Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Silvia Jinga, S.U.A.   
Duminică, 28 August 2016 18:25

Silvia Jinga, art-emisDe la c?derea Turnurilor am început s? ne „obi?nuim" cu evenimente cu totul neobi?nuite care ne pun la cazne logica ?i bunul sim?. De n-ar fi s? ne gândim decât la atmosfera electoral? tensionat? din S.U.A., unde zilnic aproape Hillary ?i Trump vars? unul asupra celuilalt sarcasm ?i foc amenin??tor. Este o grotesc? lupt? pentru putere, nu pentru solu?ii optime de vindecare a r?nilor deschise ale Americii. Aceast? lupt? reverbereaz? nelini?ti în lume ?i nu o dat? primesc e-mailuri de îngrijorare din ?ara mea de ba?tin?. În aceast? ambian?? congestionat?, rezultatul unui sondaj realizat de agen?ia Magenta Consulting la Chi?in?u ?i în alte localit??i urbane ?i rurale pe tema op?iunilor privind unirea Republicii Moldova cu România ne-a descre?it fruntea, f?cându-ne s? vis?m cu ochii deschi?i. Din e?antionul de o mie cinci sute de responden?i doar 4% din popula?ie se opune unirii ?i aproape 50% ?i-o doresc. Dintre ace?tia din urm?, 28-30% reprezint? nucleul dur, de n?dejde al celor care f?r? ezitare lupt? pentru întoarcerea la patria mum? de lâng? care au fost smul?i de vitregiile istorice. 11% dintre locuitorii Republicii Moldova au ?i cet??enie român?, iar 16% pl?nuiesc s? o solicite în viitorul apropiat. Pentru c? nu s-a investigat fenomenul imigr?rii, se crede c? aproximativ opt sute de mii de basarabeni au plecat s?-?i caute ?anse mai bune de via?? în afara ??rii lor. Nivelul de dezam?gire a popula?iei basarabene dup? cei dou?zeci ?i cinci de ani de la proclamarea independen?ei Republicii Moldova la 27 august 1991, este de 80% pentru c? cet??enii acestei ??ri sunt de cinci ori mai s?raci decât fra?ii lor din România, a ar?tat Dan Dungaciu, la Realitatea TV (emisiunea Jocuri de putere) în data de 5 august a.c. ?i noi care credeam c? în Europa începutului de mileniu trei nu se poate c?dea mai jos decât a f?cut-o standardul vie?ii în România. Iat? c? se poate. Dl. Dan Dungaciu a relevat în informarea sa contextul vestic european favorabil pentru rezolvarea problemei România - Republica Moldova, adic? a subliniat c? exist? o doz? de bun?voin?? pe aceast? tem?. Ba a mers pân? acolo s? ne arate c? Angela Merkel, cancelarul Germaniei ar fi dispus? s? trateze cu Federa?ia Rus? pentru integrarea Republicii Moldovene?ti Nistrene cu statut autonom în Republica Moldova. ?i atunci, mult mai surâz?tor este pentru români ?i pentru occidentali drumul Basarabiei spre integrare european? prin România.

Ce-or fi având ace?ti st?pânitori ai lumii cu stirpea na?iilor ?

Multe dureri române?ti se leag? ?i de Basarabia, nu doar de Transilvania. St?pânirea româneasc? asupra Basarabiei a fost foarte volatil?, de parc? s-ar fi aflat pe nisipuri mi?c?toare. Cele dou? imperii hr?p?re?e, otoman ?i rusesc s-au jucat cu Basarabia noastr? ca ?i cu o minge, în ciuda eviden?ei c? provincia era româneasc?, a?a cum o arat? numele ei, care se trage de la dinastia Basarabilor, întemeietoare a ??rii Române?ti. În 1484 turcii cuceresc malurile Dun?rii ?i M?rii Negre cu cet??ile-porturi Chilia ?i Cetatea Alb?, iar în 1538 cuceresc Tighina ?i restul teritoriului de acum încolo numit de ei Bugeac, iar de români ?i restul Europei, Basarabia. Tot ei iau în st?pânire în 1713 ?i cetatea Hotinului cu ?inutul dimprejur, dar acest ?inut nu f?cea înc? parte din Basarabia. R?zboiul ruso-turc (1806-1812), scontat cu triumful Rusiei, va împinge Basarabia în sfera înving?torului, care tocmai în scopuri anexioniste se b?tuse. Prin Pacea de la Bucure?ti (16/28 mai 1812), absolut frauduloas?, ?arul Alexandru I anexeaz? nu doar teritoriile române?ti, care apar?inuser? otomanilor, ci ?i zona de est a Moldovei dintre Prut ?i Nistru, care nu apar?inuse niciodat? otomanilor. Brokerul acestei p?ci, Gaspard Louis conte de Langeron s-a dat cu cel tare, slujind interesele imperiului ?arist. Românii erau s-o p??easc? r?u de tot pentru c? ?arului, ca oric?rui înving?tor lacom, i-ar fi trebuit ?i cele dou? principate române. Noroc cu iminen?a campaniei lui Napoleon împotriva Rusiei, care l-a distras pe ?ar de la planurile lui cotropitoare. ?arul a fost chiar mai r?u decât turcii. Autonomia guberniei garantat? în 1812 a fost anulat? în 1828, limba român? eliminat? din administra?ie, biserica româneasc? a fost transferat? de la Patriarhia de Constantinopol la Patriarhia Moscovei, s-a trecut la rusificarea toponimelor. S-a procedat în cea mai drastic? manier? de dezna?ionalizare, ca s? uite cei cuceri?i cine sunt ?i de unde vin. Ce-or fi având ace?ti st?pânitori ai lumii cu stirpea na?iilor, de ce vor cu to?ii indiferent de timpul lor s? calce peste sufletul neamurilor? Vedem ?i acum cât zgomot pentru globalizare ?i cât? înver?unare împotriva valorilor identitare!

