Revista Art-emis
Ce este Intelligence-ul? (3) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase   
Miercuri, 28 Septembrie 2016 17:59

Intelligence 3În pofida faptului că definiţia lui Random este de calitate, ea a generat o reacţie abia după şase luni. Un ofiţer de contrainformaţii din cadrul C.I.A. a publicat, sub pseudonimul Martin T. Bimfort, în „Studii de intelligence", un material în care s-a plâns de faptul că Random a omis contrainformaţiile din prezentarea elementelor constitutive ale noţiunii intelligence. Bimfort aduce modificări la definiţia lui Random, astfel: Intelligence reprezintă culegerea şi procesarea informaţiilor privitoare la alte ţări şi la agenţii acestora, ce sunt necesare unui guvern pentru politica sa externă şi pentru securitatea naţională, desfăşurarea, în exterior, de activităţi ce nu le pot.fi imputate, în scopul facilitării implementării politicii externe, precum şi protecţia procesului, a produsului, a persoanelor şi organizaţiilor angrenate în acest proces împotriva deconspirării neautorizate[20]. Această formulare nu pare să fie de folos în găsirea unei definiţii adecvate. Bimfort adaugă „sarea şi piperul" la definiţia lui Random, dar din însăşi introducerea elementului „contrainformativ" transpare faptul că Bimfort a pierdut unul din elementele esenţiale ale definiţiei lui Random: afirm aţi a potrivit căreia intelligence este o activitate de stat care reclamă secretizarea. Dacă Bimfort ar fi conştientizat acest aspect, atunci ar fi admis faptul că o activitate ce este oficială şi secretă ipso facto implică şi activităţi suplimentare de păstrare a secretului. Astfel, completarea făcută de Bimfort - „protejarea atât a procesului, cât şi a produsului, precum şi a persoanelor şi organizaţiilor implicate, faţă de deconspirări neautorizate" - nu este numai greoaie, ci şi superfluă. Mai mult, respectiva definiţie este nefolositoare, întrucât depăşeşte cadrul contrainfonnativ, şi subsumează diverse funcţii comune, circumscrise securităţii, ce se regăsesc şi în multe birouri guvernarnentale şi întreprinderi private. Tocmai această analiză critică a lui Bimfort ne conduce, vrând nevrând, spre un aspect important. În ce anume constă diferenţa dintre securitate (şi aspectele conexe aplicării legii, legate de reţinere şi urmărire judiciară, din perspectiva riscurilor la adresa securităţii) şi contrainformaţii?

Consideram, că diferenţa constă tocmai în caracterul secret. Există numeroase agenţii şi firme care au compartimente de securitate; de asemenea, multe dintre acestea desfăşoară şi activităţi de investigaţii. Dar, acest lucru nu înseamnă că toate respectivele organizaţii sunt, prin urmare, agenţii de informaţii. Securitatea şi activitatea de investigaţii împotriva spionilor străini devine „activitate contrainformativă" atunci când respectiva activitate trebuie să se desfăşoare în secret, de teama de a nu îi pune în gardă pe spionii înşişi sau de teama de a nu alerta serviciul în slujba căruia aceşti spioni actionează. Într-adevăr, caracterul secret reprezintă elementul-cheie în definirea termenului intelligence, întocmai cum Random a lăsat să se înţeleagă. Inexistenţa secretelor indică faptul că nu avem a face cu o activitate informativă. Într-o gândire corectă, activitatea informativă reprezintă acea gamă de activităţi - fie ele analiză, culegere ori acţiuni sub acoperire - desfăşurate în beneficiul politicii externe a unei naţiuni, activităţi a căror existenţă ar fi negată în cazul în care „subiecţii" externi ai respectivelor acţiuni ar depista implicarea unei alte ţări şi, în consecinţă, ar acţiona diferit.

O definiţie completă a termenului, care să precizeze ce anume este intelligence, fără a mai conţine şi tot soiul de aspecte referitoare la ce nu este intelligence, ar trebui să cuprindă mai multe elemente. în aceaste condiţii, Michael Warner afirma că intelligence reprezintă acel „ceva" care este[21]:
- dependent de surse şi metode secrete, în vederea obţinerii unei eficacităţi totale; desfăşurat de către ofiţeri ai statului, pentru obiective de stat (aceasta presupune faptul că directivele primite de respectivii ofiţeri sunt iniţiate de liderii civili şi militari ai statului);
- axat pe elemente din exterior - de regulă alte state, dar adesea cetăţeni, corporaţii sau grupuri din exterior (în cazul în care activitatea respectivă vizează cetăţenii propriei ţări, atunci această activitate devine o ramură fie a domeniului aplicării legii, fie a sistemului guvernamental);
- circumscris producerii şi diseminării informaţiilor;
- angrenat în influenţarea entităţi lor străine, prin mijloace ce nu pot fi puse în sarcina guvernului în activitate (dacă activităţile sunt „la vedere" şi au un caracter explicit, declarat, acestea reprezintă aria de competenţă a diplomaţiei; dacă în aceste activităţi sunt folosiţi membri ai forţelor armate, atunci respectivele activităţi ţin de domeniul militar).

De ce trebuie să înțelegem iпtelligeпсе-ul?

