Revista Art-emis
Petrolul, gazele naturale, mărul discordiei dintre N.A.T.O. şi Rusia (2) PDF Imprimare Email
Col. (r) Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea   
Duminică, 10 Iulie 2016 18:24

Col. (r) Marian Rizea, art-emisSpre deosebire de piaţa ţiţeiului, care este globală şi lichidă, pentru gazele naturale există trei pieţe regionale: cele două Americi, Europa şi Asia de Est/de Sud-Est, cu diferenţe sensibile de preţ între ele, datorită atât costului de producţie, cât şi infrastructurii complexe necesare pentru transport. În timp ce în Statele Unite şi Canada preţul a scăzut ca urmare a revoluţiei gazelor de şist, în Asia de Est, care depinde în mare măsură de aprovizionarea cu GNL, preţul gazelor naturale continuă să fie ridicat. Preţul gazelor pe piaţa europeană este la un nivel mediu. Gazul natural ajunge în Europa atât prin conducte dinspre Rusia, Algeria sau Norvegia, cât şi prin terminale de GNL (circa 15% din consum) de la furnizori din Orientul Mijlociu, Africa şi Caraibe. Pentru zona Mediteranei de Est și Orientul Mijlociu, componenta energetică în echilibrul de forțe N.A.T.O.-Rusia este nuanțată de atât de controlul rutelor de transport a hidrocarburilor din Asia de sud-este către Europa Occidentală și S.U.A., dar și a posibilităților de exploatare a recentului bazin gazeifer Leviatan din Bazinul Levantin, din Estul Mării Mediterane, care ar putea influiența semnificativ piața gazelor naturale pe plan regional, unde un rol important îl are Rusia, prin gigantul Gazprom. În acest context, controlul asupra rutei maritime starategice Canalul de Suez este de o importanță covârșitoare. Așa cum rezultă din figura 4, în cazul unei blocări a Canalului de Suez, traseul rutelor maritime către vestul Europei, s-ar prelungi semnificativ: de la 7 200 mile maritime( 11.600 km), la 12.300 mile (19.800 km). Este vorba despre timp și cheltuieli financiare semnificative. În Europa de vest vasele ar ajunge cu o întârziere de 15 zile iar spre America de Nord de 8-10 zile, prin ocolirea Capului Bunei Speranțe de la extremitatea sudică a Africii. Ca măsură de maximă precauție, statele occidentale au pus în funcțiune și conducta SUMED (Suez-Mediteranean Pipeline). (Figura 5.)

Conducta SUMED reprezintă singura rută alternativă de transport al ţiţeiului dinspre Marea Roşie către Marea Mediterană , în cazul în care transportul prin Canalul de Suez nu s-ar putea realiza. Un element surpriză pentru întreaga comunitate energetic, l-a constituit descoperirea în anul 2010, în Marea Mediterană, de către concernul american Noble Energy, a unuia dintre cele mai mari zăcăminte de gaze naturale din lume, în adancul Bazinului Levantin. Israelul si-a proclamat imediat dreptul de exploatare. Intentionat sau nu, zăcămantul a primit simbolic, denumirea nefastă, cu conotații de apocalipsă biblică, Leviatan! Estimările specialiștilor au evidențiat că potențialul câmpului gazeifer este urias: 3.454.655.284.224 de metri cubi sau 3.454 miliarde de metri cubi. Deja, statele riverane dormice să exploateze această bogăție imensă (Israelul, Ciprul, Fig. 4.5.6.7Siria, Fâșia Gaza) au intrat în negocieri tacite cu potențialii protectori... Se presupune că sângerosul conflict din Siria este legat de această descoperire și este doar o chestiune de timp până când marii actori planetari, vor trebui să cadă la învoială și să arbitreze confruntarea dintre statele riverane, înainte ca un război nimicitor să complice și mai mult stabilitatea zonei. Și pentru că surprizele în domeniul energetic nu mai constituie o noutate, recent, pe 17 iunie 2016, Polonia a anunțat primirea primului transport de GPL din Quatar.
Conform AFP, vineri 17.06.2016, la terminalul de gaze naturale lichefiate din Swinujscie (nord-vest) a sosit prima încarcatură comercială de gaz natural lichefiat, livrata de nava Al-Nuaman, aparținând Qatarului. Al-Nuaman a adus in Polonia 206.000 metri cubi de gaz natural lichefiat, respectiv 126 milioane m3 de gaz natural nelichefiat, destinati companiei poloneze PGNiG. Polonia lansează astfel, o provocare fară precedent Rusiei: independența față de Gazprom și posibilitatea de a devenit un important jucător regional in materie de gaze naturale, ceea ce va determina o recție pe măsură din partea Moscovei. Potrivit unui raport al centrului american de studii și analize CEPA, "Noul terminal constituie bunul cel mai prețios în infrastructura gaziferă a Poloniei și care este liberă de orice interferență rusească". Terminalul, cu o investiție inițială de 720 milioane euro, are o capacitate de 5 miliarde m3, cu mîrire la 7,5 miliarde m3. Departe de capacitățile Nord Stream 1 (55 mld m3) și ale proiectului Nord Stream 2 (55 mld m3), cel din urmă destinat Europei centrale si de sud, "Culoarul Nordului", odată terminat de Polonia, va da serioase bătăi de cap responsabililor de la Moscova. Deja, Ucraina și-a manifestat dorința de a se conecta la terminalul polonez printr-un gazoduct iar alte state precum Austria, Ungaria și Cehia, dependente de gazul rusesc, s-ar putea orienta către această nouă alternativă. Se poate concluziona că în materie de geopolitică totul este relativ și actori mici care tac și fac, pot confirma proverbul românesc , despre "buturuga mică..."

