Revista Art-emis
N.A.T.O. 2016, mult zgomot pentru prea pu?in PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Duminică, 17 Iulie 2016 14:00

Corneliu Vlad, art-emisMarile decizii nu se iau, de obicei, în mari reuniuni ?i doar uria?a preg?tire de artilerie mediatic? îi face pe neaviza?i s? r?mân? dezam?gi?i în fa?? documentelor finale. Summitul N.A.T.O. de la Var?ovia era vestit de unii drept cel mai important de dup? marile r?v??iri din 1989-1991. A?a îl anun?au trompe?ii lui, mai sonori acum ca în alte da?i. Dar n-a fost s? fie a?a, din mai multe pricini. Mai întâi, pentru c? a fost gândit în logica r?zboiului rece, deso nici prea-prea, nici foarte-foarte: documentul final vorbe?te de „ac?iuni agresive" ale Rusiei, dar precizeaz? ?i c? „nu suntem un r?zboi rece" cu... aceea?i. Oricum, panoplia „de ap?rare" desf??urat? de Alian?a un fa?? „celuilalt" este impresionant?: masare de trupe ?i echipamente (mai toate rotitoare), forma?iuni de lupt? multina?ionale, exerci?ii de r?zboi dese ?i sofisticate, eforturi de înarmare sporit? etc. (Un bemol: e prev?zut un apropiat Consiliu N.A.T.O.-Rusia pentru a i se explic? interlocutorului c? nu e vorba de ac?iuni ostile în ce-l prive?te). Acest mult prea elaborat preludiu imagologic i-a deschis conclavului un vast orizont de a?teptare, pe care deciziile concrete la care s-a ajuns nu aveau cum s?-l onoreze pe m?sura?i. Iar situa?ia României este, în materie, una dintre cele mai tipice. Cele trei puncte de agend? care au interesat-o prioritar:
- Deveselu;
- prezen?a N.A.T.O. la Marea Neagr?;
- mai multe ?i mai diverse trupe N.A.T.O. în sudul flancului estic, au r?mas, toate, cam în coad? de pe?te.
E cam greu s? decizi „politic", cum s-a stabilit, la nivelul N.A.T.O., adic? vreo dou? duzini de state, în câteva secunde, dac? s? ripostezi sau nu la rachetele ce vin spre ?ine;
- despre prezen?a n?val? sporit? a N.A.T.O. în Marea Neagr? se va discuta, la nivel de mini?tri ai ap?r?rii, în octombrie, adic? în plin? campanile electoral? pentru preziden?ialele din Statele Unite (cum s-ar putea decide atunci ceva important?);
- faimoasa brigada interna?ional? pentru România, ventilate în fel ?i chip c? idee va fi una cov?r?itor româneasc?, cu vreo câteva sute de bulgari, nu se ?tie câ?i polonezi ?i dac? vor mai veni ?i al?ii, dar... gestul conteaz?... Fapt de re?inut ?i mai ales consolator: din 2017 vor mai sta?iona în România o mie de militari americani, dar nu prin NATO ci prin reglement?ri bilaterale.
- Var?ovia 2016 a fost , prin excelen??, summitul consacrat flancului estic al Alian?ei.

Se trece, încet-încet, la vocabularul de r?zboi

Dup? cum vedem, se trece încet-încet la vocabularul de r?zboi. Poate c? la viitorul summit N.A.T.O. ni se va spune c? suntem pe frontul de est al Alian?ei. Dar s? nu anticip?m alarmist. Întrucât a crescut cu adev?rat coeficientul de încredere ?i securitate al alia?ilor euroatlantici din est - Polonia, ??rile baltice, România, dup? cele hot?râte la Var?ovia? Vânzoleal? tot mai ampl? de trupe ?i armamente în arealul est-european nu poate suplini dezechilibrul strategic din zona (favorabil Rusiei) ?i nici dezavantajul imuabil al distan?ei geografice dintre S.U.A. ?i alia?ii s?i de la periferia r?s?ritean? a N.A.T.O. Iar confruntarea militar? cu Rusia, despre care a ajuns s? se vorbeasc? în mod curent, dac? nu de-a dreptul deta?at, c? despre recolta de prune de la toamna sau z?pad? de iarn? viitoare, nu va fi ceva de tipul M?r??e?ti-Verdun sau Stalingrad. Un militar sau o mie americani, un militar rus sau zece mii, uci?i de „cealalt? parte" pot fi prilej lesnicios pentru a declan?a un r?zboi hibrid mai perfid ?i mai sinistru decât cel din Ucraina (nu ?i unul nuclear, îns?). Într-o asemenea perspectiva, baleturile mecanice de tipul manevrelor militare de anvergur? urie?easc?, precum cel recent din Polonia sau sacerdotalele întruniri la vârf al Alian?ei risc? s? e?ueze în spectacole de-a dreptul populiste ?i ar fi p?cat.

Pentru Washington, România nu e Bucure?ti sau Marea Neagr? ci Deveselu ?i Kog?lniceanu

Problema fundamental?, existen?ial?, a României este încrederea. În cine s? ne încredem pentru a ne men?ine ?ar? într-în moment atât de confuz ?i plin de capcane. N.A.T.O., da, e o alian?a de state, dar nu are o armata a sa, mecanismele îi func?ioneaz? în?elept dar lent, ca la uria?i. S.U.A. e prea departe de un foc ce ar izbucni aici ?i nici nu prea mai are ochi pentru Europa altfel decât pentru propriile interese (pentru Washington, România nu e Bucure?ti sau Marea Neagr? ci Deveselu ?i Kog?lniceanu). Marea Britanie are propriile probleme interne ?i externe ?i oricum nu ne-a prea fost vreodat? „na? din suflet". Germania încearc?, sfios, s?-?i arate musculatura militar? în lume, dar o face, cum e ?i normal, în propriul interes. Fran?a e în r?zboi civil pentru propria identitate (însu?i pre?edintele Hollande a proclamat, textual: „Suntem în r?zboi"). Italia ?i Spania r?mân t?râmuri care prosper? în lini?te sub soarele cordial al Mediteranei. Turcia, dup? un principiu invers celui al lui Ataturk, „Nelini?te în ?ar?, nelini?te în lume", se mut? de pe un picior pe altul, între tulbur?rile din ?ar? dar ?i din zona ?i rela?iile delicate cu Rusia. China? Pentru o lume întreag? exist?, pentru noi nu, iert?ciune pentru vorba nepotrivit?.
?i atunci, cine s? ne dea încrederea într-un viitor - m?car apropiat, apoi vom mai vedea - de pace? Nu în ultimul rând, ba poate chiar dimpotriv?, putem spune: rela?ii reluate, reparate, îmbun?t??ite ?i în avantaj reciproc cu „cel?lalt", cu cel fa?? de care pare s? se pun? în mi?care o varianta a periculoasei politici numit? cândva „de for??" sau „pe marginea pr?pastiei". Iat? de ce proiectatul Consiliu N.A.T.O.-Rusia, dac? se va întâlni, ar putea avea rezultate mult mai concrete ?i mai salutare decât ce s-a reu?it, s-a proiectat ori s-a promis la Var?ovia.

footer