Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Acad. Florin Constantiniu (+)   
Duminică, 17 Iulie 2016 14:32

Acad. Florin Constantiniu, art-emisLa 26 de ani de la sângerosul decembrie 1989, România arat? c? un animal bolnav ?i h?ituit. Privim în urm? ?i nu ne vine s? credem c? a trecut peste un sfert de veac de speran?e zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea ?i deziluzia, începuturi neterminate, jaful ?i corup?ia, politica murdar?, cu degetul pe tr?gaci, manipularea televizat?, aducerea în mizerie ?i pauperizarea poporului, haos ?i chiar sclavie dup? model medieval.... Lipse?te o viziune, un proiect na?ional de salvare. României îi lipse?te harta viitorului. Jalnica priveli?te n-a c?zut din cer ?i nu ne putem ascunde dup? deget. Au creat-o „politicienii" ?i românii în?i?i. Ca o confirmare, regretatul academician Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, chiar ?i dup? dispari?ia sa p?mântean? ne pune în fa?? o oglind? necru??toare în care, dac? avem curajul s? privim, poate ne vom afl? izb?virea. Textul pe care vi-l supunem aten?iei este o adaptare dup? declara?iile marelui istoric f?cute în urm? cu ?apte ani[1], la fel de valabile ?i ast?zi. De astfel de oameni are nevoie România, nu de iude ?i marionete globaliste, purt?toare ilegale de capete. În anul de gra?ie 2016, patrio?ii - în sensul corect ?i real al ideii - sunt pe cale de dispari?ie, dar s? nu ne panic?m: „Nu mor caii când vor câinii!". (Redac?ia)

?ansele imense care se ofereau ??rii noastre în decembrie 1989 au fost ratate

Evaluez cele peste dou? decenii c? pe un inaugural ratat. În istoria fiec?rui popor exist? evenimente cruciale, care inaugureaz? o nou? etap? în evolu?ia societ??ii. Decembrie '89 a fost un astfel de eveniment: crucial, înnoitor, fondator. Din nefericire, ?ansele imense care se ofereau ??rii noastre au fost ratate ?i, astfel, România împarte cu Bulgaria ?i Albania ultimele locuri din clasamentul ??rilor foste comuniste. Pentru istorici, perioada din 1990 încoace este foarte instructiv?, într-un astfel de moment, compara?iile cu alte intervale de timp ale istoriei na?ionale. Iau dou? exemple de perioade cu o întindere de dou? decenii, c? aceea scurs? de la c?derea regimului comunist.
Prima perioad?: 1859-1878. În primul caz, perioada a fost marcat? de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului român modern, la câ?tigarea independen?ei (1877/1878). Politic? de reforme a lui Cuza, în primul rând reforma agrar? din 1864, ?i politic? de modernizare promovat? dup? aceea de Carol I, au f?cut c? statul român s? se smulg? din înapoierea determinat? - în principal - de domina?ia otoman?, ?i s? se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. S? nu uit?m c?, în acest interval, apar „Junimea" ?i Eminescu!
A dou? perioada: 1919-1938. Ie?it? dintr-un r?zboi pustiitor ?i lovit? de o criz? economic? de o duritate nemiloas? (1929-1933), România a izbutit, totu?i, s? înregistreze un remarcabil progres în toate direc?iile, 1938 fiind anul de vârf al României interbelice.

Am ales aceste dou? perioade tocmai pentru c? ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate. În toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: în 1859, a?a cum am spus, se a?eaz? temelia statului român modern; în 1918, se des?vârseste unitatea na?ional? a românilor; la 22 decembrie 1989, se închide „parantez?" comunist?, deschis? în 1945 de ocupantul sovietic, ?i se reintr? pe f?ga?ul dezvolt?rii fire?ti a societ??ii române?ti. Ve?i fi de acord - sper - c? la cea mai sumar? compara?ie, perioada postdecembrist? apare cu o întrist?toare s?r?cie de rezultate. Suntem liberi, este adev?rat, dar a progresat în vreo direc?ie România? Sunt, ast?zi, românii mai ferici?i? Exist? un mare ideal na?ional care s?-i mobilizeze pe români? În raport cu 1859-1878 ?i 1918-1938, ultimele decenii nu ne dau decât infime temeiuri de satisfac?ie ?i deloc de mândrie.

