Revista Art-emis
Dereglementarea serviciilor de securitate națională PDF Imprimare Email
Ioan Buduca   
Miercuri, 06 Iulie 2016 15:01

Ioan Buduca, art-emisCând a devenit președinte al României, în 2004, principalul plan de acaparare a puterii personale în stat gândit de Traian Băsescu a luat forma constituirii Comunității Naționale de Informații. Ca să impună necesitatea acestui obiectiv, a promovat scandalul ziariștilor răpiți în Irak. Drept urmare, S.R.I. și S.I.E. au fost obligate să colaboreze în cadrul celulei de criză pe care a condus-o chiar noul președinte. Apoi, el a insistat ca noile sinteze de informații, operă a analiștilor Comunității Naționale de Informații, să fie făcute peste capul directorilor S.R.I. și S.I.E. S-a opus, cu argumente inspirate din legile de funcționare a celor două servicii, reprezentantul S.R.I. în grupul de lucru pentru reglementarea activităților C.N.I. Acel reprezentant, generalul Aurel I. Rogojan, a trecut în rezervă în 2006 și, acum, scrie cărți, publică analize ale evenimentelor politice, face anumite dezvăluiri care nu calcă legislația în vigoare și nici jurământul de ofițer de informații (vezi volumul „Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor", Editura Compania, 2016). Cea mai importantă astfel de dezvăluire este chiar relatarea manierei de lucru în acel grup întrunit pentru constituirea C.N.I.. Iar în privința noului proiect de reglementare prin lege a serviciilor de securitate națională (rămas, până azi, fără votul Parlamentului, căci România este dominată de interese prea puternice ca acest domeniu să fie dereglementat), cea mai importantă dezvăluire, așadar, nu ține de domeniul informativ, ci de sfera principiilor: reglemntarea serviciilor de securitate națională este un scop în sine sau un mijloc pentru atingerea unui scop? Poziția generalului Rogojan (expert în reglementarea juridică a activității serviciilor secrete) a fost următoarea: reglementarea serviciilor de securitate națională nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care este asigurată continuitatea suprapolitică a identității naționale.

Generalul Constantin Degeratu, șeful departamentului pentru securitatea națională al Administrației Prezidențiale, nici nu s-a opus, nici n-a aprobat acest principiu. Pur și simplu, l-a ignorat. Ca urmare, noile reglementări (nici azi trecute prin votul Parlamentului) n-au fost focusate pe ideea conservării valorilor ce țin de identitatea națională. În centrul acestei bătălii pentru un principiu era posibilitatea trecerii siguranței economice a țării în registrul obligațiilor de serviciu ale... serviciilor de securitate națională. Dacă această obligație legală ar fi fost impusă, riscurile de subminare economică a țării ar fi putut trece în registrul activităților curente ale S.R.I. și S.I.E. N-a putut fi impusă și, astfel, subminarea economică a țării a fost scoasă din vizorul securității naționale. Grupurile de interese care s-au opus principiului național din activitatea serviciilor de securitate națională au argumentat cu un principiu pretins a fi esența liberalismului economic: libertatea de inițiativă privată particulară a agenților economici.

Generalul Aurel I. Rogojan n-a putut impune adevărul istoric potrivit căruia nici libertatea economică nu este un scop în sine, ci doar un mijloc pentru prosperitatea națiunilor. Pierderea acestei bătălii de către adevărul istoric (și de către reprezentanții interesului național) a fost urmată de subminarea sistematică a identității economice românești în tablou general al identității naționale. Neoliberalismul dereglementărilor a învins naționalismul.

Azi, președintele Johannis are în brațe această problemă nereglementată încă legal. „Această criză numită Brexit are în ea o mulțime de oportunități", a declarat Johannis. Pentru cei care gândesc sub constrângerea realităților, iar nu sub „cizma" ideologiilor, este clar că, odată cu Brexit, avem de a face cu o întoarcere a neoliberalismului economic către matca sa. Imediat după Brexit, Johannis a vorbit despre necesitatea românească a unui proiect de țară. După părerea mea (mai degrabă, după flerul meu), președintele Johannis era deja, înainte de Brexit, angajat în finalizarea legislativă a proiectului numit Comunitatea Naționlă de Informații și intrase în conflict cu neoliberalismul directorului S.I.E., Mihai Răzvan Ungureanu. Dacă președintele Johannis va reuși să impună principiul național în reglementarea seviciilor de securitate națională, va pune fundamentul unui proiect de țară. Fără acest fundament, ne vom duce mai departe în jungla neoliberală fără să putem vedea cum pierdem copac după copac, iluzionându-ne că dezvoltăm durabil pădurea.

Naționalismul economic nu are nimic de a face cu naționalismul politic. Ține de esența identității noastre naționale să avem o economie sănătoasă, capital privat autohton puternic și un sistem de educație publică pliat pe adevăratele noastre nevoi economice, înscrise într-un proiect de țară. Niște „elefanți" economici îți vor dori în chip natural dreptul de a opera liber și în țara „șoriceilor". Nu este pus sub semnul întrebării acest drept. Naționalismul economic pleacă însă de la constatarea faptului că „șoriceii" nu devin "elefanți" sub acțiunea derepturilor pro-elefanți. Și se întreabă așa: au fost, cândva, „elefanții" de azi „șoricei" și ei? Cum au devenit „șorceii" de ieri „elefanții" de azi? Constată că „șoriceii" de ieri au putut crește sub protecția unor interese naționale care n-au permis „elefanților" de atunci să-și facă de cap în țara lor. Neoliberalismul ar vrea ca, la startul unei curse de maraton economic, și „elefanții", și „șoriceii" să pornească cu aceleași drepturi. Acest darwinism ideologic este mincinos, cu siguranță. „Șoriceii" au, o vreme, nevoie de protecția legilor din țara lor chiar împotriva „elefanților".
Dacă țara mea este, acum, U.E., dar puterea mea economică este una de „șoricel", este clar că nu pot concura cu „elefanții" din U.E. Am obligația să-i conving pe mai marii drepturilor din țara mea (U.E.) cu privire la dreptul meu la discriminare pozitivă.

footer