Revista Art-emis
Cele mai proaste 25 de decizii ale Republicii Moldova (6) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Chi?in?u   
Miercuri, 31 August 2016 16:57

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Chi?in?u Decizia nr. 7: acceptarea sta?ion?rii for?elor militare str?ine pe teritoriul Republicii Moldova

În 1992 Federa?ia Rus? a început un r?zboi nedeclarat împotriva Republicii Moldova. Sta?ionat? în Tiraspol, Armata a XIV-a a Federa?iei Ruse le-a dat armament rebelilor separati?ti anticonstitu?ionali ai Republicii Moldova, le-a oferit logistica necesar? r?zboiului, iar în cazuri concrete - a intervenit cu tehnic? militar? grea împotriva for?elor de ordine ale Republicii Moldova. Exist? numeroase studii, memorii, documente publicate, care demonstreaz? modul de ducere a r?zboiului de partea Republicii Moldova. Afar? de faptul c? militarii moldoveni au fost slab echipa?i ?i instrui?i, iarconducerea politico-militar? a Republicii Moldova a dat dovad? de lips? de viziune, privind perspectivele r?zboiului ruso-moldav, de lips? de voin??, de curaj etc. Totu?i, conducerea Republicii Moldova a ob?inut un succes: r?zboiul „de pe Nistru" a fost interna?ionalizat ?i intrase în vizorul marilor cancelarii occidentale. Dup? un ?ir de eforturi diplomatice, soldate cu acordul Federa?iei Ruse ?i Republicii Moldova de a înceta focul, la 21 iulie 1992, la Moscova, a fost semnat? „Conven?ia cu privire la principiile reglement?rii pa?nice a conflictului armat din zona nistrean? a Republicii Moldova". Documentul a fost semnat de Boris El?în ?i Mircea Snegur. Un document interna?ional de acest gen este semnat de comun acord al p?r?ilor semnatare ?i în conformitate cu interesele na?ionale ale fiec?rei p?r?i semnatare. F?r? îndoial?, încetarea opera?iunilor militare a fost o prioritate a conducerii Republicii Moldova. Dar tot atât de important (sau, poate, chiar mai important) este ?i esen?a acordului semnat.

În istorie, de foarte multe ori, zicala „o pace strâmb? este mai bun? decât un r?zboi drept" a fost r?sturnat?. O demonstreaz? conving?tor rezultatele Primului R?zboi Mondial cu sistemul de Tratate de Pace de la Versailles: la scurt timp Germania începe revizuirea Tratatului de Pace de la Versailles ?i declan?eaz? al Doilea R?zboi Mondial. Deci, semn?m documente interna?ionale, dar nu în detrimentul intereselor na?ionale! Revenim la Conven?ia El?în-Snegur din 21 iulie 1992. În document nu este men?ionat motivul care a determinat p?r?ile s? semneze Conven?ia, ?i anume: r?zvr?tirea militar?, anticonstitu?ional?, a rebelilor separati?ti de la Tiraspol, pe care autorit??ile de la Moscova l-a sus?inut pe fa??. A fost una din marile gafe, comise de parte moldoveneasc?. Articolul 4 al Conven?iei stipuleaz?: „Unit??ile Armatei a 14-a a For?elor Armate ale Federa?iei Ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta cu stricte?e neutralitatea. Cele dou? p?r?i în conflict î?i asum? obliga?ia de a respecta neutralitatea ?i de a se ab?ine de la orice ac?iuni ilicite fa?? de patrimoniul militar, fa?? de militarii acestei armate ?i membrii familiilor lor. Problemele privind statutul armatei, procedura ?i termenele retragerii ei pe etape vor fi solu?ionate în cadrul tratativelor dintre Federa?ia Rus? ?i Republica Moldova"[1].

A?a cum subliniaz? Anatol ??ranu ?i Mihai Grecu, „încetarea ostilit??ilor militare de pe Nistru a semnificat începutul unei noi faze în istoria trupelor ruse în Republica Moldova. Rusia a început c?utarea unei formule juridice ce i-ar legaliza sta?ionarea trupelor sale în Moldova"[2]. Pentru ru?i, drept cadru legal a servit articolul 4 al Conven?iei El?în-Snegur din 21 iulie 1992, citat mai sus. Autorii cita?i remarc? c? în mai 1993 diploma?ia rus? a lansat ideea „sincroniz?rii" retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova cu solu?ionarea conflictului transnistrean. Pe data de 15 mai 1993, în urma întrevederii lui Mircea Snegur cu pre?edintele Federa?iei Ruse Boris El?în, a fost dat publicit??ii un comunicat comun, în care, între altele, se stipula: „B.N. El?în ?i M.I. Snegur au constatat c? tratativele privind preg?tirea Acordului cu privire la statutul, ordinea ?i termenele de retragere a forma?iunilor militare ale Federa?iei Ruse, aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova, se desf??oar? în spirit constructiv. Pre?edin?ii au confirmat pozi?ia comun?, care este împ?rt??it? de conducerea Transnistriei, despre aceea c? termenele de retragere a trupelor ruse vor fi sincronizate cu reglementarea politic? a conflictului ?i elaborarea statutului special al regiunii transnistrene a Republicii Moldova"[3].

