Revista Art-emis
Agenturile str?ine de la C.N.S.A.S. (4) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 10 Iulie 2016 18:35

CNSAS 4Speran?a protectorilor din umbr? (extrase de pe bloguri)

„Direc?ionat puternic spre prim-planul vie?ii literare de aceia?i „protectori", Mircea Dinescu p?trunde rapid în cercurile literare din epoc?, devenind membru al Uniunii Scriitorilor, Secretar U.T.C. al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialist? România, membru al Partidului Comunist Român ?i redactor la revistele « Luceaf?rul » ?i « România literar? »". Dintr-o not? a Securit??ii, publicat? în „Cartea Alb? a Securit??ii"[5] afl?m: „De exemplu, Titus Popovici, Anghel Dumbr?veanu, Teodor Bal?, George B?l?i??, Eugen Barbu, Mircea Di-nescu au spus scriitorilor afla?i la vila Paltinul din sta?iunea Neptun c? sunt profund mi?ca?i de aprecierile de care se bucur? scriitorii în fa?a conducerii, ca oameni ata?a?i, oricând gata s? slujeasc? patria ?i poporul". „În anul 1981, pe când era înc? student al Academiei de ?tiin?e Social-Politice « ?tefan Gheorghiu », sufer? o condamŹnare, cu suspendarea condi?ionat? a execut?rii pedepsei, pentru agresarea unui coleg de redac?ie de la revista «Luceaf?rul», Iulian Neac?u. În continuare, poetul este un r?sf??at al sistemului comunist ?i al Uniunii Scriitorilor din România, ap?rând, în calitate de ziarist oficial, cu pixul în mân?, luând noti?e, lâng? Pre?edintele R.S.R., Nicolae Ceau?escu" .

Discipol al lui Gorbaciov (extras dintr-un blog)

La 17 martie 1989, ziaristul francez Gilles Schiller[6] a publicat în „Libération" un interviu cu Mircea Dinescu, în care poetul declara c? Gorbaciov este un mesia al socialismului cu fa?? uman? - era exact op?iunea lui Ion Iliescu din primul s?u discurs, în decembrie 1989, când a fost huiduit, iar f?r? interven?ia salvatoare a « regiei » (Sergiu Nicolaescu), mai c? l-am fi pierdut:
„Gilles Schiller: Este Gorbaciov o speran?? pentru România ?
Mircea Dinescu: Românii au privit întotdeauna cu team? spre R?Źs?rit, sentiment explicabil istoric la un popor aflat la marginea unui imŹperiu. Stalinismul apoi n-a fost importat din Honolulu, ci din hambarele cu ideologie de la Kremlin. Colectivizarea for?at? ?i celebrul Canal, în care intelectualitatea ?i-a s?pat propriul mormânt - iat? numai dou? fructe exotice care au strepezit din?ii românilor pentru mult? vreme. Ani de zile ni s-a spus mai pe ?optite, mai pe ocolite c? sistemul din România s-ar liberaliza, dar nu poate din cauza « Ursului de la R?s?rit ». ?i popula?ia a crezut. « Trupele sovietice fac manevre la grani?ele României » - aceasta este fraza pe care ne-o cântau oficialit??ile la ureche ori de câte ori încercam s? ne mi?c?m pu?in. Apari?ia lui Gorbaciov, cu uluitoarele sale reforme, a scos la lumin? faptul c? pretextul baubau-ului moscovit le convenea de minune conduc?torilor dogmatici din celelalte ??ri socialiste pentru ?inerea în frâu a oric?rei opozi?ii ?i conservarea propriului lor stalinism. Nu ?tiu dac? Gorbaciov e sau nu considerat un ?ar bun de c?tre popoarele de dincolo de Prut, dar pentru milioane de oameni care au t?cut în umilin?? zeci de ani în Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. German? ?i România, el este un vestitor de bine, un mesia al socialismului cu chip uman. Dac? va ?ine cont de teoria acelui fizician care spunea c? un ou nu fierbe în zece tone de ap? c?ldu??, ci într-un ibric cu ap? clocotit?, adic? va avea curajul s?-?i duc? pân? la cap?t ardenta sa viziune asupra istoriei, vom vedea lumi ren?scând, oameni reînviind".

