Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 14 Septembrie 2016 14:38

General Br. (r) Aurel I Rogojan, art-emis„Groupe Realites Roumaines" din Paris semnaleaz? relansarea campaniei neorevizioniste ungare pentru revizuirea Tratatului de la Trianon ?i constat? totala indiferen?? a agen?ilor diplomatici ai României, precum ?i a autorit??ilor de la Bucure?ti.
„Groupe Realites Roumaines" lanseaz? o scrisoare-apel de informare asupra temeiurilor de nezdruncinat ale Tratatului de la Trianon versus conjunctura euro-mondial? actual? care prezint? un serios poten?ial de amenin?are la adresa principiilor acestui act de drept interna?ional prin care s-a recunoscut Marea Unire din 1918, urmare a voin?ei na?iunii din toate teritoriile române?ti ?i a jertfelor de sânge pe toate câmpurile de b?taie ale Primului R?zboi Mondial. Cum se v?d realit??ile de azi de c?tre „Groupe Realites Roumaines"? Realit??ile de ast?zi sunt în mod radical diferite:
1. Vechile principii ale dreptului interna?ional sunt abandonate. Nimic nu e stabil.
2. Maghiarizarea Transilvaniei se face sub ochii no?tri, f?r? stavil?, f?r? opozi?ie, f?r? nici o rezisten?? cultural?, spiritual?, educativ?, moral? româneasc?.
3. Imaginea României în str?in?tate e degradat? pân? la oprobriu, în timp ce cea a Ungariei e foarte apreciat?, datorit? efortului de propagand? f?cut de aceast? ?ar? în mod neîntrerupt.
4. Dup? 45 de ani de jug ideologic de tip sovietic ?i 26 de ani de u?uratice iluzii euro-mondialiste, România e înconjurat? de pericole funeste, despre care grupul se va referi.
Reproducem Scrisoarea Apel a „Groupe Realites Roumaines", care ne-a fost remis? prin bun?voin?a distinsei dr. Cornelie Dragodan.

„Groupe Realites Roumaines" - SCRISOARE APEL

Un r?zboi din ce în ce mai aprig, în care România se crede de neatins.
Fundamentele Tratatului de la Trianon sunt de nezdruncinat, dar conjunctura interna?ional? din 2016 este cu totul alta decât cea din 1920. De aceea este indispensabil ca fiecare Român s? cunoasc?, s? transmit? urma?ilor s?i ?i s? difuzeze cât mai larg temeiurile tratatului de la Trianon ?i, în acela?i timp, contextul politic în care România se afl? în 2016.