Trebuie s? se pun? la punct manualele de istorie a României, pentru ca tinerele genera?ii s? afle adev?rul, nu contrafacerea lui

Pr?bu?irea Imperiului ?arist în prelungirea Primului R?zboi Mondial a creat condi?ii pentru mi?carea na?ional? a românilor ?i pentru ini?ierea demersurilor pentru Marea Unire din 1918. Unirea Basarabiei cu România a fost hot?rât? de Sfatul ??rii la 27 martie 1918. Recunoscut? de Societatea Na?iunilor a fost comb?tut? du?m?nos de autorit??ile sovietice, care o calific? drept „înscenare imperialist?". Atitudinea sovietelor conduse de Lenin fa?? de unirea Basarabiei cu România reliefeaz? din plin caracterul imperialist al noului stat, care se n??tea ?i care în politica extern? ac?iona în prelungirea politicii anexioniste ?ariste. Alte m??ti, aceea?i fa??. Marea Unire le st?tea în gât atât ungurilor, cât ?i sovieticilor. Era ceea ce ei în paranoia lor nu puteau accepta. De aici înscenarea a tot felul de manevre menite a submina unitatea înc? fragil? a provinciilor române?ti. Adversarii României întotdeauna au încercat prin toate mijloacele s? împiedice crearea unei stabilit??i în România, ceea ce ar fi contravenit politcii expansioniste a vecinilor no?tri. Românii azi ar trebui s? trag? înv???mintele necesare din istorie. Dar ca s? poat? face a?a ceva ar trebui s? se pun? la punct manualele de istorie a României, pentru ca tinerele genera?ii s? afle adev?rul, nu contrafacerea lui fie de Roller, cum s-a întâmplat în dictatura comunist?, fie de istoria alternativ? de azi, inventat? de neoliberalismul globalist obsedat s? ?tearg? specificul na?ional.

Planul lui Rakovski a fost dejucat

Înver?unarea lui Lenin de a împiedica prin orice mijloace unirea Basarabiei ?i a Bucovinei de Nord se traduce în sarcina pe care i-a trasat-o lui Cristian Rakovski, cet??ean român de origine bulgar?, de a înl?tura „amenin?area româneasc?". Astfel c? acesta a trimis în ianuarie 1918 trupe la Chi?in?u pentru a ataca Sfatul ??rii. Lenin s-a ar?tat foarte suportiv când Rakovski i-a cerut înt?riri militare. Doar cursul r?zboiului l-a for?at pe Rakovski s?-?i întrerup? opera?iunile antiromâne?ti, ceea ce a dat r?gaz Sfatului ??rii din Chi?in?u s? voteze la 27 martie 1918 unirea cu România. Trebuie s? subliniem c? la o s?pt?mân? dup? Unire, Lenin l-a numit pe Rakovski consilier responsabil pentru toate opera?iunile privitoare la Basarabia. Din acel moment, arat? Larry Watts în cartea sa „With Friends like These"[1], ac?iunile contra României în Basarabia au fost de spionaj, sabotaj, teroriste ?i paramilitare. Inten?ia acestui cet??ean român de origine bulgar?, cu vechi state de func?iune în Comintern, înver?unat du?man al românilor, era cotropirea României, alungarea Regelui ?i bol?evizarea ??rii. Planul lui Rakovski a fost dejucat datorit? interven?iei prompte a englezilor, care ne erau alia?i ?i datorit? reac?iei ferme a guvernului Br?tianu, care a trimis în decembrie 1917 glorioasa divizie 11 din Slatina sub conducerea Generalului Traian Bro?teanu s? ia pozi?ie pe malul drept al Nistrului.