Diverse agenții s-au descurcat bine ani de zile, fără să aibă la îndemână о dеfinițiе „bună de pus în ramă" pentru iпtelligeпсе. Mai mult, s-ar putea аfirmа și сă este рuțin probabil сă „înаrmаrеа" acestor agenții сu о atare dеfințiе ar fi de natură să le rеvоluțiоnеzе activitatea. Сu toate acestea, dеfințiа Intelligence-ului poate fi de folos atât cercetatorilor şi analiştilor, care studiază acest domeniu, dar este utilă şi Соmunității de Infоrmații și societății , sub mai multe aspecte. Pornind de tеrmenul Intelligence se poate аfiпnа сă există tеrmeni deja consacrații de tipul iпtelligeпce care stau la baza unor concepte din domeniul securităţii și care au mai multe semnificatii în limba română (cazul Intelligence). Deci, se poate observa importanța și utilitatea folosirii corecte а unor tеrmeni deja consacrații în vocabularul curent al culturii de securitate/intelligence și de securitate care sunt iпtelligeпce-ul, couпteriпtelligeпce-ul (tradus prin соntrаinfопnаtii), competitiv intelligence (competiție prin informații) etc. Conceptului „intelligence" este ипиl diп coпceptele complexe în sensul în care poate fi utilizat din cel рuțiin trei perspective și anume: proces[22], orgaпizație[23] și produs[24].
- intelligence -ul din perspectiva procesului - poate reprezenta „ansamblul operaţiilor de culegere, filtrare, analiză a datelor şi informaţiilor[25] şi de diseminare a produselor de intelligence cu valoare acţionabilă pentru a satisface necesităţile unui consumator specific"[26].
- intelligence-ul ca organizaţie - defineşte structurile, unităţile, agenţiile, care pun în practică procesul respectiv şi elaborază produsul final[27].
- intelligence ca produs - din această perspectivă intelligence -ul reprezintă acel produs realizat la nivelul structurilor de informaţii rezultat din culegerea, selectarea, evaluarea, analiza, integrarea şi interpretarea informaţiilor, unele secrete alte nu, ce oferă liderilor, politici sau militari, informaţiile necesare luării unor decizii de interes naţional[28].
Termenul intelligence ar trebui utilizat ca atare în limba română, iar conceptul de intelligence poate fi înţeles în sensul său complex de proces, organizaţie şi produs atatât în studiile de specializate, cât și în cultura de securitate, dar şi în vocabularul curent.

---------------------------------------------------

[20] Martin T. Bimfort, A Definition of Intelligence, Studies in Intelligence, Fall 1958, p. 78. Declassified.
[21] Michael Warner art cit https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/kent csi/vol46no3/html/v46i3a02p.htm
[22] Intelligence -ul din perspectiva procesului sau а producereii de informatii -reprezinta un proces analitic, organizat și destașurat de către structuri specializate de analiză-sinteză, ре baza coroborării, integrării, analizării și evaluării datelor care, luate separat, aparent nu аu о semnificație deosebită, dar care, stocate, preluate și interpretate, ulterior, într-un context dat, capată importanță operativă. Aceast proces (intelligence) poate аvеа două componente: strategică și operațională, vezi Tiberiu Tănase, Intelligence modern, în Revista Intelligence nr, 16 iulie-septembrie 2009.
[23] Agenția/ Serviciu de informații -repreziпtă о instituțiiе publică sau privată, legal constituită, care utilizează metode, mijloace, proceduri și tehnici specifice activității de infопnаții, în scopul cautării, culegerii, verificării, prelucrării, docuтeпtării, stocării sau coтuпicării iпfor¬тațiilor de iпteres beneficiarilor/utilizatorilor abilitați sau unor еntități interesate (instituții, agenți economici, persoane private), îп forтe și тodalitați iпstituite potrivit legii și nопnеlоr interne.
[24] vezi Mark Lowenthal, Iпtelligeпce: froт secret to рolicy, Washington DC: Congressional Quarerly Press, 2002
[25] Intelligence (informaţie finită): informaţie supusă unui proces complex de analiză, careza i s-a adăugat valoare. Vezi www.Intelligence Competitiv un alt mod de a gândi în afaceri -glosar.
[26] Herbert E Mayer, Adevărata lume a intelligencelui, New York, 1987.
[27] Apud, Dan PIăviţu, Revoluţia informaţiilor în epoca postmodernă în „Informaţiile militare în contextul de securitate actual, coordonator Sergiu T. Medar, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2006. p. 46
[28] În terminologia N.A.T.O., intelligence -ul reprezintă produsul finit obţinut în urma prelucrării informaţiilor brute.( vezi Doctrina de informaţii a N.A.T.O., A1P- 2.0 ), iar în accepţiunea prevederilor Doctrinei naţionale a informaţiilor pentru securitat , produsul informaţional (intelligence n.n.) este considerat un rezultat al activităţii de procesare (producere) a informaţiilor pentru securitate, obţinut de către structuri analitice specializate, materializat şi individualizat în documente şi forme de evidenţă specifice şi destinat factorilor decizionali stabiliţi de lege. (Doctrinei naţionale a informaţiilor pentru securitate, adoptată în şedinţa C.S.A.T. din 23 iunie 2004, p. 35).

footer