I. Temeiurile Tratatului de la Trianon

A. Respect? principiile democratice ?i liberale
a) Recunoa?te în drept o stare de fapt împlinit? prin voin?a majorit??ii locuitorilor din Transilvania, Cri?ana, Maramure? ?i Banat (Transilvania largo sensu): Unirea lor cu Regatul României, în virtutea dreptului la autodeterminare (Alba Iulia, 1 decembrie 1918)
b) Procedura de exprimare a voin?ei locuitorilor a fost recunoscut?, legitim? ?i legal?.
c) Toate „minorit??ile na?ionale" din Transilvania largo sensu (sa?i, ?vabi, evrei) aderaser? la unirea cu România prin declara?ii publice ?i oficiale, în 1919; în consecin??, aproape 80% din totalitatea locuitorilor din Transilvania largo sensu ?i-au exprimat voin?a lor de unire cu România înainte de Tratatul de la Trianon.
d) Însu?i guvernul „alb" ungar, provizoriu, recunoscuse actul Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, înainte de Trianon, în mod implicit, în scrisoarea din iulie 1919, prin care acesta roag? Guvernul Român s? intervin? cu for?? militar? contra guvernului comunist de la Budapesta. (Ref.: COMNEN: „Dou? experien?e comuniste în Ungaria", Madrid 1953). Din guvernul alb ungar f?ceau parte: amiralul Miklos Horthy ?i prin?ul Windischgraets. Ungaria comunist? a fost cea care a declarat r?zboi României în luna iulie 1919, iar armata ungar? a intrat în Transilvania. Armata Român? a respins-o, a ocupat Budapesta la 3 august 1919 ?i a sc?pat Ungaria ?i Europa de comuni?ti. În urma acestor fapte de arme române?ti, prin?ul Windischgraets a publicat în presa european? o scrisoare de mul?umire ?i a promis României recuno?tin?a Ungariei pe viitor. (Ref.: Comnen).
B. Demarcarea frontierei româno-ungare s-a f?cut dup? criteriul etno-lingvistic
Aceast? frontier? a separat ?i separ? dou? popoare de limbi diferite. În 1920 nu au existat ?i în 2016 nu exist? „mase compacte de unguri în zonele de frontier?" cum sus?ine, f?r? jen?, propaganda ungar? ?i pro-ungar?[1]. C. O comisie interna?ional? format? din savan?i germani, americani ?i francezi a studiat documente ?i h?r?i austro-ungare, ?i le-a confruntat cu situa?ia de pe teren, înainte de a fixa linia de frontier?.
D. Tratatul de la Trianon e un act salvator al Na?ionalit??ii Române de la politica de exterminare programat? de Guvernul de la Budapesta cu acordul Cur?ii de la Viena.
Într-adev?r, în perioada 1867-1918 afost tentat? exterminarea Românilor din Transilvania prin:
- legile Apponyi-Tisza, de trist? celebritate, urm?rind un genocid cultural[2]; - colonizarea Transilvaniei cu elemente str?ine, în ritm galopant, sub controlul Ministerului Agriculturii de la Budapesta, echivalând cu un genocid prin înlocuire de popula?ie (Ref: Ion-Aurel Pop ?i I. Bolovan:„Istoria Transilvaniei", ed. Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015, pg:221-222.);
- execu?ii în mas? ale intelectualilor români, f?r? judecare prealabil?, îndeosebi între 1916 ?i 1918, însemnând un genocid fizic[3].
Consecin?a acestei politici de exterminare a nationalit??ii române - cea mai veche ?i cea mai numeroas? din Transilvania - nu a reu?it s? r?stoarne raporturile demografice în 50 de ani, dar a reu?it s? mic?oreze ponderea popula?iei române?ti în favoarea celei ungure?ti ?i secuie?ti, s? maghiarizeze numeroase nume de familii ?i de localit??i române?ti; s? ?tearg? urme istorice ale anteriorit??ii ?i prezen?ei române?ti în Transilvania. Dac? aceast? politic? ar fi continuat, Românii ar fi devenit o minoritate din ce în ce mai neînsemnat?, înainte de a disp?rea total, în cursul secolului al XX-lea. Poporul Român a reac?ionat îns? din toate puterile lui împotriva unui asemenea dezastru. El nu a renun?at la idealul pe care îl urm?rea de secole: Unirea tuturor Românilor într-un singur Stat Unitar, c?ci aceasta era în trecut, ?i este ?i acum, prima condi?ie de a vie?ui ca Na?iune Român? în timp. Sacrificiile consim?ite de Na?iunea Român? în întregimea sa - armata ?i popula?ia civil? - din Regatul României în cursul r?zboiului de reîntregire a neamului, ajutorul militar ?i moral al Fran?ei, imaginea de atunci a României, numit? "Na?iunea sacrificat?" de istoricul francez Michelet, ?i conjunctura interna?ional? din acea epoc? în care se ?tia c? Austro-Ungaria este "închisoarea popoarelor", era contextul în care s-a elaborat ?i semnat Tratatul de la Trianon.

