teodorescu, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Zaharia Stancu, Rudolphe Guilland, Tudor Teodorescu-Brani?te ?i înc? mul?i al?ii. Nota dominant? este eviden?ierea contribu?iei lui N. Iorga la dezvoltarea istoriografiei române?ti ?i universale, la cultivarea „egalit??ii dintre na?ii", la promovarea unor principii morale în rela?iile dintre state ?i interumane. Unii adversari politici l-au acuzat de „necinste sufleteasc?", dar nu au lipsit calomniatorii. În aceas? ultim? categorie se înscrie I. Ludo cu articolul intitulat „În memoria lui N. Iorga ?i a sutelor de mii de evrei din Basarabia, Bucovina ?i vechiul Regat". Un articol-fluviu, care în carte ocup? 10 pagini (de la 490 la 500).

Acest articol are o semnifica?ie special?, deoarece constituie primul atac stalinist împotriva lui N. Iorga ?i a istoriei poporului român. A fost publicat în revista bilunar? „R?spântia", care sus?inea c? România se afla într-un moment decisiv, ?i anume necesitatea desp?r?irii de trecutul s?u întunecat, pentru a se îndrepta pe o cale nou?, luminat? de farul de la Kremlin. Autorul era iritat de articolele publicate în presa din România în noiembrie 1944, cu prilejul comemor?rii a patru ani de la moartea lui N. Iorga, pe care le considera o „flec?real? sentimental?". Ca urmare, el pretindea c? se baza „pe cel mai curat adev?r istoric", spre deosebire de cei „care încearc?, pân? ?i în împrejur?rile de ast?zi s? fardeze istoria. Or, istoria nu poate fi sentimental?. Istoria nu se poate consemna pe simpatie, dup? capricii, în chip arbitrar. E drept c? a?a scria Iorga istoria. Dar nu ?ade bine. E picant - dar nu-i ?tiin?ific". Este cert c? I. Ludo nu a citit cele 1.003 volume ?i 12.775 studii ?i articole publicate de N. Iorga, astfel c? aprecierile sale ?i preten?ia de a da lec?ii privind modul cum trebuie scris? istoria este absolut deplasat?. O f?cea în spiritul stalinist al luptei de clas?: „Vestea asasin?rii lui Iorga a z?p?cit, pentru o clip?, pe mul?i dintre românii cu carte. Dar într-o panic? de moarte a aruncat nu numai pe evrei - pe to?i evreii - ci ?i marea burghezie român?", care se temeau c? „de îndat? ce un singur pilon pe care se sprijin? blocul acesta este frânt, se d?râm? toat? construc?ia".

În opinia lui Isac Ludo, „între Nicolae Iorga, evrei ?i marea burghezie român? exista o tov?r??ie f?r? rezerve, categoric?, pe via?? ?i pe moarte, pân? la ultimele consecin?e". Pe parcursul „analizei" sale, Ludo a uitat de aceast? apreciere, pentru a sus?ine c? Iorga era un feroce antisemit, având „un singur ?el: exterminarea evreilor". O acuza?ie de domeniul absurdului, dar care era „sus?inut?" cu numeroase „argumente". Denigrarea lui Iorga era extins? asupra României, care ar fi fost „?ara cea mai antisemit? - cea mai neîntrerupt antisemit? - din lume". Ludo aducea ca argument persecu?iile la care ar fi fost supu?i evreii în anul 1900, când s-ar fi înregistrat „exodul evreilor din România. Este o dat? precis?". Atunci „mii ?i mii de b?rba?i, femei ?i copii au pornit-o spre meleaguri str?ine, spre ceruri mai calde". Este o apreciere cu totul fals?. Dic?ionarul geografic al ora?ului Ia?i din 1888 indica existen?a în acest ora? a 24.780 români ?i 11 829 israeli?i[2]. La recens?mântul din 1930 s-au înregistrat 63 168 români ?i 34.662 evrei[3]. A?adar, în decurs de 42 de ani, popula?ia evreiasc? din Ia?i a crescut cu 23.233 de persoane, ceea ce însemna dublarea num?rului acestora. Istoricul evreu Carol Iancu, apelând la datele recens?mântului din 1912, cita ponderea evreilor în mai multe ora?e din Moldova: Hârl?u . 56,4%, F?lticeni . 53,3%, Dorohoi . 48,0%, Boto?ani . 45,55%, Ia?i . 43,3%, Piatra Neam? . 40,3%[4].

