Revista Art-emis
Proxy-war 2016 PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 12 Octombrie 2016 20:30

World WarParcurgem o atmosferă tensionată în care individul trăieşte senzaţia nesiguranţei. Astăzi, 12 octombrie 2016, orele 11.00, într-un oraş din România, sunetul lugubru al sirenei de alarmă aeriană (o verificare necesară) a răsunat precum cântecul cucuvelei. Câteva zeci de secunde am retrăit nopţile de război ale anilor '40, dar şi exerciţiile Apărării Locale Antiaeriene (A.L.A.) din anii '80, când, adagiul latin „Si vis pacem, para bellum" încă funcţiona în România. Într-o analiză despre situaţia din Siria, corespondentul C.N.N. Arwa Damon menţionează: „acest conflict militar reprezintă de fapt un « proxy-war » (un război purtat de două forţe prin intermediari, pe teritoriul unei alte ţări - n.n. I.M.) între Rusia şi Statele Unite ale Americii, fiecare dintre cele două puteri mondiale alimentând părţile combatante. [...] Statele Unite au trimis 50 de tone de armament destinate grupurilor insurgente din nordul Siriei, în cadrul eforturilor de susţinere a opoziţiei siriene. Această decizie a fost luată după ce Rusia a executat mai multe atacuri aeriene în sprijinul forţelor lui Bashar al-Assad [...] Siria reprezintă un punct critic în acest moment"[1]. Supunem atenţiei descrierea unui profetic scenariu de coşmar privind situaţia militară a zonei sud-estice a Europei. Relaţiile tensionate, în continuă şi îngrijorătoare escaladare, din ultimii ani şi mai cu seamă din ultimele luni ale acestui an dintre S.U.A. - Rusia - N.A.T.O. - China - Coreea (Sud-Nord) - Turcia, nu i-au lăsat indiferenţi pe strategii militari. O vedere obiectivă asupra unor posibile situaţii care readuce în actualitate criminala acţiune de distrugere premeditată a Armatei Române. De reţinut, reprezentanţii Strafor, veniţi în „vizită de lucru" în România, au afirmat fără menajamente: „În caz de conflict va trebui să vă apăraţi singuri!". La debutul celui de-Al Doilea Război Mondial, „aliaţii tradiţionali" ai României, preocupaţi de propria situaţie, ne-au abandonat cu lejeritate. Ca şi pe cehi şi pe polonezi. Ipocritul Occident s-a debarasat de aliaţii mai slabi, ajunşi la ananghie. România, forţată de împrejurări, a fost obligată să lupte pe ambele fronturi: în Est - pentru a-şi recâştiga teritoriile răpite -, alături de Germania împotriva U.R.S.S. şi în Vest, alături de U.R.S.S. împotriva Germaniei. La finalul conflagraţiei, „Nota de plată" pentru ambele „alianţe" a fost achitată tot de România. Cu suplimentul de rigoare. Başca, „holocaustul" din România, pus şi el pe anexele notei de plată amintită. Studiaţi cu atenţie scenariul de coşmar pe care vi-l prezentăm mai jos. Textul este rezultatul unei laborioase analize, realizată de câţiva specialişti, până şi un neavizat în probleme militare îşi poate da seama că situaţia prezentată ţine de un realism dramatic, într-un procent covârşitor. De altfel, în ritmul alert în care se precipită evenimentele, „teatrele de război" se schimbă de la o zi la alta, ca şi alianţele şi divorţurile dintre combatanţi, astfel încât neconcordanţele de ultimă oră sunt inevitabile.

Contextul actual pune Parteneriatului strategic România-S.U.A. eticheta „Frecţie la piciorul de lemn" în interiorul căruia a fost introdusă grenada Deveselu. Istoria a demonstrat că tratatele sunt încheiate pentru a fi călcate, iar într-un potenţial conflict, mereu citatul punct 5 din statutul N.A.T.O. nu va mai conta nici cât negrul de sub unghia Unchiului Sam, mereu cu cu mâinile necurate. Şi atunci... scapă cine poate! Adăposturile au „dispărut". Plecăm pe lună? Cu ce? (Ion Măldărescu).

