Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 10 Ianuarie 2016 17:47

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emisV? prezent?m opiniile reputatului istoric Ioan Scurtu, membru titular-fondator al Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România ?i pre?edinte al sec?iei de ?tiin?e istorice ?i arheologice, despre o serie de aspecte ale situa?iei României, ale rela?iiilor ei internationale de-a lungul deceniilor ?i despre câteva personalit??i reprezentative ale istoriei contemporane ?i recente ale României. (Redac?ia ART-EMIS)

Gheorghe Gheorghiu Dej, un politician extrem de abil

Dup? ocuparea ??rii de c?tre trupele sovietice, la conducerea României s-au perindat o serie de personalit??i care au marcat profund evenimentele ce au urmat. Dintre ace?tia, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un politician extrem de abil. A suportat aproape 15 ani domina?ia sovietic?, apoi a început o ac?iune metodic? (?i riscant?) de eliberare, care a devenit public? prin Declara?ia din aprilie 1964. Problema retragerii trupelor sovietice (care i se datoreaz? în mare m?sur?) a fost ridicat? în 1955 ?i a devenit realitate în 1958, când Hru?ciov avea nevoie de o refacere a imaginii U.R.S.S. pe plan interna?ional dup? interven?ia armat? în Ungaria. Nu a fost o r?splat? a liderului sovietic pentru pozi?ia lui Dej fa?? de Nagy, ci un calcul politic meticulos elaborat la Kremlin. Retrocedarea unei p?r?i din tezaur în iunie 1956 nu a fost o recompens? pentru pozi?ia sa fa?? de interven?ia sovietic? în Ungaria, cum au afirmat unii ziari?ti ?i oameni politici - spre surprinderea mea, chiar fostul ministru de externe Cristian Diaconescu, într-un interviu din 16 iunie 2012 - pentru simplul motiv c? acea interven?ie a avut loc ulterior, în luna noiembrie 1956.

Congresul al IV-lea al P.M.R.

În 1965 Alexandru Bârl?deanu era un activist din linia a doua, nu f?cea parte dintre „baronii" partidului (ace?tia erau Maurer, Bodn?ra?, Stoica, Dr?ghici) care au decis alegerea lui Ceau?escu. În realitate, la 22 martie 1965 (Dej murise la 19 martie) a avut loc o plenar? a C.C. al P.M.R., la care Maurer l-a propus în func?ia de prim-secretar pe Ceau?escu, participan?ii au aprobat prin vot deschis propunerea, f?r? nicio luare de cuvânt, iar ?edin?a s-a terminat în 10 minute (relatare f?cut? mie de Gheorghe Apostol, cel care credea c? va fi el ales în locul lui Dej). Congresul al IV-lea al P.M.R. (al IX-lea al P.C.R.) era planificat din timpul lui Gheorghiu-Dej ?i nu numai c? nu a fost convocat în grab?, ci s-a desf??urat dup? patru luni de la moartea acestuia. Într-adev?r, a fost o disput? între Ceau?escu ?i Maurer (cu care s-a aliat Bârl?deanu) în leg?tur? cu fondul de acumulare ?i cel de consum. Bârl?deanu a fost „tras pe linie moart?" nu în 1966, ci în 1969, pân? atunci fiind membru în C.P.Ex. ?i vicepre?edinte al Consiliului de Mini?tri.

„Momentul" Cehoslovacia - 1968 ?i „minciuna mai mare decât Pentagonul" a lui Pacepa

In „Raportul Comisiei Preziden?iale pentru analiza dictaturii comuniste din România" pozi?ia lui Nicolae Ceau?escu fa?? de invadarea Cehoslovaciei este trecut? cu vederea.
Comisia nu a f?cut o analiz? ?tiin?ific?, ci a elaborat un text politic, deoarece a avut un singur obiectiv: de „fundamentarea intelectual? ?i moral? a actului de condamnare" a respectivului regim (am citat din Mesajul pre?edintelui B?sescu adresat Parlamentului la18 decembrie 2006). Momentul Cehoslovacia 1968 este o pagin? luminoas? din istoria României. Eu am publicat stenograma discu?iilor Ceau?escu-Tito[1], din care rezult? limpede hot?rârea liderului român de a rezista în cazul unei invazii sovietice. Pozi?ia lui Ceau?escu s-a bucurat de o larg? sus?inere, atunci s-a scandat pentru prima dat? în Pia?a Palatului din Bucure?ti: „Ceau?escu-România!" Pentru a arunca în derizoriu acest moment istoric, generalul de securitate Pacepa a scris c? Ceau?escu se preg?tea s? fug? din ?ar?, o minciun? mai mare decât Pentagonul.

