Produsul aroganţei! Este o însuşire, o calitate, un defect sau un element al dezvoltării factorului uman prin procesul evoluției? Răspunsul este axat pe o dilemă, însă adevărul argumentat al subiectului este prezent şi ar putea fi raportat la mediul înconjurător prin care se dezvoltă fiinţa umană şi prin care aceasta îşi acumulează experienţele de viață în corelație cu sistemul social de valori. Experienţa de viaţă prin procesele evolutive este factorul care redă fiinţei umane imaginea de a exista în anumite condiţii ale vieţii și în anumite circumstanţe ale mediului social respectiv. Prin experienţa vieţii omul încearcă să acumuleze o multitudine de calităţi, posibilităţi, oportunităţi, acţiuni și situaţii atât favorabile pentru sine, cât şi nefavorabile. În rezultat, totalitatea însuşirilor şi fenomenelor acumulate, în timp, prin educaţia morală şi spirituală provoaca omul la diverse situaţii şi confruntări cu viaţa, destinul și cu mediul social prin care se regăseşte. Omul, fiind un produs al societăţii, se confruntă mereu cu existenţa, supravieţuirea şi alţi factori care, în timp, îl fac să-şi reformeze caracterul şi viziunea despre modul de viaţă, despre propriul comportament într-un mediu social. Cu propriul comportament omul produce efectele respective asupra nivelului de dezvoltare a propriei societăţi prin care îşi menține existenţa. La rândul ei, societatea reflectă aceeași imagine respectivă ce contribuie la formarea factorului uman atât cu efecte pozitive, cât şi negative. Într-o corelaţie de reciprocitate, societatea şi omul sunt acei factori care redau spectrul formativ şi non-formativ al proprietăților şi valorilor prezente prin calităţi de caracter, comportament, acţiuni, efecte. Componentele dezvoltării unei societăţi sunt parte fundamentală a elementelor dezvoltării factorului uman cu rezultatele și efectele corespunzătoare.

Realitatea distructivă şi rezultatul dezechilibrelor ce se produce în comportamentul uman este influenţat, în mare parte, de condiţiile superficiale ale mediului respectiv, alimentate de imperfecţiunea societăţii prezentă în viaţa factorului uman. La baza acestor consecinţe este incapacitatea societăţii de a promova corect valorile, performanţele şi abilităţile ființei umane. În contextul dat, în dezvoltarea evolutivă a omului, cu efecte negative, îşi manifectă atitudinea iresponsabilă şi incorectă întreaga societate cu toate sistemele şi subsistemele existente. Totodată, pentru a se manifesta corect şi trasparent în acţiuni şi fapte, fiinţa umană în procesul dezvoltării are nevoie de o evaluare echitabilă din partea comunității privind capacităţile sale native şi cele acumulate în timp. Apariţia şi existenţa omului într-o societate trebuie privită ca o valoare și ca o investiţie pentru un viitor înglobat într-un mediu social. Prin naştere omul este deja înzestrat cu calităţi de caracter, vocaţie, talent, abilităţi şi o personalitate anumită. În timp, în procesul dezvoltării, aceste calităţi native prezente în fiinţa umană se reformează, se modifică şi se transformă în calităţi cu acţiuni atât pozitive, cât şi negative în dependență de mediul social existent. Efectele acestor schimbări renasc în om în dependenţă de mediul înconjurător prin care trăiește. În același timp, omul se schimbă din momentul când îşi atribuie rolul respectiv în calitate de membru al unei societăţi. Omul, membru al unei societăţi, este un produs social care îşi determină de sine stătător existenţa şi poziţia socială, urmată deseori de neajunsuri şi nedreptate. Poziţia socială a individului, plină de neajunsuri şi nedreptate, este și exprima în sine nivelul de dezvoltare a societăţii respective. Astfel, societatea, plină de lacune și nedreptate, se răsfrânge destul de negativ prin procesul de dezvoltare a factorului uman. Anume societatea, din care face parte omul, este cauza tuturor efectelor negative exprimate prin comportamentul uman. În acest caz, calităţile de caracter native şi cele cultivate în timp, la o anumită vârstă prin educaţia morală şi spirituală, pe parcurs se modifică în calităţi de caracter cu acţiuni negative, impuse de nivelul de cultură al societăţii respective. În rezultat, apare ipoteza, că pentru a supravieţui într-un mediu social corupt şi necinstit, plin de nedreptate şi cruzime omul treptat se transformă într-un element care poate fi uşor manevrat şi manipulat de condiţiile specifice realităţii prezente. În acest mediu social, cu efecte negative pentru factorul uman, se regăseşte omul în pas cu realitatea dură a existenţei şi în pas cu calităţile sale de caracter modificate prin procesul real de dezvoltare a propriei societăţi.