II. Conjunctura euro-mondial? actual?. O privire rapid?

Ungaria a declarat r?zboi tratatului de la Trianon din chiar clipa semn?rii lui (4 iunie 1920). Diktatul Hitler-Mussolini de la Viena (30 aug. 1940) a violat tratatul de la Trianon în favoarea Ungariei, aliata axei Roma-Berlin. Marea Britanie nu l-a recunoscut; Fran?a era ocupat? de armata german?. Nord-vestul Transilvaniei a fost smuls României sub amenin?area de a fi distrus? de o dubl? invazie concomitent? din est ?i din vest, dac? refuza cedarea acestui teritoriu Ungariei. Ocupantul ungur a reînceput programul de exterminare a majorit??ii române?ti din acest teritoriu cu o febrilitate ?i cruzime sporit?, din 1940 ?i pân? la venirea Armatei Române. Astfel ?i-a ?inut Ungaria f?g?duiala de recuno?tin?? c?tre România. Aceasta este pentru Români un avertisment al istoriei de neuitat. Dup? Al Doilea R?zboi Mondial, Tratatul de Pace de la Paris (febr.1947) a anulat Diktatul Hitler-Mussolini ?i a consacrat pentru a doua oar? Tratatul de la Trianon. Pacea între România ?i Ungaria a fost a?ezat? pe dou? principii: respectarea frontierelor din 1920 ?i fidelitatea cet??enilor români de origine ungaro-secuiasc? fa?? de Statul Român în care tr?iesc. În actuala conjunctur? euro-mondial?, aceste dou? principii par s? fie amenin?ate.
a) U.E. este o structur? în permanent? evolu?ie, în care statul na?ional dispare prin formarea de regiuni autonome cu voca?ia de a se federa pe deasupra frontierelor.
b) U.E. a adoptat principiul acord?rii de privilegii minorit??ilor, considerate oprimate de majoritate. (Ref:Pierre Hillard: „Minorités et régionalismes dans L'Europe Fédérale des Régions", Collection „Combats pour la liberté de l'esprit" ed. François-Xaviers de Guibert, Paris 2001[4];
c) Minorit??ile revendic? autonomia ?i uneori chiar independen?a. Aceast? tendin?? duce la spargerea statelor na?ionale în buc??i. În consecin??, vechile principii de drept interna?ional nu mai sunt respectate; ele au fost chiar violate. Exemple: în 1995, N.A.T.O. bombardeaz? Serbia timp de 78 de zile neîntrerupt, f?r? acord O.N.U., pentru a o determina s? renun?e la Kosovo, provincia ei istoric?. În ziua în care Guvernul Serb se pleac? în fa?a brutalit?ii N.A.T.O. ?i accept? condi?iile, Consiliul de Securitate O.N.U. permite interven?ia militar? în Kosovo (9 iunie 1999). Precedentul juridic de datorie de a interveni în favoarea unei etnii care vrea s? se desprind? de statul c?ruia îi apar?ine e creat. („ingerin?a"). Drepturile istorice nu mai au deci nici o valoare. Dat fiind c? raporturile demografice sunt în continu? schimbare (prin presiuni economice, politice, prin teroare) minorit??ile î?i m?resc revendic?rile, pe considerente demografice[5].
Conflictul din Ucraina repet? tragedia Iugoslaviei. Spre deosebire de cazul Kosovo, Putin ocup? Crimeea pe considerente istorice. În zilele acestea, conflictul sângeros din Ucraina se agraveaz?. Morala, pentru Români, este: orice revendicare a Basarabiei e o invitare la conflict sângeros. Un conflict izbucnit în Basarabia, va dezl?n?ui un altul în Transilvania. Ungaria, care face parte din N.A.T.O., are în acela?i timp raporturi strânse cu Rusia. Interesul vital al României este respectarea tuturor frontierelor actuale. Nici una nu trebuie pus? în discu?ie, iar elementul românesc s? fie încurajat s? r?mân? ?i s? se înmul?easca pe loc. În acest context interna?ional, în str?in?tate se multiplic? publica?iile care pretind c? Ungaria a fost pe nedrept mutilat? la Trianon. Speciali?ti în geo-politic? preconizeaz? ?i prev?d revizuirea frontierelor în Europa central? ?i oriental?. De pild?, în anii 1990, istoricii Pierre Miquel, Pierre Chaunu, Georges Castellan, G.F. Dreyfuss ?i al?i profesori universitari ?i academicieni din Fran?a au negat legitimitatea existen?ei Statului Român. În 1999, J. Solana, secretar general al NATO, declara: „Drepturile minorit??ilor sunt mai importante decât suveranitatea statelor („Adev?rul", 8 iulie 1999), iar în 2014 Louis Valette, geopolitician, scria: „Ungaria a pierdut prin Tratatul de la Trianon din 1920 dou? treimi din teritoriul s?u. Putem admite c? Ungaria dore?te s?-?i reg?seasc? frontierele istorice, cu atât mai mult cu cât metoda propus?, adic? autodeterminarea Ungurilor care tr?iesc în ??ri str?ine este moderat?. Totu?i se pare c? este dificil ca aceste ??ri, vecine cu Ungaria, s? accepte un referendum de autodeterminare în teritoriile care au fost ungure?ti"[6].
Concluzii

