Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
George Liviu Teleoac?   
Luni, 18 Aprilie 2011 09:49
Teleoaca George Liviu„Mun?ii no?tri aur poart?,/ Noi cer?im din poart?-n poart?". (Bocet )

Mai mult decât un motto, cele dou? versuri reflect? nu doar paradoxul, ci, mai ales, jalnica realitate în care am ajuns s? tr?im, ca urmare a faptului c? am uitat cine suntem. Datorit? prea multelor împil?ri ne-am pierdut identitatea ?i, odat? cu ea, capacitatea de a p?stra, nedevalizat? ?i nepâng?rit?, Gr?dina Maicii Domnului, mai presus de toat? încle?tarea mercantil? a lumii. Atunci, când, în zilele de 7-9 mai 1999, ne-a f?cut cinstea de a ne vizita, Papa Ioan Paul al II-lea s-a adresat cu solemnitate ??rii zicând „România, pe care tradi?ia o nume?te cu frumosul titlu de Gr?dina Maicii Domnului, vin la tine în numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ?i al Prea Sfintei Fecioare Maria". Cu aceast? precizare, Sanctitatea Sa ne-a reamintit nou? ?i lumii întregi c?, spre deosebire de identit??ile celorlalte na?iuni, care se definesc din perspectiv? istoric?, identitatea noastr?, a celor din România, are r?d?cini mai profunde ancorate în Tradi?ia Sacral?. În plan mai general, în Marea Tradi?ie, a?a dup? cum indic? numeroasele lucr?ri de specialitate, printre care ?i cele semnate de Marija Gimbutas, care pe baza a 30000 de probe arheologice a ar?tat, la Congresul 8 de protoistorie de la Belgrad, din anul 1971, c? „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europ?, o entitate cultural? cuprins? între anii 6500 î.Chr.- 3500 î.Chr., axat? pe o societate matriarhal?, teocratic?, pa?nic?, iubitoare ?i creatoare de art?." Enorm, „entitate cultural? teocratic?, pa?nic? ?i creatoare de art?" în leg?tur? cu care mai adaug? men?iunea: „Aceast? art? nu era imitativ?, ci c?uta s? exprime în mod con?tient mai mult concep?ii abstracte." (Gabriel Gheorghe, Recenzii, GETICA Nr.3-4, p.116-138). Ca un corolar la toate acestea, autoarea, fost? profesoar? la UCLA, mai precizeaz? c?, în spa?iul carpatic, scrierea sacr? a fost utilizat? înainte de sfâr?itul mileniului VI, ceea ce se coreleaz? cu faptul c? pe acest p?mânt carpatic s-a n?scut, la anul 5508 î.Chr., calendarul numit „De la Facerea Lumii", utilizat pân? în secolul XVIII de c?tre cronicarii no?tri, dar ?i de Dimitrie Cantemir. Continuitatea acestui calendar, f?r? egal în lume, se explic?, exclusiv, prin statornicia noastr? pe acest p?mânt, iar anul 5508 î.Chr. reprezint? momentul, de la care începând deveniser?m con?tien?i de rostul nostru ca societate în organizarea timpului ?i numai urgiile, dezl?n?uite de „Împ?ra?i pe care lumea nu putea s?-i mai încap?", ne-au umbrit esen?a identit??ii noastre, de f?uritori ai timpului istoric, pe coordonatele sacrului, cu originea plasat? la Facerea Lumii, acolo de unde începe drumul omenirii spre civiliza?ie.

Ca na?iune de esen?? teocratic?, de la Facerea Lumii, suntem, în mod incontestabil, singurii cu drept de proprietate asupra Gr?dinii Maicii Domnului ?i, pentru ap?rarea ei, am traversat istoria sângerând enorm pentru a nu l?sa ca l?comia f?r? margini a hoardelor ?i a imperiilor întunericului de tot felul s? r?v??easc? rosturile Gr?dinii. Chiar ?i prefacerile lumii de azi trebuie s? porneasc? de la respectul pe care trebuie s?-l aib? omenirea fa?? de ?ara biblic? Havilah, numit? ?i Gr?dina Maicii Domnului. Suntem p?str?torii ei, iar probele care ne legitimeaz? aceast? identitate s-au acumulat, în numeroasele studii de specialitate, f?cute în toat? lumea, pentru a atinge masa critic?, odat? cu 1 Decembrie 2009, când ziarul New York Times a publicat, la rubrica ?tiin??, un articol cu începutul s?u f?r? echivoc: „Înaintea gloriei care a fost Grecia ?i Roma, chiar înaintea primelor ora?e din Mesopotamia sau a templelor din lungul Nilului, au tr?it în valea de jos a Dun?rii ?i la poalele Balcanilor oameni care au fost primii în art?, tehnologie ?i comer?ul la mare distan??.
Începând mai devreme de anul 5.000 î.Chr., ei au lucrat p?mântul ?i au construit ora?e, unele cu 2.000 de locuin?e. Ei au fost me?teri pricepu?i în arta bronzului, noua tehnologie a acelui timp. În mormintele lor ... au fost descoperite, ca ansamblu de aur, cele mai vechi artefacte din întreaga lume.Uluitoarele desene ale vaselor vorbesc de rafinamentul limbajului vizual al culturii lor." (J. Noble Wilford „A Lost European Culture, Pulled From Obscurity"). Cu aceast? identitate de f?uritori ?i p?str?tori ai vetrei, în care s-a pl?m?dit, prin sacru, civiliza?ia lumii, figur?m ca zei întemeietori de lume, sau ca eroi civilizatori, în C?r?ile Sacre ale omenirii, iar cheia pentru în?elegerea statutului nostru de excep?ie a fost eternizat?, prin arta basoreliefului, în scena XXIV, de pe Columna lui Traian.