România, un centru al diploma?iei mondiale

Rolul european în diploma?ie al lui Nicolae Titulescu este foarte bine cunoscut. Titulescu a fost un diplomat remarcabil. Era un om inteligent, avea o memorie excep?ional?, st?pânea la perfec?ie dreptul interna?ional ?i cuno?tea în am?nunt con?inutul tratatelor interna?ionale semnate dup? 1919. În plus, s-a aflat de fiecare dat? în mijlocul evenimentelor (era prezent mai mult în str?in?tate decât în ?ar?). Ca urmare, î?i putea permite s? „aduc? la ordine" pe cei care nu-?i respectau propria semn?tur? (inclusiv pe primul ministru de externe al Marii Britanii) ?i care f?ceau concesii statelor revizioniste (mai ales Germaniei), în speran?a c? vor evita un nou r?zboi. Consecin?ele s-au v?zut la 1 septembrie 1939. Dup? Titulescu, România a mai avut mari diploma?i - Grigore Gafencu, Corneliu M?nescu, ?tefan Andrei - dar ei nu s-au ridicat la prestigiul interna?ional dobândit de Titulescu. Pe de alt? parte, nu poate fi negat rolul lui Ceau?escu, în timpul c?ruia România a devenit un centru al diploma?iei mondiale. La Bucure?ti s-au pus bazele p?cii dintre Israel ?i Egipt, încheierii r?zboiului din Vietnam, stabilirii de rela?ii diplomatice între S.U.A. ?i R.P.Chinez? etc. etc. Guvernan?ii de dup? 1989 ?i „societatea civil?" au tot interesul s? nu men?ioneze aceste realit??i pentru a nu oferi românilor posibilitatea unor compara?ii: ce a fost „ieri" ?i ce este „ast?zi". Adic?, s? nu-?i pun? astfel de întreb?ri: Are România dup? 1989 o politic? extern? proprie? Ce ini?iative interna?ionale a avut diploma?ia româneasc? în ultimii 26 ani? Care este rolul (?i locul - n.r.) României în cadrul N.A.T.O.? Dar al Uniunii Europene? Desigur, în compara?ie cu alte etape istorice, situa?ia actual? este de-a dreptul jenant?.

Din Istoria Românilor fac parte ?i cuvintele elogioase ale unui pre?edinte al S.U.A., dar ?i plimbarea lui Ceau?escu al?turi de regina Marii Britanii, cu calea?ca, pe str?zile Londrei

Unii jurnali?ti ?i „istorici ocazionali" afirm? c? prin politica extern? promovat? de Nicolae Ceau?escu, acesta i-ar fi p?c?lit pe liderii Occidentali, dar o asemenea apreciere este departe de adevar. În realitate, Ceau?escu dorea ?i „a reu?it s? pozi?ioneze, altfel decât pân? atunci, România pe harta lumii." El nu „p?c?lise" Occidentul, ci din motive profunde ?i bine întemeiate dorea ca România s? se emancipeze definitiv de sub domina?ia sovietic?, iar Occidentul voia s? sl?beasc? sistemul socialist, drept care a încurajat ac?iunile prin care se creau dificult??i conducerii de la Kremlin. Sunt convins c? la Washingron, Londra ?i Paris se cuno?tea foarte bine situa?ia din România, inclusiv în privin?a drepturilor omului, dar interesul liderilor occidentali era de a-l cultiva ?i încuraja pe Ceau?escu pentru a „sparge" unitatea „lag?rului socialist" ?i a sl?bi cât mai mult pozi?ia Uniunii Sovietice. Laudele lui Carter la adresa lui Ceau?escu sunt o realitate: niciodat? un lider politic român nu a mai avut parte de asemenea cuvinte elogioase din partea unui pre?edinte al S.U.A. Ele fac parte din istorie, ca ?i plimbarea lui Ceau?escu al?turi de regina Marii Britanii, cu calea?ca, pe str?zile Londrei. Era un tratament cu totul excep?ional, fapt ce arat? c? România se bucura de un autentic prestigiu interna?ional.