Șah militar la granițele de est ale Europei! Cu posibilitate de mat rusesc subit în Balcani. Joacă doar cine se pricepe bine - Tabla arată astfel:

1999 - În seară zilei de 24 martie, fără aprobarea Consiliului de Securitate al O.N.U., Alianţa Atlanticului de Nord (N.A.T.O.) a lansat cea mai mare operaţiune militară din istoria sa: bombardarea timp de 78 de zile a Serbiei. Scopul? Sprijinirea separării teritoriale a unui teritoriu sârbesc autonom, acest teritoriu fiind Kosovo. La agresiunea împotriva Serbiei au participat direct sau indirect 19 state, un rol important avându-l şi România care nu era membru N.A.T.O în acea vreme. Detalii complete - aici! Important pt. România este faptul că prin coparticiparea la acţiunea militară din 1999, şi-a asigurată ostilitatea militară a naţiunii sârbe.

2014 - Ucraina-Rusia-Crimeea. Evenimentele sunt cunoscute, fapt pentru care nu le mai detaliem. De remarcat doar un element legat de anul 2014: parada militară organizată la Moscova la scurt timp după anexarea Crimeei, respectiv pe dată de 9 mai 2014, prezenţa spre uluirea întregii lumi militare, armamente şi sisteme de ultima generaţie. Fiind abia acum evident că ursul rusesc înşelase timp de 24 ani vigilenţa adversarului sau tradiţional care este N.A.T.O. Vigilenţa inclusiv a unor state din estul Europei precum România care au încetat orice investiţii în domeniul militar şi şi-au redus substanţial efectivele, considerând că ursul rusesc era sucombat. Un astfel de stat surprins total este însăşi România. Stat care spre deosebire de alte state din N.A.T.O a mai şi pulsat în privinţa distrugerii propriei armate, prin prisma unor politici legislative eronate de salarizare şi pensionare îndreptate contra militarilor români începând cu anul 2011, politică ce continuă şi în prezent!

2014 - Un nou element care ar fi trebuit să pună pe jar orice stat N.A.T.O şi nu numai, din zona de sud-est a Europei, mai ales pe România. 2014 este anul în care Rusia începe manevre militare comune cu... Serbia. Acestea s-au desfăşurat şi în 2015. Iar în acest an ar urmă să se desfăşoare manevre comune Serbia-Rusia cu trupe... aeropurtate. De reţinut poziţionarea României pe harta în nouă situaţie. Da, este evident. Trupe ostile la est, trupe ostile la vest. De reţinut şi participarea preşedintelui rus Putin la paradă organizată la Belgrad în 2015. Dacă sunteţi curioşi să cunoaşteţi ce doresc sârbii, puteţi citi comentariile despre parada de la Belgrad - de aici. Va redăm unul: „Косово = Сербия! Албанцев в Албанию! P.S. Привет Сербам из России!" Respectiv (traducere adaptată: „Kosovo înapoi la Serbia! Salutăm frăţia dintre Serbia şi Rusia!). Suficient de clar mesajul, nu? Sunt mii şi zeci de mii de mesaje transmise de sârbi în spaţiul public care exprimă acelaşi lucru, în formă mai moderată sau mai directă!

2015 - Rusia şi Cipru au semnat un acord militar ce permite flotei ruse să folosească porturile cipriote. Cipru fiind stat al U.E. - nu şi al N.A.T.O, situat în Marea Mediterană lângă două state N.A.T.O. din flancul sudic, cu puternice capabilităţi militare, respectiv Turcia şi Grecia. Cu alte cuvinte, flota rusă are baze în Marea Mediterana.

