Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 05 Iunie 2016 19:52

Liviu-Beris - Holocaust-sub-guvernul-AntonescuLiviu Beri? se al?tur?, de bun? voie, grupului de evrei demen?i ?i/sau abjec?i!

Cu ceva ani în urm?, auzisem c? la o discu?ie public? despre Holocaust, unul dintre prezentatori ar fi sus?inut c? undeva în Transnistria administrat? de români s-ar fi petrecut scena urm?toare: militarii români au decapitat câ?iva prunci evrei ?i ar fi f?cut o miu?? cu c?p??ânele bie?ilor copila?i, adic? ar fi jucat fotbal cu improvizatele mingii, pasându-le între ei ?i amuzându-se grozav de ideea ce le venise.Relatarea care mi se f?cuse consemna c? un participant la discu?ie, român, ar fi intervenit energic ?i cumplit de revoltat împotriva evreului „supravie?uitor al holocaustului" care sus?inea asemenea groz?venie c? s-ar fi petrecut! Interven?ia sa ar fi stârnit acordul zgomotos al asisten?ei, inclusiv al celorlal?i evrei afla?i de fa??, ru?inându-l pe neru?inat! M?rturisesc c? nu prea am crezut c? se putea întâmpla a?a ceva, cineva s? inventeze asemenea mizerie, iar altul s-o „mediatizeze". La fel, mi s-a p?rut pu?in probabil ca ni?te evrei, participan?i la o dezbatere despre Holocaust, s? reac?ioneze împotriva evreilor care bat câmpii ?i inventeaz? orori inimaginabile! Iat? îns? c? m? în?elam. Lucrurile nu s-au oprit în faza vorbit?, ci au trecut la faza superioar?: scris? ?i tip?rit?, „Holocaustul sub guvernul Antonescu", carte publicat? la o editur?, Hasefer, de un ins care-?i pune ?i numele pe copert?: Liviu Beri? se nume?te neru?inatul! I-a ajuns în mân? declara?ia unui martor ocular al scenei. O citez pe „martor?": „Au început s? depisteze copiii nou n?scu?i. Ne puneau în cerc (în to?i anii deport?rii mele a început s?-mi fie cunoscut? semnifica?ia punerii noastre în cerc), iar ei în mijloc jucau fotbal cu micu?a victim?. Por?iuni din ce a fost obiectul lor de distrac?ie erau împr??tiate pe ei, pe noi, nu-i deranjau stropii de sânge de pe fa??, de pe mâinile, de pe uniforma lor"[1].