În februarie 1994, alegerile parlamentare anticipate au fost câ?tigate de Partidul Democrat Agrar de orientare pro-rus?. Profesorul universitar dr.-hab. Nicolae Osmochescu a devenit noul ?ef al delega?iei guvernamentale în cadrul tratativelor cu ru?ii. Dl N. Osmochescu a acceptat de la bun început principiul „sincroniz?rii" evacu?rii trupelor ruse cu reglementarea politic? conflictului cu liderii separati?ti. Ca urmare, la 21 octombrie 1994, la Moscova, a fost semnat Acordul cu privire la statutul juridic, modul ?i termenele de retragere a forma?iunilor militare ale Federa?iei Ruse, aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova. Articolul 2 al Acordului subliniaz?: „?inând cont de posibilit??ile tehnice ?i timpul necesar pentru instalarea trupelor la noul loc de dislocare, partea rus? s-a obligat s? realizeze evacuarea forma?iunilor militare men?ionate pe parcursul a trei ani din ziua intr?rii în vigoare a prezentului Acord. Ac?iunile practice pentru evacuarea forma?iunilor militare [...] în limitele termenului fixat vor fi sincronizate cu reglementarea politic? a conflictului transnistrean ?i determinarea statutului special al regiunii transnistrene a Republicii Moldova..."[4]. În prezen?a pre?edin?ilor B. El?în ?i Mircea Snegur, Acordul a fost semnat de primii mini?tri ai Rusiei ?i Republicii Moldova, V. Cernomîrdin ?i Andrei Sangheli.

În 2011, în dialog cu Eduard Volkov, amintindu-?i de semnarea Acordului cu Rusia din 21 iulie 1992, M. Snegur men?ioneaz? c? pân? în prezent unele puncte ale acordului nu sunt îndeplinite, „sunt anumite nuan?e", dar în orice caz, din acea zi, 21 iulie 1992, „pe Nistru nu a r?sunat nici o împu?c?tur?"[5]. M. Snegur nici în 2011 nu a în?eles, c? pentru ru?i era important nu atât încetarea focului, cât p?strarea Armatei a 14-a pe teritoriul RM, ca pilon de sus?inere a separati?tilor tiraspoleni ?i - respectiv - a Republicii Moldova în sfera de interese ale Federa?iei Ruse. În capitolul „Tr?darea comandantului suprem", generalul Ion Costa? remarc?: „În func?ia sa de ?ef de stat, Mircea Snegur a dat dovad? de impoten?? diplomatic?, nefiind capabil s? organizeze ?i s? poarte independent tratativele de pace care erau realizate prin intermediul lui Bir?tein..."[6]. Atunci era clar, ?i ast?zi este clar: ru?ii au promis s? evacueze Armata a 14-a în timp de trei ani cu condi?ia solu?ion?rii politice a diferendului dintre Chi?in?ul oficial ?i liderii separati?ti de la Tiraspol. Odat? conflictul nefiind solu?ionat, armata rus? r?mâne în continuare pe teritoriul Republicii Moldova cu toate urm?rile emergente. Prin urmare, decizia de a semna un astfel de Acord cu Rusia a fost una dintre cele mai nocive pentru Republica Moldova.
- Va urma -
------------------------------------
[1] Anatol ??ranu, Mihai Gribincea. Conflictul transnistrean. Culegere de documente ?i materiale (1989-2012). Volumul I (1989-1993), Chi?in?u, Editura Lexon-Prim, 2012, p. 421.
[2] Mihai Grecu, Anatol ??ranu. Trupe ruse în Republica Moldova (Culegere de documente ?i materiale), Chi?in?u, Editura Litera, 2004, p. 14.
[3] Ibidem, p. 15.
[4] Ibidem, p. 16.
[5] Mircea Snegur, Eduard Volkov. Otkrovennîe dialoghi (promejutocinaia versia) [Dialoguri sincere. Versiunea intermediar?], Chi?in?u, Funda?ia Draghi?tea, 2001, p. 166.
[6] General Ion Costa?. Transnistria. 1989-1992. Cronica unui r?zboi „nedeclarat", Bucure?ti, Editura RAO, 2012, p. 486.

footer