2015 - Atenţie! Aflăm de la polonezi că Rusia a cerut oficial Greciei să-i aloce un teren pentru construcţia unei baze militare care ar fi destinată pentru protecţia grecilor ciprioţi contra Turciei ce stăpâneşte jumătatea de nord a insulei Cipru. Grecia fiind stat N.A.T.O! Şi tot de la polonezi mai aflăm că ar există baze militare ruse în apropiere de... Kosovo, care ar urmă să efectueze „misiuni umanitare". „Misiuni umanitare" şi „mentenanţă" fiind termenii folosiţi în mod curent de ruşi pentru a-şi camufla obiectivele şi misiunile pur militare.

2015-2016 - Siria. Rusia, cu acordul oficialiăţilor siriene, intră de partea forţelor guvernamentale în conflict militar într-un stat măcinat deja de ani de zile de război civil. Un fel de război civil izbitor de asemănător cu zonele în care s-au desfăşurat şi se desfăşoară conflicte interetnice. Cum ar fi spaţiul fostei Iugoslavii, cel cipriot. Sau din Ucraina de Est. În cazul intervenţiei ruseşti în Siria, obiectivul strategic lipsind efectiv, nu rămâne decât ipoteza conform căreia Siria nu a reprezentat decât un antrenament punctual al armatei ruse, pentru acţiuni ulterioare în zone cu situaţii asemănătoare celei din Siria, respectiv cu conflicte militare interne. Şi mai ales cu N.A.T.O în coaste. Iar spaţiul în cauza nu este altul decât cel al fostei Iugoslavii.

2016 - Vladimir Puţin ameninţă România din... Grecia. Din cauza scutului antibalistic de la Deveselu. „Dacă ieri în aceste zone din România oamenii pur şi simplu nu ştiau ce înseamnă să fii în rază de acţiune, de astăzi suntem forţaţi să luăm anumite măsuri pentru a ne asigura securitatea", a declarat Vladimir Putin la Atena într-o conferinţă de presă, organizată în comun cu premierul grec, Alexis Tsipras.

2014-2016 - Ungaria. Spre suprinderea întregii alianţe N.A.T.O, Ungaria a decis din ce în ce mai vizibil în ultimii 2 ani, că trebuie să fie prietenă la cataramă cu Rusia. Astfel încât la acest moment, Ungaria poartă negocieri cu Rusia pentru modernizarea avioanelor militare şi echipamentelor utilizate de armata ungară. Analistul american Robert D. Kaplan consideră că Rusia şi Ungaria ar putea colabora pentru revenirea la Ungaria Mare.

2011-2016, România. În perioada menţionată, în România s-au întâmplat (şi acum se întâmplă) o serie de bizarerii legislative care au efect pe de o parte distrugerea moralului armatei, pe de altă parte descurajarea opţiunii cetăţenilor pentru serviciul militar. Readucem aminte în acest sens desfiinţarea pensiilor militare în perioada 2011-2016, perioada în care România s-a distins ca stat N.A.T.O, prin proteste ale militarilor săi în rezervă/retragere în stradă. În acest an, militarilor români li s-a reacordat dreptul pierdut în urmă cu şase ani, însă într-o formă modificată de actualul guvern care alimentează în continuare nemulţumirile existente în cadrul armatei. Pe de altă parte, în contextul relaţiei tensionate dintre N.A.T.O şi Federaţia Rusă, mai apare o bizarerie, de această dată de ordin strict militar! Deşi se află în vădită inferioritate în faţă sistemelor şi armamentelor ruseşti aflate la numai careva sute de kilometri depărtare, România este singurul stat din flancul estic al alianţei N.A.T.O care nu a luat măsuri suplimentare de întărire a capacităţii sale militare naţionale. Spre deosebire de alte state care au procedat la diverse măsuri cum ar fi reintroducerea stagiului militar obligatoriu, constituirea de trupe paramilitare, achiziţia de urgenţă de sisteme şi armamente performanţe. O altă situaţie bizară este legată de atitudinea statelor N.A.T.O dezvoltate economic, faţă de România şi care deşi este un partener militar loial alianţei, nu îşi permite din punct de vedere financiar să achiziţioneze sisteme şi armamente performante! Dar nici statele N.A.T.O dezvoltate economic nu se obosesc să doneze sau să împrumute României astfel de sisteme şi armamente. În condiţiile în care S.U.A. dona efectiv Pakistanului cu câţiva ani în urmă, sisteme şi armamente moderne în valoare de două miliarde de dolari. Pakistanul fiind partener strategic al S.U.A. ca şi România (cică). În sfârşit, la fel de bizară este şi atitudinea autorităţilor de la Bucureşti sfâşiate de lupte politice interne, ale căror exprimări din ultimii anii denotă că au înţeles că din moment ce România este în N.A.T.O, statul român nu mai trebuie să facă nimic pentru întărirea propriilor capabilităţi militare naţionale. Şi nu au făcut absolut nimic!