Personajul controverselor jenante (de la Cezar Iv?nescu ?i al?ii citire)

Poetul Cezar Iv?nescu, în cartea „Pentru Marin Preda", l-a acuzat pe Mircea Dinescu de implicare în moartea marelui prozator Marin Preda[7]. „Victor Roncea, coordonator al campaniei « Voci curate » de la Civic Media, a declarat c? un membru de frunte al Colegiului C.N.S.A.S., Mircea Dinescu, reprezint? interese str?ine, fiind documentat de unitatea anti-K.G.B. a Securit??ii. Potrivit informa?iilor dezv?luite de Roncea, exist? m?rturii ale unor fo?ti ofi?eri ai UM 0110 privind leg?turile lui Mircea Dinescu cu K.G.B., nu numai prin soacra acestuia, Ludmila Loghinovskaia. Astfel, în 1989, acesta a urmat un traseu complicat prin ??rile baltice, pentru a ajunge ulterior în Crimeea, unde a primit instruc?iuni precise privind rolul s?u în lovitura de stat preg?tit? de sovietici, cunoscut? generic sub numele de « Revolu?ia » din decembrie 1989. Informa?iile respective se afl? ?i în arhivele C.I.A.". Afirma?iile au fost f?cute în emisiunea „Na?ul" de la B1 TV, din 4.11.2008 - moderator: Radu Moraru, invita?i: Victor Roncea ?i Mihai R?zvan Vintilescu. Un extras din aceea?i emisiune:
„Victor Roncea: A? putea s? fac câteva mici dezv?luiri. În anii pe care i-am petrecut cercetând aceste dosare, am avut ?ansa s? vorbesc ?i cu foarte mul?i ofi?eri de Securitate, care dup? aceea, unii dintre ei, ?i-au continuat activitatea în S.R.I. sau S.I.E. Din aceste motive ei nu au putut face dezv?luiri, care îns? se afl? în dosarele de la C.N.S.A.S. C.N.S.A.S. este o problem? în sine ?i am spus-o de la bun început. Însu?i C.N.S.A.S. a înc?lcat legea prin prima sa formul?, când au f?cut parte din acest colegiu persoane care au f?cut înainte parte din Partidul Comunist. Or, « Legea Ticu » nu permitea asta.
Radu Moraru: Dar, de exemplu, Cezar Iv?nescu pe acest scaun a fost acuzat ?i a ?i murit la scurt timp dup?.
Victor Roncea: Da, exact. Mircea Dinescu a fost activist al U.T.C. Andrei Ple?u a fost membru al P.C.R. Aceste persoane nu aveau ce c?uta în C.N.S.A.S. ».

Cezar Iv?nescu: „Scurt? istorie a conflictului meu cu Mircea DiŹnescu" - „Mircea Dinescu a intrat în literatur? ca un discipol al meu, chiar titlul primului s?u volum de versuri, »Elegii de când eram mai tân?r, preia un vers din poemul meu, Amintirea Paradisului, „Când eram mai tân?r ?i la trup curat...". Rela?ia armonioas?, de reciproc? simpatie a durat destul de mult, culminând cu o întâmplare hazlie, petrecut? în 1975 la Alba Iulia, unde ne aflam invita?i mul?i scriitori români cu prilejul s?rb?toririi oficiale a împlinirii a 375 de ani de la Prima Unire a ??rilor Române?ti, îmŹplinit? de Mihai Viteazul. Atunci Mircea Dinescu chiar s-a b?tut cu un coleg (Mihai Gavril), amândoi în stare de ebrietate, ap?rându-mi, chiŹpurile, onoarea. Când a intervenit securistul oficial care c?l?torea cu noi, scriitorii, în autobuz ?i a încercat s?-i despart?, to?i trei ?i Mircea Dinescu ?i securistul oficial au invocat numele câte unui ?ef din Securitate, „eu sunt dintre oamenii lui cutare", „eu dintre ai lui cutare", „eu dintre ai lui cutare". La acea vreme credeam c? e vorba de o pur? retoric?, acum îmi dau seama c? m? în?elam amarnic... În 1981 am fost martorul prozatorului Iulian Neac?u în procesul pe care acesta l-a intentat numi?ilor Dinescu Mircea ?i Dorin Tudoran, proces finalizat cu condamnarea celor doi... ».