Schimbarea de atitudine a liderilor occidentali nu se datora faptului c? ?i-ar fi dat seama c? ar fi fost fost p?c?li?i de Ceau?escu, ci dintr-un cu totul alt motiv: în 1985 la conducerea U.R.S.S. a ajuns Mihail Gorbaciov, care ?i-a propus s? „reconstruiasc?" (perestroika) regimul sovietic ?i s?-l fac? transparent (glasnosti). Occidentalii ?i-au dat seama c? un regim totalitar nu putea fi „reconstruit" ?i nici nu putea fi „transparent" decât negându-se pe sine. Ca urmare, l-au încurajat pe Gorbaciov s?-?i promoveze programul, care cu certitudine ducea la pr?bu?irea Uniunii Sovietice. Ceau?escu a sesizat de la început consecin?ele politicii lui Gorbaciov, drept care s-a opus categoric reformelor preconizate de acesta, devenind ap?r?torul principiilor marxist-leniniste. În plus, Gorbaciov a deschis dialogul cu pre?edin?ii S.U.A. ?i Fran?ei, precum ?i cu primul ministru al Marii Britanii, astfel c? Ceau?escu nu mai era un „mediator" ?i nici „eroul p?cii", cum fusese apreciat pân? atunci. Dup? 1985, pe lâng? sprijinul acordat lui Gorbaciov (c?ruia i s-a conferit Premiul Nobel), Occidentul a pornit campania împotriva celor care contestau juste?ea noii politici a Kremlinului. Ca urmare, Ceau?escu a devenit ?inta campaniilor mass-media, deoarece nu aplica perestroika ?i glasnosti-ul. Cu acel prilej a „descoperit" c? în România nu se respectau drepturile omului, ba chiar c? Ceau?escu promova o politic? agresiv? fa?? de minorit??ile na?ionale ?i trecuse la distrugerea satelor locuite de unguri ?i nem?i. Era o acuza?ie absolut fals?, întrucât nu a fost demolat? nici m?car o cas? apar?inând respectivelor minorit??i. Dar campania mediatic? î?i f?cea efectul, multe sate române?ti fiind „adoptate" de sate din Occident pentru a le „salva" de la distrugere.

Schimbarea echilibrului de for?e pe plan mondial

Pe lâng? nemul?umirea popula?iei fa?? de politica regimului lui Nicolae ceau?escu, un rol important, chiar decisiv, l-a avut contextul extern. Nu politica de acumulare a dus la „pieirea" lui Ceau?escu, ci schimbarea echilibrului de for?e pe plan mondial. Dac? în 1945 Uniunea Sovietic? ?i-a impus propriul ei regim politic într-o bun? parte din Europa Central? ?i de Sud-Est, S.U.A. ?i-au luat revan?a în 1989. Dup? 1985, pe scena istoriei mondiale Ceau?escu devenise o piedic? pentru Occident ?i, ca urmare, trebuia nu numai înl?turat, ci ?i lichidat fizic, pentru c? ?tia prea multe despre care nu trebuia s? poat? vorbi, pentru ca oamenii s? nu afle la ce „jocuri" s-au pretat anumi?i lideri occidentali, dar ?i sovietici. La început Ceau?escu era relativ modest, dar treptat a început s? se cread? a-toate-?tiutor, acceptând cu pl?cere s? fie declarat „erou", „genial" etc. O vin? important? revine celor din cercul apropiat: Maurer, Bodn?ra?, Dumitru Popescu , dar ?i unor poe?i, pictori, muzicieni etc., care au promovat un de??n?at cult al personalit??ii.

„Mormanul de fiare vechi" ?i „Cutiile de chibrituri" sunt realit??i care apar?in României ?i nu pot fi ?terse din istorie

