Revista Art-emis
Perspectiva Uniunii Europene PDF Imprimare Email
Comandor (r) Alexandru Constantin   
Duminică, 17 Iulie 2016 13:31

Comandor (r) Constantin AlexandruIeșirea Angliei din structura europeană deschide noi evoluții în ce privește Europa, dar nu numai. Se pare că prima victimă va fi Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Din primele date rezultă că Scoția dar și Irlanda de Nord se pronunță pentru rămânerea în U.E., fapt care va resuscita idea de separare a acestora față de Anglia, cu toate consecințele ce se întrevăd din această mișcare. O situație complicată o au Italia, Scandinavia și Olanda, ale căror populații consideră că U.E. crează dificultăți în ce privește interesele economice ale acestor țări și cer o restructurare a organizării și functionării U.E., potrivit cerințelor moderne.Cele mai multe dificultăți din partea sistemului de funcționare al U.E. le au, totuși, statele care au aderat după desființarea Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.). Se știe că U.E. s-a format, inițial, din 6 state occidentale, cu scopul de a rezista mai ușor concurenței economice, generată de Planul Marshall. Ulterior, au mai aderat 7 state occidentale, structură care s-a menținut până la desființarea C.A.E.R., când multe state foste socialiste s-au orientat spre intrarea în U.E. În felul acesta, s-a ajuns la o structură format din 28 de state. Numai că multe din statele nou aderate aveau economii și capacități de dezvoltare mult sub cele 13 state care aveau o perioadă destul de lungă de colaborare, aveau posibilități cu mult peste cele ale noilor membri proveniți din sistemul socialist. Cele 14 state care au optat să adere la U.E. (Anglia aderase în 1974) au acceptat, în general, condițiile impuse prin reglementările U.E., inclusiv renunțarea parțială la suveranitate. U.E. le-a cerut celor care doreau sa adere unele condiții care erau dificil de aplicat, având în vedere situația anterioară a acestora, marea majoritate având o economie etatizată, structure sociale cu concepții care erau diferite de cele ale statelor U.E., piețe externe, dar și interne în zone care nu erau în cadrul U.E.

Dacă ne referim la România, noi aveam o economie bine structurată, cu industrie relativ modernă, dotată cu mijloace de producție avansate, procurate din cele 10 miliarde de dolari împrumutate de la F.M.I. Produsele industriale ale României, inclusiv cele de tip militar, erau solicitate pe numeroase piețe externe, forța de muncă era bine pregătită, nu exista șomaj. În aceste condiții, România a putut restitui înainte de timp împrumutul de la F.M.I., fapt care a deranjat profund piața de capital internațională. Din păcate, această măsură a avut ca rezultat și exportul unor produse de consum, în detrimentul populației proprii. Deși la sfârşitul lunii octombrie împrumutul de la F.M.I. fusese restituit, nivelul de trai al românilor nu a crescut corespunzător, fapt care a nemulțumit populația, iar rezultatul a fost mișcarea masivă de protest din decembrie 1989, stimulată și dirijată de structuri care nu vedeau cu ochi buni faptul că România ar fi putut să genereze o creștere puternică a nivelului de trai. A urmat o perioadă dificilă pentru România, conducerea țării nu a putut face față, au fost destructurate aproape toate organele de conducere, marea majoritate a specialiștilor capabili fiind alungată, pe motiv că ar fi fost „comuniști". Așa se face că la conducerea economiei, dar și a vieții publice, au ajuns oameni din eșaloanele 3 și 4, care nu dispuneau de pregătirea și de abilitățile necesare, dar „nu fuseseră comuniști"!

Incapacitatea noilor conducători, dorința acestora de a se îmbogăți cât mai repede, folosind mijloace ilegale, dar și faptul că națiunea română noastre nu era închegată, coagulată, a permis promovarea unor măsuri contrare intereselor statului român. Una dintre acestea a fost „privatizarea", cu scopul de a intra cât mai repede în „capitalism". De această acțiune au profitat state care nu vedeau cu ochi buni România. Văzând ce se întâmplă cu alte state similare cu al nostru (foste „socialiste"), inclusiv în ce privește aderarea la U.E., conducerea României a scos la vânzare toate obiectivele economice de stat, pe care le-au închis, sub pretexul că „nu ar mai fi productive", pentru că „Occidentul nu avea nevoie de produse românești". Așa s-a întâmplat cu fosta I.M.G.B., Combinatul industrial de la Călărași, fabrica de diamante artificiale, Uzina de oțeluri special de la Târgoviște, flota comercială a României, Uzina „Timpuri Noi" și multe altele. O situație absurd a fost „privatizarea" unor obiective către structuri statale străine, cum a fost Romtelecom, vândut statului grec, exploatarea și explorarea resurselor de hidrocarburi ! către statul austriac. Altele au fost vândute pe nimic unor firme străine, dintre care amintim Combinatul de aluminiu de la Slatina (devenită firmă rusească), sistemul de alimentare cu apă (unei firme franceze) distribuția gazelor natural (unor firme franceze).

O situație deoasebit de gravă este „liberalizarea" vânzării terernurilor agricole către străini, care a ajuns la aproape 60% din disponibilul național. Acceptarea aderării României la U.E. a mai fost condiționată și de alte măsuri vizând poliția, libera circulație a forței de muncă, libera circulație a produselor alimentare (deși cultivarea acestora este subvenționată de către statele occidentale cu sume de câteva ori mai mari decât în România). Aceasta este, evident, o modalitate de a descuraja producătorul roman, pentru ca acesta să-și vândă mai ușor pământul și să cumpere produse mai ieftine de la occidentali. Prin mărirea numărului de state din U.E., au apărut și reglementări diferențiate, o birocrație dificil de abordat, diferențe în ce privește modul în care sunt tratate statele mai puțin dezvoltate, adică cele care au cea mai mare nevoie de ajutor pentru a se apropia de nivelul celor avansate. Este evident că statele din fostul sistem „socialist" care au aderat după 1905 se adaptează cu dificultate la cerințele U.E., acestea fiind mai dure și mai complicate decât cele care fuseseră în C.E.R. Majoritatea dintre ele înțeleg greu unele documente, nu sunt acommodate încă cu modul de lucru al organismelor U.E., consideră că nu sunt ajutate potrivit nevoilor de dezvoltare economică. Toate acestea dau naștere la insatisfacții, îngreunează sau întârzie măsurile de care au nevoie statele care au intrat mai târziu în U.E., lasă senzația că se limitează excesiv suveranitatea acestor state, fapt care dă naștere la nemulțumiri, suspiciuni, uneori chiar la nesocotirea unor msuri privite cu ostilitate din partea unor categorii sociale.

O situație care deranjează buna înțelegere din U.E. este cea creată de Germania, respectiv relațiile sale destul de apropiate cu Federația Rusă și cu China, pe când celelalte state membre nu și le permit. Unele nemulțumiri au început să apară și în legătură cu modul cum funcționează organele de conducere ale U.E. În concluzie, retragerea recentă a Regatului Unit din U.E. ar putea stimula și alte state membre, nemulțumite de cum funcționează mecanismele comunitare, să se retragă din această structură, ceea ce ar putea duce la situații inprevizibile, dificile, contrare obiectivelor stabilite.

footer