Revista Art-emis
Nicio societate nu devine, instantaneu, modern? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Constantin Schifirne?   
Miercuri, 09 Martie 2016 20:47

Prof. univ. dr. Constantin Schifirne?, art-emisModernitatea se produce ?i se manifest? în toate societ??ile actuale în temeiul unor principii, îns? nu prin simpla lor reproducere din spa?iul modernit??ii europene. De acelasi autor Spiru Haret, o via?? închinat? reform?rii societ??ii române?ti De aici rezult? c? este necesar? identificarea principiilor ?i normelor modernit??ii, f?r? de care este foarte greu de operat cu acest concept. Prin urmare, criteriul care poate identifica modernitatea unei societ??i este dat mai degrab? de principiile ?i normele ce guverneaz? modernizarea acelei societ??i ori intrarea acesteia în faza moderniz?rii. Ele afecteaz? structura interioar? a societ??ii: credin?e, obi?nuin?e, tradi?ii, cadrul institu?ional, comunitatea etc. Trebuie spus c? principiile societ??ii moderne nu au fost aplicate la orice sfer? a vie?ii sociale în prima modernitate european?. Fa?? de aceste principii a existat rezisten?? din partea structurilor premoderne chiar în cadrul modernit??ii europene: „Paralel cu procesele de marketizare, ra?ionalizare ?i cre?terea productivit??ii specifice moderniz?rii s-au reinventat structurile tradi?ionale ?i comunitare?[1]. Principiile modernit??ii occidentale au fost aplicate diferit în spa?iul non-occidental datorit? structurilor premoderne ca factori de conservare a suveranit??ii na?ionale ?i a identit??ii culturale tradi?ionale. Primatul autonomiei individuale asociat cu umanitatea universalist? comun? sunt principii fundamentale ale societ??ii moderne europene[2]. De aici decurg celelalte principii: ra?ionalitate, munc? remunerat?, egalitarismul, principiul de includere func?ional?, delimitarea naturii de societate[3], individualism competitiv, protec?ia drepturilor la libertate, egalitate ?i la diversitatea social?, secularismul, na?ionalitatea teritorial?, statalitatea na?ional?, auto-identificarea persoanei, protec?ie social? cuprinz?toare pentru to?i cet??enii[4], progres, domina?ia rela?iilor de pia?? într-un stat construit în jurul principiilor capitalismului. Datorit? industrializ?rii, capitalismul a conferit un scop ?i un sens moderniz?rii economice ?i tehnologice, dar cu efecte sociale ?i umane care au trecut peste cerin?ele modernit??ii privind autonomia ?i individualismul persoanei. Societatea modern? func?ioneaz? în baza principiului diferen?ierii func?ionale, spre deosebire de societatea premodern? unde fundamental era principiul stratific?rii în raport cu originea social?. Mobilitatea social? european? a fost ridicat? doar în perioadele de dezvoltare extensiv? a uneia sau alteia dintre formele de capitalism îns? s-a ajuns, în timp, la reproducerea de c?tre sistemul de înv???mânt a inegalit??ilor sociale ale societ??ii în sensul dat de P. Bourdieu[5] . Actualitatea poate fi considerat? o condi?ie necesar? a modernit??ii. Dar este, oare, ?i suficient?? Altfel spus: pot fi moderne (sub aspectul necesit??ii ?i oportunit??ii) chiar ?i st?ri ori lucruri ce nu mai sunt atât de actuale, sub aspect cronologic? Fapte ?i evenimente au dovedit c? se poate admite existen?a unor elemente de modernitate ce apar?in tradi?iilor unei societ??i. Prin urmare, pot coexista moduri de via?? moderne ?i premoderne în diverse societ??i. Eisenstadt afirm? c? evolu?iile din societ??ile în curs de modernizare au respins hegemonia modernit??ii vestice ?i au dat na?tere la mai multe modele institu?ionale ?i ideologice moderne distincte, influen?ate, în mare m?sur?, de spa?ii culturale specifice tradi?iilor ?i experien?elor istorice[6]. Sunt, de fapt, dou? tipuri de abordare a principiilor modernit??ii, dup? cum afirm? Anthony Giddens în The Consequences of Modernity. Dup? primul criteriu de analiz?, cel istorist, modernitatea oriental? tinde s? împrumute, în timp, valorile modernit??ii occidentale, ?i, în acest sens, am putea vorbi despre decalaje în primul rând în modernizare, mai mult decât despre simpla modernitate, conceptul din urm? fiind mai degrab? ontic, în cadrul „absorb?iei? geopolitice a unei p?r?i a spa?iului oriental de c?tre cel occidental. Potrivit celei de a doua perspective - evolu?ionist?, este de cercetat nu atât plasarea în istoricitate dup? criterii geografico-spirituale, ci mai degrab? etapizarea epocii moderne a Occidentului, de la epoca timpurie la contemporaneitatea noastr? numit? târzie. Nu analizez cele dou? perspective in detaliu, dar subliniez procesualitatea modernit??ii în oricare dintre spa?iile în care se manifest?. Altfel spus, nici o societate nu devine, instantaneu, modern? prin simpla reproducere institu?ional? ?i politic? a principiilor de baz? ale modernit??ii europene. Caracteristicile modernit??ii. Nu putem identifica societ??ile moderne dac? nu relev?m setul de caracteristici definitorii pentru modernitatea unei societ??i. Ne referim, în principal, la acele tr?s?turi care au diferen?iat modernitatea occcidental? de alte tipuri de evolu?ie social?.