Interesul vital al Neamului Românesc ?i datoria lui sacr? este salvarea statului s?u na?ional unitar ?i respectarea frontierelor, oricare ar fi conjunctura mondial?, ?i prin mijloace pa?nice.
- Punerea în discu?ie a unei frontiere la est sau la vest, înseamna sfâr?itul României.
- Împ?r?irea ??rii in regiuni sau provincii autonome, la fel.
- Opinia public? româneasc? e indus? în eroare prin umflate cuvinte de patriotism privind grani?a de est.
- În acest timp, statul vecin din vest revendic? teritoriul transilvan ?i se bucur? de acordul guvernan?ilor români a?a zi?i patrio?i, pentru a desf??ura ac?iuni de exaltare na?ionalisto-multiculturalist?, de gust unguresc, în inima României.
- Ac?iunile politicienilor români sunt o insult? la adresa Poporului Român.
- Înainte de 1990, regimul de tip sovietic era impus din afar?. De atunci încoace, regimul politic se nume?te liberal ?i responsabil. El este cu atât mai mult culpabil.
Ce este de f?cut?
Poporul Român a reac?ionat întotdeauna, din toate puterile lui, împotriva adversit??ilor care, de-a-lungul secolelor, i-au amenin?at existen?a. Pildele trecutului sunt valabile ?i ast?zi, dac? vrem ca Na?iunea Român? s? d?inuiasc? în timp. De aceea credem c? ar trebui ca multiple ini?iative personale, conjugate ?i coordonate, în toat? ?ara, s? creeze prin toate mijloacele democratice:
- un sistem de informare a publicului românesc ?i str?in asupra realit??ilor istorice fundamentale ale Neamului Românesc ?i asupra pericolelor care i-au amenin?at ?i îi amenin?? existen?a, prezentate din punct de vedere românesc.
- un curent de amploare na?ional? pentru men?inerea neclintit? a grani?elor actuale ?i a unit??ii teritoriale. Deci, împotriva oric?rei tentative de autonomie local?, regional? sau provincial?, pe care anumite voci de a?a zi?i Români le sus?in, începând cu semnatarii Declara?iei de la Budapesta (iunie 1989), pe care a semnat-o de asemenea ?i FIDESZ-ul, partid actualmente la putere în Ungaria. Acest curent trebuie s? fie independent de partidele ?i autorit??ilor conducatoare ?i f?r? leg?turi cu ele, pentru c? acestea au interese de partid ?i de persoane, în locul binelui ob?tesc ?i na?ional.
- educarea popular? ?i cu prec?dere a copiilor ?i a tinerimii în spiritul fidelit??ii fa?? de drepturile câ?tigate de înaintasii lor. Punerea în primejdie a frontierelor ?i a unit??ii teritoriale a ??rii este o tr?dare a „visului de al c?rui dor ne-au murit p?rin?ii ?i str?mo?ii"; „a celor care au c?zut pe multele câmpuri de lupt?"[7].
Cunoa?terea acestor lucruri se transmite în familii, ?coli, universit??i, cercuri, asocia?ii ?i în public, prin expuneri ?i conferin?e.
- crearea în toat? ?ara de asocia?ii, organiza?ii, comitete, grupuri, cenacle care s? organizeze conferin?e, spectacole, pentru ap?rarea Tratatului de la Trianon. Este de dorit ca ac?iunile acestor forma?ii s? fie coordonate între ele pe cale asociativ?. Reprezentan?ii lor, a?a cum f?ceau capii Românilor în trecut, trebuie s? trimit?, în mod repetat, autorit??ilor na?ionale ?i interna?ionale, universit??ilor, academiilor etc. memorandumuri care ap?r? temeiurile Tratatului de la Trianon, mereu de actualitate, în care s? expun? argumente contra propagandei care vizeaz? anularea lui.
- difuzarea de dovezi ale teroarei exercitate de minoritatea ungaro-secuiasc? asupra Românilor ?i alungarea lor din sate ?i ora?e în anii 1940-1944, dup? 1945 ?i dup? 1990 (lin?area Românului Cofariu la Târgu-Mure?, în 15 martie 1990)
- revendic?ri române?ti de revenire la vetrele de unde au fost alunga?i: cereri de ajutor politic, material ?i moral pentru reintegrarea vetrelor;
- peti?ii cerând impunerea de încetare a terorii exercitate asupra Românilor de minoritatea ungaro-secuiasc?, trimise autorit??ilor na?ionale ?i interna?ionale, pân? la O.N.U.