Exist? diferen?e esen?iale între regimul economic dinainte de 1989 ?i cel care a urmat. Dincolo de orice discu?ii despre repartizarea bugetului, r?mâne faptul c?, printr-o rat? foarte ridicat? a fondului de acumulare, s-au putut construi uzine (între care I.M.G.B., O?eluri Speciale-Târgovi?te, rafin?ria Midia-N?vodari), combinate de cre?tere a unor animale ?i p?s?ri (precum cel de porci - „Contim"-Timi?oara, de berbecu?i - C?l?ra?i, de p?s?ri - Piatra Neam?), s-au irigat patru milioane de ha (cea mai mare suprafa?? irigat? din Europa), s-au construit circa trei milioane de apartamente (în care s-a mutat aproape jum?tate din popula?ia ??rii), s-a dat în folosin?? Centrul de Fizic? de la M?gurele, complexul de cl?diri ale Institutului (Universit??ii) Politehnice Bucure?ti etc, etc. Acestea sunt realit??i care apar?in României, neputând fi ?terse din istorie. La vremea respectiv?, F.M.I. a încurajat aceast? politic?, a acordat împrumuturi masive pe baza unor programe concrete prezentate de România. În 1981, Ceau?escu a decis achitarea rapid? a întregii datorii externe, drept care a for?at exportul ?i a introdus restric?ii care au afectat grav situa?ia popula?iei (cartele la produse alimentare, oprirea preluarea guvernului, Petre Roman a pus un diagnostic categoric: industria româneasc? este „un morman de fiare vechi". A mai spus c? statul î?i ia mâna de pe economie", în condi?iile în care 90% dintre întreprinderile existente erau întreprinderi de stat. În fond, acesta a fost un îndemn la distrugerea industriei ?i vinderea fabricilor ca fier vechi sau de a fi „privatizate" la pre?uri de nimic c?tre firme str?ine. Este adev?rat c? multe întreprinderi foloseau o tehnologie învechit?, dar erau ?i unele moderne, iar o politic? ra?ional? (patriotic?) ar fi impus o analiz? detaliat? ?i stabilirea de m?suri corespunz?toare. Realitatea este c?, în scurt timp, marile combinate de pui ?i de porci au fost lichidate (inclusiv Contim, cel mai mare din Europa acelor ani), românii fiind nevoi?i s? cumpere carne ?i alte produse alimentare venite din str?in?tate (inclusiv usturoi ?i ardei din America Latin?), sistemul de iriga?ie a fost distrus, institutele de cercetare ?tiin?ific? au fost închise ca nefiind rentabile. Apartamentele erau prezentate ca ni?te „cutii de chibrituri", urâte ?i proaste, neglijându-se faptul c? cele mai multe au fost repartizate unor oameni care nu avuseser? în via?a lor curent electric ?i ap? curent?, iar closetul era în fundul cur?ii. S-ar putea pune întrebarea: oare câ?i tineri din ziua de azi nu ar dori s? primeasc? un apartament în asemenea „cutii de chibrituri"?

Silviu Brucan, profetul-cameleon al trecutului

Dintre personajele influente de la începutul anilor '90 ai secolului trecut, Silviu Brucan (Samuel Bruckner) a f?cut parte din categoria oamenilor „f?r? Neam ?i f?r? Dumnezeu" (l-am parafrazat pe Nicolae R?descu, cel care în 1945 s-a referit astfel la Vasile Luca ?i Ana Pauker). În 1944-1948, Brucan era admiratorul lui Stalin, c?ruia îi dedica imnuri de slav? în „Scânteia", organul C.C. al P.C.R., ?i tot acolo condamna partidele istorice, mai ales pe Maniu ?i Br?tianu, cerând arestarea lor. Apoi s-a „occidentalizat", devenind ambasadorul României în S.U.A. În martie 1989 i-a cerut lui Ceau?escu s? aplice reformele lui Gorbaciov (scrisoarea celor ?ase), iar din decembrie 1989 a devenit „ideologul" regimului democratic ?i a sus?inut la TVR emisiunea „Profe?ii despre trecut". Rar poate fi întâlnit în istorie un asemenea cameleon! În privin?a României, atitudinea Occidentului a urmat unele etape: în anii 1989-1991 Occidentul a avut ca prioritate: unificarea Germaniei, situa?ie de care au profitat oamenii sovieticilor, dar ei nu s-au putut men?ine la putere. Dup? ce a rezolvat în favoarea sa problema geman?, Occidentul „?i-a întors fa?a" ?i spre România, pe care a inclus-o în sfera sa de influen?? (domina?ie).

