Revista Art-emis
Ce este Intelligence-ul? (2) PDF Imprimare Email
Col. (r) Lector univ. dr. Tiberiu T?nase   
Duminică, 25 Septembrie 2016 17:56

Intelligence 2Despre unele defini?ii care se reg?sesc în dic?ionare

Exist? numerose dic?ionare ?i enciclopedii care au definit termenul intelligence astfel Oxford English Dictionary[10] define?te termenul intelligence în urm?torul mod:
a. Date ?i informa?ii transmise sau ob?inute, referitoare la evenimente; informa?ii, ?tiri, nout??i, în special informa?ii cu relevan?? militar?
b. O informa?ie sau o ?tire;
c. Ob?inerea informa?iilor; agen?ia destinat? ob?inerii de informa?ii secrete; staff-ul, persoanele angajate în acest scop, serviciu secret;
d. Un departament al unei organiza?ii de stat sau al unui serviciu militar ori naval al c?rui obiectiv este ob?inerea de informa?ii (în special prin intermediul ofi?erilor unui serviciu secret sau al unei re?ele de spioni).
Deasemenea, Webster, edi?ia a IX-a, New Collegiate[11] (un dic?ionar, ce se afl? în multe birouri guvernamentale), ne spune c? intelligence semnific?: [...] informa?ii referitoare la un inamic sau la un posibil inamic, ori la un teritoriu; de asemenea, o agen?ie implicat? în ob?inerea unor informa?ii de acest tip. Desigur, nu trebuie consultat chiar orice dic?ionar, atunci când se abordeaz? o chestiune atât de important?.

Intelligence-ului - de la termen la concept sau de ce „suntem pe drumul cel bun"

Într-un articol din anul 1946, Sherman Kent a exprimat o opinie similar?, referitor la tendin?ele reformei în domeniul intelligence: „În condi?iile date, este surprinz?tor faptul c? nu exist? mai multe puncte de vedere convergente ?i nu se diminueaz? confuzia cu privire la sensul termenilor de baz?. S-ar p?rea c? dificultatea principal? este legat? de însu?i cuvântul intelligence, care a ajuns s? semnifice atât activitatea persoanelor angrenate în acest domeniu, cât ?i produsul activit??ii lor. În?elegerea ?i expunerea clar? a acestei chestiuni este extrem de important?: prin « intelligence » se în?elege atât procesul în sine, cât ?i produsul final al respectivului proces"[12]. O astfel de formulare reprezint? „un pas înainte", dar se poate cu greu afirma c? defini?ia este concis? ?i cuprinz?toare. Se impune o abordare eficient?. Odat? ajuns în acest punct, WaIter Laqueur, nemul?umit de faptul c? nu exist? o teorie coerent? cu privire la intelligence[13], face demonstra?ia propriului punct de vedere. În mod straniu, el red? punctul de vedere al lui Kent într-o fraz? care, de?i nu include o nou? perspectiv?, face economie de cuvinte: pe de o parte, termenul „intelligence" se refer? la o organiza?ie care culege informa?ii, iar pe de alt? parte, la informa?iile care au fost culese[14]. Ambii speciali?ti, atât Kent cât ?i Laqueur, au admis faptul c? intelligence reprezint? atât informa?iile, cât ?i sistemul organizat de culegere ?i exploatare a acestor informa?ii. Prin intelligence se în?elege, a?adar, atât o activitate, cât ?i un produs al respectivei activit??i[15].

Mark Lowenthal, ofi?er în cadrul Consiliului Na?ional al Informa?iilor, este cel care ne aminte?te c? intelligence are o sfer? no?ional? ceva mai complex?, cuprinzând mai mult decât informa?iile ?i procesarea acestora în beneficiul factorilor decizionali ?i al comandan?ilor; acest fapt este valabil chiar ?i în cazul în care respectivele informa?ii sunt, într-o anume m?sur?, confiden?iale ori secrete. Manualul s?u, atât de util în domeniul intelligence, cuprinde urm?toarea defini?ie: „« Intelligence reprezint? procesul prin care tipuri specifice de informa?ii importante pentru securitatea na?ional? sunt solicitate, culese, analizate ?i furnizate factorilor de decizie; produsele respectivului proces; protejarea acestor procese ?i a acestor informa?ii prin activit??i contrainformative; ?i realizarea de opera?iuni, la solicitarea autorit??ilor abilitate"[16]. Lowenthal este pe cale s? ajung? la o idee important?. Prin intelligence se în?eleg mai multe aspecte: informa?iile, procesul ?i activitatea. Intelligence se realizeaz? de c?tre „autorit??ile abilitate prin lege" - adic? de c?tre stateleŹna?iune. Dar ?i defini?ia lui Lowenthal este supradimensionat? - ea con?ine prea mult balast. Intelligence se poate subsuma totalit??ii informa?iilor care sunt „importante pentru securitatea na?ional?". Dar în categoria informa?iilor „importante pentru securitatea na?ional?" se pot încadra ?i multe alte aspecte, ca de pild? num?rul cet??enilor americani incorporabili de sex masculin, condi?iile atmosferice din Asia ?i vârsta unui membru al unui comitet central. Într-adev?r, aproape orice aspect ce are relevan?? „militar?" se poate încadra în defini?ia lui Lowenthal, a?a cum multe aspecte cu relevan?? diplomatic? se încadreaz?, la rândul lor, în aceea?i defini?ie. El delimiteaz? în mod corect categoriile, dar aria de cuprindere a acestor categorii este prea extins?. În plus, defini?ia lui Lowenthal este par?ial tautologic?, în segmentul în care se afirm? c? intelligence este ceea ce se protejeaz? prin counterintelligence (contrainforma?ii)[17].