Societatea, lipsită de motivaţie, este subiectul transformărilor cu efecte negative, urmată de acuzaţii, explicaţii, răspunsuri şi întrebări cu accent pe factorul uman. Realitatea acţiunilor prezente prin comportamentul uman se înscriu şi fac parte dintr-o societate care este prost administrată şi, totodată, este inhibată de mari neajunsuri în dezvoltare. Dezvoltarea și formarea unei asemenea societăţi se întemeiază, în majoritatea cazurilor, pe o categorie de oameni care o administrează, aceștea, la rândul lor, fiind înzestraţi cu calităţi de caracter precum aroganţa, înfumurarea, nesimţirea, ipocrizia, intoleranţa. Societatea administrată de indivizi plini de încredere în sine, plini de mândrie autoritară și aroganţă pune în pericol un întreg sistem al existenţei, la baza caruia se află omul. Omul, la rândul lui, este elementul care poate fi uşor manevrat şi indus în eroare, astfel acceptând treptat toate nedumeririle şi neajunsurile sociale ale mediului respectiv. Deci, în cazul când societatea promovează la funcţii de conducere în stat persoane cu calităţi de caracter negative, atunci imperfecţiunea socială va fi mereu în creştere şi se va baza doar pe principii neclare ale existenței și ale sistemului de valori. Majoritatea persoanelor cu o cultură inferioară sunt oamenii aroganţi şi orgolioşi, care se formează pe parcursul vieţii în raport de condiţiile şi valorile promovate de societatea în cauză. Toate acestea fac parte dintr-un sistem de valori de calitate proastă. De obicei, asemenea sisteme de valori de calitate proastă sunt recunoscute în tările unde factorul uman nu este apreciat la justa valoare. Cu cât o societate este mai slab dezvoltată, cu atât mai mult creşte numărul persoanelor cu neajunsuri şi defecte în comportament. Astfel, oamenii îşi schimbă caracterul în funcţie de procesele de dezvoltare internă a mediului social. Omul imperfect este bineveit într-o societate imperfectă. Iar imperfecţiunea, la rândul ei, plină de defecte, se menţine şi îşi crează existenţa pe persoane cu un nivel scăzut al inteligenţei, însă cu un nivel al culturii plin de aroganţă, îngâmfare, incorectitudine, putere autoritară, încredere excesivă în forţele proprii.

Aceşti oameni cu valori inferioare şi cu calităţi necorespunzătoare umane se regăsesc deseori în fruntea puterii de a conduce și de a administra o societate. În majoritatea ţărilor slab dezvoltate conducătorii de întreprinderi, instituţii, structuri, ministere, guvern sunt oameni care prin trăsăturile sale de caracter incorecte ştiu bine a manipula instituţia, subalternul, societatea. Aroganţa omului, acumulată în timp de neajunsurile societăţii în cauză, treptat devine ca o obsesie, astfel transformându-se într-o boală cronică. Această boală a societăţii, definită prin ipocrizie şi aroganţă, pe parcurs se transformă într-o boală molipsitoare care cuprinde aproape întreaga masă de oameni. Treptat, chiar şi acei oameni cu un comportament corect şi echilibrat, la un moment dat acceptă tratamentul respectiv de transformare a propriului caracter. Societatea bolnavă îşi face prezenţa tot mai mult în viaţa individului, iar omul, la rândul lui, pentru a supravieţui prin sistemul erorilor se schimbă aşa cum sunt dictate regulile de joc ale realităţii. Aici, lupta petru existenţă devine decisivă prin mottoul „care este mai puternic şi mai arogant, acela trăieşte mai bine". Societatea devenind terenul de luptă „care pe care" nici nu sesizează că este în luptă cu sine însuşi şi cu principalul defect „aroganţa, falsitatea, neechitatea, nedreptatea", factori distrugători ai unui sistem de valori. Precum aroganţa este un element distrugător şi o calitate de caracter în afara sistemului de valori, la fel şi falsitatea, nedreptatea, neechitatea, ipocrizia se definesc în acelaşi mod prin realitatea lucrurilor. Aroganţa, principalul defect al unui conducător, este o trăsătura destul de periculoasă pentru activitatea managerială. Deciziile proprii ale acestora, fără a lua în consideraţie opiniile subalternilor, deseori reprezintă un mare risc pentru dezvoltarea societăţii. Prin caracterul manipulator, oamenii de conducere devin, totodată, şi agresivi, iar subalternii trebuie să fie smeriţi şi să le execute în tăcere ordinele nejustificate. Supraestimarea de sine, încrederea excesivă în propriile puteri şi de a conduce, intoleranţa, agresivitatea, fudulia şi iresponsabilitatea - toate acestea reprezintă un risc major pentru societate şi totodată toate acestea duc la ineficienţă, faliment, riscuri financiare. Managerii aroganţi fac ce vor prin intermediul locului de muncă și a funcției publice, astfel considerând problemele personale prioritare. Acumularea de bani pe căi netransparente şi nejustificate, imaginea excesivă de a fi în fotoliul de a conduce, caracterul manipulator faţă de subalterni transformă omul şi îl face să devină şi mai arogant, şi mai corupt, şi mai insuportabil. Caracterul insuportabil al oamenilor aroganţi se răsfrânge destul de negativ pentru întreaga societate. Iar oamenii de bună credinţă, înzestraţi cu modestie, responsabilitate, bunătate, simplitate, devin deseori victime intimidate de aceste persoane arogante şi pline de ipocrizie. Pe când societatea, la rândul ei, astfel devenind o societate a aroganţilor, pune în umbră valorile sacre şi supreme ale omenirii, iar componentele nejustificate ale imperfecţiunii le plasează în centrul atenţiei cu locul prioritar în sistemul de valori al societății respective. Aceste caracteristici se asociază şi sunt specifice individului şi cadrelor de conducere ale ţărilor slab dezvoltate (ţărilor sărace), în special cele din Estul Europei, Sud-Estul Europei, Africa, America Latină, și, nu în ultimul rând, un factor destul de evident pentru Republica Moldova.