Clasa politic? s-a aruncat asupra României cu un singur gând: s? se îmbog??easc?. A jefuit cum nici huli?ii fanario?i n-au f?cut-o

Românii nu au mai fost în stare s? repete performan?ele din perioadele amintite. Perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice ?i intelectuale cu angajarea plenar? a maselor într-un proiect na?ional, mobilizator ?i stimulator. În 1859, genera?ia pa?optist? (Mihail Kog?lniceanu, Ion C. Br?tianu), cea mai creatoare genera?ie a istoriei române?ti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-muntean?, care voia unirea ?i independen?a. În 1918, genera?ia Marii Uniri (Ion I. C. Br?tianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia „România Mare" ?i afirmarea ei pe plan european. Din 1989, societatea româneasc? a fost profund divizat?, lipsit? de un proiect na?ional ?i incapabil? s?-?i mobilizeze resursele pentru a valorifica ?ansele ce i se ofereau: în primul rând, unirea Republicii Moldova cu România. Pe scurt, nici clasa politic?, nici societatea româneasc? nu au fost în m?sur? s? asigure inauguralului din decembrie 1989 justificarea imenselor posibilit??i oferite de c?derea comunismului.

Clasa politic? postdecembrist?, cea mai incompeten??, cea mai lacom? ?i cea mai arogan?? din istoria României

Vorbind de clasa politic? ?i de societatea româneasc?, cea dintâi a întrunit trei superlative: cea mai incompeten?a, cea mai lacom? ?i cea mai arogan?? din istoria României. Lipsit? de expertiz?, avid? de c?p?tuial? ?i sigur? de impunitate, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: s? se îmbog??easc?. A jefuit cum nici huli?ii fanario?i n-au f?cut-o. Responsabilitatea ei fa?? de situa?ia catastrofal? a României este imens?. Ast?zi, constat?m c? industria este lichidat?, agricultur? e la p?mânt, sistemul de s?n?tate în colaps, înv???mântul în criz?, individualitatea României pe plan interna?ional disp?rut?. Criz? economic? nu a f?cut decât s? agraveze relele care au precedat-o. Incompeten?i, guvernan?ii nu au ?tiut s? atenueze ?ocul crizei ce ne-a lovit. Dac? România profund? se zbate în dificult??i ?i dezn?dejde, clasa politic? prosper?. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, ?ase locuin?e; te întrebi ce vor fi f?când în ele), vile în ?ar? ?i str?in?tate, ma?ini de lux etc. s-au strâns în proprietatea clasei politice. ?tiam c? avu?ia este rezultatul unei activit??i economice. Acum, vedem c? politic? este mijlocul cel mai sigur de îmbog??ire.

Un popor de oi na?te un guvern de lupi

Principalul vinovat de aceast? situa?ie este însu?i poporul român! El ilustreaz? perfect observa?ia c? „un popor de oi na?te un guvern de lupi". Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor, au permis clasei politice s?-?i bat? joc, nepedepsit?, de ?ar?. Lipsit de spirit civic, poporul român nu a fost capabil, în ace?ti 20 de ani, s? trag? la r?spundere clasa politic? sau s? „tempereze" setea ei de înavu?ire. Pe român nu-l intereseaz? situa?ia general?. Dac? prin fin, na?, cumnat, amic etc., ?i-a rezolvat pasul lui, restul duc?-se ?tim noi unde! Mo?tenirea multisecular? a lui hatâr ?i bac?i? a r?mas atotputernic?. Cum s? îndrep?i o ?ar?, când cet??enii ei se gândesc fiecare la sine ?i nu la binele comun!? Ast?zi, asist?m la situa?ii ?i mai dramatice. Românii pleac? - din nevoia de câ?tig - s? lucreze în Spania sau Italia, (Anglia - n.r.), s? lupte în Afganistan. Energii ?i vie?i se irosesc astfel în beneficii str?ine. Nu po?i s?-i condamni: mai bine s? lucreze pentru str?ini, decât pentru noii ciocoi postdecembri?ti, care îi trateaz? cu un dispre? suveran.

Am intrat în N.A.T.O la gr?mad?, pentru c? S.U.A. au vrut-o!

Aduce?i-va aminte c?, în 1997, când România a dus o campanie pe cât de zgomotoas?, pe atât de inutil?, S.U.A. ne-au închis u?a la summit-ul de la Madrid. În dorin?a de a câ?tig? bun?voin?a Washingtonului, am încheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, f?r? a ob?ine nici un folos. Dup? 11 septembrie 2001, evaluarea american? s-a schimbat radical. În lupta împotriva „terorismului islamic", S.U.A. aveau nevoie de noi alia?i; în acest context, România a devenit membr? a N.A.T.O. A fost o decizie american?, nu un merit al guvernan?ilor români. O situa?ie similar?, ?i în cazul intr?rii în Uniunea European?. Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei în Est. Dac? avem un dram de sinceritate, trebuie s? recunoa?tem c? suntem înc? departe de a fi o ?ar? la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii. Directoratul marilor puteri a considerat îns? c? este în interesul sau aceast? extindere, ?i atunci, la gr?mad? - ierta?i-mi expresia! - am intrat ?i noi.