Situatia strategică, pe scurt

Element esenţial de urmărit: scenariul se desfăşoară pe baza unor observaţii legate de modul de procedura a armatei ruse din ultimii doi ani şi care îşi extinde supremaţia militară în mod constant.
- Un prim aspect de luat în analiză este că armata rusă avansează prin teritorii unde există conflicte interetnice în stare latentă sau în derulare (Ucraina, Cipru, Balcani) sau prin teritorii unde există deja conflicte de ordin civil (Siria).
- Al doilea aspect este acela că armata rusă avansează prin porţiuni vaste de teritorii puternic rusofile cum ar fi Ucraina de Sud sau prin state rusofile cum ar fi Republica Moldova.
- Al treilea aspect este acela că Rusia susţine militar şi are susţinere militară (în) state de obârşie slavă, unele aflate în interiorul dispozitivului N.A.T.O (Serbia).
- Al patrulea şi ultim aspect, care se corelează cu cele menţionate anterior, este acela că Rusia avansează spre vest prin susţinerea vizibilă din partea unor state N.A.T.O care au disensiuni teritoriale cu alte state N.A.T.O (Rusia este susţinută de către Grecia aflată în disensiuni cu Turcia în problema legată de Cipru, dar şi de Ungaria care are disensiuni teritoriale cu România şi Slovacia).

1. În Serbia, care este stat non-N.A.T.O, sunt staţionate trupe şi tehnică ruseşti în vederea desfăşrăurii unor exerciţii militare în comun, anunţate în acest an, inclusiv cu trupe ruseşti aeropurtate. Cele două state au practic un parteneriat militar, aşa cum şi România are cu N.A.T.O. sau cu S.U.A. Cu alte cuvinte, Rusia şi-a asumat obligaţia de a sprijini necondiţionat Serbia în cazul în care este agresată militar, la fel cum şi N.A.T.O are aceeaşi obligaţie faţă de România!

2. În mod „independent" faţă de cele prezentate la punctul anterior, dar deloc surprinzător pentru un analist militar, armata sârbă intră în fosta să provincie Kosovo (considerată de naţiunea sârbă că fiind leagănul civilizaţiei sârbeşti), intrând în conflict cu armata kosovară a micului stat creat artificial şi care nu este recunoscut de Serbia. De fapt, Kosovo nu este recunoscut nici macar de Romania (una dintre putinele iesiri istorice ale Romaniei de sub indicatiile artificiale ale altor state).

3. Tot în mod deloc surprinzător, forţe ale armatei albaneze (Albania fiind stat N.A.T.O), intervin cu rapiditate şi pe cont propriu (fără mandat N.A.T.O), tot în Kosovo, intrând în conflict deschis cu armata sârbă. Oficialii sârbi au raportat şi prezentat capturarea unor luptători albanezi, infiltraţi în sud-vestul Serbiei. Cu alte cuvinte, un stat N.A.T.O a atacat Serbia! Din nou, după 1999.

4. În replică faţă de intervenţia Albaniei (stat N.A.T.O) în Serbia, aviaţia şi artileria sârbă lovesc obiective de pe teritoriul Albaniei - stat N.A.T.O!