Exodul evreilor din România în anul 1900 este o pur? inven?ie a respectivului ziarist. Un argument al lui Ludo era acela c? N. Iorga „toat? via?a a luptat «f?r? cru?are» al?turi de A.C. Cuza". O alt? apreciere contrazis? de realitate. În aprilie 1920, N. Iorga preciza: „Sunt ani de zile de când nu mai facem aceea?i politic?. Ura contra str?inului, fiindc? e str?in, n-o prime?te con?tiin?a mea, hr?nit? zilnic cu ce e mai nobil în con?tiin?a uman?. Capriciile politice ale d-lui Cuza ?i apuc?turile d-lui Zelea Codreanu îmi repugn? mult"[5].Evident, I. Ludo nu men?ioneaz? faptul c?, în calitate de pre?edinte al Consiliului de Mini?tri, N. Iorga a adoptat decizia din decembrie 1931 prin care s-a acordat „personalitate juridic? ?i moral?" comunit??ilor evreie?ti din România. Din acel moment, „comunit??ile evreie?ti puteau fi reprezentate în justi?ie, s? primeasc? dona?ii ?i mo?teniri în nume propriu, s? posede ?i s? gestioneze bunuri comunitare, s? cear? în mod legal subven?ii pentru a-?i între?ine institu?iile"[6].

Este o realitate c? evreii, în covâr?itoarea lor majoritate, s-au integrat în societatea româneasc?, contribuind la dezvoltarea economic?, ?tiin?ific? ?i cultural? a României. În industrie ?i sistemul bancar s-au remarcat Jacques M. Elias, M.N. Schapira, E. Wolf, L. Margulies, Iosif Cohen, Adolf Frank, Aristide Blank ?.a. O statistic? publicat? de Uniunea Camerelor de Comer? ?i Industrie ar?ta c? în 1938, firmele comerciale ?i industriale evreie?ti de?ineau o pondere de 31,14% la nivelul întregii ??ri, de?i evreii constituiau doar 4% din popula?ia României. În Moldova, ponderea acestor societ??i era de 56,12%, în Basarabia de 63,17%, în Bucovina de 77,01%.[7] Este cert c? dezvoltarea economic? a României în perioada interbelic? s-a realizat cu substan?iala contribu?ia a multor cet??eni români de origine evreiasc?. De asemenea, evreii din România au adus contribu?ii remarcabile în variate domenii ale ?tiin?ei, artei ?i culturii. Cit?m, cu titlu de exemplu, personalit??i precum Ernest Abason, Martin Bercovici, Artur Kreindler, Iosif Rainer, Alexandru Myller, Jules Pherahim, M.H. Maxy, Iosif Iser, Leny Caller, N. Stroe, Marcel Iancu, I Bruc?r, H. Sanielevici, B. Fundoianu, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Mihail Sebastian, I. Peltz, Emil D. Fagure, Felix Aderca. Despre aceste personalit??i s-a scris pu?in, de?i fiecare merit? o lucrarea monografic? în care s? analizeze contribu?ia adus? de evreii cet??eni români în varii domenii: economie, matematic?, medicin?, filosofie, sociologie, arte plastice, teatru, literatur?, ziaristic? etc. Este semnificativ faptul c? Jacques M. Elias a l?sat întreaga sa avere Academiei Române pentru a sprijini activit??ile culturale, ?tiin?ifice ?i sociale ale acesteia, iar cunoscutul bancher evreu Aristide Blank a sus?inut cultura român?, inclusiv activitatea lui N. Iorga.

A finan?at publicarea în Fran?a a lucr?rii sale Histoire des Roumanins et de leur Civilisation (1920), a contribuit la dotarea ?colii de la Fontenay aux Roses (Fran?a), construirea Teatrului Popular al Ligii Culturale etc. Iorga nu a ezitat s? declare public în 1920: „Aristide Blank, om de purt?ri sociale irepro?abile, ?i în?eleg?tor al datoriilor morale fa?? de operele culturale"[8].Cu un alt prilej, în 1923, N. Iorga ?inea s? precizeze: „Banca Blank a f?cut sacrificii pentru cultura româneasc?"[9]. Una dintre cele mai aberante acuza?ii aduse de I. Ludo lui N. Iorga se refer? la faptul c? profesorul ar fi sus?inut al?turarea României la politica Germaniei lui Adolf Hitler: „Fiindc? numai el ?i ai lui au f?cut cu putin?? ca România s? cad? ca un m?r copt în ghiarele Germaniei jefuitoare ?i uciga?e". O apreciere care ?ine de domeniul absurdului, ?tiut fiind faptul c? Iorga a publicat sute de articole, a ?inut zeci cuvânt?ri ?i a publicat c?r?i în care a condamnat politica revizionist? a Germaniei ?i nu a ezitat s? caracterizeze ideile lui Hitler ca fiind „aberante". I. Ludo afirma c? N. Iorga a fost „un înver?unat ?i neînduplecat adversar al Rusiei sovietice. Acesta - ?i numai acesta - este Nicolae Iorga, dac? avem curajul s?-l privim prin prizma celui mai curat adev?r istoric". O asemenea acuza?ie, în condi?iile în care România era ocupat? de trupele sovietice, avea menirea de a-i da „lovitura de gra?ie" lui N. Iorga. Acesta era obiectivul lui Ludo, care pretindea c? se baza pe cel „mai curat adev?r istoric".