Sunt mici diferen?e fa?? de versiunea oral?, dar nebunia este la fel de mare: solda?ii români luau a?adar un copila? evreu nou n?scut, îi puneau pe ceilal?i evrei în cerc, desigur c? erau de fa?? în cerc ?i p?rin?ii copilului, iar ei, în mijlocul cercului, jucau fotbal cu acel „bo? de carne", împro?când cu sîngele victimei ?i „por?iuni" din trupul „obiectului" pe toat? lumea aflat? de fa??!... Distrac?ia se în?elege c? s-a repetat de mai multe ori. M?rturia continu? cu scene ?i mai cumplite: „Aveam tifos exantematic, ca hran? aveam din bel?ug fecale înghe?ate (relatarea nu-i fic?iune)"[2]. Sau: „Am sosit în acest lag?r în toiul execu?iilor în mas?. F?r? întrerupere, zi ?i noapte, veneau c?ru?e în care se aruncau oamenii, chiar îi suprapuneau ca s? încap? cât mai mul?i, ?i îi duceau spre locurile unde îi obligau ca, cu slabele lor puteri, s?-?i preg?teasc? propriile lor case de veci". Deci acei oameni, atât de epuiza?i încât erau stivui?i în c?ru?e, ca s? încap? cât mai mul?i, ajun?i la destina?ie mai aveau putere s?-?i sape singuri „casa de veci"?! M?rturia continu?: „Dar, în prealabil, trebuiau s? se dezbrace pân? la piele, s? se a?eze cu fa?a la groap?, dup? care intrau în func?iune armele care îi ucideau sau numai îi r?neau; ?i, a?a cum se nimerea, înc? vii sau mor?i, erau arunca?i în groap?. Opera?iunea urm?toare era stropirea cu pu?in petrol, se d?dea foc ?i totul se acoperea doar cu câteva lope?i de p?mânt.Carnea fript? ne stârnea foamea. (s.n.) Când nu mai era mi?care în jur, veneau câinii care tr?geau buc??i din cel ce a fost cu pu?in mai înainte om, ?i nu aliment. Greu de crezut, acela?i lucru îl f?ceau ?i pu?inii dintre noi care se mai puteau târî pân? la gropi. Se practica un fel de canibalism. Era o provocare prea mare ca s? rezi?ti mirosului de carne fript?, fie ea chiar de OM"[3]. E bine ?tiut c? foamea animalic? îi transform? pe oameni în animale. În Parisul asediat de nem?i, în timpul Comunei din Paris, am înv??at la ?coal? c? oamenii s-au coborît pân? la a mânca ?obolani, inventând chiar ?i o delicates?. Pour les gourmets: pateul din ficat de ?obolani. Din scena descris? mai sus deduci o mic? contradic?ie: având atâ?ia câini în preajm?, cum de mai ajungeau evreii s? se m?nânce unii pe al?ii?! Mai ales c?, e ?tiut, evreii nu prea iubesc câinii... În unele ??ri din Asia, carnea de câine este foarte pre?uit?! În economia Holocaustului din Transnistria prezen?a câinilor joac? îns? un rol deosebit de important, a?a c? evreii nu s-au atins de câini, mai degrab? au f?cut moarte de om, de evreu, numai s? r?mân? întreg efectivul de câini de care era nevoie ca s? explice absen?a gropilor comune: au murit în Transnistria sute de mii de evrei, iar pe urma atâtor mii de cadavre nu a r?mas nicio groap? comun?! Unde-s cadavrele evreilor mor?i, uci?i de tifos sau de jandarmii români?! La aceast? întrebare decisiv? pentru toat? istoria Holocaustului, evreii supravie?uitori r?spund, oare?icât jena?i, plecându-?i privirile, c? evreii mor?i au fost mânca?i de câini! Vreo trei sute de mii! 300.000! Nota bene: 300.000 de evrei, nu de câini!

Acest r?spuns, evident mincinos, mincinos ?i tembel, într? în contradic?ie cu minciuna cealalt?, despre evreii care mureau de foame de?i aveau al?turi „?eptelul" canin atât de bogat!... De ce au mâncat evreii fecale înghe?ate sau „buc??i din cel ce a fost cu pu?in mai înainte om", ?i nu au mâncat carne din animalele care foiau în jurul lor: ?obolani ?i câini bagabon?i... S? nu le fi trecut prin cap asemenea „solu?ie"? Nu e cosher carnea de câine? Dar sunt cosher fecalele înghe?ate?!... Un ultim citat din declara?ia martorei: „Un alt du?man agresiv al nostru erau ?obolanii care erau de m?rimea unor pisici mature. Majoritatea deporta?ilor erau neputincio?i ?i nu se puteau ap?ra, iar ace?tia, netulbura?i, îi rodeau în diverse p?r?i ale corpului, deveniser? hrana lor. În exodul meu, în multe grajduri unde am sta?ionat, am v?zut ?obolani care se osp?tau din trupurile înc? vii ale semenilor no?tri, care doar scâncesu, nu aveau puterea nici s? ?ipe. În lag?rul Bogdanovka nu era prev?zut? o cât de mic? ra?ie de alimente, foametea d?dea roade. Bogdanovka era înconjurat? de gropi comune, în ele ajungeau cei împu?ca?i ?i, nu de pu?ine ori, ajungeau ?i unii care nu erau înc? mor?i, dar acolo, în chinuri, î?i g?seau sfâr?itul"[4]. ?i mai zic unii c? evreii sunt oameni iste?i, de?tep?i, inteligen?i!... Iat?, nici autoarea declara?iei, nici cel care o citeaz?, neru?inatul Beri?, nici editorii de la Hasefer, nu-?i dau seama c? s-au dat de gol! M?i, de?tep?ilor, dac? sunte?i pro?ti l?sa?i-v? de minciuni! E nevoie de un minim de inteligen?? ca s? te ?ii de minciuni! ?i de pu?intic? memorie! Voi nu ?ti?i c? în toat? Transnistria nu s-a g?sit nicio groap? comun??! A?i uitat?! Nici nevoie de gropi comune nu a fost, a?i zis tot voi, deoarece a fost treaba câinilor s? fac? s? dispar? orice urm? de holocaust! Orice urm? de evreu ucis de români. Cum pute?i spune c? „Bogdanovka era înconjurat? de gropi comune"?! P?i a?i lua premiul Nobel pentru istorie dac? a?i putea indica nu mai multe gropi comune, dar m?car una! Oricât de mic? ar fi! Du-te, Beri?ule, ?i sap? la Bogdanovka, ca s?-i faci de ru?ine pe to?i nega?ioni?tii care de zeci de ani v? întreab?: dar unde-s cadavrele evreilor uci?i în Transnistria? Unde-s gropile de la Bogdanovka? Singurele gropi comune care se cunosc sunt cele descoperite în vara anului 1941, dup? intrarea trupelor române în Basarabia, gropi comune în care evreii figureaz? ca autori, ca asasini, iar românii ca victime!