O sintez? a caracteristicilor fundamentale ale modernit??ii occcidentale, raportate la civiliza?ia occidental?, realizeaz? Samuel P. Huntington. El indic? un num?r de institu?ii, practici ?i credin?e recunoscute în mod legitim ca nucleu al civiliza?iei occidentale. Acestea includ: Mo?tenirea clasic? - Occidentul a mo?tenit mult din civiliza?iile anterioare, inclusiv filosofia greac? ?i ra?ionalismul, dreptul roman, limba latin? ?i civiliza?iile islamice; Cre?tinismul occidental, în primul rând catolicismul ?i protestantismul; Limbi europene. Occidentul difer? de majoritatea celorlalte civiliza?ii prin multiplicitatea de limbi vorbite; Separarea autorit??ii spirituale de cea temporal?, adic? a bisericii de stat. Aceast? diviziune de autoritate a contribuit la dezvoltarea libert??ii în Occident; Statul de drept. Conceptul de centralitatea dreptului a fost mo?tenit de la romani. Tradi?ia statului de drept a pus bazele constitu?ionalismului ?i ale protec?iei drepturilor omului, inclusiv a drepturilor de proprietate ?i a ac?iunilor împotriva exercit?rii arbitrare a puterii; Pluralismul social ?i societatea civil?. Istorice?te, societatea occidental? a fost pluralist?. Pentru mai mult de un mileniu, Occidentul a avut o societate civil?. Pluralismul asociativ a fost completat prin pluralismul de clas?. Cele mai multe societ??i din Europa de Vest au fost alc?tuite din aristocra?ie relativ puternic? ?i autonom?, ??r?nime - clas? predominant? - ?i o clasa mic?, dar semnificativ? de negustori ?i comercian?i; Organismele reprezentative. Pluralismul social a dat na?tere la clase sociale, parlamente, ?i alte institu?ii care au reprezentat interesele aristocra?iei, clerului, negustorilor ?i ale altor grupuri. Aceste organisme au inclus forme de reprezentare care, în cursul moderniz?rii, au evoluat în institu?iile democra?iei moderne; Individualismul - tr?s?tur? distinctiv? a Occidentului. Aceste caracteristici au existat ?i în alte civiliza?ii îns? ele au fost mult mai r?spândite în Occident. Ele formeaz? nucleul civiliza?iei occidentale ?i sunt în mare parte factorii care au permis ca civiliza?ia occidental? s? fie unic?. Civiliza?ia occidental? este pre?ioas? nu pentru c? este universal?, ci pentru c? este unic?[7]. Huntington a argumentat c? Occidentul trebuie s? renun?e la iluzia universalit??ii civiliza?iei sale într-o lume alc?tuit? dintr-o diversitate de civiliza?ii[8]. Unele afirma?ii ale politologului american sunt de discutat, ca, de exemplu, unicitatea civiliza?iei europene, ?i în consecin??, a modernit??ii occidentale. Trebuie spus c? ?i civiliza?ia chinez? e unic?, precum ?i cea indian?. Modernitatea este un moment al civiliza?iei dar civiliza?ia european? cuprinde toate momentele care au f?cut posibil? modernitatea. Modernitatea se distinge printr-o nou? structur? social?, caracterizat? prin trecerea de la produse la servicii, prin cre?terea ocupa?iilor manageriale ?i profesionale, prin dispari?ia locurilor de munc? agricole ?i a me?te?ugarilor precum ?i prin con?inutul informa?ional tot mai accentuat al muncii în majoritatea economiilor avansate: „În orice proces de tranzi?ie istoric? una din expresiile cele mai directe de schimbare sistemic? este transformarea ocup?rii for?ei de munc? ?i structura ocupa?ional?"[9]. Transform?rile ocupa?ionale s-ar înscrie în unicul model de modernitate în care societatea american? este lider. Modernitatea este descris? prin progresul atins de acele na?iuni care ating niveluri mai ridicate la urm?toarele variabile: educa?ie, venit pe cap de locuitor, urbanizare, participare politic?, gradul de ocupare a for?ei de munc? industriale. Fragment din cartea „Modernitatea tenden?ial?. Reflec?ii despre evolu?ia modern? a societ??ii", în curs de apari?ie la editura Tritonic.
---------------------------------------------
[1] Ulrich Beck, Wolfgang Bonss, Christoph Lau (2003) The Theory of Reflexive Modernization. Problematic, Hypotheses and Research Programme, Theory, Culture & Society 20(2), p. 15.
[2] Alex Inkeles (1983) Exploring Individual Modernity. New York: Columbia University Press.
[3] Peter Wagner (1994) A Sociology of Modernity: Liberty and Discipline. ed.cit., p. 106.
[4] Manuel Castells (2010) The Power of Identity, Second edition with a new preface. Oxford: Wiley-Blackwel, p. 315.
[5] Pierre Bourdieu et Jean Claude Passeron (1970) La reproduction éléments pour une théorie du systčme d'enseignement. Paris: Les Editions de Minuit.
[6] S.N. Eisenstadt (2000) Multiple Modernities, Daedalus 129, 1, p. 1.
[7] Samuel P. Huntington (1996) The West: Unique, Not Universal, Foreign Affairs 75:6 November/December, p. 35.
[8] Ibidem, p. 41.
[9] Manuel Castells (2010) The Information Age Economy, Society, and Culture, Volume I, ed. cit., p. 217

footer