Cioclul Uniunii Scritorilor (de la Cezar Iv?nescu citire): « În 1990, Mircea Dinescu, „disidentul" f?cînd parte din grupul de la Comana condus de Gheorghe (Gogu) R?dulescu, ajunge pre?edinte (provizoriu ?i apoi ales) al USR ?i-mi desface în mod abuziv contractul de munc? (redactor la revista Luceaf?rul a U.S.R.), fiind obligat s? declar greva foamei în 5 ian. 1990. Am plecat din U.S.R. [Uniunea Scriitorilor din România - n. r.] ?i am reîntemeiat Societatea Scriitorilor Români (cu aproape 1 000 de membri). Dup? mineriada din 14 iunie 1990, am z?cut bolnav aproape doi ani (fiind b?tut bestial de mineri), sediul ?i arhivele Societ??ii Scriitorilor Români au fost distruse, iar eu am revenit în U.S.R. chemat de Lauren?iu Ulici, pre?edinte interimar al Uniunii dup? ce Mircea Dinescu a plecat f?r? s?-?i încheie mandatul ?i aducând U.S.R. în pragul falimentului. Nu s-a f?cut niciodat? o anchet? serioas? privind ilegalit??ile comise la U.S.R. în perioada în care a fost pre?edinte Mircea Dinescu ». Tartorul din C.N.S.A.S. - tot Cezar Iv?nescu: « În 2005 l-am anun?at pe Eugen Uricaru, pre?edintele în func?ie al U.S.R., c? voi candida la preŹ?eden?ia U.S.R. (iunie 2005). Într-o zi, stând de vorb? cu Eugen Uricaru în biroul s?u, în prezen?a mai multor martori, Eugen Uricaru a rostit ceva de genul : „ei, drag?, în 1990, când scriai în Baricada ?i-l înjurai pe Dinescu, credeam ?i eu ca atâ?ia al?ii c? e?ti nebun, dar acuma îmi dau seama c?, dac? Dinescu nu risipea banii Uniunii, ast?zi am fi dat lefuri (?i înc? mari) scriitorilor..." La scurt timp a venit verdictul de la C.N.S.A.S., c? Eugen Uricaru a f?cut poli?ie politic?, verdict neprobat în nici un fel. Mi-am exprimat clar înc? din 2005, în pres?, neîncrederea în C.N.S.A.S. atât timp cât în Colegiul acestei institu?ii este cel pu?in un securist, Mircea Dinescu. Semnalez similaritatea situa?iilor: ?i în 1990, ?i în 2008, aflat într-o pozi?ie-cheie, Mircea Dinescu se r?zbun? comi?ând o ilegalitate. Dac? în 1990, în România domnea o stare general? de anomie, azi ne pretindem un stat democratic, de drept, un stat european. Cum e posibil atunci ca un individ periculos, care sfideaz? legile, s? fie în continuare tolerat în func?ii importante, liber s? decid?, dup? bunul s?u plac, destinul unor oameni? Bucure?ti, aprilie 2008".

Dinescu: ?i coad? de topor, ?i crea?ia organelor noastre?! Fragmente dintr-o serie de texte memorialistice publicate de Nicolae Danciu Petniceanu[8] în „Vestea de Mehadia", sub titlul „Dup? dou?zeci de ani"