Nu dau numele persoanei care depune m?rturia, o femeie necunoscut? mie. Dac? nu este inventat?, cum s-a mai întâmplat, pentru mine este clar, dureros de limpede, c? biata femeie nu este responsabil?, nu este în toate min?ile ei! Probabil c? este ?i efectul vârstei, al psihozei holocaustizante care face atâtea victime printre evrei! Beri? ?sta îns? nu este o victim?, ci este un instigator al psihozei ?i un profitor al ei! Prost nu este. Câteva pagini, mai pe la sfâr?itul c?r?ii, le-a? semna ?i eu, care nu sunt nici prost, nici tic?los! Cum tic?los se arat? a fi Liviu Beri?! O ?ine una ?i bun?, la fiecare 6-7 pagini, cu lamenta?ia pe seama evreilor „extermina?i doar pentru vina de a se fi n?scut evrei"! Sau „Era suficient s? te fi n?scut din p?rin?i evrei sau s? ai evrei în ascenden?? ?i condamnarea la moarte î?i era semnat?!" Abera?ii pe care nu le adevere?te niciunul din documentele citate!

Da, pentru Ion Antonescu - ?i nu numai pentru el, a existat o „problem? evreiasc?"! Dar nu exist? nici cel mai neînsemnat temei pentru a deduce c? solu?ia preconizat? de Mare?al a fost genocidul, exterminarea! Nici m?car solu?ia preconizat? de Hitler nu lua în calcul crima, asasinatul în mas?. Tolomacul de Beri? citeaz? documente foarte explicite în acest sens: „Eu sunt pentru migra?iunea for?at? a întregului element evreiesc din Basarabia ?i Bucovina care trebuie azvârlit peste grani??", declar? Mihai Antonescu[5]. Nota bene: nu to?i evreii trebuiau for?a?i s? „migreze"! De ce numai evreii din Basarabia ?i Bucovina? O ?tie toat? lumea azi: din cauza lipsei lor de loialitate fa?? de statul român, fa?? de români, în general, în timpul ocupa?iei sovietice! Sau declara?ia mare?alului: „În ceea ce prive?te pe evrei, am luat m?sura ca s?-i scot definitiv ?i total din aceste regiuni. [...] Dac? circumstan?ele o vor permite, vor fi trecu?i dincolo de Urali"[6]. Deci, afl?m de la acest Beri?, inten?ia mare?alului era s?-i str?mute pe evreii din Basarabia „dincolo de Urali"! Teribil de util? informa?ie! Nu ?tiam de ea! Nici m?car germanii, afl?m de la acela?i Beri?, nu se gândesc la genocid: „Germanii, declar? limpede Ion Antonescu în ?edin?a guvernului, vor s?-i duc? pe to?i jidanii din Europa în Rusia ?i s?-i a?eze într-o anumit? regiune"[7]. Iar Ion Antonescu avea de unde s? cunoasc? inten?iile lui Hitler! Inten?ia de a-i a?eza pe to?i evreii din Europa într-o anumit? regiune din Rusia!... Aceasta este defini?ia dat? Holocaustului de Liviu Beri?! Iat?, ca nega?ionist al Holocaustului, oricine g?se?te la acest Beri? documenta?ia necesar? ?i esen?ial? pentru a dovedi c? nu a existat inten?ia de holocaust, de genocid, nici la Hitler, nici la Antonescu. Dovezile pe care le invoc? evreul n?t?r?u dovedesc exact contrariul! Cine a avizat apari?ia acestei c?r?i la editura Hasefer? Nu cumva este vorba de o carte subversiv?, care se declar? împotriva nega?ion?tilor, dar le aduce pe tav? argumentele de care ace?tia aveau nevoie?! Eu unul în acest opuscul am g?sit ce c?utam de mult ?i nu g?seam: dovada cea mai clar? c? nu a fost holocaust!... Nu a fost genocid! Nimeni nu a fost „exterminat doar pentru vina de a se fi n?scut evru!". O dovede?te cum nu se poate mai conving?tor Liviu Beri?, citându-i pe Hitler ?i pe Ion Antonescu! Liviu Beri? dixit!