Re?elele de informare sociale prin internet stau la dispozi?ia întregii Românit??i. Românii sunt buni informaticieni; sunt deci capabili s? fac? cunoscute realit??ile ??rii ?i ale Neamului Românesc, din punct de vedere românesc. Destinul Neamului Românesc este în mâinile lui, c?ci voin?a unui popor întreg de a înfrunta unit adversit??ile soartei este greu de înfrânt. Pilda este îns??i Istoria autentic? a Neamului Românesc, dac? o cunoa?tem în adâncime ?i cu adev?rat. Deci, la lucru, rugând pe Domnul nostru Iisus Christos s? ne lumineze cugetul ?i s? ne fortifice voin?a. „Ajut?-te singur ?i Cerul te va ajuta!", spune în?elepciunea antic?, iar inamicii Adev?rului, Justitiei ?i Omeniei nu o vor putea dezmin?i.
În numele Groupe „Realites Roumaines", Paris,
Dr. Cornelie Dragodan
Primim r?spunsuri la E-mail Această adresă de e-mail este protejată de spamboƣi; aveƣi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
________________________________________

A?a cum anticipam în partea a III-a a serialului[8], pentru genera?ia lipsit? de disciplina de studiu „Istoria României", vom prezenta, în cele ce urmeaz?, câteva considera?ii asupra genezei ?i evolu?iei neorevizionismului ungar. Odat? cu sfâr?itul Primului R?zboi Mondial soldat cu înfrângerea Puterilor Centrale, Austro-Ungaria - stat multina?ional - s-a dezmembrat, lupta de eliberare na?ional? a popoarelor asuprite a triumfat, iar România, la 1918, ?i-a v?zut împlinit idealul îndrept??it al unit??ii tuturor românilor în fruntariile aceluia?i stat. Totodat?, sfâr?itul primei mari conflagra?ii mondiale, prin sistemul tratatelor de pace încheiate la Paris, a obligat guvernul de la Bucure?ti s? fac? o reevaluare a configura?iei geostrategice în care se g?sea ?ara noastr?. În privin?a frontierelor de sud, Take Ionescu, ministrul de Externe al României în acele vremuri, considera c? pentru cel pu?in dou? genera?ii, începând din 1920, nu vor putea exista rela?ii bune între români ?i bulgari deoarece: „Ei nu pot uita pe 1913, ai no?tri nu pot s? uite pe 1916". Cât despre rela?iile cu ungurii, acela?i om politic preciza: „Vom putea avea cu Ungaria rela?iuni corecte, dar alian?a care s? mi dea siguran?a noilor mele grani?e, lini?tea aceea în mijlocul c?reia poporul poate lucra la operele de pace, în alian?? cu Ungaria, e cineva nebun dac? ar crede c? se poate g?si"[9]. Într-adev?r, previziunile marelui om politic s-au confirmat. Ungaria a dovedit c? nu a tras înv???mintele cuvenite din lec?ia istoriei ?i, la mai pu?in de un an de la data când a trebuit s? se recunoasc? învins?, a trasat programul unei vaste ofensive politico-diplomatice ?i, în perspectiv?, militare, în vederea reocup?rii teritoriilor desprinse de ea prin voin?a exprimat? plebiscitar de popoarele supuse prin for??, pân? la 1918, domina?iei Budapestei.

