Revista Art-emis
Arhetipul ca temei al oric?rui canon PDF Imprimare Email
George Liviu Teleoac?   
Duminică, 01 Mai 2011 15:30
Teleoaca George LiviuĪncepute cel pu?in cu zece ani īn urm?, odat? cu apari?ia articolului Despre canonul estetic semnat de Mircea Martin īn Romānia Literar? nr. 5/2000, dezbaterile cu privire la canon īnainteaz? cu precau?ie pentru a se ajunge la o cāt mai larg? implicare. Dup? cum se arat? ?i īn articol, definirea canonului presupune o suit? de conven?ii care "trebuie s? se īntemeieze pe ni?te date, texte ?i interpret?ri negociate ?i acceptate". Ele se ob?in prin eforturile depuse īn comunitatea exper?ilor, dup? care urmeaz? impunerea lor de sus īn jos, a?a cum se īntāmpl? mai ales "īn cazul canonului curicular, acolo unde ?i aspectul institu?ional e cīt se poate de pregnant." Cu privire la aplicarea canonului īn ?coal?, autorul are īn vedere ?i personalitatea creativ? a profesorilor „care nu-?i pot īng?dui s? ignore canonul propriei institu?ii, dar care n-ar fi corec?i fa?? de ei īn?i?i ?i, din nou, fa?? de cei pe care īi īndrum?, dac? nu ?i-ar face cunoscute opiniile pīn? la cap?t." Īndemnul acesta de a ne „face cunoscute opiniile pīn? la cap?t" ne ofer? cadrul necesar pentru a discuta de pe acum problema arhetipului īn rela?ie cu un viitor canon care īnc? „ridic? probleme de limbaj - teoretic ?i tehnic - de terminologie". P?strat mai mult īn subcon?tient, arhetipul devine reper de actualitate, atāt īn interiorul dezbaterilor privind canonul, cāt ?i īn contextul mai larg al demersurilor ce se fac pentru īntemeierea spiritual? a Europei Unite. Pentru o defini?ie „tare" a canonului, care s? includ? toate nivele ?i formele sale, este nevoie s? īnchipuim - spune autorul - un fel de centru, de nucleu dur, de miez, iar pe linia acestui efort al īnchipuirii, care din treapt? īn treapt? ajunge pān? la ansamblul unei literaturi na?ionale, se poate descoperi c? nimic nu poate fi mai central ca arhetipul ?i nimic nu poate fi dur ca existen?a sa imuabil?. Ca o trecere spre importan?a l?rgit? a arhetipului, autorul ī?i exprim?, la finalul studiului s?u, convingerea prin care „Canonul estetic repune problematica identit??ii īn termenii ei fire?ti" agravat? de „Confuzia valorilor, care nu e doar suportat?, ci chiar cultivat? īn zilele noastre". Or, nimic mai firesc īn abordarea problemelor identitare din spa?iul numit Lumea Veche ca abord?rile care pornesc de la arhetip.

Din nevoia de a īn?elege corect problema identit??ilor na?ionale īn contextul globariz?rii decurge, de fapt, importan?a definitorie a arhetipului, singurul care va permite punerea īn aplicare a principiului „unitate īn diversitate" preconizat pentru īnf?ptuirea noului edificiu european. Pentru importan?a actual? a na?ionalismului pledeaz? mai mul?i autori printre care ?i cercet?torul englez Anthony D. Smith īn cartea sa „Nation and nationalism in global era" (Polity Press, 2000), carte prezentat? pe larg de Prof. Univ. Dr. Ilie B?descu īn cadrul simpozionului „Globalizare ?i identitate na?ional?" organizat de Ministerul Administra?iei ?i Internelor īn ziua de 18 mai 2006. (Cota BAR: II 306277) De?i surprinz?tor, ?i īntr-un anume fel paradoxal, principiul „unitate īn diversitate" poate fi aplicat īn mod real p?strānd pentru diversitate diferen?ele specifice, dar īnf?ptuind unitatea prin valorile noastre comune, care devin cu atāt mai evidente cu cāt ne apropiem mai mult de arhetipul care a generat diversitatea. Arhetipul devine astfel criteriul ontologic pentru unitatea spiritual? a Europei ?i temei al d?inuirii sale. Cele mai mari dificult??i care se cer dep??ite sunt cele referitoare la g?sirea c?ilor de conciliere pentru marea diversitate etno-lingvistic? ?i religioas? existent? īn Europa ?i ca atare ne īndrept?m aten?ia spre definirea a ceea ce speciali?tii numesc Ur-Wort pentru limbaj ?i Ur-Monotheismus pentru īnn?scuta aspira?ie religioas? a omenirii. Īn mod firesc ?i mai presus de ne?tiin?ificele imput?ri numite protocronism, c?utarea acestor arhetipuri trebuie s? īnceap? īn zona Dun?rii de Jos, despre care iat? ce spunea ziarul New York Times din 1 Decembrie 2009 cu ocazia deschiderii expozi?iei de arheologie de la New York: „Īnaintea gloriei care le-a revenit Greciei ?i Romei, chiar īnaintea primelor ora?e din Mesopotamia sau templelor de pe malul Nilului, īn Valea Dun?rii inferioare ?i la poalele dealurilor balcanice locuia un popor avansat pentru vremea sa īn domeniile artei, tehnologiei ?i comer?ului la distan??."
(http://www.nytimes.com/2009/12/01/science/01arch.html)

