Revista Art-emis
Mo?tenirea lui Henry Kissinger (1) PDF Imprimare Email
Silvia Jinga, S.U.A.   
Duminică, 13 Martie 2016 20:23

Kissingers Shadow-1De?i este înc? în via?? ?i a publicat o carte la nou?zeci ?i unu de ani (World Oder), istoricii au început a evalua contribu?ia lui Henry Kissinger, acest faimos om de stat în istoria postbelic? american?. În vârst? de nou?zeci ?i doi de ani, fostul profesor de la Harvard continu? s? consilieze personalit??i americane implicate în domeniul securit??ii na?ionale. Nu exager?m dac? afirm?m c? gândirea ?i activitatea lui Kissinger ?i-au pus pecetea pe întreaga ideologie ?i strategie politic? american? de la r?zboi încoace. Istoricul Greg Grandin, profesor la New York State University, autorul c?r?ii „Kissinger's Shadow", New York, Metropolitan Books, 2015, supune unei minu?ioase analize fiecare etap? a vie?ii publice a lui Kissinger, a forma?iei sale intelectuale, sondând aspecte ale caracterului s?u, a?a cum s-au manifestat ele în complexitatea peisajului diploma?iei americane. Lectura c?r?ii este pasionant? deoarece istoricul îl prive?te pe acest foarte controversat b?rbat de stat ca pe un fascinant personaj care adeseori, ne intrig? sau de-a dreptul ne revolt?. N?scut în Germania la Furth în 1923, Kissinger a venit în America la vârsta de cincisprezece ani, ca supravie?uitor al Holocaustului, care îns? îi r?pise doisprezece membri ai familiei sale. Luat în armat? în 1943, a petrecut ultimul an de r?zboi în Germania, str?duindu-se s? se remarce ca intelligence agent, în care calitate a m?turat din posturile prim?riei din ora?ul Krefeld (200.000 locuitori) pe to?i nazi?tii, arestând ?i interogând pe ofi?erii Gestapo-ului. A?a a început ascensiunea lui în lumea militar? ?i apoi în politica american?. În 1954 î?i sus?inea teza de doctorat „The Meaning of History" (Sensul istoriei) care dezv?luie esen?a filosofiei lui Kissinger influen?at? de Oswald Spengler, autorul cunoscutei c?r?i „Declinul Occidentului", expresie a relativismului ?i idealismului în judecarea istoriei. Ca ?i Spengler, viitorul om de stat american critic? ideea de obiectivitate ?i rela?ia cauz?-efect în interpretarea evenimentelor. Istoria, zice Kissinger, poate fi perceput? numai prin intui?ie ?i niciodat? nu poate fi pus? în patul procustian al cauzalit??ii. În momentul în care o societate cade prizonier? a utilitarismului, a ra?ionalit??ii tehnice ea se situeaz? deja în faza declinului pentru c? ?i-a pierdut sensul menirii ei. Spengler a asem?nat traiectoria unei civiliza?ii cu succesiunea anotimpurilor. „Imperialism is the inevitable product" (Imperialismul este produsul inevitabil) al acestei faze ultime, a notat Kissinger în teza sa doctoral?, mergând pe urmele lui Spengler. În faza dec?derii, statele sunt obsedate de putere pentru putere, î?i pierd scopul existen?ei lor, fac r?zboaie de dragul r?zboaielor. În acest punct Kissinger se desparte de mentorul s?u, considerând c? declinul nu este inevitabil, ci poate fi prevenit prin perseveren?a ?i priceperea b?rbatului de stat care prin intui?ie poate croi destinul propriului popor.

?i tot în acest punct, observ? cu ascu?ime istoricul, Kissinger ar fi putut s? o apuce pe drumul filozofului Arnold Toynbee, care a avertizat despre c?derea unei civiliza?ii prin militarismul sinuciga?. Kissinger a tras îns? o concluzie contrar? ?i anume c? lansarea unor mici r?zboaie în „ariile gri" ale planetei ar fi singurul mod al unui stat de a-?i men?ine clarviziunea scopului. Printre altele, „ariile gri" erau considerate ??ri ca Vietnamul, Cambogia, Laosul, Angola, Chile, Panama etc. Deci, în opinia sa, America trebuia s? dezvolte o strategie a „micilor r?zboaie", idee comun? unui cerc mai larg de intelectuali de la Harvard. Totu?i, remarc? Grandin, nici unul dintre ace?ti colegi de genera?ie de la Ap?rare nu a perseverat în aceast? eroare, care, perpetuat? pe câteva decenii, ne-a adus în situa?ia actual? a destabiliz?rii din Orientul Mijlociu. Istoricul subliniaz? cercul vicios al doctrinei elaborate de Kissinger care spune c? America pentru a deveni con?tient? de puterea ei trebuie s-o testeze ?i ca s-o testeze trebuie s? ac?ioneze. Sau altfel spus: „we can't defend our interests until we know what our interests are and we can't know what our interests are until we defend them" (nu putem ap?ra interesele noastre pân? când nu ?tim care sunt ele ?i nu putem ?ti care sunt decât dac? le ap?r?m)[1].