Pentru în?elegerea corect? a revizionismului ungar trebuie f?cut recurs la câteva date statistice privind teritoriul ?i popula?ia Ungariei înainte ?i dup? Tratatul de la Trianon. Contele Apponyi Albert, ?eful delega?iei maghiare la Conferin?a de Pace de la Paris, a manipulat date ?i cifre exagerate. Ca efect al Tratatului de la Trianon, „Ungaria a pierdut 190.265 kmp.(67,27%) din suprafa?a total? de 282.870 kmp (exclusiv Croa?ia) ?i 10.665.287 de locuitori, sau 58% din totalul de 18.264.533 de locuitori, câ?i avea Ungaria imediat înainte de încheierea p?cii. Din locuitorii teritoriilor unite cu statele formate în urma tratatului, 8.130.287 (76%) erau neunguri care reveneau la patria de ba?tin? ?i abia 24% sau 2.535.000[10] erau unguri care deveneau minoritari în ??rile respective"[11]. În Ungaria interbelic? obiectivul principal al politicii de stat era între?inerea spiritului na?ionalist-?ovin ?i revizionist. Evident, ?ocul economic cauzat de pierderea unor teritorii bogate în materii prime ?i resurse agro-alimentare, precum ?i dezechilibrul pie?ei interne au determinat o criz? social? puternic?, agravat? de sosirea unui num?r mare de refugia?i din teritoriile unite în state na?ionale. Noii guvernan?i de la Budapesta, nereu?ind s? gestioneze criza ?i s? redreseze ?ara, au dat vina pe „imensele pierderi teritoriale" ?i au creat o veritabil? psihoz? colectiv? de frustrare care a facilitat cursul na?ionalist-?ovin ?i revizionist. La început mai re?inut, manifestat îndeosebi în activit??ile culturale, apoi tot mai deschis, revizionismul a devenit religia maselor nemul?umite de criza social-economic?.

Transfugii - peste 200.000 numai din Transilvania[12] -, dispera?i datorit? declas?rii lor sociale ?i economice, au devenit promotorii acestei psihoze pe care guvernan?ii au cultivat-o ?i între?inut-o mereu[13]. Nemul?umit de recunoa?terea pe plan interna?ional, prin Tratatul de pace de la Trianon, a înf?ptuirilor istorice realizate la sfâr?itul anului 1918 de c?tre popoarele asuprite din fosta monarhie bicefal?, amiralul Horthy Miklós, care a preluat puterea în prim?vara anului 1920 (la 1 martie), devenind regent al Ungariei (proclamat? monarhie de c?tre Parlament), va promova, timp de mai bine de dou? decenii, o politic? revizionist? ?i revan?ard?, permaŹnent ostil? statelor succesoare, adic? Iugoslaviei CehosloŹvaciei, ?i României, iar într-o prim? perioad?, chiar Austriei[14]. Dintre ??rile vecine Ungariei, prima ?i cel mai puternic vizat? de politica revizionist? a Budapestei a fost România. A?a cum recuno?teau autorii Istoriei Ungariei, înc? „[...] din momentul semn?rii Tratatului de la Trianon, Ungaria a considerat drept una dinte ac?iunile sale cele mai importante revizuirea acestui tratat. Folosind toate mijloacele de propagand? ale epocii, ca ?i instruc?ia public? ?i formele educa?iei colective, Ungaria a decretat nedreptatea Trianonului ?i necesitatea revizuirii tratatului de pace [...]"[15].Astfel, chiar în toamna anului 1920, la 13 noiembrie, când Parlamentul de la Budapesta a ratificat amintitul tratat, în finalul ?edin?ei deputa?ii au depus urm?torul jur?mânt: „Cred în Dumnezeu. Cred în Patrie. Cred în reînvierea Ungariei milenare". Se d?dea astfel semnalul campaniei revizioniste oficiale, campanie desf??urat? sub lozinca: „Nem! Nem! Soha!" („Nu! Nu! Niciodat?!"), adic? nu va fi acceptat? nicicând desfiin?area „Ungariei Sf. ?tefan".

