Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Florentina Loredana Dalian   
Duminică, 08 Mai 2011 11:52
Dalian Florentina LoredanaÎntr-o lume agitat?, bulversat?, strâmb? ?i materialist?, au devenit, din nou, la mod? cenaclurile literare. E drept c? nu la fel de la mod? precum festivalurile de manele, meciurile de fotbal ?i culturalizarea în mas? prin mall-uri. Dar, cum-necum, omul simte c? ceea ce-l reprezint? nu e doar alerg?tura prin magazine, cu co?urile mai mult sau mai pu?in goale, cu buzunarele la fel (invers propor?ional cu gradul de umplere al co?urilor) ?i încearc? – dupe posibilit??i, coane F?nic? – s? se reg?seasc? pe sine ?i prin alte locuri, adev?rate l?ca?uri culturale. Cum ar fi, de exemplu, la stân?. Nu v? râde?i! Suntem doar popor de oieri, ce Miori?a noastr?!, chiar dac? unii ne mai zic ?i plugari. Asta fac, de o vreme încoace, ?i câ?iva dintre membrii Asocia?iei Culturale Helis, asta am f?cut ?i eu sâmb?t?, incitat? de domniile lor. Voi prezenta pe scurt personajele, cu men?iunea c?, în ciuda tonului glume? ?i a ironiilor prietene?ti, respectul ce li-l port este mai mare decât cel care poate fi exprimat prin cuvinte. A?adar, ne-am adunat ?i ne-am aburcat într-un Opel Corsa 1,2 urm?torii: poetul ?erban Codrin, poetul Gheorghe Dobre, poetul Costel Bunoaica, poetul Nicolae Teoharie (cons?teanul meu din vremuri oare?cum apuse) ?i subsemnata, pe post de ?ofer sau ?oferi??. Nu ?tiu dac? DEX-ul, DOOM-ul ?i alte „c?r?mizi" accept? forma de feminin a substantivului „?ofer". Nici nu m? intereseaz?, c? oricum sunt obi?nuit?, la serviciu, s? primesc cereri cu adresarea „Domnule Inginer" sau „Domnule Director". Nici nu ?ti?i cum m? simt. ?i, pentru c? nu ?ti?i, n-am s? v? las în ne?tiin?a domniilor voastre ?i am s? v? dezv?lui secretul: simt cum începe s?-mi creasc? un... ?ti?i dumneavoastr? ce. Ceea ce ne lipse?te nou?, femeilor, ca s? conducem lumea, babei ca s? fie Ministru de R?zboi ?i b?rba?ilor ca s? fie soprane. A?adar, în aceast? forma?ie, patru poe?i (n-a v?zut ma?ina mea atâ?ia poe?i la un loc de când se ?tie!) ?i-un (o) ?ofer(i??), ne-am dus plocon pe capul altui poet – generosul Florin Ciocea. P?i ce credea?i?

Azi stâna nu mai e condus? de ciobani, ci de poe?i. Dar cred c? Poetul, ca „specie", ?i-a câ?tigat acest drept, de când a intrat în istorie (literar?) cu celebra Balad? a Miori?ei. Întrucât eu nu ?tiam drumul, m-am l?sat dirijat? cu gra?ie de cei patru, pe rând sau to?i deodat?. Nu conteaz? c? înainte de a-mi da indica?iile (poetice, desigur!) nu se puneau de acord, astfel c? auzeam în acela?i timp: „Stânga! Dreapta! Înainte! În jos!" (Da, stima?i ?oferi, dac? nu ?tia?i c? exist? ?i comanda „în jos", înseamn? c? habar n-ave?i de ?oferie ?i precis c? v-a?i luat carnetele cu „strachina cu prune". V-o spune poetul ?erban Codrin). Eu, ce s? zic? T?ceam ?i executam – ba la stânga, ba la dreapta, ba în jos – mul?umit? ?i emo?ionat? c? exist? poe?i pe lume ?i c? mergeam pentru prima dat? la Cenaclul Literar de la Stâna lui Florin din Maltezi (stâna e din Maltezi, Florin e din Fete?ti. ?i s? nu v? imagina?i Malteziul ?sta ca pe cine ?tie ce sta?iune exotic? de prin insulele Bahamas. V? spun eu – nu-i decât un sat am?rât de lâng? Fete?ti. Am?rât, am?rât, dar vorba e... g?zduie?te un ditamai cenaclul). Poate nu ?ti?i c? drumul dintre Slobozia ?i Fete?ti (via ??nd?rei) trece pe lâng? Cotul Donului. Habar n-ave?i de geografie! V-o spune tot ?erban Codrin, care ne-a împuiat ?i nou? capul cu povestea cu pricina. Se zice (da' n-am verificat) c? un oarecare fost lupt?tor în r?zboi (c? doar nu era s? fie lupt?tor în vreme de pace!), care trecuse pe la Cotul Donului, când s-a întors, teaf?r ?i nev?t?mat, dar cu dragoste ?i dor de locurile prin care luptase, ?i-a deschis o cârcium? în satul lui, pe care a intitulat-o chiar a?a – „Cotul Donului". Încercam s?