În 1960, 1961 Kissinger era consilier part-time la National Security Council (Consiliul de Securitate Na?ional?) în timpul lui Kennedy ?i apoi Lindon Johnson, stimulând o mai profund? implicare american? în Vietnam ?i sus?inând ideea fals? despre superioritatea nuclear? a Moscovei, împingând Pentagonul spre o masiv? înarmare (în 1961). A practicat acest alarmism pentru a avansa în cariera sa, pentru a se ar?ta superiorilor s?i mult mai activ ?i necesar decât al?i colegi din Departamentul de Ap?rare. În concep?ia sa asupra strategiei omului politic Kissinger a accentuat mereu necesitatea de a ac?iona înaintea acumul?rii tuturor datelor unui conflict, deci a ac?iona pe baza intui?iei a ceea ce s-ar putea întâmpla, a unei estim?ri aproximative. Prelungirea ideii lui se reg?se?te în doctrina r?zboiului preventiv, „preemptive war" din administra?ia George W. Bush. Dac? se a?teapt? toate eviden?ele se pot pierde oportunit??ile de a forja evenimentele. „The dilemma of any statesman is that he can never be certain about the probable course of events" (Dilema oric?rui om de stat este c? nu poate fi niciodat? sigur asupra cursului probabil el evenimentelor[2]. Ca s? nu î?i diminueze for?a de ac?iune, esen?ial? atât în cazul politicianului cât ?i a statului, este ignorarea ac?iunilor trecute, mai ales când ele sunt funeste. O asemenea opinie este pe cât de cinic?, pe atât de periculoas?. Omul de stat, zice Kissinger trebuie întotdeauna s? priveasc? în viitor. De aceea, dup? ce-a întors din vizita sa în Vietnam în 1965, de?i a fost convins c? America nu poate învinge, a continuat s? sprijine public eforturile r?zboinice. Important? era ac?iunea, inac?iunea trebuia evitat?.

Modul în care Henry Kissinger a ajuns în foarte scurt timp unul din cei mai puternici politicieni din istoria american? nu este deloc ortodox, dimpotriv? are multe episoade sordide. Greg Grandin analizeaz? primul dintre ele, datând din vara anului 1968 când concurau pentru pre?eden?ie republicanul Richard Nixon ?i democratul Hubert Humphrey. Piatra de încercare a victoriei unuia sau altuia a fost promisiunea de a face pace între Washington, Hanoi ?i Saigon odat? cu retragerea americanilor din Vietnam. Discu?iile de pace de la Paris erau conduse de administra?ia Johnson, înc? în func?ie. De?i îl detesta pe Nixon ?i s-a pronun?at public despre el c? nu merit? s? conduc? ?i c? este un om periculos, Kissinger, înc? profesor la Harvard, s-a folosit de rela?iile sale în administra?ia Johnson ca s? afle detalii despre conferin?a de pace de la Paris. Apoi a plasat aceste informa?ii campaniei electorale a lui Nixon care, câ?tigând alegerile, l-a r?spl?tit pe Kissinger cu postul de consilier pentru securitatea na?ional?. S? men?ion?m c? pentru a evita orice risc, în cazul în care Nixon n-ar fi învins, Kissinger a pasat informa?ii secrete despre Nixon campaniei opozantului s?u, Hubert Humphrey. Duplicitatea combinat? cu tr?darea sunt armele de totdeauna a reu?itelor în cariera politic?. Kissinger a negat din r?sputeri complotul s?u care l-a ajutat s? parvin? rapid la func?ia mult râvnit?.