Cele dou? state, rusesc/sovietic ?i maghiar au dorit/doresc s? dezmembreze statul na?ional unitar ?i suveran al României

Pacea de la Trianon are semnifica?ia unui gest justi?iar de recunoa?tere a unui adev?r istoric, a voin?ei unui popor care a dat o jertf? de sânge totalizând 985.000 de mor?i. Prin compara?ie, au murit 33% de români din totalul efectivului mobilizat, 10,66% din Marea Britanie, 17,48% din Rusia ?i 18,29% din Fran?a. (vezi Nicolae Ciobanu, Pierderile umane ale României în timpul R?zboiului de Întregire, PDF). Ca s? în?elegem cât de dramatic a fost momentul Unirii ?i tot ce a urmat dup? el trebuie s? amintim de intensificarea ac?iunilor ostile atât din partea Ungariei cât ?i din partea autorit??ilor sovietice. Paralel cu opera?iunile de sabotaj sovietic desf??urate în Basarabia erau în plin? ac?iune cele ungure?ti în Transilvania. Spionajul românesc raporta guvernului la începutul lui decembrie 1918 c? trei mii de agen?i unguri aruncau în satele române?ti bani ?i milioane de manifeste împotriva Unirii. S? observ?m c? nici Ungaria, nici Uniunea Sovietic? nu se consoleaz? dup? Marea Unire realizat? de români ?i continu? a lua m?suri, a crea societ??i, brig?zi ?i organiza?ii de tot felul, care nu exprimau altceva decât frustrarea enorm? cauzat? lor de Pacea de la Trianon. În martie 1925 Biroul Politic Sovietic adopt? o rezolu?ie asupra activit??ii din Basarabia, care stabilea strategia ?i propaganda pentru redobândirea teritoriului. M?suri subversive, atacuri teroriste, ac?iuni de subminare a autorit??ii române?ti în Basarabia, totul concur? spre acest scop. Este sugestiv c? Laszlo Dobos, pe numele conspirativ Louis Gibarti, cominternist vechi s-a implicat intens în propaganda antiromâneasc? din Basarabia ?i în preg?tirea revoltei de la Tatar-Bunar. Colaborarea sovieto-maghiar? continu? s? func?ioneze ?i în absen?a lui Bela Kun la cârma Ungariei[2]. Nu putem sublinia îndeajuns c? scopurile revizioniste ale celor dou? state, rusesc/sovietic ?i maghiar s-au manifestat indiferent de regim politic ca fiind o coordonat? esen?ial? a politicii lor externe (subl. ns.). Ace?ti vecini doreau cu ardoare s? dezmembreze statul na?ional unitar ?i suveran al României, cum probabil unii continu? s? o doreasc? ?i ast?zi.

Politicile de exterminare, genocid, deportare ?i dezna?ionalizare

Au fost vremuri triste pentru România: pe 26-28 iunie 1940 se d? ultimatumul României pentru cedarea Basarabiei ?i Bucovinei de Nord. Pe 30 august 1940 România cedeaz? Ungariei Transilvania de Nord. Politicile de exterminare, genocid, deportare ?i dezna?ionalizare în Transilvania de Nord ?i Basarabia ?i Bucovina de Nord au fost similare. Privitor la Vasile Luca, trebuie s? ?tim c? f?cuse parte din Armata Ro?ie din Ungaria ?i luptase în 1919 împotriva României. În 1920 condusese P.C.R. în ilegalitate la Bra?ov. În 1940 se afla în arest la Cern?u?i, fiind eliberat de trupele de ocupa?ie sovietice ?i numit viceprimar al Cern?u?iului. În aceast? calitate Vasile Luca a deportat circa 30.000 de români ?i a organizat numeroase execu?ii, rivalizând cu ocupa?ia hortyst? din Transilvania de Nord. În cruzimea lui antiromâneasc? a fost întrecut doar de Leonid Brejnev, care între 1950-1952 ca prim-secretar al „Moldovei Sovietice" prin lichid?ri ?i deport?ri în Siberia ?i Asia Central? a redus popula?ia româneasc? cu 250.000 de oameni, motiv pentru care a fost poreclit „m?celarul Moldovei"[3]. ?i s? ne mai mir?m de ce campania lui Gheorghiu-Dej de epur?ri ale Partidului Comunist dupa moartea lui Stalin l-a inclus ?i pe tr?d?torul Vasile Luca!

