Revista Art-emis
Ce este Intelligence-ul? (1) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase   
Miercuri, 21 Septembrie 2016 21:06

Intelligence 1Puncte de vedere privind termenul şi conceptul Intelligence

Într-o exprimare simplă, prin „Intelligence" se înţelege cunoaşterea anticipată a lumii ce ne înconjoară - preludiul deciziei factorilor decizionali în materie de politică din S.UA., precum şi al acţiunilor desfăşurate de aceşti decidenţi. (Central Intelligence Agency - Office of Public Affairs -, A Consumer's Guide to Intelligence, (Washington, DC: Central Intelligence Agency, 1999, p. VII.

De ce termenul „intelligence" trebuie să fie definit, simplu şi generic

Definirea termenului de „intelligence" din limba engleză poate avea mai multe semnificaţii cum ar fi: abilitatea de a gândi şi învăţa, informaţii şi colecţie de informaţii secrete, culegători de informaţii secrete (agenţi/spioni) secretă, sau spirit inteligent (în sensul entităţii capabilă de gândire raţională)[1]. O definiţie centrată pe termenul „Intelligence" ar putea fi utilă în elaborarea unei teorii a informaţiei, sporind, totodată, şi înţelegerea sferei sale semantice. În speranţa că cercetarea poate progresa în abordarea acestui subiect, prezentam o serie de definiţii sintetice ale termenului „intelligence", definiţii care, consider eu, se disting fie prin sursa lor, fie prin claritate. Deasemenea, având în vedere toate aceste semnificaţii preluarea acestui termen în limba română este argument de necesitatea definirii conceptului de intelligence, celălalt termen utilizat informaţii nu face referiri la domeniul extins şi cuprinzător al activităţii de informaţii necesitând precizări suplimentare în definirea conceptului pentru care este utilizat (în cazul nostru activitatea de informaţii). În S.U.A., Charta fundamentală a serviciilor de informaţii şi care a definit iniţial tipul de intelligence care ne interesează a fost Legea privind securitatea naţională, din anul 1947, astfel Sintagma" informaţie externă" reprezintă informaţia referitoare la capacităţi, intenţii sau activităţi ale altor guverne sau elemente ale acestora, organizaţii ori persoane din exterior[2]. Comisiile de studiere, desemnate să controleze Comunitatea de Informaţii, au folosit vreme îndelungată o terminologie similară. Grupul operativ Clark al Comisiei Hoover a decis, în 1955, următoarele: Intelligence abordează toate aspectele ce trebuie cunoscute anterior iniţierii unui anume curs al acţiunii.

Un raport ce a avut un impact important la mijlocul anilor '90 (elaborat de Comisia Brown-Aspin)[3] avansează următoarea definiţie:

Comisia consideră că este de preferat ca termenul „intelligence" să fie definit, simplu şi generic, drept informaţie despre" aspecte din exterior" - oameni, locuri, lucruri şi evenimente - de care guvernul are nevoie pentru a-şi exercita funcţiile. Şefii Marelui Stat Major Interarme sunt deopotrivă utilizatori şi consumatori de informaţii, drept urmare este necesar să ne referim şi la aceştia. Cel mai recent dicţionar în domeniu, Dicţionarul de termeni militari şi lexic conex (Joint Publication Joint Chiefs of Staff, Department of Defense Dictionary of Military and Associated Terms, Joint Publication)[4], defineşte „intelligence" astfel:
1. Produsul rezultat din colectarea, procesarea, integrarea, analiza, evaluarea şi interpretarea informaţiilor existente, referitoare la alte ţări ori regiuni;
2. Informaţii şi date despre un adversar, obţinute prin observare, investigare, analiză sau rationament.
Ulterior, C.I.A. avansează următoarea definiţie: într-o exprimare simplă, prin „intelligence" se înţelege cunoaşterea şi cunoaşterea anticipată a lumii ce ne înconjoară - preludiul deciziei factorilor decizionali în materie de politică din S.UA., precum şi al acţiunilor desfăşurate de aceşti decidenţi[5]. În toate aceste definiţii se pune mai mult accentul pe aspectele "informaţionale" circumscrise domeniului intelligence decât pe aspectele „organizatorice" - o turnură ironică a situaţiei, îndeosebi dacă ţinem cont de faptul că toate aceste definiţii sunt emanate de la organizaţii care produc şi utilizează informaţii. Prin urmare, tocmai aceste organizaţii ar trebui să prezinte în culori cât mai frumoase inclusiv aspectele procedurale legate de acest termen.

