Revista Art-emis
Moştenirea lui Henry Kissinger (1) PDF Imprimare Email
Silvia Jinga, S.U.A.   
Duminică, 13 Martie 2016 20:23

Kissingers Shadow-1Deși este încă în viață și a publicat o carte la nouăzeci și unu de ani (World Oder), istoricii au început a evalua contribuția lui Henry Kissinger, acest faimos om de stat în istoria postbelică americană. În vârstă de nouăzeci și doi de ani, fostul profesor de la Harvard continuă să consilieze personalități americane implicate în domeniul securității naționale. Nu exagerăm dacă afirmăm că gândirea și activitatea lui Kissinger și-au pus pecetea pe întreaga ideologie și strategie politică americană de la război încoace. Istoricul Greg Grandin, profesor la New York State University, autorul cărții „Kissinger's Shadow", New York, Metropolitan Books, 2015, supune unei minuțioase analize fiecare etapă a vieții publice a lui Kissinger, a formației sale intelectuale, sondând aspecte ale caracterului său, așa cum s-au manifestat ele în complexitatea peisajului diplomației americane. Lectura cărții este pasionantă deoarece istoricul îl privește pe acest foarte controversat bărbat de stat ca pe un fascinant personaj care adeseori, ne intrigă sau de-a dreptul ne revoltă. Născut în Germania la Furth în 1923, Kissinger a venit în America la vârsta de cincisprezece ani, ca supraviețuitor al Holocaustului, care însă îi răpise doisprezece membri ai familiei sale. Luat în armată în 1943, a petrecut ultimul an de război în Germania, străduindu-se să se remarce ca intelligence agent, în care calitate a măturat din posturile primăriei din orașul Krefeld (200.000 locuitori) pe toți naziștii, arestând și interogând pe ofițerii Gestapo-ului. Așa a început ascensiunea lui în lumea militară și apoi în politica americană. În 1954 își susținea teza de doctorat „The Meaning of History" (Sensul istoriei) care dezvăluie esența filosofiei lui Kissinger influențată de Oswald Spengler, autorul cunoscutei cărți „Declinul Occidentului", expresie a relativismului și idealismului în judecarea istoriei. Ca și Spengler, viitorul om de stat american critică ideea de obiectivitate și relația cauză-efect în interpretarea evenimentelor. Istoria, zice Kissinger, poate fi percepută numai prin intuiție și niciodată nu poate fi pusă în patul procustian al cauzalității. În momentul în care o societate cade prizonieră a utilitarismului, a raționalității tehnice ea se situează deja în faza declinului pentru că și-a pierdut sensul menirii ei. Spengler a asemănat traiectoria unei civilizații cu succesiunea anotimpurilor. „Imperialism is the inevitable product" (Imperialismul este produsul inevitabil) al acestei faze ultime, a notat Kissinger în teza sa doctorală, mergând pe urmele lui Spengler. În faza decăderii, statele sunt obsedate de putere pentru putere, își pierd scopul existenței lor, fac războaie de dragul războaielor. În acest punct Kissinger se desparte de mentorul său, considerând că declinul nu este inevitabil, ci poate fi prevenit prin perseverența și priceperea bărbatului de stat care prin intuiție poate croi destinul propriului popor.

Și tot în acest punct, observă cu ascuțime istoricul, Kissinger ar fi putut să o apuce pe drumul filozofului Arnold Toynbee, care a avertizat despre căderea unei civilizații prin militarismul sinucigaș. Kissinger a tras însă o concluzie contrară și anume că lansarea unor mici războaie în „ariile gri" ale planetei ar fi singurul mod al unui stat de a-și menține clarviziunea scopului. Printre altele, „ariile gri" erau considerate țări ca Vietnamul, Cambogia, Laosul, Angola, Chile, Panama etc. Deci, în opinia sa, America trebuia să dezvolte o strategie a „micilor războaie", idee comună unui cerc mai larg de intelectuali de la Harvard. Totuși, remarcă Grandin, nici unul dintre acești colegi de generație de la Apărare nu a perseverat în această eroare, care, perpetuată pe câteva decenii, ne-a adus în situația actuală a destabilizării din Orientul Mijlociu. Istoricul subliniază cercul vicios al doctrinei elaborate de Kissinger care spune că America pentru a deveni conștientă de puterea ei trebuie s-o testeze și ca s-o testeze trebuie să acționeze. Sau altfel spus: „we can't defend our interests until we know what our interests are and we can't know what our interests are until we defend them" (nu putem apăra interesele noastre până când nu știm care sunt ele și nu putem ști care sunt decât dacă le apărăm)[1].