În încheiere, trebuie spus că, pe lângă componenta energetică ce are un rol substanțial, alături de componenta militară în stabilitatea zonei extinse a Mării Negre și a Mediteranei de Est, alte două sunt pe cale de a perturba fragilul echilibru de forțe: fenomenul imigraționist despre care filosoful Emil Cioran afirma „Pericolul galben şi pericolul negru nu sunt incompatibile: şi unul şi celălalt reprezintă ceea ce trebuie să numim Viitorul" și un potențial război cybernetic. Tot mai mulți experți se întreabă dacă Zona Mării Negre ( unde, ca peste tot în lume, transportul hidrocarburilor este dependent de internet iar întreaga activitate umană nu se poate dezvolta fără IT), este pregătită pentru un potențial „Cyber Warfare"? . Răspunsul ar fi unul negativ, mai ales că harta rețelelor de cabluri în Regiunea Extinsă a Mării Negre (Figura 7) indică o interdependență accentuată, iar membrii N.A.T.O. sunt la fel de vulnerabili în fața oricărui inamic neconvențional, nevăzut și adesea necunoscut. În condițiile în care creșterea gradului de utilizare a tehnologiei informației și comunicațiilor este asociată cu o creștere a activității ilicite în spațiul virtual, ciberspațiul va deveni o opțiune tot mai atractivă pentru criminalitatea informațională și războaiele cibernetice, deoarece nu implică resurse foarte mari, iar beneficiile pot fi imense. Potrivit unor estimări ale expertului american Mark Maybury de la Mitre Corporation (S.U.A.), atacurile prin aplicațiile de tip malware la nivel global vor înregistra o creștere semnificativă, de la 3 milioane înregistrate astăzi, până la 200 milioane în 2025.

Primul atac cibernetic de avengură asupra unui stat N.A.T.O., intrând ulterior în atenția opiniei publice internaționale, s-a produs în 2007, când un stat întreg - Estonia - a fost afectat, iar numeroasele bănci, organizații și companii au fost nevoite să-și oprească activitatea. Majoritatea informațiilor au indicat ca sursă a atacurilor IP-uri din Federația Rusă. În 2008, Georgia a avut de suferit de pe urma unor atacuri similare, într-o etapă care a coincis cu războiul ruso-georgian din Osetia de Sud și Abhazia. Atacurile au venit dinspre Rusia și au vizat blocarea oricăror activități în spațiul informațional cu supraîncarcarea rețelei cu date care făcea legătura cu Turcia și Georgia. Cel de-al treilea val major de atacuri dinspre Rusia a venit pe fundalul agravării crizei politice din Ucraina. Astfel, doar din ianuarie 2013 până în martie 2014, Ucraina a fost ţinta a 22 de atacuri cibernetice cu virusul „Snake" , arăta un raport al B.A.E. Systems. Acest virus foarte puternic atacase în mai multe rânduri calculatoarele și servele ucrainene, infiltrându-se, în special, în sistemele informatice ale Guvernului de la Kiev, precum și ale unor organizații ucrainene importante. Atacurile continuă și în prezent prin utilizarea softurilor de tip malware și diverși viruși cal troian (BlackEnergy), fiind îndreptate împotriva infrastrucurilor critice ale statului ucrainean. Lupta pentru supremația zonei extinsă a Mării Negre continuă neîntrerupt de mii de ani și va continua cu metode, forme și mijloace specice fiecărei etape de dezvoltare umană.

Repere bibliografice:

1. Mircea Malița, „Istoria prin ochii diplomatului: supraviețuirea prin diplomație, «deceniul deschiderii» (1962-1972) și crizele lumii globale" / Mircea Malița în dialog cu Dan Dungaciu, București, Editura RAO, 2014, p. 335.
2. „Lumea în 2020" (trad. Camelia Boca), Chișinău, Cartier, 2008, pp. 84-85.
3. Claudiu Cercel, „Independența energetică și securitate energetică. Considerații referitoare la dimensiunea financiară a demersului" in Dan Dungaciu, Vasile Iuga, Marius Stoian (coord.), 7 teme fundamentale pentru România 2014, Editura RAO, 2014, pp. 530-532.
4. „Dialoguri@MAE pe tema Strategiei Europene de Securitate" propuneri emise de Ministerul Afacerilor Externe către Comisia pentru Politică Externă din Parlamentul României.
5. ***, Syria Uprising Map: March 2013,
www.polgeonow.com/2013/03/ syria-uprising-map-march-
2013-9.html
6. ***, Syrian Uprising: Map Update 5,
www.polgeonow.com/2012/07/ syria-uprising-map-update-
5.html
6. ***, World Oil Tranzit Chokepoints, US Energy
Information Administration, August 22, 2012
7. SMITH, Dan, The State of the Middle East, Earthscan-
Myriad Editions, Brighton, 2008.
8. WESTERLUND, David, Questioning the secular state: the
worldwide resurgence of religion in politics, C. Hurst &
Co. Publishers Ltd., London, 1996.
9. MASSOUILLE, Francois, Conflictele din Orientul
Mijlociu, Editura ALL, Bucureşti, 2003.

footer