Despre unele încercări ale unor specialisti pentru a defini intelligence-ul

Cei care scriu despre intelligence în scopuri editoriale, pur comerciale, par să se bucure de o mai mare libertate şi flexibilitate, comparativ cu aceia care elaborează proiectele de declaraţii oficiale guvernamentale. Cu toate acestea, multe autorităţi neimplicate în acest demers afirmă şi ele că intelligence semnifică, în esenţă, „informaţie". Astfel, unul dintre primii teoreticieni în domeniu, Sherman Kent, redutabilul expert analist al C.I.A. susţine Intelligence, în accepţiunea mea, reprezintă datele pe care civilii şi militarii noştri, de la nivelurile ierarhice de vârf, trebuie să le deţină pentru a salvgarda bunăstarea naţională. Desigur, personalitatea lui Sherman Kent, ca și aportul său nu poate fi redus la câteva paragrafe. Mă refer aici la contribuţia sa generală la profesia analitică. Kent, profesor de istorie europeană la Yale, a lucrat în domeniul cercetării şi analizei la Oficiul pentru Servicii Strategice, în timpul celui de-al doilea război mondial. În perioada în care se afla la Colegiul Naţional de Război, la sfârşitul anilor '40, a scris o lucrare importantă, „Informaţiile strategice pentru puterea mondială americană". A fost vicepreşedinte şi apoi preşedinte al Directoratului de Informaţii al C.I.A. (D.C.I.)[6]: Fostul director adjunct al C.I.A., Vernon Walter a publicat o savuroasă carte de amintiri; povestea plină de viaţă a lungii sale cariere publice, intitulată Misiuni învăluite în tăcere, abundă în evenimente. Acest autor furnizează o definiţie mai detaliată: lntelligence reprezintă informaţiile, nu întotdeauna existente în sectorul public, referitoare la efectivele, resursele, capacităţile şi intenţiile unei ţări străine care pot afecta vieţile noastre şi siguranţa naţiunii noastre[7]. Vernon Walters fost director adjunct al C.I.A. 1972-1976, iar pentru o perioadă în 1973, el a fost și în calitate de director al agenţiei. In tot acest timp, el a rezistat cu succes eforturilor unora de a implica C.I.A. pentru a acoperi scandalul Watergate şi care a dus la demisia lui Nixon. Într-o declaraţie la moartea generalului lui Walters, directorul C.I.A., George J. Tenet la descris ca fiind „un patriot cinstit de talent enorm", care a condus "o viaţă excepţional de bogată de serviciu pentru ţară şi umanitate. Un alt ofiţer C.I.A. de rang înalt, Lyman Kirkpatrick a studiat în profunzime chestiunea, atât în perioada în care a activat în cadrul agenţiei, cât şi pe parcursul celeilalte cariere de profesor de ştiinţe politice, adică în calitate de prestigios cunoscător al problematicii conexe domeniului intelligence. Lyman Kirkpatrick (1916-1995) a servit ca inspector general şi director executiv al C.I.A. . El a scris o serie de cărţi despre Intelligence după pensionare. În aprilie 1962, Kirkpatrick a fost numit director executiv al C.I.A., o pozitie nou creata cu scopul de a ajuta la uşurarea cerinţele administrative pe McCone şi directorilor viitor. În 1965, Kirkpatrick a părăsit C.I.A. pentru a deveni un profesor de stiinte politice la Universitatea Brown. În plus faţă de cursuri şi de predare, el a servit ca preşedinte al Asociaţiei Foştilor ofiţeri de informaţii, şi a fost un membru al consiliului de administraţie al Naval War College şi Apărare Colegiul Intelligence. Kirkpatrick, de asemenea, a contribuit la Encyclopædia Britannica (precum şi alte enciclopedii) şi a scris trei cărţi pentru publicul larg, precum şi manualele folosite în cadrul comunităţii de informaţii şi articole pentru reviste care se ocupă cu chestiuni militare şi de informaţii (C.I.A. Real" de Lyman Kirkpatrick, MacMillan & Co, 1968[8].