La apogeu, īn jurul anului 4500 ī. Chr. – continu? prestigiosul ziar citāndu-l pe antropologul David W. Anthony - „Vechea Europ? era īntre locurile cele mai sofisticate ?i avansate din punct de vedere tehnologic din lume" ?i prezenta „multe din semnele politice, tehnologice ?i ideologice ale civiliza?iei". Ca semn sigur al civiliza?iei declan?at? īn acea epoc?, īn bazinul Dun?rii de Jos, a fost elaborarea ?i impunerea īn anul 5508 ī.Chr. a caledarului numit „de la Facerea Lumii", singurul care a permis sincronizarea planificat? a manifest?rilor economice, sociale ?i religioase, definitorie (sincronizarea) pentru orice societate civilizat?. Prin precizia sa bazat? pe cuno?tin?e solide de matematic? ?i astronomie, ca ?i prin importan?a sa, acest calendar a fost p?strat īn uz nu numai de cronicarii no?tri, ci ?i de Dimitrie Cantemir, unul din marii c?rturari ai Europei epocii sale. ?i pentru ca existen?a acestui calendar cu cea mai lung? via?a, de peste 7200 de ani, s? nu fie desconsiderat? doar ca un fapt singular, de?i numai Cezarul ?i Papa au mai dispus de speciali?tii, ca si de puterea necesar? pentru modificarea caledarelor, vom spune pentru lumea īntreag? c? Valahii de la Dun?rea de Jos din acea perioad? sunt īnscri?i ca īncep?tori de lume sau ca eroi civilzatori īn toate C?r?ile Sacre ale omenirii, de la Vede la Edde, de la Vechiul Testament la Noul Testament, dar ?i īn īn mitologia greac? ?i latin?. Desigur sunt repere foarte vechi, dar f?r? buna lor cunoa?tere nu avem nici o ?ans? s? ne īn?elegem corect rostul vie?ii noastre ?i nici drumul pe care īl avem de continuat, fiindc? omul se bate nu numai pentru pāinea lui, ci ?i pentru temeiurile sale spirituale, iar canonul pus īn discu?ie, tocmai la aceste temeiuri se refer?.