-mi imaginez ce anume l-a motivat pe fostul lupt?tor s? fac? asta. Cred c-am g?sit explica?ia. ?tefan cel Mare (?i Sfânt), când pleca la lupt?, îi promitea lui Dumnezeu c?, dac? va câ?tiga b?t?lia, mai construie?te o Biseric?. ?i chiar se ?inea de cuvânt. Urmând exemplul ilustrului înainta?, omul nostru, la scar? mai mic?, i-o fi promis ?i el lui Dumnezeu, în timpul aprigelor lupte, c?, dac?-l scap?, îi închin? ?i el... o cârcium?. Eh! S? fie primit! ?i tot Codrin, care le ?tie pe toate (de unde le-o fi ?tiind?) ne-a spus c?, datorit? unor mari sup?r?ri la nivel înalt, ca s? nu lez?m oarece sentimente na?ionale ale unora ?i altora, numele cârciumei a fost schimbat în „Cotul Dorului". Îmi vine s? fredonez celebra melodie din fonoteca de aur „Cine-a pus cârciuma-n drum", dar cu versurile un pic modificate: „Cine-a pus cotul în drum...". Sau în dor. Nu conteaz?.

În ma?in?, b?ie?ii m-au pus în tem? referitor la cele ce vor urma. „Drag?, noi, acolo avem fiecare rolul lui. Unul face cafeaua, altul micii, altul spal? vasele, etc." M-am umplut de admira?ie la adresa unor b?rba?i atât de harnici ?i m? gândeam cu emo?ie care va fi rolul meu. Femeilor singure care sper? s? înha?e vreuna dintre aceste comori, le spun doar atât: în primul rand, sunt to?i gata înh??a?i. ?i-n al doilea, chiar dac? n-ar fi, nu v? face?i iluzii. Aveam s? aflu curând cum st?tea treaba cu rolurile: cu excep?ia lui Costel, care a f?cut micii, ?i a lui Florin care a robotit tot timpul, rolul celorlal?i (inclusiv al meu) a fost unul pur contemplativ. S? tot creezi în astfel de condi?ii! Dar s? nu anticip?m. Voi mai spune doar c? cel mai greu dintre toate mi s-a p?rut rolul lui Dobre, acela de a sta nemi?cat, pentru a nu încurca, d?râma, f?râma sau produce vreun cataclism. To?i f?r? excep?ie se ar?tau extrem de serviabili când poetul solicita ba una ba alta, ?i asta nu pentru a-l „peria" pe ?eful de la Helis, ci din dorin?a sincer? de a ajunge acas? cu pantalonii nep?ta?i de cafea ?i de a le r?mâne vinul în pahare, nu pe dân?ii. M-am sim?it solidar? cu el ?i mi-am amintit de vremea când, elev? sau student? fiind, f?ceam de serviciu la cantin?. Datorit? stâng?ciei mele, la propriu ?i la figurat, buc?t?resele nu m? l?sau s? fac nimic. Astfel c?, dac? v? imagina?i c? stâng?cia e vreun mare dezavantaj, e bine de ?tiut c?, în anumite situa?ii, e o adev?rat? binecuvântare. Pentru cel care-o are. C? restul... scap? cine poate. În sfâr?it, ajungem; în ciuda ?ur?urilor de ghea?? care c?deau din copaci ?i a indica?iilor contradictorii cu care au încercat s? m? deturneze, mai ceva decât atentatorii de la 11 septembrie. Dobre m? pusese în gard?: „Primul lucru pe care-l facem când ajugem este s? num?r?m câinii. Dac? lipse?te vreunul la apel, ?tim ce avem la mas? în ziua aia". A?a c?, odat? coborât? din ma?in?, îmi iau rolul în serios, reu?esc s? num?r pân? la 8, dup? care îmi vine ideea s?-l întreb conspirativ pe confratele meu „Câ?i erau data trecut??". R?spunsul m-a siderat: „Da' cine mai ?tie?". A?a c?, la momentul friptur?, m-am dat lovit?, înjunghiat?, arhis?tul?, supraponderal?... m?-n?elege?i. Nu c? nu mi-ar pl?cea câinii. Dar îi prefer ca animale de companie.