Aportul său în domeniu a constat în următoarele: Intelligence reprezintă cunoaşterea - idealul fiind cunoaşterea anticipată - un deziderat al naţiunilor, ca răspuns la ameninţările externe, pentru protejarea intereselor lor vitale, îndeosebi bunăstarea propriilor popoare. În sfârşit, dar nu în cele din urmă, într-un studiu elaborat în anul 1996 de către organismul american responsabil cu intelligence, la solicitarea Consiliului pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations) , se afirmă: Intelligence reprezintă informaţiile care nu sunt destinate publicului, sau analiza făcută, cel puţin parţial, pe baza acestor informaţii, o analiză elaborată pentru factorii de decizie sau pentru alte componente ale guvernului[9]. Totuşi, pentru cei ce produc informaţiile pentru securitatea națională , ecuaţia „intelligence = information" este prea vagă pentru a putea asigura jaloanele necesare activităţii lor. Pentru profesioniştii din domeniu, datele în sine nu reprezintă informaţii de securitate; astfel, aceste definiţii sunt incomplete. Gândiţi-vă la multele nume existente în cartea de telefon şi la atât de puţinele situaţii când cineva chiar caută respectivele nume. Acea calitate specială, îndeobşte denumită „intelligence" , rezidă tocmai în modul de utilizare a datelor şi informaţiilor, precum şi în scopul folosirii acestora. Există ideea că „intelligence" înseamnă informaţie, fără a se preciza, însă, cine anume are nevoie de informaţie sau, înainte de toate, de ce anume este necesară informaţia. În mod sigur, „intelligence" include informaţiile în sfera sa noţională. Fapt este, însă, că „intelligence" are o sferă semantică mult mai cuprinzătoare.
- Va urma –

-------------------------------------------------------
[1] Encarta 2007- 1993-2006, Microsft Corporation
[2] National Security Act din 1947 ( L. Pub. No. 235, 80 Cong., 61 Stat. 496, 50 USC ch.15 ) a fost semnat de către Statele Unite ale Americii Preşedintele Harry S. Truman pe 26 iulie 1947, şi reorganizate , politica externă , şi Comunitatea de Informaţii după de al doilea Război mondial . Din 2004 , a fost elaborată Legea pentru Reforma Comunităţii de Informaţii şi Prevenirea Terorismului Intelligence Reform and Terrorism Prevention Act of 2004), respectiv, Legea Publică 108-458
[3] Comisia Brown Aspin, mai bine cunoscut sub numele Comisiei cu privire la rolul şi capacităţile de Informaţii din S.U.A. comunitar, a fost comandat de către Congresul Statelor Unite după National Security Act din 1992 nu a reuşit să fie trecut. Comisia a elaborat un raport în 1996. În anul 2000, senatorul american David L. Boren , democrat din Oklahoma , a scris în prefaţa carţii lui D. Steele e Robert carte On Intelligence: Spies and Secrecy in an Open World (AFCEA, 2000). ISBN 0-9715661-0-0. (Spioni şi secretul într-o lume deschisă) că aceste reforme nu au fost încă puse în aplicare de către oricare dintre directorii Central Intelligence care au avut o oportunitate de a face acest lucru http://en.wikipedia.org/wiki/Aspin%E2%80%93Brown_Commission
[4] Joint Chiefs of Staff, Department of Defense Dictionary of Military and Associated Terms, Joint Publication 1-02, 12 April 2001, p. 208.
[5] Central Intelligence Agency (Office of Public Affairs), A Consumer's Guide to Intelligence, (Washington, DC: Central Intelligence Agency, 1999), p. vii.
[6] Vezi Sherman Kent, Strategic Intelligence for American Foreign Policy (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1949), p. vii.
[7] http://www.latinamericanstudies.org/us-relations/vernon-walters.htm " . Vezi, Vernon Walters, Silent Missions (Garden City, NY: Doubleday, 1978), p. 621.
[8] Vezi, Lyman B. Kirkpatrick, Jr., "Intelligence," in Bruce W. Jentelson and Thomas G. Paterson, eds. Encyclopedia of US Foreign Relations, Volume 2 (New York: Oxford University Press, 1997), p. 365.

9] Council on Foreign Relations [Richard N. Haass, project director], Making Intelligence Smarter: Report of an Independent Task Force (New York, NY: Council on Foreign Relations, 1996), p. 8

footer