Cu toate acestea, se poate sesiza c? „suntem pe drumul cel bun", Lowenthal adaug? acea sintagm? interesant? din final: „desf??urarea de operatiuni". De ce, oare, a f?cut el asocierea dintre opera?iuni ?i procesarea informa?iilor? Înclin s? cred c? Lowenthal este un bun observator, care reproduce ceea ce percepe. El ?tie c? agen?iile de informa?ii care utilizeaz? informa?ii secrete au avut - ?i foarte adesea au înc? - leg?turi strânse cu agen?iile care efectueaz? opera?iuni secrete. Este posibil ca în trecut s? se fi petrecut astfel de coincidente, întrucât agentul ?i ofi?erul operativ erau una ?i aceea?i persoan?. În multe situa?ii, opera?iunea ?i informa?ia formeaz? un tot, reprezint? unul ?i acela?i lucru; produsul spionajului nu poate fi cunoscut decât de c?tre cel ce l-a colectat (de team? ca sursa s? nu fie compromis?), astfel încât „culeg?torul de informa?ii" devine ?i analistul respectivelor informa?ii. În acest fel a func?ionat K.G.B.-ul, ?i absolut nimeni nu poate afirma c? tocmai de rafinament ar fi dus lips? K.G.B.-ul, în demersurile sale informative. Cu toate acestea, alte na?iuni au separat analiza de opera?iuni ?i le-au plasat în birouri diferite, uneori sub comanda unui director comun, alteori nu. Este, totu?i, greu de explicat faptul c? atât ofi?erii anali?ti, cât ?i cei operativi sunt descri?i ca „f?când" munc? de intelligence.

Un alt bun observator, Abram Shulsky, a remarcat exact acest aspect circumscris domeniului intelligence. Analizând gama variat? de activit??i legate de intelligence, el sus?ine: „... to?i se ocup? de ob?inerea sau de infirmarea informa?iilor". În plus, el explic? faptul c? toate aceste activit??i sunt desf??urate de c?tre organiza?ii care au un numitor comun: una dintre „cele mai semnificative caracteristici ale acestor organiza?ii... este secretizarea pe care o reclam? activit??ile lor"[18]. Secretizarea este esen?ial?, întrucât intelligence reprezint? un segment al „confrunt?rii" permanente ce se deruleaz? între na?iuni. Pentru domeniul intelligence, obiectivul const? în de?inerea adev?rului, îns? c?utarea adev?rului „implic? o confruntare cu un adversar uman, care are o anumit? reac?ie". În acest fel, Shulsky eviden?iaz? faptul c? secretizarea este necesar? în activit??ile ?i organiza?iile din domeniul intelligence. Într-adev?r, Shulsky este foarte aproape de punctarea urm?toarei idei: secretizarea reprezint? elementul esen?ial al activit??ii informative, sens în care el afirm? c? „rela?ia dintre intelligence ?i secretizare reprezint? elementul fundamental care individualizeaz? intelligence în raport cu alte activit??i intelectuale". Dar apoi Shulsky „bate în retragere" în momentul în care trebuie s? explice urm?torul aspect: cum se face c? exist? ideea potrivit c?reia întotdeauna agen?iile de intelligence sunt cele desemnate s? execute o opera?iune sub acoperire (activit??ile secrete derulate în scopul influen??rii altor ??ri în diverse modalit??i ce nu pot fi puse în sarcina ini?iatorilor lor), ?i nu serviciile militare ori corpul diplomatic? De ce, oare, a?a cum, spre exemplu, s-a întâmplat în Statele Unite, Agen?ia Central? de Informa?ii (C.I.A.) a fost desemnat? s? deruleze opera?iuni sub acoperire, în pofida impulsului ini?ial al administra?iei Truman de a încredin?a aceast? misiune fie Departamentului de Stat, fie ministrului Ap?r?rii? Shulsky depisteaz? existen?a unui tipar, dar se întreab? dac? acest tipar are vreo semnifica?ie: chiar dac?, din pure considerente birocratice, organiza?iilor din sfera intelligence le revine r?spunderea pentru opera?iunile sub acoperire, totu?i, din perspectiv? teoretic? ?i practic? deopotriv?, înc? persist? întrebarea: este, oare, necesar ca opera?iunile sub acoperire s? fie considera te drept una din componentele activit??ii informative?