5. În replică, N.A.T.O activează Art. 5 din tratat (apărarea colectivă). Aviaţia N.A.T.O decolează inclusiv din bazele din România, pentru a bombarda obiective militare de pe teritoriul sârbesc. Din „eroare" bombardează inclusiv trupele ruseşti aflate pe teritoriul sârbesc la manevele militare comune cu armata sârbă. Acestea răspund militar, doborând cu instalaţiile S-300/400 mai multe aeronave N.A.T.O! În paralel, portavionul american „Z" aflat în M. Mediterana, se îndreaptă spre coastele Adriaticii de Est. De aici începe adevăratul război!

6. Factor surpriză! Marea Mediterana - Cipru! Cipru este un stat-insula sfâşiat de conflicte etnice vechi între locuitorii turci şi greci. Urmare a conflictelor interetnice, insula este împărţită artificial în două: Republica Turcă a Ciprului de Nord - locuită de etnici turci şi aflată sub controlul militar al Turciei (prin ocupaţie) şi Republica Cipru - locuită de etnici greci şi aflată sub controlul politic şi economic al Greciei. În realitate, insula reprezintă un butoi de pulbere, nu doar că urmare a disensiunilor dintre etnicii greci şi cei turci, ci şi între Grecia şi Turcia - state N.A.T.O, fiecare revendicându-şi suveranitatea asupra întregii insule. Forţele paramilitare din zona grecească a Ciprului, lansează atacuri cu rachete şi mortiere asupra capitalei Nicosia şi obiectivelor militare turceşti situate în aşa numită Republica Turcă a Ciprului de Nord (care este recunoscută doar de Turcia). Răspunsul armatei turce nu se lasă aşteptat, această bombardând aerian la rândul sau teritoriul Republicii Cipru controlat de etnicii greci şi efectuând o infiltrare pe blindate pe teritoriul Republicii Cipru. Autorităţile din Republica Cipru denunţă bombardamentele şi agresiunea armatei turce, solicitând sprijinul militar al Greciei. La acest moment este raportată debarcarea forţelor militare greceşti pe teritoriul Republicii Cipru şi intrarea lor în conflict cu trupele turceşti din numită Republica Turcă a Ciprului de Nord. În acelaşi timp, în zona au fost raportate mai multe incidente aeriene şi navele între Turcia şi Grecia, cu pierderi de ambele părţi. Ambele state şi-au retras sprijinul de aviaţie pt. operaţiunea N.A.T.O din Serbia, intrând în supraveghere militară reciprocă în zona Cipru.Pe de altă parte, aviaţia şi flota maritimă rusească a lansat mai multe atacuri asupra bazei N.A.T.O din Izmir (Turcia) şi obiectivelor navale turceşti din zona Strâmtorii Bosfor, că răspuns pt. atacarea forţelor ruseşti din Serbia de către aviaţia N.A.T.O!

7. În paralel, în Macedonia şi Bosnia-Herţegovina, reizbucnesc conflictele între minorităţile musulmane şi creştine, respectiv între între minorităţile etnice. În acelaşi timp, trupe paramilitare pro-sârbeşti intră în conflict cu armata slovenă şi cu cea croată, în zona de coasta a Adriaticii. Tot în acelaşi timp, un lider politic din Muntenegru declara reunificarea micului stat Muntenegru cu Serbia, solicitând protecţia militară a Serbiei. Armata sârbă se conformează, ieşind la Marea Adriatică pe coastele statului Muntenegru, sprijinită de trupele ruseşti aflate la manevre comune, recent atacate de aviaţia N.A.T.O, „din eroare".