În Memorandumul Revizionist al lui Horthy se spunea c? „inamicul num?rul unu al Ungariei este România, pentru c? cele mai mari preten?ii teritoriale sunt împotriva ei ?i pentru c? ea este cea mai puternic? dintre statele vecine. De aceea, principalul ?el al politicii noastre externe este rezolvarea problemelor cu România prin recurgerea la arme"[16]. Iat? ce declara amiralul Horthy într-un discurs celebru rostit la 20 septembrie 1920: „[...] du?manii no?tri sunt în prezent austriecii ?i românii. Ne vom m?sura for?ele cu ei ?i cred c? vom învinge"[17]. În vederea atingerii obiectivelor vizate, amiralul Horthy a stabilit priorit??ile tactice ale politicii Ungariei. Acestea erau urm?toarele: Înt?rirea cât mai rapid? a armatei ungare, apreciat? drept „factorul cel mai demn de încredere", în pofida interdic?iilor previzibile a fi incluse în tratatul de pace privind for?ele armate, precum ?i g?sirea c?ilor de eludare a acestor interdic?ii. Apelarea la mijloace diplomatice inteligente spre a profita de contradic?iile existente între statele Antantei. În acest sens, s-au f?cut taton?ri pe lâng? Marea Britanie[18] ?i S.U.A., în contrapartid? cu Fran?a[19]. Dup? e?ecul discu?iilor cu Marea Britanie, au debutat tratativele cu Fran?a, întrerupte din cauza protestelor britanice. Decizia de a face serioase concesii economice, pentru a ob?ine „bun?voin?a" politic? în schimbul p?trunderii nestingherite în Ungaria a capitalului puterii vizate. Spre exemplificare, Ungaria a oferit Fran?ei controlul C?ilor Ferate Maghiare, precum ?i fabricile statului profilate pe construc?ia de ma?ini.