Se sesizeaz? ?i existen?a unei gravita?ii institu?ionale, acea for?? care tinde s?-i atrag? pe ofi?erii de informa?ii unii c?tre ceilal?i. Astfel, în anul 1958, un ofi?er C.I.A. din sectorul „Opera?iuni" a remarcat aceea?i tendin?? care l-a pus în încurc?tur? pe Shulsky. Totu?i, ofi?erul C.I.A. nu a abandonat ideea, ci a încercat s? o explice. Într-un material ap?rut în „Studii de intelligence", o publica?ie secret? a C.I.A. la vremea respectiv?, sub pseudonimul R.A. Random, a fost avansat? ideea c?, prin îns??i defini?ia sa, intelligence con?ine întotdeauna un anumit procent de „secret": Intelligence reprezint? culegerea oficial?, secret? de informa?ii referitoare la alte ??ri ?i procesarea acestor informa?ii, necesare pentru elaborarea ?i implementarea politicii externe, precum ?i derularea de activit??i acoperite în str?in?tate, pentru promovarea implement?rii politicii externe[19]. Prin aceasta se face un alt pas înainte. Se define?te intelligence drept activitate ?i produs deopotriv?, precizându-se c? se desf??oar? în condi?ii de confiden?ialitate în beneficiul statelor, astfel ca factorii decizionali din sfera politic? s? poat? în?elege evolu?iile exteme; se precizeaz?, de asemenea, c? ?i opera?iunile secrete sunt incluse în intelligence, acele opera?iuni care sunt derulate pentru a genera anumite efecte pe sol str?in. Defini?ia sus-amintit? con?ine extrem de pu?ine elemente ce ar putea comporta interpret?ri diferite sau care ar putea genera ambiguit??i ori echivocuri. Defini?ia con?ine multe din elementele absolut necesare, iar elementele inutile ori redundante sunt pu?ine sau inexistente.
- Va urma -

-------------------------------------------------------
[10] http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://oxforddictionaries.com/
[11] http://www.amazon.com/Houghton-0618396012-Websters-Hardbound-Dictionary ?i www.merriamwebster.com/dictionary/intelligence
[12] Sherman Kent, „Prospects for the National Intelligence Service", Yale Review, 36 (Autumn 1946), p. 117. Emphases in original.
[13] Teoria Intelligence-lui a prins contur prin contribu?iile ulterioare cum este ?i lucrarea Intelligence Teory, Key questions and debates, editat? in 2009, de Peter Gill, Stephen Marrin ?i Mark Phythian, în editura Routlege din care se pot men?iona studiile Intelligence as risk shifting, autor Michael Warner pp. 16-33, Theory of surprize, autor James J. Wirtz, Theories of intelligence: where should we go and how might we proceed, autor Peter Gill ,pp.208 -227.
[14] Walter Laqueur, A World of Secrets: The Uses and Limits of Intelligence S? ne în?elegem profesia. Se caut? o defini?ie a termenului «1ntelligence» ", (New York, NY: Basic Books, 1985), p.12
[15] Michael Warner wanted: A Definition of „intelligence" Understanding Our Studies in Intelligence, 46-3, 2022, pp.15-22
[16] Mark M. Lowenthal, Intelligence: From Secrets to Policy (Washington, DC: Congressional Quarterly Press, 2002, second edition, p. 8.
[17] Michael Warner, art. Cit. Pp.15-20.
[18] Abram N. Shulsky (revised by Gary J. Schmitt), Silent Warfare: Understanding the World of Intelligence (Washington, DC: Brassey's (US), 2002 [third edition]), pp. 1-3, 171-176.
[19] H. A. Random, Intelligence as a Science, Studies in Intelligence, Spring 1958, p. 76. Declassified.

footer