În 1960, 1961 Kissinger era consilier part-time la National Security Council (Consiliul de Securitate Națională) în timpul lui Kennedy și apoi Lindon Johnson, stimulând o mai profundă implicare americană în Vietnam și susținând ideea falsă despre superioritatea nucleară a Moscovei, împingând Pentagonul spre o masivă înarmare (în 1961). A practicat acest alarmism pentru a avansa în cariera sa, pentru a se arăta superiorilor săi mult mai activ și necesar decât alți colegi din Departamentul de Apărare. În concepția sa asupra strategiei omului politic Kissinger a accentuat mereu necesitatea de a acționa înaintea acumulării tuturor datelor unui conflict, deci a acționa pe baza intuiției a ceea ce s-ar putea întâmpla, a unei estimări aproximative. Prelungirea ideii lui se regăsește în doctrina războiului preventiv, „preemptive war" din administrația George W. Bush. Dacă se așteaptă toate evidențele se pot pierde oportunitățile de a forja evenimentele. „The dilemma of any statesman is that he can never be certain about the probable course of events" (Dilema oricărui om de stat este că nu poate fi niciodată sigur asupra cursului probabil el evenimentelor[2]. Ca să nu își diminueze forța de acțiune, esențială atât în cazul politicianului cât și a statului, este ignorarea acțiunilor trecute, mai ales când ele sunt funeste. O asemenea opinie este pe cât de cinică, pe atât de periculoasă. Omul de stat, zice Kissinger trebuie întotdeauna să privească în viitor. De aceea, după ce-a întors din vizita sa în Vietnam în 1965, deși a fost convins că America nu poate învinge, a continuat să sprijine public eforturile războinice. Importantă era acțiunea, inacțiunea trebuia evitată.

Modul în care Henry Kissinger a ajuns în foarte scurt timp unul din cei mai puternici politicieni din istoria americană nu este deloc ortodox, dimpotrivă are multe episoade sordide. Greg Grandin analizează primul dintre ele, datând din vara anului 1968 când concurau pentru președenție republicanul Richard Nixon și democratul Hubert Humphrey. Piatra de încercare a victoriei unuia sau altuia a fost promisiunea de a face pace între Washington, Hanoi și Saigon odată cu retragerea americanilor din Vietnam. Discuțiile de pace de la Paris erau conduse de administrația Johnson, încă în funcție. Deși îl detesta pe Nixon și s-a pronunțat public despre el că nu merită să conducă și că este un om periculos, Kissinger, încă profesor la Harvard, s-a folosit de relațiile sale în administrația Johnson ca să afle detalii despre conferința de pace de la Paris. Apoi a plasat aceste informații campaniei electorale a lui Nixon care, câștigând alegerile, l-a răsplătit pe Kissinger cu postul de consilier pentru securitatea națională. Să menționăm că pentru a evita orice risc, în cazul în care Nixon n-ar fi învins, Kissinger a pasat informații secrete despre Nixon campaniei opozantului său, Hubert Humphrey. Duplicitatea combinată cu trădarea sunt armele de totdeauna a reușitelor în cariera politică. Kissinger a negat din răsputeri complotul său care l-a ajutat să parvină rapid la funcția mult râvnită.