Pionii „democra?iei originale" ne-au vândut f?r? mustrare de cuget

Crearea României Mari nu s-a f?cut pocnind din degete, ci cu sacrificii de vie?i omene?ti, cam 985.000 în R?zboiul de Întregire a Neamului, ceea ce a reprezentat 33% din totalul efectivului mobilizat, în compara?ie cu 10.66% în cazul Marii Britanii,, 17.48% în cazul Rusiei ?i 18.29% în cazul Fran?ei. ?i când asemenea jertfe s-au f?cut pentru România Mare te întrebi cu stupoare cum de-a fost posibil ca pre?edintele Emil Constantinescu, în iulie 1997, la reuniunea de la Davos pe teme de politic? extern?, s? ofere cu non?alan?? teritoriile ocupate samavolnic de Ucraina cu sprijinul sovietelor, f?r? s? aib? mandat pentru un asemenea gest revolt?tor de la poporul român. Regretatul academician Florin Constantiniu observa cu temei caracterul catastrofal al deciziei pre?edintelui Constantinescu: „În 1997 pentru prima dat? de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat p?r?i ale teritoriului na?ional f?r? a fi amenin?at cu agresiunea (ca în 1940) sau f?r? a se g?si sub presiunea ocupantului str?in (ca în 1944 ?i 1947)"[4]. Tratatul cu Ucraina semnat de fostul pre?edinte este expresia unei mari la?it??i ?i iresponsabilit??i prin recunoa?terea dreptului de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii ocupate cu for?a de fosta Uniune Sovietic?. Petre Roman era pe atunci pre?edintele senatului, Adrian Severin - ministru de externe, iar Silviu Brucan ideologul ?i consilierul acestora. La îndemnul lui Silviu Brucan cei doi au ac?ionat pentru comiterea uria?ei nedrept??i fa?? de poporul român. Dan Dungaciu a observat în emisiunea de la Realitatea TV c? „oracolul din D?m?roaia" justifica tr?darea prin pericolul pierderii Transilvaniei, punct de vedere total eronat, absurd. Transilvania nu este un teritoriu litigios, Transilvania este un drept sacrosanct de care nu ne poate lipsi nimeni. Ea este în schimb folosit? de c?tre to?i aceia care lucreaz? împotriva intereselor na?ionale. ?i a?a triumviratul Roman, Severin, Brucan l-au împins pe Emil Constantinescu s? semneze cel mai lamentabil tratat de la c?derea comunismului încoace. Nicolae Ceau?escu cu siguran?? nu l-ar fi semnat, dar pionii „democra?iei originale" ne-au vândut f?r? mustrare de cuget, f?r? pic de respect pentru jertfele înainta?ilor pe altarul iubirii de mo?ie. Între timp Silviu Brucan a trecut la cele ve?nice, dar Petre Roman, Adrian Severin ?i Emil Constantinescu sunt bine mersi, f?r? nici o remu?care pentru transac?ionarea p?mântului românesc pe care se afl? Cetatea Alb?, ?inuturile Her?ei ?i ale Hotinului, sanctuarul de cultur? al Cern?u?ilor, unde a studiat genialul Eminescu. Senatul, p?storit de Petre Roman a votat la 7 iulie 1997 cu 65 de voturi pentru, 50 contra ?i trei ab?ineri, acoperindu-se de oprobriu.

Mihai Eminescu a înfierat multe racile ale timpului s?u, dar nu ?i-a putut imagina atâta nep?sare ?i reavoin?? de cât? au dat dovad? „triumvirii" mai sus aminti?i. Zice Eminescu: „Oricât de mul?i oameni r?i s-ar g?si în aceast? ?ar?, nu s-ar g?si niciunul care ar cuteza s? pun? numele s?u sub o învoial? prin care am fi lipsi?i de o parte din vatra str?mo?ilor no?tri", citat înscris pe coperta din spate a c?r?ii lui Tiberiu Tudor. Iat? c? „democra?ia original?" a z?mislit homunculii capabili ?i de atare crim? împotriva na?iunii române. Ast?zi niciunul dintre ei nu-?i asum? fapta ru?inoas?, dup? obiceiul frecvent practicat la noi, unde autorii de f?r?delegi se prefac c? nu ?tiu nimic, nu-?i amintesc nimic, cufundându-se într-o t?cere filosofic?. Chiar ?i cei care îi iau la rost nu se zbat s? îndrepte lucrurile. Este cazul pre?edintelui Traian B?sescu care a critica virulent în numeroase rânduri ru?inosul tratat, dar nu a intreprins nimic pentru a-l denun?a, de?i a avut prilejul. ?i a?a ne-am cufundat în netrebnicia pe care filosoful Constantin Noica a pus-o la zid cu o înjur?tura „mama ei de netrebnicie româneasc?".
--------------------------------
[1] Larry Watts, With Friends Like These... The Soviet Bloc's Clandestine War Against Romania, 2010, 760p.
[2] Ibidem, op. cit.
[3] Ibidem, op. cit., p.185.
[4] Prefa?? la cartea lui Tiberiu Tudor, Istoria unei tr?d?ri na?ionale, 2000.

footer