În politica extern?, am disp?rut de pe harta diplomatic? a Europei

Pentru a fi din nou ceea ce a fost cândva României îi lipse?te o „mare idee", un mare proiect na?ional. Înainte de 1859, a fost Unirea; înainte de 1918, a fost des?vâr?irea Unirii. Ast?zi nu ne mai însufle?e?te nici un ideal mobilizator. În perioada interbelic?, Cioran ar fi vrut c? Bucure?tiul s? devin? Bizan?ul sud-estului Europei. ?i, f?r? nici o exagerare patriotard?, ar fi putut deveni. Ast?zi nici nu vrem, nici nu putem s? ne afirm?m. Economic, România a devenit o pia?? de import. Nu cunosc vreun produs românesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie. În politica extern?, am disp?rut de pe harta diplomatic? a Europei. În plan cultural, scriitorii români a?teapt?, în continuare, Nobelul... În stadiul actual, cred c? sectorul în care România ar fi putut s? se manifeste cu ?anse de succes era cel cultural-?tiin?ific. Din nefericire, guvernan?ii postdecembri?ti ?i-au b?tut joc de înv???mântul românesc, supus la tot felul de „reforme" ?i „programe" inepte ?i distructive. Dac?, din rândul elevilor sau studen?ilor, au ie?it elemente de valoare, ele sau au plecat în str?in?tate sau au disp?rut în mediocritatea din ?ar?. Aveam ?ansele s? fim Bizan?ul Europei de Sud-Est. Am r?mas îns? la periferia Europei.

În anumite cercuri ale intelectualit??ii noastre Patriotismul e privit ca o boal? ru?inoas?

Mondializarea este un proces c?ruia România nu i se poate sustrage, dar c?ruia îi poate rezista?. Nu o rezisten??, a? spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identit??ii na?ionale. În Fran?a, ?ar? cu o atât de veche ?i str?lucit? cultur?, guvernul a ini?iat o dezbatere despre identitatea na?ional?. La noi, când cineva abordeaz? aceast? problema, se aud imediat voci care îl acuz? c? este na?ionalist, nostalgic etc. Patriotismul e privit, în anumite cercuri ale intelectualit??ii noastre ?i ale societ??ii civile, ca o boal? ru?inoas?. Americanii - îi am în vedere pe cet??enii S.U.A. - ne ofer? cel mai frumos exemplu de patriotism. Noi, care îi copiem în atâtea privin?e, r?mânem indiferen?i la minunat? lor pild?.

Când monumentele istorice se p?r?ginesc ?i se ruineaz?, memoria istoric? e pe cale de dispari?ie

Dac? vorbim de un patriotism lucid, da, f?r? îndoial?. Este o valoare de nepre?uit. Eu unul am aderat la principiul atât de s?n?tos al „Junimii": „Patriotism în limitele adev?rului". S?-mi iubesc ?ara ?i poporul, dar s? nu le ascund niciodat? defectele. Poate este o deformare de istoric, dar cred c? identitatea na?ional? are o component? esen?ial?: memoria istoric?. Tradi?ia se cultiv?, în primul rând, prin cunoa?terea istoriei. Când monumentele istorice se p?r?ginesc ?i se ruineaz?, memoria istoric? e pe cale de dispari?ie.Peste o sut? de ani, cred c? judecat? urma?ilor ?i, între ei, a istoricilor, va fi foarte sever?. Anii 1989-2009 (2016 - n.r.) vor fi considera?i o perioada de declin, clasa politic? ?i poporul român împ?r?ind, în egal? m?sur?, responsabilitatea pentru aceast? trist? realitate. S? dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, România s? aib? situa?ia fericit? pe care a ratat-o ast?zi! 
----------------------------------------------
[1] http://www.formula-as.ro/2009/896/spectator-38/acad-florin-constantiniu-clasa-politica-postdecembrista-este-cea-mai-incompetenta-cea-mai-lacoma-si-cea-mai-aroganta-din-istoria-romaniei-11878

footer