„Agricultura ??rii a fost distrus?, industria lichidat?, clasa muncitoare - fusese un scop - lichidat?, ast?zi urma?ii muncitorilor din DeŹcembrie 1989 au ajuns slugile Europei, ast?zi România tr?ie?te din cer?it. România a ajuns o semicolonie american?. Suntem ocupa?i militar, economic, cultural. Acum avem droguri, avem prostitu?ie, avem în ?ar? arme clandestine, c? mereu se petrec crime. Nu mai avem siguran?a zilei de mâine. A?a au dorit cozile de topor: actorul Ion Caramitru ?i poetul Dinescu, un Dinescu ajuns mo?ier, el care slug?rise la Uniunea Scriitorilor [...] Un pa?aport pentru un informator sau pentru un membru al familiei acestuia era man? cereasc?, un stimulent în munca informativ?. ?i eu ?tiam acest lucru, dar nu puneam prea multe întreb?ri ofi?erului de Securitate, îi ceream doar s? garanteze c? omul s?u se va întoarce în ?ar?. De multe ori au fost ?i probleme. În asemenea situa?ii se deplasa în provincie colonelul Victor Achim. [...] Prin dumnealui, voiam s? cunosc fa?a v?zut? ?i nev?zut? a unor scriitori din Capital?, via?a unor publica?ii liteŹrare, a editurilor bucure?tene ; eram interesat, deoarece visam s?-mi public alte schi?e ?i, mai apoi, o carte de proz?. [...] Colonelul Achim era un tip bonom, plin de ?tiri, sociabil, amabil, dispus s? ajute, a?a cum era dispus s? ajute re?eaua informativ? provincial? ?i na?ional? [...]. Am re?inut un aspect, ?i anume c? Petre Popescu era un infatuat, voise Premiul Academiei sau alt premiu mai mare (decât Premiul Uniunii Scriitorilor, pe care l-a refuzat), ?i c? nu f?cea parte din „barca noastr?". A?a cum f?cea parte poetul Mircea Dinescu, care este o crea?ie a organelor noastre ?i a acceptat premiul Uniunii Scriitorilor. De la Victor Achim am aflat c? Mircea Dinescu are soacr? rusoaiac?, cet??ean? sovietic?, aceasta viziteaz? Ambasada Uniunii Sovietice de la Bucure?ti ?i c? vizitatorii ambasadelor (indiferent de ?ar?) sunt „fila?i" de organele noastre ?i nu este exclus ca mariajul lui Dinescu s? fi fost manipulat de organele de informa?ii, române?ti, dar posibil ?i ruse?ti, c? prea se plimb? pe la recep?iile date de ambasadele din Est, dar ?i din Vest, f?r? s? fie luat la întreb?ri, cum sunt contactate unele persoane ?i luate la întreb?ri. Cu alte cuvinte, m-a l?sat s? în?eleg c? pa?ii lui Mircea Dinescu sunt dirija?i, « mar?rutiza?i », termen specific muncii de Securitate, pe la ambasade. În alt? ordine de idei, colonelul Victor Achim nu prea avea cuvinte de laud? la adresa lui Mircea Dinescu, zicea c? este un caracter prost, o fire irascibil?, limitat cultural, nu poate purta cu cineva o discu?ie în contradictoriu, c? sare imediat la b?taie, rezolv? conflictul cu pumnii, mai nou cu picioarele. A dat un exemplu, cred c? este vorba de un conflict pe care l-a avut Dinescu cu prozatorul Iulian Neac?u, luat la b?taie ?i c?lcat în picioare. Mi-a mai vorbit despre revista S?pt?mâna, despre Eugen Barbu, c?ruia îi repro?a c?-l ?ine în bra?e pe Mircea Dinescu, c?-l tolereaz? ?i-l sprijin? pentru a fi primit în Uniunea Scriitorilor. Probabil, Eugen Barbu avea sarcin? de la partid [...]".

Revolu?ionarul de profesie ?i „boierul de la Cetate"

În evenimentele din decembrie 1989, elemente cu oarecare greutate din baza operativ? a Securit??ii Statului din sectoarele Art?-Cultur? ?i-au intrat în noile roluri, acelea de „revolu?ionari". Dup? „fuga" lui Ceau?escu din cl?direa Comitetului Central, pe fondul unei euforii generale, în Bucure?ti se instaleaz? haosul. Mul?imile invadeaz? Comitetul Central, sediul Ministerului de Interne ?i alte institu?ii, care sunt vandalizate. Portretele lui Nicolae Ceau?escu ?i volumele operei sale politice sunt aruncate pe fereastr? ?i incendiate. La foarte pu?in timp dup? aceea, în jurul orei 12.50, Televiziunea Român? î?i reia emisia, care se deschide cu Mircea Dinescu ?i Ion Caramitru în fruntea unui grup, anun?ând exalta?i fuga dictatorului. S-a dat astfel semnalul pentru întreaga ?ar?. Haosul din Bucure?ti se extinde în mai toate jude?ele României. La vestea fugii cuplului dictatorial, în majoritatea localit??ilor din România au avut loc manifesta?ii. În unele locuri au fost atacate, vandalizate sau incendiate sedii politico-administrative ?i posturi de mili?ie. S-au comis crime ?i lin?aje c?rora le-au c?zut victime ofi?eri ?i subofi?eri ai Ministerului de Interne.

În cursul dup?-amiezii se contureaz? trei centre de putere. Primul centru de putere s-a constituit la Televiziune, unde se aflau Mircea DiŹnescu, Ion Caramitru ?i personajul cel mai important, adus imediat dup? ora 14, Ion Iliescu. Al?i actori, dar ?i dubluri ale lor dintre cascadori au avut o substan?ial? ?i foarte energic? participare la crearea unora dintre întâmpl?rile care au însângerat idealurile ?i au ab?tut direc?ia mi?c?rilor de strad? din decembrie 1989. În toate principalele focare ale diversiunilor ?i provoc?rilor care au generat v?rs?ri de sânge, mor?i ?i r?ni?i în Capital? au fost implica?i actori ?i cascadori. Persoane cunoscute publicului, cu mesaj ?i audien??, cu for?? de persuasiune, figuri credibile ?i u?or acceptate ca lideri informali. Astfel de realit??i nu pot rezulta doar din jocul întâmpl?rii. În decembrie 1989, am v?zut actori în ipostaz? de generali, transmi?ând ordine unit??ilor militare ?i militari în roluri de actora?i. Am v?zut actori care au scos efective militare ?i tehnic? de lupt? în confrunt?ri cu « terori?tii » pe care nimeni înc? nu i-a dovedit, iar comisiile senatoriale de anchet? au îngro?at ?i mai mult perdelele de fum ale diversiunii. Am v?zut actori ?i regizori care distribuiau arme ?i organizau „G?rzile Revolu?iei". Pentru ce ? „S? trag? în tot ce mi?c?!", dup? cum a dat „ordinul de lupt?" liderul foarte vocal al unei grup?ri din sediul Comitetului Central. Am v?zut regizori, actori ?i actora?i, chiar ?i cu nevestele actri?e, în fruntea coloanelor de blindate care au deschis focul unele asupra altora, amorsând pericolul r?zboiului civil. Au c?zut victime. Verdict: crim?!