Pentru aceast? īmplinire spiritual? parcurgem drumurile spre marile capodopere ale lumii ?i din considerente de ordin spiritual exist? fabuloasa burs? a lucr?rilor de art?, care se cer, nu numai pre?uite, ci ?i corect īn?elese. Printre ele ?i faimoasa Lupoaic? de pe Capitoliu, atāt de familiar? nou? prin binecunoscutele replici d?ruite de statul italian ora?elor Bucure?ti, Chi?in?u, Cluj, Timi?oara, Tārgul Mure?. Prezen?a ei īn con?tin?a omenirii īncepe cu mitul consacrat celor doi gemeni n?scu?i de vestala Rhea Silvia (a se citi Vlasia) de la puternicul zeu Mars, supranumit Lup-Ercus, deseori invocat Mar-Mar. O superb? miniatur? de art? etrusc? din secolul V ī.Chr. surprinde ?i red? prin mijloace plastice semnifica?ia real? a mitului. Dup? modelul etrusc se realizeaz? īn anul 296 ī.Chr. celebra statuie de pe Capitoliu (Th.Mommsen, Istoria Roman?, Vol.I, p.269 ?i 276), dar, ulterior, marele public ?i odat? cu el istoria o vor asocia mai mult cu m?re?ia istoric? a Romei ?i mai pu?in cu semnific?ia originar? a mitului, care īn cele din urm? se pierde, a?a cum s-au pierdut īn timp ?i semnifica?iile altor simboluri. Azi, beneficiem, īns?, de o extraordinar? perfec?ionare a tehnologiilor pentru realizarea ?i r?spāndirea reproducerilor de art?, ceea ce ne permite l?rgirea studiilor comparative pentru a recupra semnifica?iile originare. Cheia pentru īn?elegerea corect? a mesajului purtat peste milenii de Lupa Capitolin? o g?sim la Th. Mommsen, care īn Istoria roman? Vol.I, p.523 consemneaz? c? una din scrierile lui Nevius s-a intitulat „Educa?ia lui Romulus ?i Remus sau Lupul", de unde rezult? f?r? echivoc c? īn asocierea sa cu gemenii Romulus ?i Remus, Lupul, aici īn chip de Lupoaic?, reprezint? reperul spiritual necesar educa?iei unor semizei. ?i sculptura original? pune īn eviden?? valoarea ei spiritual?, tocmai prin faptul c? pentru gemenii reda?i prin atitudini de oameni maturi stānd pe un genunchi, Lupoaica se arcuie?te maiestos deasupra lor ca cerul, tot a?a dup? cum Nut, zei?a recunoscut? a cerului īn mitologia egiptean? se arcui?te deasupra lumii, iar succesiunea celor patru reproduceri ne scutesc de alte comentarii, analogia cu frecventa ?i multimilenar? metafor? plastic? egiptean? fiind evident?. Nici metafora plastic?, care sugereaz? c? regii dobāndesc īn?elepciune divin? ?i investire divin?, dac? sug hrana spiritual? de la zei, nu este singular?. Figura al?turat?, care, īn Enciclpedia Egiptului Antic, este īnso?it? de urm?torul text: „Regele al?ptat de Isis, reprezentat? sub forma unui arbore sacru. Hipogeul lui Tutmes al III-lea, Valea Regilor", reprezint? īn mod evident felul īn care trebuie īn?eleas? al?ptarea celor doi gemeni n?scu?i din zei de Lupa Capitolin? personificānd cerul. Pentru deplina echivalen?a Lup-Lupoaic?, mitologia roman? a mo?tenit din vremuri imemoriale zei?a numit? Lup-Erca al?turi de zeul Lup-Ercus, pereche s?rb?torit? printr-un ritual special īn ziua de 15(17) februarie pān? tārziu īn perioada primelor secole de cre?tinism (Th. Mommsen, Istoria Roman?, Vol.I, p.42).

Remarcabil este faptul c? Lupul apare pe Columna lui Traian, nu numai ca stindard, ci ?i ca semn pentru o mare zeitate. Īn scena XXIV din tratatul lui Conrad Cichorius (anul 1895), fa?? īn fa?? ?i la acela?i nivel cu bustul lui Jupiter (Zeus) se afl? bustul Lupului, ceea ce arat? īn limbaj plastic c? ?i Lupul desemneaz? ca ?i Zeus, numit la romani Jupiter, un Dumnezeu al Dumnezeilor. Plasat, īns?, pe Columna Traian?, Lupul nu mai este un lup oarecare, ci chiar Lupul Stindardului Dacic, adic? este simbolul tutelar al ?inuturilor de la Dun?rea de Jos, vatra b??tina?ilor Europei cum o nume?te īn concluziile sale marele istoric al culturilor Marjia Gimbutas. Cam īn aceea?i perioad? īn care Marjia Gimbutas a ajuns la concluziile sale, Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru drapelele lumii, nu va ezita s? afirme īn tratatul s?u de vexologie, c? sub semnul Stindardului Dacic, s-a f?cut istoria lumii timp de peste 2500 de ani, din Persia pān? īn Bretania lui Richard al III-lea, dup? ce fusese purtat ?i īn cruciade. Prin aprofundarea cercet?rilor de lingvistic? religioas? se arat? apoi c? hieroglifa-fonogram? numit? Stindardul Dacic ilustreaz? sintagma teonimic? arhetipal?, care se cite?te tot a?a cum se cite?te tetragrama sacr?, fapt care ?i explic? rolul imens pe care l-a avut Stindardul Dacic, numit ?i Dragon, īn edificarea civiliza?iei umane, īncepānd din antichitatea īndep?rtat? ?i pān? c?tre īnceputurile Rena?terii. Dispunem, a?adar, de suficiente m?rturii care probeaz? c? īn ?inuturile de la Dun?rea de Jos, la care face referire ?i New York Times, a luat na?tere acel c?utat Ur-Monotheismus, ilustrat de arhetipul dumnezeiesc pentru religiile lumii. El incumb? esen?a ?i ca orice esen?? este menit s? resoarb? antinomiile individualiz?rilor sale, iar generalizarea cunoa?terii acestui arheip al lumii se cere a fi un prim obiectiv pentru orice canonizare. Pe de alt? parte, este evident faptul c? īnainte de apari?ia religiei ?i a mitului a trebuit s? existe bine constituit graiul uman articulat, despre care se recunoa?te c? este factorul decisiv ?i nu doar unul dintre factorii care au determinat saltul de la animalitate la umanitate. Dat fiind rolul antropogenetic al limbajului, to?i marii gānditori ai lumii au depus eforturi remarcabile īn r?stimpul a cel pu?in 2500 de ani pentru a ajunge la originea lui.