Prezentând activitatea lui N. Iorga, ziaristul a ajuns s? justifice asasinarea acestuia de c?tre legionari. Ludo scria c? Iorga a fost ucis „de c?tre emulii s?i cei mai buni ?i mai vrednici, care nu s-au ab?tut nici cu o iot? de la înv???turile sale. De c?tre acei pe care el i-a crescut în ?coala urii de ras?", care au fost înv??a?i c? „e bine s? ba?i, e frumos s? omori, e util s? în?eli". Pân? la urm?, „l-au lovit ?i pe el. Pe înv???torul lor. Pe p?rintele lor! Cu arma pe care le-a pus-o chiar el în mân?. A? zice chiar cu propria lui mân?. N-a fost ucis. S-a sinucis. Vinovat e numai el". Astfel, Ludo se situa - oarecum paradoxal - pe aceea?i pozi?ie cu comandantului legionar Horia Sima, care ?i el considera c? uciderea profesorului a fost un act necesar ?i pe deplin justificat. În opinia lui Sima, vinov??ia pentru actul din 27 noiembrie 1940 „cade asupra lui Iorga. El este autorul moral al propriului s?u asasinat"[10]. Sunt absolut convins c? articolul lui Ludo nu a fost opera sa personal?, ci expresia unui întreg curent antina?ional dirijat de la Kremlin. Ludo a fost doar unealta care a urm?rirt s?-?i fac? o carier? în regimul de tip stalinist ce se prefigura în România. Într-un fel, l-a premers pe Mihail Roller, cu al s?u manual de Istoria R.P.R. În anii urm?tori, I. Ludo a scris mai multe „romane", iar în 1953 a primit Premiul de Stat al R.P.R.

Rabinul Alexandru ?afran aprecia c? „Ludo tip?re?te la Editura de Stat tomuri groase, tomuri de otrav?, câ?tig? averi din noroiul ce-l arunc? asupra trecutului românesc". În comentariul s?u, Valeriu Râpeanu scrie c? „articolul lui I. Ludo con?ine, al?turi de falsuri, procese de inten?ie, câteva din motivele care aveau s? duc? la interzicerea operei lui N. Iorga dup? 1947". Într-adev?r, timp de 18 ani, opera lui N. Iorga a fost interzis? de regimul instalat de sovietici, pân? în 1965, când, la împlinirea a 25 de ani de la moartea savantului, s-a organizat o ?edin?? comemorativ? la Academia Republicii Socialiste România. Studiu ap?rut în Revista „Pro Saeculum", Anul XV, nr.5-6 (113-114) 15 iulie - 1 septembrie 2016, pp 120-124
--------------------------------------------------
[1] 1. Edi?ia a II-a, rev?zut? ?i ad?ugit?. Antologie, îngrijirea edi?iei, note ?i comentarii Valeriu Râpeanu ?i Sanda Râpeanu. Introducere de Valeriu Râpeanu, Bucure?ti, 2016, 711 p.
[2] Ia?i. Memoria unei capitale. Coordonator Gheorghe Iacob, Ia?i, Editura Universit??ii „Alexandru Ioan Cuza", 2008, p. 145
[3] Ibidem, p. 231
[4] Carol Iancu, Evreii din România de la emancipare la marginalizare. 1919-1938, Bucure?ti, Editura Hasefer, 2000, p. 48
[5] Apud Petre ?urlea, Din nou desprepozi?ia Partidului Na?ionalist-Democrat fa?? de evrei,în vol. Nicolae Iorga.1871 – 1940. Studii ?i documente. Vol. IX. Coordonatori Constantin Bu?e ?i Constantin G?ucan, Bucure?ti, Editura Universit??ii, 2009, p. 333
[6] Carol Iancu, op. cit., p. 120
[7] Minorit??ile na?ionale din România. 1931-1938. Coordonator Ioan Scurtu, Bucure?ti, Arhivele Na?ionale, 1999, p. 178
[8] Petre ?urlea, Din nou despre pozi?ia Partidului Na?ionalist-Democrat, p. 329
[9] Nicolae Iorga, Discursuri parlamentare, vol. III (1923-1928). Edi?ie Georgeta Filitti, Ploie?ti, Editura KartaGraphic, 2014, p. 21
[10] Horia Sima, Antologie legionar?. Opera publicistic?.1950-1992. Editori Victor Corbu? ?i Traian Golea, SUA, Florida, p. 391

footer