Revista Art-emis
Misiunea profesorului universitar PDF Imprimare Email
Acad. Nichifor Crainic   
Duminică, 07 August 2016 16:30

Nichifor Crainic-Zile albe zile negreMisiunea profesorului universitar e mare sau e nul?, dup? cum el o în?elege ?i o poate realiza. Nu e nimic mai greu ?i nu e nimic mai u?or, dup? cum o iei. Po?i fi profesor universitar repetând un singur curs via?a întreag? f?r? obliga?ia ca acel curs s? aib? o contribu?ie personal?. În acest caz, profesorul poate fi înlocuit foarte bine cu o plac? de gramafon a?ezat? pe catedr?. Po?i fi profesor universitar utilizând disciplina ta numai ca pretext pentru a improviza în fa?a studen?ilor o vorb?rie de cafenea, care s? umple o jum?tate de or? sau chiar un sfert. Po?i s? nu vii la curs decât de câteva ori pe an, nici m?car o dat? pe lun?, pentru c? salariul ?i se poate servi direct la domiciliu contra unui bac?i? dat curierului. Nimeni nu e liber ca profesorul universitar. Dar adev?ratul profesor universitar trebuie s? fie nep?rat un creator de ?tiin??, un informator ?i un deschiz?tor de orizonturi în specialitate, un pov??uitor metodic în munca discipolilor ?i, dac? e posibil, un om care s? le pun? înaintea min?ii o concep?ie de via??, un crez pentru care ei s? simt? c? merit? s? tr?iasc? ?i s? munceasc?. Sub aparen?a celei mai largi libert??i, nu e om mai controlat ca profesorul universitar. De câte ori se suie pe catedr?, de atâtea ori se supune unei multiple judec??i critice, cu atât mai ascu?it? cu cât vine de la tineri nedeplin forma?i, dar care vor s? se formeze. Eu m-am suit întotdeauna pe catedr? imaginându-mi c? am sub ochi multiplicat de câteva sute de ori, pe studentul care am fost eu, lacom s? aflu lucruri noi, preten?ios din cale-afar? ca aceste lucruri s?-mi fie date într-o form? impecabil? ?i arzând de dorul s? fiu ridicat în regiuni mai presus de mine, iar dac? se poate, s? r?mân cu mintea spânzurat? de cuiele de aur ale cerului. Pe acest student, care î?i examina critic profesorii din ?ar? ?i din str?in?tate, dând de p?mânt cu cei mai mul?i dintre ei, ?tiu sigur c? nu l-am mul?umit deplin; dar citind atâtea m?rturisiri publice ale discipolilor mei, am în?eles din ele, c? nu în zadar am stat pe o catedr? universitar?. Mai mult decât atât: nu o dat? am fost acuzat de mi?ei, ?i aceasta în incinta tribunalelor, c? a? fi fost un corup?tor al tineretului. Acuza?ia i s-a aruncat în vremea lui de glorie ?i lui Nicolae Iorga. S? nu amintim de Socrate, pentru c? admiratorul lui Alcibiade ?i magistratul tân?rului Plato, a fost cu adev?rat, din punct de vedere cre?tin, un corup?tor al tinerimii. Dar însu?i Mântuitorul lumii, care ridica pe tineri din co?ciuge ?i-i smulgea vii din putreziciunea mormintelor, a fost învinuit drept corup?tor al legii. Oricine vrea s? fac? oameni vii, ridica?i din adormirea mediocrit??ii, oricine vrea s? creeze o mentalitate nou? peste rutina mecanic? a banalit??ii, poate fi acuzat de rutinari ?i pro?ti ca un corup?tor. Astfel de acuza?ii nu sunt decât recunoa?teri în r?sp?r ale înrâuririi binef?c?toare pe care o personalitate o exercit? asupra contemporanilor. Dac? pe tinerii ace?tia i-a? fi considerat ni?te pl?vani lega?i de iesle ?i i-a? fi hr?nit cu paie, ad?pându-i cu ap? chioar?, a? fi fost desigur un rânda? în?elept; dar eu i-am vrut bidivii cu aripi ?i m-am str?duit s?-i hr?nesc cu j?ratec ceresc. Nu e aceasta, într-adev?r, coruperea unui regim alimentar practicat chiar în cantinele universitare?

?i totu?i eu n-am f?cut nici un fel de politic? în Universitate. Teologia mistic?, disciplina pe care am c?utat s-o reînviez chemând-o în actualitatea spiritului din veacurile de slav? ale cre?tinismului, n-are în esen?a ei nimic temporal ?i e, dimpotriv?, anistoric?. Matematica îns??i nu e a?a de str?in? de politic? precum e mistica... Dar singurele aluzii consecvente, pe care mistica le-ar îng?dui într-un curs fa?? de actualitate, n-ar fi altfel decât ostile oric?rui fel de politic?. În cursurile mele, care sunt litografiate, nu exist? nici m?car astfel de aluzii. Ca profesor de teologie, unde mânuirea termenilor pretinde o preciziune mult mai strict? decât în dreptul roman sau în anatomie, am în?eles s? redactez aceste crusuri cu mâna mea ?i s? le ofer studen?ilor. ?tiu c? sunt profesori care î?i comercializeaz? cursurile, fie litografiate, fie tip?rite. E dreptul lor, fiindc? e munca lor. Unii au abuzat în chip condamnabil, impunând aceast? comercializare ?i condi?ionând examenele de ea. Eu am socotit c? e mai nimerit ca munca mea s-o d?ruiesc studen?ilor, îns?rcinând cu litografierea pe cei mai s?raci dintre ei. Astfel, orice adversar de bun? credin?? - teoretic exist? ?i s?mân?a unor asemenea lighioane -, ar dori s?-mi aduc? vreo învinuire ca profesor n-ar avea decât s? citeasc? aceste cursuri[1].
---------------------------------------------------------
[1] Sursa: Zile albe, zile negre. Memorii 1889-1944, Ed. Floare Alb? de Col?, 2015, p. 292-293.

footer