S-au acumulat enorm de multe date referitoare la faptele de limb? observate ?i s-au formulat cāteva postulate, prin a c?ror valorificare mai mul?i savan?i, printre care finlandezul Valentin Kiparski, francezul Jacques Goudet sau englezul Martin Maiden, au ajuns la conluzia c? din punct de vedere lingvistic limba romān? este cea mai important? din Europa. Iar suedezul Alf Lombard ca foarte bun cunosc?tor al limbii romāne consider? c? nu numai pe continent, dar poate nici īn lumea īntreag? nu exist? o alt? limb? a c?rei istorie s? prezinte acelea?i probleme de importn?? fundamental? pentru lingvistica general?. Formulate īn mod tran?ant, aceste conluzii se cer a fi luate īn considerare, iar pentru a sus?ine odat? īn plus generalizarea cunoa?terii lor prin canonizare mai ad?ug?m, pe baza cercet?rilor proprii, c? unele reguli de gramatic? universal? a limbilor se reg?sesc īn toponimia romāneasc? de vecin?tate, tot a?a dup? cum īn cloamb? (climbuciu)

ceh. colebka engl. clamber - a se c???ra skt. LAMB
lat. cunabula engl lumber - a t?ia lemne
culabula engl club - bāt?, b?? a (se) leg?na
mcd. colepka engl. limb - ramur? a (se) ag??a
rus. colābeli engl. climb - a se c???ra a (se) ?ine de
scr. colevka rom. Limb? - organul vorbirii a c?ptu?i cu ?ipci
sp. columpio lat. clava - m?ciuc?, b??
toate cu īn?elesul lat. clavola - vl?star rom. colv? m?ciuc? (īn Olt)
de leag?n

anumite cazuri s-a putut reconstitui originea valahic? a unor cuvinte folosite ?i ast?zi
pe larga arie indo-european?. A?a sunt de exemplu cuvintele grupate īn tabel, generate prin metaforizarea cuvintelor romāne?ti cloamb? sau climbuciu, dou? arhaisme pentru acela?i concept de creang?. Considerat? nucleu al ?tiin?elor culturii, lingvistica trebuie s? devin? un alt obiectiv major al canonului cu scopul promov?rii prin īnv???mānt, īn toate ??rile din Uniunea European?, a acestor descoperiri recente, ?inānd cont de faptul c? numai cunoa?terea institu?ionalizat? a esen?elor civiliza?iei Lumii Vechi va permite dep??irea feudalismului etno-lingvistic pe care īl mo?tenim. Referitor la „entropia crescīnd?, social? ?i intelectual?" invocat? de domunul Mircea Martin īn finalul articolului s?u, vom spune c? studiile de specialitate afirm? ca anti-entropice cunoa?terea ?i religia. De aici ?i convingerea personal? c? ceea ce se cere a fi canonizat īn primul rānd sunt reperele imuabile numite ARHETIP, īn raport cu care se resorb ?i aparentele contradic?ii dintre un fundamentalism estetic dorit de autor ?i fundamentalismul religios dezavuat de autor. Noi, cei de ast?zi, nu ne putem imagina c? ne afl?m, nici la īnceputul lumii, nici la sfār?itul ei, de unde ?i lipsa de legitimitate pentru a demara prin ?coal? proiectul unui a?a zis „fundamentalism estetic", care va deveni prin pārghiile de comand? ale institu?iei mult mai restrictiv decāt fundamentalismul religios. Canoanele trebuie s? r?mān? acolo unde au ap?rut, īn domenul curentelor artistice, multe dintre ele decadente ?i perimate. Dar, omul nu de decaden?? are nevoie, ci de des?vār?irea ale c?rei repere imuabile r?mān arhetipurile sale. Or, tocmai fiindc? sunt imuabile, cunoa?terea lor se cere a fi generalizat? īn ?ar?, dar ?i īn Uniunea European?, fie chiar ?i ca dispozi?ie de tip canon. footer