Cine este Liviu Beri?? Este ditamai pre?edintele al Asocia?iei Evreilor din România Victime ale Holocaustului (A.E.R.V.H.). Care victime, care Holocaust, Beri?ule, c? doar adineaori, câteva rânduri mai sus, ai dovedit c? n-a existat?! O ultim? chestiune: Beri? acesta îl citeaz? de mai multe ori pe domnul Alex Stoenescu, pentru ca în final s? se scandalizeze sincer pentru confuzia, crede el, a cunoscutului istoric, care g?se?te c? este logic ?i legal s? fie executa?i f?r? prea multe formalit??i civilii care lupt? în spatele frontului, ca partizani, atacând sub protec?ia hainei civile, militarii armatei care ocup? acel teritoriu. Beri? crede c? le ia astfel ap?rarea evreilor care au comis nenum?rate acte de la?itate criminal?, pedepsite de toate legile r?zboiului. Beri? nu le cunoa?te sau, mai exact, crede c? aceste legi sunt nedrepte atunci când fac victime printre evrei. A r?mas marcat de literatura sovietic? despre partizani... Îi ofer preopinentului meu un citat: „Minunea de la Vorobiev", în care nu este vorba de evrei, ci de ni?te ru?i care atac? cu focuri din p?dure trupele române cantonate la zeci de kilometri de linia frontului: „Ru?ii nu mai trag ci, orbi?i de fum, fug besmetici s? scape din foc în câmp, afar?. Îi lu?m ca din strachin?. Am adunat ca la ?aizeci de in?i, copii ?i b?trâni. Ofi?erul care-i comanda ?i doi politruci, s-au împu?cat singuri. În coloan? de mar? ducând pe cei doi r?ni?i ai no?tri, m? prezint cu ei la comandament. Pentru partizanii sco?i din lege, nu exist? cru?are, ?tiam asta, dar nu ?tiu ce m-a f?cut s?'i duc la comand? s? se hot?rasc? cu ei. Sunt asculta?i a?a de form? ?i-s du?i de grupa mea sub comanda unui domn sublocotenent, într-o scobitur? de teren, s? fie executa?i. Ei plâng, se târ?sc în genunchi, url? s? fie ierta?i, dar nu-i aude nimeni." Deci, domnule Beri?, pentru partizani, pentru autorii unor atacuri la?e, nu exist? cru?are! Chiar ?i evrei dac? sunt acei nemernici!

Titlul acestor rînduri este legat de un text mai vechi, publicat la 17 iunie 2013. Îl reiau pentru a preciza contextul în care trebuie pozi?ionat pre?edintele Beri?: printre evreii nebuni sau abjec?i. Beri? pare a fi ?i una ?i alta! A?adar, în continuare, punem textul nostru intitulat
- Va urma -
----------------------------------------------
[1] Liviu Beri?, Holocaustul sub guvernul Antonescu, Bucure?ti, Editura Hasefer, 2014, 88p., p.19-20.
[2] Op. cit., p.20 - paranteza ?i sublinirea apar?in textului m?rturiei.
[3] Op. cit., p.20-21.
[4] Op. cit., p. 22.
[5] Op. cit., pag. 14-15.
[6] Op. cit., p. 15.

footer