Trec peste bel?ugul de bucate ?i licori cu care ne-a r?sf??at Florin, c? nu le ?ade bine unor scriitori s? se-mbuibeze. În schimb le ?ade bine s? se copil?reasc? uneori, ceea ce o parte dintre noi (cu excep?ia 'telectualilor Teoharie ?i Dobre) am ?i f?cut. La stâna lui Florin g?se?ti de toate. Inclusiv schiuri ?i s?nii. De câini v-am spus deja. Am f?cut ski fond ?i ne-am dat cu sania. Cu sania a fost cum a fost, dar la ski ne-am cam c?znit, c? terenul era noduros ?i leg?turile cam proaste. Motiv pentru Costel s? exprime, ca un poet, senza?ia de dup?, în urm?toarele cuvinte: „Simt o teribil? stare de imponderabilitate". Ceea ce prozatoarea de mine a exprimat în cuvinte mult mai grobiene: „Îmi tot vine s? merg cu genunchii îndoi?i." A?a, ?i unde-i cenaclul? Dar unde v? gr?bi?i a?a? Asta a fost introducerea. C? eu a?a am înv??at la ?coal?: c? nu exist? compunere f?r? introducere. Ah! Dar nu pot s? intru în subiect pân? ce nu voi spune despre butelie. Cum care? Butelia de gaze naturale: butan, propan, metan ?i ce al?i alcani vor mai fi fiind prin amestecul acela extrem de inflamabil ?i, bineîn?eles, exploziv. M-am bucurat s? aflu c? exist?, în persoana confratelui Teoharie, un om mai friguros decât mine. Teoharie avea o grij? (adic? mai multe): „Închide?i u?a! Aprinde?i focul! Da?i butelia mai tare!" Dac? dup? momentul num?r?torii (de altfel inutile a) câinilor, mi-am reprimat starea de le?in care-mi d?dea târcoale, în momentul intr?rii în cas?, am sim?it de-a dreptul c? explodez. La propriu. Gazda noastr?, din dorin?a de a crea condi?ii confortabile, inclusiv de temperatur?, oaspe?ilor s?i, pe lâng? focul care ardea în paie ude, a legat ?i o butelie la un arz?tor. Da. Dar cum gazele noastre amestecate cu H2O n-au suficient? putere caloric?, ce s-a gândit Florin ca s? fac? butelia s? mearg? beton? A îndreptat flac?ra fix pe butelie, ca s? „dezghe?e" gazul, mai bine zis apa din el. V-a?i prins? Dac? la serviciu v?d un muncitor c? încearc? s? dezghe?e butelia la flac?r?, îi iau 10% din salariu pe trei luni. Dar lui Florin ce puteam s?-i iau? O oaie? Nu l-ar fi durut, c? am în?eles c? are vreo trei sute, ca-n cântecul ?la, „Ciob?na? cu trei sute de oi". Astfel c? am încercat s?-l conving c? nu e bine cum procedeaz?, c? la un moment dat butelia poate face „bum" ?i e p?cat s? piard? patria atâ?ia poe?i, to?i unul ?i unul. C? înscrisul de ro?u pe galben de pe butelie nu-l convinsese. Nici eu. A?a c? m-am l?sat p?guba?? cu partea teoretic? ?i am trecut la fapte, ajutat? de la fel de grijuliul meu frate întru suferin?? exploziv?- Dobre. Cum ie?ea Florin s? mai aduc? o m?slin?, o ap? mineral?, ceva, cum unul dintre noi muta butelia câ?iva centimentri. Cum intra Florin, cum se ducea ?i-o muta la loc. Noi iar. ?i el iar. ?i iar. Atât am mutat butelia aia, c? sunt convins? c? a? putea câ?tiga campionatul mondial de haltere, la categoria musc? (musc? treaz?, c?, din motive de ?ofat, n-am apucat s? ajung una beat?).

