Revista Art-emis
L?sa?i-o mai moale, domnule Ambasador! PDF Imprimare Email
Dr. Kiki Skagen Munshi, S.U.A.   
Miercuri, 29 Iunie 2016 13:27

„F?r? a pricinui vreo daun? privilegiilor ?i imunit??ilor lor, este datoria tuturor persoanelor care se bucur? de astfel de privilegii ?i imunit??i s? respecte legile ?i reglement?rile statului unde au fost trimi?i. Aceste persoane au, de asemenea, obliga?ia de a nu se amesteca în treburile interne ale statului respectiv". (Conven?ia de la Viena, 1961, art. 41, 1)

Kiki Skagen Munshi, art-emisLa mijlocul secolului trecut, fiind unul dintre organizatorii Asocia?iei Interna?ionale a Ma?ini?tilor, tat?l meu a fost „împrumutat" Departamentului de Stat al Statelor Unite, ca s? fie numit ata?at cu problemele Muncii al ambasadei americane la Tokyo. În acele vremuri, performan?ele unui diplomat erau apreciate nu numai dup? ceea ce f?cea el, dar ?i în func?ie de cât de bine so?ia ?i familia sa reprezentau Statele Unite. Iar asta, pentru noi, copiii, însemna c? ni s-au spus ?i repetat adeseori, înc? din primele clipe, cuvintele „dac? nu te compor?i cum se cuvine, asta se va reflecta prost asupra ??rii noastre". Dup? aceste vorbe urmau instruc?iuni am?nun?ite, dintre care una suna astfel: „Niciodat? s? nu critici în public Japonia, sau orice altceva legat de ea". „Public" însemnând oriunde aceste critici puteau fi auzite de un japonez, sau chiar de o alt? familie american?. Fiica mea a primit acelea?i sfaturi de la mine ?i, a?a cum s-a întâmplat chiar de la începutul carierei mele diplomatice, cu toat? genera?ia mea, oricare dintre copiii personalului ambasadei, care se purta necuviincios, sau critica în public ?ara unde fuseser?m trimi?i, era luat de-o parte ?i i se f?cea o „prelucrare". A?a a fost pe atunci. S-ar putea ca ast?zi copiii s? fie înv??a?i acelea?i reguli, se pare, îns?, c? unii diploma?i americani - ambasadori sau îns?rcina?i cu afaceri diplomatice, ca s? fiu mai exact? - nu sunt. Scuza cea mai probabil? pe care o aduc în ap?rarea lor este c? încearc? „s? ajute", „s? încurajeze" o anumit? ?ar? „s? fac? bine ?i corect ceea ce este de f?cut". Vr?jeal?, prostii!

Prima îndatorire a unui diplomat este s? urm?reasc?, s? promoveze, interesele propriei sale ??ri. Statele Unite consider?, probabil corect, c? este în interesul nostru ca alte ??ri s? prospere, s? fie guvernate cum se cuvine, s? fie pa?nice. Nu este nimic r?u în asta, problema nu este scopul fixat, ci drumul ales pentru a-l atinge. A da sfaturi este o „meserie" foarte în?el?toare ?i riscant?. Mul?i oameni sau multe ??ri nu vor s? primeasc? sfaturi, nu le plac sfaturile ?i, dac? nu le-au solicitat ei în?i?i, nu reac?ioneaz? pozitiv când le primesc. Prin urmare, este bine s? se procedeze cu pruden?? atunci când este vorba de a da un sfat. Un sfat trebuie oferit, „vândut", u?urel, cu aten?ie. Trebuie vorbit cu r?bdare, cu grij?, trebuie s? se priceap? ce crede ?i ce simte cel vizat. Este întotdeauna prudent s? nu dai sfaturi în public, dac? vrei s? ob?ii rezultate mul?umitoare. Expunându-l publicului, s-ar putea s?-l bagi pe cel?lalt în sperie?i ?i, astfel, s?-l faci s? accepte sfatul t?u, dar acest fel de a proceda aproape sigur te va costa deteriorarea rela?iei tale cu cealalt? parte.

A dori tot ce este mai bun pentru o alt? ?ar? - de?i, tradi?ional vorbind, asta nu face parte din îndatoririle unui diplomat - nu înseamn?, în mod necesar, ceva negativ. Dar a încerca s? for?ezi o alt? ?ar? s? fac? ceva anume, sau s? faci declara?ii publice nepl?cute, spunând ??rii unde ai fost trimis ce are de f?cut, acesta este un lucru nepotrivit, pentru c? este contraproductiv. Cel care d? „sfaturile" s-ar putea sim?i o persoan? important?, ar putea chiar s? apar? la televiziuni... dar a?a ceva nu este ceea ce un diplomat ar trebui s? fac?, pentru c? un diplomat trebuie s? fie eficient, nu numai „faimos", iar cele pomenite adineaori nu-s c?ile c?tre eficien??, ca s? nu spunem c? sunt potrivnice Conven?iei de la Viena, dac? se mai acord?, cumva, vreo aten?ie tratatelor ?i conven?iilor. Iar aceste „c?i" nu sunt ineficiente doar pe moment, adeseori ele „contamineaz?" totul, întreaga rela?ie bilateral?. Un diplomat adev?rat vorbe?te lini?tit, pe un ton temperat ?i vorbe?te cu guvernul. Vorbe?te numai cu guvernul ??rii unde este trimis, ?i nu cu publicul. Vorbe?te în termenii cei mai curtenitori ?i prieteno?i cu putin??. ?i, mai presus de toate, un diplomat - un diplomat adev?rat - nu cade pe spate, ispitit de o publicitate ieftin?, sau c? e „faimos", ori ca s? fac? pe placul celor care l-au îndrumat s? spun? ce a spus. Publicitatea ieftin? ar putea aduce st?ri pl?cute, dar nu serve?te cum se cuvine America, sau România.
Este timpul, domnule Ambasador, s-o l?sa?i mai moale. Face?i pa?i înapoi ?i ciocu' mai mic !

- Alo ! Mister Klemm, se aude ? Urma?i sfatul în?elept al Doamnei Kiki Skagen Munshi ?i... „Patria v? va fi recunosc?toare !" Ba, chiar ?i noi, românii, v? vom ierta gafele (ne)diplomatice. (Redac?ia).

footer