Armata Român? ?i r?zboiul din Irak

De-a lungul istoriei sale, Armata Român? a executat ordinele primite de la guverne. Ca urmare, în Irak a participat pentru a „salva" omenirea de „pericolul folosirii bombei atomice de c?tre Saddam Hussein". Dup? ce s-a constatat c? totul fusese o imens? minciun? propagandistic?, s-a zis c? trebuia înl?turat dictatorul pentru a se instaura democra?ia în Irak. Acum, în 2015, oficialii S.U.A. recunosc deschis c? invadarea Irakului a fost o gre?eal?, dar în România nu se comenteaz?, nu se spune c? Armata Român? a fost antrenat? în aceast? „gre?eal?" (pe cheltuiala statului român). Pre?edintele Emil Constantinescu justifica implicarea României în acea invazie prin faptul c? firmele române?ti vor participa la reconstruc?ia Irakului ?i vor câ?tiga sume colosale. Realitatea este c? nicio firm? româneasc? nu a fost „b?gat? în seam?" de oamenii de afaceri americani, englezi etc. care ?i-au urm?rit propriul interes. Evident, nimeni nu mai comenteaz? acele declara?ii, dovedite a fi fost „vorbe în vânt".

Dup? ce „Prim?vara arab?" a distrus ??ri, milioane de oameni emigreaz? spre Europa

S-a scris ?i vorbit mult despre „democra?ia" adus? în Orient de „prim?vara arab?". Acum vedem cu ochii no?tri ce au însemnat acele „revolu?ii": ??rile au fost distruse, iar milioane de oameni emigreaz? spre Europa. Despre responsabilii acestei situa?ii (S.U.A., N.A.T.O.) nu se vorbe?te nimic în România, ci doar despre necesitatea de a-i ajuta pe emigran?i. U.E. a stabilit „cota obligatorie" (num?rul) celor care trebuie primi?i (?i între?inu?i) de români, care nu au nicio vin? c? „al?ii" au pus în scen? „prim?vara arab?". Cred c? ?i recentele atentate teroriste din Fran?a sunt tot o consecin?? a „prim?verii arabe". S? ne rug?m la Dumnezeu s?-i fereasc? pe români de asemenea atentate! Nu este nici o contradic?ie privind aprecierea invad?rii Irakului de trupele N.A.T.O., inclusiv de Armata Român?. Referindu-se la r?zboiul din Irak, Florin Constantiniu a exprimat competentul punct de vedere al istoricului.

Pe?tele cel mic l-a înghi?it pe pe?tele cel mare

Una dintre cauzele r?zboiul economic dintre Federa?ia Rus? ?i Occident a fost-este ?i dependen?a acestuia din urm? de gazele ruse?ti. Problema gazoductului de alimentare a afectat ?i afecteaz? România, ea fiind foarte prost gestionat? de pre?edintele B?sescu, care a crezut c? prin discursuri antiruse?ti f?cea pe plac S.U.A. ?i U.E. A sus?inut gazoductul „Nabucco", mizând pe sprijinul U.E., dar s-a în?elat. Occidentalii sunt oameni practici: l-au încurajat pe B?sescu s? atace Rusia, iar ei ?i-au v?zut de afacerile lor (un fost cancelar german a devenit vicepre?edintele Gazprom). Mai mult, aceia?i „democra?i" occidentali au stabilit, în acord cu Rusia, noile trasee ale gazoductelor, care, toate, ocolesc, România (aceasta apropo de rolul diploma?ilor români!). Rusia promoveaz? o politic? de mare putere înc? de la începutul secolului al XVIII-lea. Este adev?rat c? sovrom-urile au acaparat o „mare parte din resursele noastre strategice de petrol, gaze, grâne, dar ?i minereuri rare". Sovromurile au fost desfiin?ate de Hru?ciov, iar aceste bog??ii au intrat în proprietatea românilor. Ridicând aceast? problem?, nu-mi pot reprima o întrebare: care este situa?ia în prezent? Este acum România st?pân? pe aceste resurse? Constat?m c? Uzinele „1 Mai" din Ploie?ti - care realizau cele mai moderne instala?ii din lume pentru extragerea petrolului - au fost lichidate. Combinatul de la Midia-N?vodari (retehnologizat la nivel mondial în vara anului 1989) a fost „privatizat" (afacerile lui Dinu Patriciu), iar din mare ?ar? produc?toare de petrol, România a devenit dependent? de Austria, ?ar? care nu dispune de nici un gram de ?i?ei. La fel s-a procedat ?i cu alte valori. De exemplu, „Bancorex", una dintre cele mai mari ?i solide b?nci din Europa, a fost falimentat? ?i „înghi?it?" de o firm? str?in? cu o cifr? de afaceri modest?, realizându-se un fapt unic în Europa: „Pe?tele cel mic l-a înghi?it pe pe?tele cel mare".