8. În replică, Rusia acţionând militar pentru sprijinul propriilor trupe izolate aflate pe teritoriul sârbesc în faţă raidurilor N.A.T.O, intră în conflict deschis cu armata română şi ucraineană, avansând pe următoarele direcţii:
- prin România, pe la sud de Carpaţii Meridionali (ruşii evită prin tradiţie angajarea în zone montane): aerian, naval şi trupe aeropurtate (prima faza), desant naval (faza a doua), terestru (faza a treia): pe direcţia M. Neagră- Bucureşti - Belgrad - M. Adriatică.
- prin România: terestru, pe direcţia Transnistria - Republica Moldova - graniţa de est a României - limita de est a Carpaţilor Orientali (fără a intră în Transilvania - ruşii evita prin tradiţie angajarea în zone montane), cu obiectiv de blocaj pe aliniamentul Carpaţilor Orientali al oricărui sprijin N.A.T.O provenind dinspre vest;
- prin Ucraina de Sud pe direcţia: Nord Transnistria - Nord Republica Moldova - Nord România - Ungaria - Marea Adriatică. Element ajutător: la sud de Dunăre, forţe ruseşti debarcate şi deşănţate pe ţărmul bulgăresc al Marii Negre simultan cu debarcarea/desantarea aceloraşi forţe pe ţărmul românesc al Marii Negre, înaintează pe fondul unei rezistente „neconvingătoare" a armatei bulgare, pe direcţia Sofia - Macedonia - Kosovo - M. Adriatică, consolidându-se totodată terestru în teritoriile de la nord de Turcia şi sud de România.

9. Tot în replică, nave militare şi submarine ruseşti staţionate la bazele din Cipru, intervin militar pt. sprijinul propriilor trupe izolate aflate pe teritoriul sârbesc şi celor din adâncime care înaintează spre Marea Adriatică, îndreptându-se către ţărmul de vest al statului Muntenegru ocupat de armata sârbă. Intrând la contact cu forţele navale ale S.U.A. aflate în aceeaşi zona maritimă.

10. Factor şocant! În paralel, se întâmplă un lucru incredibil pentru N.A.T.O, dar deloc surprinzător pt. un analist militar versat. Sau măcar politic, dar versat să fie. Pe timpul avansării trupelor terestre ruseşti spre vest prin Ucraina de Sud şi România, premierul Ungariei a anunţat ieşirea ţării sale din alianţa N.A.T.O, declarând neutralitatea militară a Ungariei! La fel a procedat şi premierul grec care pe fondul ostilităţilor militare cu Turcia legate de Cipru, a anunţat ieşirea Greciei din N.A.T.O şi implicit, neutralitatea militară a statului elen.

11. Urmare a declarării neutralităţii Ungariei, trupele ruseşti intră prin zona de sud-vest a Ucrainei, respectiv de N-V a României (nu intră în Transilvania), pe teritoriul Ungariei, fără nicio rezistenţă din partea armatei maghiare „neutre", avansând spre graniţa cu Croaţia şi Slovenia (state N.A.T.O.). Aerodromurile militare ungare sunt folosite fără restricţii de aviaţia rusă pt. bombardarea obiectivelor militare situate pe teritoriile croat (cele mai multe) şi sloven (cu caracter militar simbolic).

12. Factor surpriză! În Transilvania, izolată la sud şi est de restul României, izbucneşte un conflict interetnic de amploare între populaţia de etnie maghiară şi cea de etnie română. Liderul etniei maghiare din Transilvania proclamă alipirea Ardealului de Nord la Ungaria şi solicită ajutor militar de urgenţă (pretextul atrocităţilor s.a.m.d.), Ungariei - stat care tocmai şi-a declarat neutralitatea şi care mai este intesata şi cu trupe ruseşti. Armata maghiară atacă obiectivele militare din Transilvania - izolate de orice sprijin din partea restului armatei române, aflată la contact şi în vădită inferioritate tehnică şi numerică cu trupele ruseşti de invazie din est şi sud.

Grafica - I.M.

-------------------------------------------
[1] http://www.presalibera.net/videofoto-o-analiza-cnn-conflictul-din-siria-se-transforma-intr-un-razboi-intre-sua-si-rusia_1840022.html

footer