Imaginea unei societăţi cu propriul sistem de valori reflectă în mod direct tabloul real al dezvoltării, al culturii și al comportamentului uman. Cu cât societatea este mai dezvoltată, cu atât factorul uman îşi exprimă comportamentul său prin calităţi şi atitudini pline de modestie, omenie, responsabilitate, respect, bunătate, toleranţă, diplomaţie. Oamenii cu asemenea calităţi de caracter fac parte din conducătorii sau managerii eficienţi ale ţărilor dezvoltate. Aceşti oameni de conducere nu sunt autoritari, nu sunt aroganţi şi stiu foarte bine care este rolul omului și al managerului într-un sistem și într-o societate. Ei ştiu a se concentra eficient pe elemente şi obiective majore întru binele propriului popor, fără a pune în centrul atenției problemele personale. Tot ei, sunt bineveniţi în societate, deoarece știu să prețuiască personalitatea cetățeanului care este văzută cu multă precauţie. O societate bazată pe oameni cu responsabilități şi cunostinţe adecvate, și cu un comportament adecvat sistemului adevărat de valori - va fi mereu în creştere evolutivă cu rezultate excepţionale prin dezvoltarea socială, economică şi culturală; prin protejarea echitabilă şi aprecierea la justa valoare a oricărui individ din societate; prin asigurarea şi formarea corectă a calităţilor de caracter necesare comportamentului uman. Ţările cu asemenea valori şi tradiţii, unde omul este considerat ca resursă prioritară în dezvoltarea societăţii, promovează cu succes valorile culturale, morale şi spirituale ale omului, recunoscute prin talent, merit, competenţă, motivaţie, efort. Poziţia socială a factorului uman realizată în funcţie de merite, talent şi cunostinţe este investiţia obţinută print-un proces de totală transparenţă şi concurenţă între cei buni şi cei mai buni. Aceasta se bazează pe principiul că o funcţie de conducere se dobândeşte printr-un efort investit cu responsabilitate şi prestigiu social. Însă nu se obţine prin moştenire sau prin alte forme netransparente, determinate în funcţie de nivelul comportamentului ce are la bază elementul aroganţei, lăcomiei, incapacităţii. Ţările dezvoltate ale Occidentului prin poziţia socială, nivelul de cultură şi de trai au demonstrat cu adevărat care este valoarea şi rolul factorului uman în procesul de dezvoltare umană și socială. Tabloul real al dezvoltării acestor ţări funcţionează pe criteriul unui comportament de respect şi echitate reciprocă dintre individ şi societate, având la bază un scop comun „de a face cât mai nobil şi plăcut viața fiecărui cetățean".