Ne-a fost dat s? vedem cum un creator de cultur? ?i viitor ministru al Culturii în trei guverne a pus tunurile pe cl?direa monument istoric a Bibliotecii Universit??ii ?i pe Muzeul Na?ional de Art?. Au c?zut victime. Verdict: crim?!
I-am auzit ?i v?zut chemând mul?imile cu piepturile goale s? ias? în fa?a gurilor de foc. Au c?zut victime. Verdict: crim?

Mircea Dinescu a fost prima voce a evenimentelor. Era asistat de Ion Caramitru, cu pre?ioasa-i indica?ie regizoral? despre pantomima prin care poetul trebuia s? arate în fa?a camerelor de luat vederi c? munce?te cu capul pentru poporul telespectator - scena devenit? celebr? în expresia rezumat? „Mircea, f?-te c? lucrezi!"[9].
Avea cine s? lucreze, dar în spate, în culisele evenimenelor. Actorii trebuiau doar s? creeze aparen?ele, s? fie folosi?i în r?zboiul imagologic, în generarea st?rilor revolu?ionare, inventarea inamicului, panicarea ?i isterizarea maselor, manipularea orientat? c?tre ?inte false („securi?ti-terori?ti care trag din toate pozi?iile", „securi?tii au otr?vit apa!", „Veni?i ?i ap?ra?i Televiziunea atacat? de for?ele loiale dictatorului!", „Au minat Radioul!" ?.a.m.d.). Mircea Dinescu nu a luat nimic în serios, doar ?i-a tras ?i el o revolu?ie. Os de clas? muncitoare, cu dosar beton ?i o alian?? matrimoŹnial? cu valen?e geostrategice, tenace precum Pavel Korceaghin din „A?a s-a c?lit o?elul", încarnând perfect idealul lupt?torului bol?evic, Mircea, cu amintirile sale de adolescent s?rac, a reu?it s?-?i împlineasc? idealul revolu?ionar. Acum este „boierul de la Cetate". Punct ?i de la cap?t. Ce f?cu Mircea Dinescu, revolu?ie sau na?ionalizare ?, de ajunse el, fostul comunist, proprietarul mo?iei, conacului ?i morii care i-au apar?inut boierului Barbu Drug? ?i al cramei foste cândva a boierilor Bibescu?!

--------------------------------------------------
[5] vezi nota 129, p. 137, 1978.
[6] Pentru Marin Preda, Editura Timpul, Ia?i, 1996; înregistrare video-document din Arhiva TVR2, emisiunea „Cu c?r?ile pe fa??", Cezar Iv?nescu în dialog cu C?t?lin ?ârlea, 1997..
[7] Pseudonimul lui Jean Stern, care a relatat Revolu?ia de catifea de la Praga ?i evenimentele din decembrie 1989 de la Bucure?ti.
[8] Nicolae Danciu Petniceanu era, în urmă cu 10 ani, pre?edintele Societ??ii literar-artistice « Sorin Titel » din Banat. A fost ofi?er în Serviciul de Pa?apoarte al jude?ului Timi?, calitate în care a fost solicitat de colonelul Victor Achim s? sprijine unii scriitori din Banat ca s? ob?in? pa?aport pentru a se putea deplasa în str?in?tate.
[9] La aproape 25 de ani de la evenimente, Ion Caramitru a contestat ?i corectat afirma?ia, ?inând să precizeze c? a spus « Mircea, arat? c? lucrezi ! ». Vizionarea respectivei secven?e din filmul Revolu?iei în direct nu conduce la o alt? concluzie decât cea c? lui Mircea Dinescu i s-a dat indica?ia regizoral? de a mima elaborarea mesajului pe care urma s?-l transmit?.

footer