Contrastul dintre ceea ce promite un candidat în alegeri și ce promovează când se instalează în funcție nu poate fi mai elocvent ilustrat decât prin politica lui Nixon, care promisese alegătorilor săi pace cu vietnamezii. Kissinger, se știe că a deraiat procesul de pace de la Paris, sugerându-le sud vietnamezilor că ar putea obține condiții mai bune de la Nixon decât de la Johnson, al cărui termen era pe sfârșite. După această acțiune a urmat un proces de intensificare a războiului, care a continuat cu bombardarea timp de încă cinci ani a Cambogiei și a Laosului Nixon și Kissinger au dat ordin să fie bombardate sălbatic două țări absolut neutre și, ce este mai grav, aceste două țări „were effectively bombed back into the Stone Age" (au fost efectiv bombardate înapoi în epoca de piatră). Mai mult decât atât, prin aranjamente de culise, această acțiune a fost ținută mult timp perfect secretă, a fost ascunsă atât Congresului cât și publicului american. Secretizarea operațiunilor militare din Cambogia și Laos (1969-1973) a fost asigurată prin distrugerea completă a tuturor documentelor care au fost zilnic arse. Un general a mărturisit ulterior în fața Congresului că ardeau documente timp de douăsprezece ore pe zi. O conferință susținută de Kissinger în ianuarie 1971 în fața studenților de la MIT probează cât de deșănțată era demagogia lui. Studenților le-a desenat imaginea unei administrații care se retrage din Vietnam, pe când în realitate Laosul era intens bombardat și se pregătea o invazie armată. Greg Grandin subliniază faptul că atât Nixon cât și Kissinger au folosit politica externă ca un mijloc de a-i zdrobi pe opozanții lor politici.

Istoricii observă în legătură cu activitatea diplomatică a lui Henry Kissinger că a produs pe de-o parte lucuri pozitive precum deschiderea spre China, destinderea relațiilor cu sovieticii, stabilizarea situației internaționale după încheierea războiului în Vietnam, crearea unei oarecare ordini prin stabilirea unor sfere de influență între S.U.A., Rusia și China, de asemenea contribuția sa la pacea din 1973, la sfârșitul războiului arabo-israelian. Pe de altă parte Kissinger s-a dovedit a fi un spirit destructiv în politica americană față de lumea a treia, instituționalizând o logică a intervenționismului. Dezastrul provocat de americani în Cambogia și Laos a netezit drumul spre ascensiunea kmerilor roșii care au comis unul dintre cele mai cumplite genocide din istoria contemporană. În 1975 Kissinger era secretar de stat în administrația Gerald Ford, în care calitate i-a susținut pe dictatorii ca Ferdinand Marcos în Filipine și Suharto în Indonezia. A aprobat invazia de către Suharto a East Timorului, i-a acordat asistență militară, sfătuindu-l „It is important that whatever you do succeeds quickly" - este important ca în orice intreprinzi să acționezi rapid)[3]. Greg Grandin notează că invazia lui Suharto și cei douăzeci și patru de ani de ocupație s-au soldat cu moartea a 102.800 de oameni din totalul unei populații de 700.000. De asemenea Kissinger a încuviințat invadarea în 1971 a Pakistanului de Est (azi Bangladesh) de către Pakistanul de Vest, care de asemenea s-a bucurat de ajutor militar din partea americană. Această invazie a cauzat o jumătate de milion de morți și milioane de refugiați invadând India. Nici Africa nu s-a bucurat de un tratament mai bun în timpul lui Kissinger. Venise vremea mișcărilor de eliberare de colonialism și majoritatea țărilor africane optau pentru guvernări înclinate spre stânga, orientându-se spre sovietici. Ca să combată răspândirea comunismului, Kissinger a orchestrat cu ajutorul implicării C.I.A. și prin intermediul mercenarilor din Republica Sud Africană și din Rhodezia, forțele contrainsurgente în Angola, Mozambic, Zair, Namibia. Faptul a provocat războaie civile care au început să se întindă. Nici tabăra adversă, cea comunistă nu a stat cu mâinile în sân. Și astfel Kissinger s-a văzut confruntat de intervenția armată a lui Castro care a repurtat o remarcabilă victorie în Angola. Temându-se de complicații cu rușii, Kissinger a schimbat macazul, renunțând la politica intervenționistă prin intermediari și arborând de voie de nevoie steagul alb al păcii în Africa. Cert este că în timpul războaielor civile iscate în Angola și Mozambic au murit 400.000 de oameni.
- Va urma -
---------------------------------------------------
[1] Henry Kissinger, Kissinger's Shadow, New York, Metropolitan Books, 2015, p. 29.
[2] Ibidem, p. 32.
[3] Ibidem, p. 117.

footer