Contrastul dintre ceea ce promite un candidat în alegeri ?i ce promoveaz? când se instaleaz? în func?ie nu poate fi mai elocvent ilustrat decât prin politica lui Nixon, care promisese aleg?torilor s?i pace cu vietnamezii. Kissinger, se ?tie c? a deraiat procesul de pace de la Paris, sugerându-le sud vietnamezilor c? ar putea ob?ine condi?ii mai bune de la Nixon decât de la Johnson, al c?rui termen era pe sfâr?ite. Dup? aceast? ac?iune a urmat un proces de intensificare a r?zboiului, care a continuat cu bombardarea timp de înc? cinci ani a Cambogiei ?i a Laosului Nixon ?i Kissinger au dat ordin s? fie bombardate s?lbatic dou? ??ri absolut neutre ?i, ce este mai grav, aceste dou? ??ri „were effectively bombed back into the Stone Age" (au fost efectiv bombardate înapoi în epoca de piatr?). Mai mult decât atât, prin aranjamente de culise, aceast? ac?iune a fost ?inut? mult timp perfect secret?, a fost ascuns? atât Congresului cât ?i publicului american. Secretizarea opera?iunilor militare din Cambogia ?i Laos (1969-1973) a fost asigurat? prin distrugerea complet? a tuturor documentelor care au fost zilnic arse. Un general a m?rturisit ulterior în fa?a Congresului c? ardeau documente timp de dou?sprezece ore pe zi. O conferin?? sus?inut? de Kissinger în ianuarie 1971 în fa?a studen?ilor de la MIT probeaz? cât de de??n?at? era demagogia lui. Studen?ilor le-a desenat imaginea unei administra?ii care se retrage din Vietnam, pe când în realitate Laosul era intens bombardat ?i se preg?tea o invazie armat?. Greg Grandin subliniaz? faptul c? atât Nixon cât ?i Kissinger au folosit politica extern? ca un mijloc de a-i zdrobi pe opozan?ii lor politici.

Istoricii observ? în leg?tur? cu activitatea diplomatic? a lui Henry Kissinger c? a produs pe de-o parte lucuri pozitive precum deschiderea spre China, destinderea rela?iilor cu sovieticii, stabilizarea situa?iei interna?ionale dup? încheierea r?zboiului în Vietnam, crearea unei oarecare ordini prin stabilirea unor sfere de influen?? între S.U.A., Rusia ?i China, de asemenea contribu?ia sa la pacea din 1973, la sfâr?itul r?zboiului arabo-israelian. Pe de alt? parte Kissinger s-a dovedit a fi un spirit destructiv în politica american? fa?? de lumea a treia, institu?ionalizând o logic? a interven?ionismului. Dezastrul provocat de americani în Cambogia ?i Laos a netezit drumul spre ascensiunea kmerilor ro?ii care au comis unul dintre cele mai cumplite genocide din istoria contemporan?. În 1975 Kissinger era secretar de stat în administra?ia Gerald Ford, în care calitate i-a sus?inut pe dictatorii ca Ferdinand Marcos în Filipine ?i Suharto în Indonezia. A aprobat invazia de c?tre Suharto a East Timorului, i-a acordat asisten?? militar?, sf?tuindu-l „It is important that whatever you do succeeds quickly" - este important ca în orice intreprinzi s? ac?ionezi rapid)[3]. Greg Grandin noteaz? c? invazia lui Suharto ?i cei dou?zeci ?i patru de ani de ocupa?ie s-au soldat cu moartea a 102.800 de oameni din totalul unei popula?ii de 700.000. De asemenea Kissinger a încuviin?at invadarea în 1971 a Pakistanului de Est (azi Bangladesh) de c?tre Pakistanul de Vest, care de asemenea s-a bucurat de ajutor militar din partea american?. Aceast? invazie a cauzat o jum?tate de milion de mor?i ?i milioane de refugia?i invadând India. Nici Africa nu s-a bucurat de un tratament mai bun în timpul lui Kissinger. Venise vremea mi?c?rilor de eliberare de colonialism ?i majoritatea ??rilor africane optau pentru guvern?ri înclinate spre stânga, orientându-se spre sovietici. Ca s? combat? r?spândirea comunismului, Kissinger a orchestrat cu ajutorul implic?rii C.I.A. ?i prin intermediul mercenarilor din Republica Sud African? ?i din Rhodezia, for?ele contrainsurgente în Angola, Mozambic, Zair, Namibia. Faptul a provocat r?zboaie civile care au început s? se întind?. Nici tab?ra advers?, cea comunist? nu a stat cu mâinile în sân. ?i astfel Kissinger s-a v?zut confruntat de interven?ia armat? a lui Castro care a repurtat o remarcabil? victorie în Angola. Temându-se de complica?ii cu ru?ii, Kissinger a schimbat macazul, renun?ând la politica interven?ionist? prin intermediari ?i arborând de voie de nevoie steagul alb al p?cii în Africa. Cert este c? în timpul r?zboaielor civile iscate în Angola ?i Mozambic au murit 400.000 de oameni.
- Va urma -
---------------------------------------------------
[1] Henry Kissinger, Kissinger's Shadow, New York, Metropolitan Books, 2015, p. 29.
[2] Ibidem, p. 32.
[3] Ibidem, p. 117.

footer