Revista Art-emis
Unde fug marii europeni de pe continentul lor PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Duminică, 17 Ianuarie 2016 19:49

Corneliu Vlad, art-emisAnul 2016 g?se?te Europa Unit? īnfundāndu-se parc? f?r? putin?? de īmpotrivire īntr-o stare dramatic?, absurd? ?i chiar hilar?, dac? īntr-adev?r cuiva i-ar veni s? rād?. Dramatic?, pentru c? revine tot mai insistent ?i mai agasant īntrebarea care mai e rostul Uniunii dac? nimeni nu-i prea mai vede foloase ?i la ce bun spa?iul Schengen dac? īntre statele membre īncep s? se ridice din nou ziduri, baraje de sārm? ghimpat?, puncte de trecere cu controale riguroase ?i frontiere stra?nic p?zite. ?i Uniunea European?, ?i spa?iul Schengen, dar ?i zona euro, dac? vor s? supravie?uiasc?, trebuie regāndite, trebuie s? devin? altceva. Pān? atunci īns?, fiecare īncearc? s? se scoat? din impas cum crede de cuviin??. Dup? cum vom vedea. De ce este ar fi situa?ia U.E. ?i hilar?, ?i absurd?? Pentru c?, īn efortul de a ie?i din fund?tur?, protagoni?tii U.E. recurg la solu?ia de a fugi īnainte, adic? spre cāte o „ie?ire" a U.E. (nu din U.E.), una care īnseamn? de fapt nu un final, ci o alt? perspectiv?. Cu alte cuvinte, ī?i caut? o cale proprie, na?ional? de evolu?ie, ceea ce nu īnseamn? īns? neap?rat nici abandonarea U.E., dar nici salvarea Europei Unite. Calea este implicarea īn felurite sinergii extra - (iar dup? unii chiar anti) - europene. Rusia, Turcia, China, sunt oare prieteni la cataram? cu U.E.? Europeistii duri ?i puri cred c? nu, dar membri importan?i ai Uniunii le solicit?, tot mai insistent, colaborarea. Cu o seriozitate demn? de Buster Keaton, doi autori americani de la Euro Group, Ian Bremmer ?i Cliff Kupchan, constat? c? principalele state membre ale Uniunii - Marea Britanie, Germania ?i Fran?a, ī?i caut? formule proprii, na?ionale pentru ie?irea din criz? (totu?i) comun? a Europei. ?i ce-ar fi r?u īn asta, dac? ?i Statele Unite au ales s? se consacre temeinic unui nou neoizolationism (dar numai fa?? de vechiul continent!). Noii linii a Washingtonului i s-a construit de altfel ?i un e?afodaj teoretic, prin formula-g?selnita leading from behind (a conduce din fundal), care īntr-o traducere mai de-a dreptul poate īnsemna fie derobare de r?spundere fa?? de „lumea liber?" din vremea r?zboiului rece, fie calcul individualist de tipul „s? se mai apere ?i singuri, pe banii lor, europenii". Amuzant, dar īn cheia de rasu'-plānsu', e c? nu numai America, ci ?i Anglia, ?i Germania, ?i Fran?a, ī?i fixeaz? priorit??i extra - or semi - europene. Dac? Statele Unite īncearc? preocupare ?i temeri crescānde īn perspectiva unor ciocniri acute de interese strategice cu China īn spa?iul Asia-Pacific, marile puteri europene, ī?i alimenteaz? speran?a c? prin felurite tipuri de parteneriate ī?i vor putea rec?p?ta energia necesar? pentru efortul european prestat īn „atelajul eterogen" (vorba fabulistului cu racul, ?tiuca ?i broasca) de la Bruxelles. Cei doi autori americani observ? c? Marea Britanie a pus ochii pe cooperarea economic? cu China, Fran?a - pe Rusia (inclusiv īn domeniul antitero), iar Germania - pe Turcia (prima urgen?? fiind stabilizarea migra?iilor c?tre Europa).