Exploatarea ?i alimentarea contradic?iilor ?i animozit??ilor existente între unele state: Cehoslovacia, Polonia, U.R.S.S. Promi?ând Poloniei sprijinul s?u, Budapesta sconta pe acordul (tacit) al Var?oviei la ocuparea de c?tre Ungaria a Slovaciei ?i a Ucrainei Subcarpatice[20]. Urmare a ac?iunilor concertate ale Ungariei, acelea?i puteri care au legitimat Tratatul de la Trianon au permis f?r?mi?area României în anul 1940. Neorevizioni?tii cred cu t?rie c? Trianonul va pieri. Putem fi indiferen?i?
--------------------------------------------------
[1] Ref. J-P Besse: „Nicolas Horthy, le régent meconnu". Ed. Via Romana, Paris, 2016.
[2] Ref:Jacques Ancel, ed. Gallimard, 1938, pg.176-177.
[3] A. Muzet: „La Roumanie Nouvelle", Collection „Les Pays Modernes", Pierre Roger & Cie, Paris 1920, pg.33; 50 -52.
[4]„La décomposition des nations européennes", 2-éme édition augmentée, ed. F-X de Guibert, Paris 2010.
[5] Ex. Kosovo: în 1900, serbi 90%; în 1999, serbi 15%.
[6] revista „Civitas", nr. 54, dec. 2014, pg. 32-37, articolul: Le Jobbick). L. Valette pare s? ignore faptul c? Transilvania nu a fost încorporat? Ungariei decât 51 de ani (1867-1918)
[7] Foaia Diecezana Caransebe?, XXXIII, nr. 47 din 2 dec. 1918, Ref: I.A. Pop ?i I. Bolovan, op.cit.,pg 331-332.
[8] http://www.art-emis.ro/analize/3739-autismul-politic-si-insecuritatea-nationala.html
[9] Take Ionescu, În chestiunea Banatului ?i a politicii noastre externe, Bucure?ti, f.e., 1920, p. 74.
[10] În protestul înaintat Conferin?ei de Pace de la Paris de contele Apponyi Albert, ?eful delega?iei ungare, figureaz? 2.750.000 de unguri, exagerare oarecum fireasc?, dictat? de pozi?ia precar? de pe care trata Ungaria. Ultima statistic? ungar? din 1988 întrece cu mult pe Apponyi în manipularea datelor ?i d? cifra de 3.227.000, f?r? a men?iona c? ea include pe evrei în num?rul ungurilor. Oricum, propaganda revizionist? s-a lamentat timp de 80 de ani pentru pierderea acestor dou? milioane ?i jum?tate de cona?ionali ?i n-a avut vreodat? un cuvânt de apreciere pentru reintegrarea la ?ara de ba?tin?, a peste opt milioane de foste minorit??i. Emilian P. Bra?oveanu, op. cit., p. 11.
[11] Ibidem.
[12] De remarcat c? refugia?ii din Transilvania, în mare parte reprezentan?i ai fostelor clase conduc?toare, erau elementele cele mai virulente ale dreptei revizioniste. Din cei 239 de deputa?i ai parlamentului horthyst, 79, adic? o treime, proveneau din fostele provincii unite acum cu statele na?ionale, în timp ce studen?ii refugia?i reprezentau 40% din num?rul total al studen?ilor din organiza?iile revizioniste. Ibidem, p.14.
[13] Ibidem, p.14.
[14] În context, men?ion?m diferendul ungaro-austriac privind Bürgenland-ul ?i ora?ulSopron (n.n.).
[15] ***Istoria Ungariei, Vol. 1918-1945, Budapesta, Editura Academiei Ungare de ?tiin?e, 1986, p. 423.
[16] Gyula Juhasz, Hungarian Foreign Pollicy (1919-1945),Budapest, 1979, p. 42.
[17] Arhiva Parlamentului României, Fond. M.C.G., Serviciul istoric, dosar 826/1919-1920.
[18] Nu este lipsit? de interes nici argumenta?ia partenerilor de discu?ii. Astfel, îns?rcinatul cu afaceri al Marii Britanii atr?gea aten?ia guvernului s?u asupra rolului militar pe care l-ar putea juca Ungaria, sus?inând c? „România multina?ional?, fr?mântat? de probleme interne ar fi incapabil? s? stopeze atacul Armatei Ro?ii". Dombrády Lóránd, Tóth Sándor, A Mágyar Királyi Honvédség (Armata regal? ungar?. 1919-1945), Budapest, Zrinyi Katonai Kiadó, 1987, p. 21. Ulterior, Anglia va înclina balan?a în favoarea Micii În?elegeri, în pofida amenin??rilor mai mult sau mai pu?in voalate ?i chiar a ?antajului Budapestei c?, dac? nu va primi sprijinul scontat, se va orienta din nou spre Germania (n.n.).
[19] Trebuie men?ionat faptul c? Fran?a a cochetat cu ideea atragerii Ungariei la o interven?ie antisovietic?. Pentru aceasta, s-a promis Budapestei echiparea unei for?e militare de 100.000 de solda?i ?i sprijin în privin?a revendic?rilor teritoriale la Conferin?a de Pace (n.n.).
[20] Protestele concertate ale României, Cehoslovaciei ?i Iugoslaviei au împiedicat realizarea obiectivelor preconizate. Ulterior, Ungaria a ocupat Ucraina Subcarpatic? în dou? etape: la 2 noiembrie 1938, prin „primul arbitraj de la Viena", ?i apoi la 15-17 martie 1939; în ambele împrejur?ri, ea a avut sprijinul total al Italiei ?i Germaniei. De notat c? România a refuzat, în martie 1939, teritorii în Ucraina Subcarpatic? (n.n.).

footer