Cu cât o ţară este mai săracă cu atât omul devine mai izolat şi neînsemnat în propria societate. În asemenea ţări poziţia socială a individului este un fenomen al discriminării, supusă inegalităţii, degradării şi deprecierii. Prin asemenea valori ale existenţei se confruntă omul cu propriile dificultăţi şi cu propria societate. În acest caz, prin acţiunea proprie, societatea reflectă doar comportamentul arogant şi neechitabil care produce efecte negative în comportamentul fiecărui om. Meritele şi capacităţile omului, fiind mereu în subapreciere şi menite unui proces de deformare permanentă, sunt motivul de a provoca cetățeanul la acţiuni cu caracter involuntar care să-i asigure existenţa socială și supraviețuirea prin mijloace netransparente. În aşa mod, personajul respectiv începe a-şi modifica propriile calităţi de caracter şi propriul mod de viaţă în funcţie de criteriile impuse de societate. Prin realitatea respectivă omul devine un element al schimbărilor prin care conduita morală recapătă o altă formă, având la bază acţiuni contradictorii în comportament. La baza acestora se dezvoltă incorectitudinea, necinstea, ipocrizia, aroganţa şi alte însuşiri bazate pe nedreptate şi neomenie. O societate în care rolul factorului uman este plasat în afara sistemui de valori - va fi mereu într-o confruntare continuă cu propriile neajunsuri şi dezacorduri, cu propriile disproporţii între acţiuni şi fapte, cu lipsa de armonie între propriile capacităţi şi calităţi de caracter determinate de dezvoltarea mediului social. O societate prin care îi sunt acceptate metodele inechitabile ale existenţei, pline de incorectitudine, incultură, incapacitate, extravaganţă, aroganţă, nivel scăzut al educaţiei - va fi la nesfârșit sortită eşecului şi menită de a fi înscrisă doar în lista ţărilor slab dezvoltate şi cu patologii cronice în procesul evolutiv al comportamentului şi intelectului uman. Punctul de pornire de la cuvânt la acţiuni şi fapte sau vice-versa este principalul instrument al schimbărilor. Schimbarea urmată de acţiuni şi fapte cu efecte pozitive este elementul prioritar ce poate remodela imaginea unui subiect, imaginea factorului uman și imaginea unei societăţi. În viziunea filozofului englez Thomas Hobbes, omul este mereu preocupat de propria existenţă şi de propriile interese personale[1].

Aceasta este într-adevăr o caracteristică a fiinţei umane, însă pe lângă egoismul personal omul, fiind parte componentă a unei societăţi, trebuie să dea dovadă şi de răspundere solidară care îi va determina caracterul şi personalitatea într-o comunitate de interese. Legătura fenomenelor şi sentimentul care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc prin modul de comportare este latura prin care se dezvoltă o societate, corelată prin raportul de obligaţii şi interese cu scop nobil în acţiuni. Numai prin realizarea unor asemenea acţiuni pozitive cu orientare nobilă, schimbările vor putea fi prezente și în haosul instaurat în unele ţări. Haosul prezent prin dezordine completă, confuzie generală, neorganizare socială în acţiuni din cadrul multor ţări din Estul Europei, în special Sud-Estul Europei - Republica Moldova, reflectă scenariul unui film plin de incertitudine şi goluri prin care îşi face prezenţa personajul indiferent de tot ce se întâmplă în jurul său. Prin acţiunea şi rolul personajului nepăsător şi indiferent se produc erorile şi eşecurile cu rezultate negative ce afectează în dezvoltare o societate, o țară. Lipsa de concordanţă între realitatea obiectivă, percepţia personală şi interesele comunităţii sunt consecinţele neînţelegerilor dintre propria existenţă a individului şi societatea pe care o reprezintă. Totodată, acelaşi individ nepăsător şi indiferent al societăţii reprezintă în acelaşi timp propria persoană, societatea şi statul. În rezultat, toţi, la rândul lor, sunt acei care prin comportamentul social incorect ruinează existenţa propriu-zisă. Filozoful Jean-Jacques Rousseau argumenta, că omul într-o măsură oarecare nu este nici bun nici rau prin natura sa, însă societatea este aceea care îl strică şi îl corupe pe om, iar comportamentul uman este produsul societăţii în care trăieşte[2]. La baza acestor argumente se află societatea cu metodele sale de organizare şi protejare a factorului uman. La rândul lui, statul, organul reprezentativ al societăţii, este principalul element ce contribuie atât pozitiv cât şi negativ la formarea şi conduita morală a comportamentului uman. Omul pentru a exista și trăi are nevoie de legile şi deciziile transparente ale propriei societăți și ale propriului stat, pline de dreptate şi echitate socială, care trebuie să insufle încredere şi siguranţă în viaţa de toate zilele. Omul are nevoie de protecţie justificată pentru a se manifesta corect în acţiuni, fapte şi comportament. Având la bază respectivele, fiinţa umană va fi capabilă de a-şi redobândi însuşirile şi sensul trăirilor cu scop bine determinat în sistemul de valori. Prin valorile morale ale individului, recuperate în timp, vor urma şi schimbările ce vor contribui benefic la înlăturarea tuturor neajunsurilor din orișicare societate. O societate va fi perfectă numai atunci, când factorul uman va fi perfect în acţiuni, în comportament și gândire.
----------------------------------------------------
[1] Hobbes, Th. Despre om şi societate, 1651, http://www.buybooks.ro/despre-om-societate-all/despre-om-societate-all.html
[2] Rousseau, J. Discurs asupra originii inegalităţii dintre oameni. 1755. http://www.citate-celebre-cogito.ro/omul-este-bun-de-la-natura-dar-societatea-este-aceea-care-il-corupe/