cavaler medievalMihai Eminescu, savantul de profund? factur? enciclopedic? a fost primul care a descoperit ?i a f?cut cunoscut mesajul ei, în poemul Memento mori: „?i privesc ... Codrii de secoli, oceŕne de popoare/ Se întorc cu repejune ca gândirile ce zboar?/ ?i icoanele-s în lupt? - eu privesc ?i tot privesc/ La vo piatr? ce însamn? a istoriei hotar?,/ Unde lumea în c?i nou?, dup? nou cântar m?soar?/ Acolo îmi place roata câte-o clip? s-o opresc!" Imaginându-se în „templul unde secolii se torc", Eminescu a evitat, ?i în acest caz, delimit?rile particularului, în aspira?ia sa spre cugetarea general-cosmic?, dar referirile sale sunt suficiente pentru a avea în vedere, exclusiv, Columna lui Traian. Dup? ce a dep??it dificult??ile de investigare, practic însurmontabile pentru al?ii, Poetul ne arat?, ca în fa?a unui tablou, c? „?i icoanele-s în lupt?" ridicându-ne, astfel, mai presus de to?i cercet?torii lumii, care, în mod neglijent, au pretins c? Jupiter, purt?torul de fulger, ar fi fost inclus în compozi?ia scenei, doar pentru a sugera ploaie în timpul b?t?liei. Începând cu anul 1896, dup? nici zece ani de la asasinarea lui Mihai Eminescu, a ap?rut la Berlin monumentalul tratat „Die Reliefs der Trajanssäule" a lui Conrad Cichorius cu reproduceri foto, de înalt? calitate, pentru toate scenele Columnei, tip?rite pe formatul mare A3 ?i, cu toate acestea, de atunci ?i pân? ast?zi, nimeni n-a remarcat tandemul - tandemul Zeus-Dragonul Dacic - de?i, pentru perceperea lui, pledeaz? toate detaliile plastice ale compozi?iei. Savan?ii din Europa întreag?, ?i nu numai ei, aveau datoria s? vad? ?i s?-n?eleag?, dar, cu toate acestea, au trecut cu nep?sare, atât pe lâng? elocven?a plastic? a scenei de pe Column?, cât ?i pe lâng? precizarea, de excep?ie, transpus? de Eminescu, în poemul Memento mori. S-a r?t?cit, astfel, cheia sacr? a identit??ii noastre prin care ne legitim?m menirea în lume, respectiv rolul de factor activ în lume. Întru salvarea noastr? ?i a lumii (sic!) suntem chema?i s? dep??im urgent ?i aceast? tragic? eroare a istoricilor, pentru a stopa ruina, la care te expune pierderea adev?ratei identit??ii ?i acceptarea obedient? a unor identit??i m?sluite, de unii ca Roesler sau Keramopulos.

M?car acum, dup? ce am pl?tit, cu secole de suferin?e imense, secolele noastre de uitare ?i de neglijen?? intelectual?, trebuie s? lu?m aminte c?, prin regulile clasice de compozi?ie, scena XXIV de pe Column? confer? Dragonului Dacic acela?i rang de rege al zeilor, pe care îl are Zeus în Olimp. Spre deosebire, îns?, de Zeus (Jupiter) care n-a ie?it din Olimp, Dragonul Dacic, ca hieroglif? pentru numele Unicului Ziditor Transcedental, care se cite?te la fel cu teribila tetragram? sacr?, reprezint? semnul sub care s-a f?cut istoria, pe larga arie dintre Persia ?i Britania, pân? la anul 1485 d.Chr., a?a cum se poate citi pe pagina 61, din tratatul de vexilologie a lui Whitney Smith, fostul director al Institutului American pentru Drapelele Lumii. Desigur, imaginea fragmentar? din pagin? se refer? la c?l?re?ii prin a c?ror vitejie, inspirat? de Dragonul Dacic, s-a edificat imperiul cre?tin a lui Carol cel Mare, în jurul anului 800, (http://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_cel_Mare) cu mult înainte de Marea Schism? din anul 1054. În Anglia, nu numai ciclul arthurian se deruleaz? sub semnul Dragonului, ci ?i b?t?lia de la Hastings din anul 1066, a?a cum este deseori consemnat în Tapiseria Bayeux, realizat? imediat dup? b?t?lie. Întrucât via?a religioas? a prezentului o continu? pe cea din perioadele anterioare, Dragonul Dacic se dovede?te a fi, ?i acum, reperul sacru al lumii, de unde ?i rolul determinant pe care trebuie s? ni-l asum?m în edificarea unit??ii religioase, motiv esen?ial pentru a p?stra nedevalizat?, nepâng?rit? ?i întreag? Gr?dina Maicii Domnului.
Slujirea nu-i trufie, ci datorie.

NOT?: Mul?umesc domnului prof.univ.dr. Nae Georgescu pentru semnalarea versurolor citate. footer