Buuun. Omul m?nânc?, bea, skiaz?, se d? cu sania, se joac? de-a explozia, dar mai ?i scrie. Ce scrie? P?i ce-l taie capul. Dar pentru înc?lzire, mai cite?te, mai cânt?... Distinsul nostru coleg Teoharie, cu a sa voce radiofonic?, extrem de pl?cut?, ne-a citit poezii din volumul recent premiat al lui Ion Mure?an. La un moment dat, s-au iscat controverse legate de poezia „Cântec mediocru". Ba c?-i bun?, ba c?-i oarecare. Personal, mi-a pl?cut. Codrin sus?ine c? poezia e banal? dar c?, citit? prin cheia titlului – Cântec mediocru – devine genial?. Pentru mine, calea de la banal la genial pare atât de lung?, încât nu m? str?duiesc nici s?-i dau dreptate, nici s?-l contrazic. A fost adus în discu?ie ?i Esenin, Florin a adus o carte, dar Teoharie a refuzat s? citeasc? pe motiv de traducere slab?. Atunci Florin a venit cu ideea s? ne cânte, ceea ce a ?i f?cut, prilej de bomb?neli din partea lui Dobre, c?ruia pericolul mai nou ivit în momentul în care Florin ne-a amenin?at cu chitara i s-a p?rut mult mai v?t?m?tor decât pericolul de explozie al buteliei amintite. Eh! De butelie am sc?pat noi, cu ajutorul bunului Dumnezeu ?i al zelo?ilor care o umplu jum?tate cu ap?, dar de „cobza" lui Florin nici m?car Atotputernicul nu ne-a sc?pat. Am fost bravi ?i ne-am dus canonul pân? la cap?t, ceea ce ne d? speran?e c? poate ne-or mai fi iertate ceva p?cate. Ei, dar a venit ?i momentul crea?iei. Asta cu scrisul la comand?, pe mine m? scoate din s?rite. S? te mai concentrezi ?i cu butelia lâng? tine, gândindu-te c? tare ?i-ar pl?cea s? mai tr?ie?ti câ?iva ani, ?i cu câinele în farfurie, plângând de mila lui, care poate ?i el ar fi vrut s? mai tr?iasc? vreo câteva luni, m?car pân? la urm?torul cenaclu. Au fost trei teme de crea?ie: Gunoi, na?tere ?i nimic. Prietenii mei exersa?i au reu?it s? scrie lucruri interesante, chiar ?i Costel care cic? nu se poate concentra în prezen?a altora, drept pentru care ?i-a luat foaia ?i pixul ?i s-a dus la buc?t?rie, chipurile, s? creeze. Sanchi! A profitat de ocazie s? mai haleasc? ceva. Ce-i drept, a venit cu cateva versuri inspirate. Dar eu, invidioas? din fire, cred c? le adusese de-acas?. P?i sigur c?-l suspectez... mai ales c? mie mi-a reu?it... mai nimic.

Teoharie ne-a propus apoi o tem? de discu?ie, anticipând dezbaterea ce va avea loc în ziua urm?toare la TVR dintre Liiceanu ?i Ple?u: despre invidie ?i ur?. Propunerea a fost s? discut?m noi ?i s? vedem apoi câte dintre ideile din cadrul dezbaterii noastre se vor reg?si între ideile lor. Din p?cate, eu am ratat emisiunea, c? m-am apucat s? scriu cronica. Când mi-am amintit, era deja târziu. De-aceea n-am s? redau concluziile noastre, c?, în cazul în care prea multe dintre ideile noastre se vor fi reg?sit în discu?ia celor doi celebri, ace?tia s? nu fie acuza?i de c?tre posteritate de plagiat. Parc? ?i v?d un titlu mare de ziar, peste o sut? de ani: „Andrei Ple?u ?i Gabriel Liiceanu au plagiat cu neru?inare ideile n?scute prin fum de ?igar? ?i de sob? înfundat? ale truditorilor de la Helis la Stâna din Maltezi" (devenit?, între timp, monument de patrimoniu cultural). În concluzie, sau în confuzie, cum zicea un personaj, stima?i domni ?i voi f? (?tiu c? doamnele ?i domni?oarele nu se vor sup?ra. Vorbim de cele cu sim?ul umorului, restul nu ne intereseaz?), afla?i: cenaclu literar se poate oriunde, chiar ?i (sau mai ales) la stân?. Asta ca s? nu mai auzim vorbe gen: n-avem unde s? creem, n-avem s?li, n-avem palate (ale culturii). Omul sfin?e?te locul, iar ceea ce avem, purt?m în noi. Ne-am întors pe sear?, mai grei cu câteva kilograme ?i mai boga?i suflete?te. Iar pe Florin l-am l?sat la stân? (cineva mai trebuia ?i s? spele vasele), mai u?or de câteva kile de brânza, de câ?iva litri de vin ?i mai s?rac cu-o oaie (posibil ?i-un câine). Dar cu mai mare bog??ie în Ceruri. C?ci scris este: „Ferici?i cei milostivi, c? aceia se vor milui!"
A consemnat pentru dumneavoastr?, ?oferi?a de (ser)viciu,
Florentina Loredana Dalian

Not?: Orice asem?nare a personajelor din acest material cu persoane din realitate NU este întâmpl?toare ?i nici neinten?ionat?. În schimb, exager?rile sunt inten?ionate. footer