Īncadrat? īntr-o asemenea onorabil? rama european? (ba chiar euroatlantica), mai vechea aspira?ie/tentativ? german? de distan?are fa?? de Occident nu ar mai trebui s? par? chiar atāt de scandaloas? marilor ei alia?i europeni, mai ales c? ace?tia au īn spate un faimos patrimoniu istoric extraeuropean de extrac?ie colonial?. Numai c? Germania are ?i ea un ditamai handicap istoric, cele dou? r?zboaie mondiale ?i īnvoielile Berlin-Moscova. O „grea mo?tenire" care face c? orient?rile ?i inten?iile de politic? interna?ional? ale Berlinului s?-i sensibilizeze ?i alerteze prompt ?i pe alia?ii vest-europeni, ?i Statele Unite. S? ne amintim cāt de ?ocante au p?rut, la īnceputul anilor 2000, primele semne de nesupunere a Berlinului la rigorile sacrosanctei unit??i ?i solidarit??i occidentale. „Neparticiparea Germaniei la r?zboiul din Golf a īnsemnat mai mult decāt au īnsemnat participarea Fran?ei ?i Angliei - scria indignat, la vremea respectiv?, venerabilul germanolog francez Joseph Rovan, fost de?inut la Auschwitz. La Paris ?i nu numai, mult? lume se īntreab? nelini?tit? dac? Germania unit? nu se va comporta īn scurt? vreme ca o mare putere exigent? ?i dominatoare". Politologul francez amintea, cu vizibil repro?, c? „din 1950 Germania, sau oricum Germania liber?, ?i-a luat locul - ?i a fost primit? - īn rāndul īnving?torilor din 1945, angaja?i īn acel moment īntr-o lupt? a c?rei principal? miza era chiar soarta Germaniei, iar īn toate marile probleme care timp de peste o jum?tate de secol s-au centrat pe problem? german?, America i-a dat Republicii Federale un sprijin necondi?ionat". Dup? aceast? mustrare pentru ingratitudine, Rovan remarc?, aproape solemn, c?, īn timpul r?zboiului din Irak, „pentru prima oar? dup? 1950, America, Anglia ?i Fran?a s-au angajat īmpreun? īntr-o problem? de importan?? mondial?, iar Germania s-a ?inut deoparte". ?i autorul francez īncheia avertizānd: „Nu ne-am putea imagina cum ar putea fi resorbite cu u?urin?? consecin?ele acestei scind?ri."

Numai c? via?a (?i politicienii) posed? mai mult? imagina?ie decāt politologii. C?ci lucrurile aveau s? īnainteze chiar pe aceast? cale, de politic? tot mai diferen?iat? a Berlinului īn cadrul alian?elor ?i parteneriatelor intraoccidentale. Un proces intrat parc? īn firea lucrurilor, chiar dac? punctat uneori de momente mai mult sau mai pu?in dramatice, ba chiar ?i cu episoade de-a dreptul critice īn rela?iile dintre Berlin ?i Washington sau dintre Berlin ?i Paris. Dar partenerii au avut grij?, de fiecare dat?, s? ac?ioneze prompt pentru aplanarea crizei ?i mu?amalizarea cazului. Distan?area, de fapt emanciparea Germaniei fa?? de Europa - ?i chiar fa?? de Occident - e un proces īn desf??urare. Prudent, discret, f?r? grab? ?i mi?c?ri spectaculoase, dar cert ?i temeinic. Acum, īntrebarea este: pān? unde va īntinde Berlinul coarda carel ?ine legat? Germania de Europa? Pentru c?, s? nu uit?m, ancorarea de Europa, de Occident de fapt (vestitul Westbindung), a fost nu doar coordonat? esential? a politicii externe a cancelarului Adenauer, ci, de fapt, formula salvatoare, existen?ial?, prin care Germania a reintrat īn familia na?iunilor dup? „momentul zero" al capitul?rii necondi?ionate din 1945.

footer