În timp ce Germania, Fran?a, Marea Britanie fac afaceri de mii de miliarde cu China, S.U.A. are o datorie imens? fa?? de acea ?ar?, iar România evit? rela?iile economice cu China

Din exces de zel ?i obedien?? fa?? de Occident, oficialii români au evitat dezvoltarea rela?iilor cu China, pentru a nu se spune c? se orienteaz? spre o ?ar? comunist?. La un moment dat, Ponta vorbea despre „miliardele" pe care le va investi China în economia româneasc?. Au r?mas doar vorbe, pentru c? la „sugestia" (de fapt la ordinul, dispozi?ia) U.E. ?i S.U.A., guvernul României a evitat realizarea unor obiective majore în colaborare cu chinezii. Se avuseser? în vedere metroul Bucure?ti-Otopeni, autostr?zi etc., dar s-au preferat firme din statele democratice: Bechtel - S.U.A. ?i Salini Impregilo - Italia, care ?i-au b?tut joc de România. Desigur, cu complicitatea guvernan?ilor români, care au semnat asemenea contracte în schimbul unor comisioane consistente. Pe care D.N.A. se preface c? nu le cunoa?te, ?i nici nu decide confiscarea averilor dobândite prin fraud?. În acest timp, Germania, Fran?a, Marea Britanie fac afaceri de mii de miliarde cu China, iar S.U.A. are o datorie imens? fa?? de acea ?ar?. Dar fiind ??ri democratice, nu se tem c? se vor „molipsi" de comunism (temerea este valabil? numai pentru români).

Situa?ia românilor din Ucraina, între Pactul Molotov-Ribbentrop ?i „f?cutul frumos" al oficialilor români fa?? de N.A.T.O.

Ucraina este beneficiara pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939 (referitoare la Basarabia) ?i a în?elegerii Stalin-Hitler din iunie 1940 (privind nordul Bucovinei). Mai mult, ca urmare a Conven?iei de armisti?iu din 12 septembrie 1944 ?i a Tratatului de pace din 10 februarie 1947, prin care marile democra?ii Occidentale au satisf?cut preten?iile URSS, Ucraina a ob?inut ?i sudul Basarabiei. În 1991, la destr?marea U.R.S.S., Ucraina a r?mas cu aceste teritorii române?ti. Totu?i, „societatea civil?" (de fapt, un minuscul grup finan?at de Funda?ia S?ros) continu? s? cear? Federa?iei Ruse s? denun?e Pactul Molotov-Ribbentrop (pe care l-a declarat nul înc? din vremea lui Gorbaciov), de?i Rusia nu de?ine nici un centrimetru p?trat de p?mânt românesc. În 1997, Emil Constantinescu a ratificat aceste rapturi teritoriale, semnând tratatul cu Ucraina. Acest tratat a fost încheiat în mare grab?, sperându-se c? România va fi primit? în N.A.T.O. la summit-ul de la Madrid. Dar acolo Clinton s-a opus. Oficialii de la Bucure?ti nu numai c? nu s-au sup?rat, ci au „lins mâna st?pânului". Dup? reuniunea de la Madrid, pre?edintele S.U.A. a f?cut o scurt? vizit? în România, unde a fost primit cu ova?ii. Clinton se a?tepta s? fie huiduit, drept care nu ?i-a planificat s? r?mân? peste noapte la Bucure?ti, astfel c? a plecat, seara târziu, tocmai în Suedia. Pentru a „face frumos" fa?? de N.A.T.O. ?i U.E., oficialii români nu ridic? problema românilor din Ucraina, ca s? nu se spun? c? „submineaz?" autoritatea acestei ??ri amenin?at? de Federa?ia Rus?. Este o realitate c?, dup? semnarea tratatului din 1997, situa?ia românilor din Ucraina s-a deteriorat, politica de asimilare for?at? a continuat cu ?i mai mare intensitate. O vin? apar?ine guvernului României, care nu se preocup? de protec?ia românilor din Ucraina. Guvernan?ii de la Bucure?ti ar fi putut lua modelul Ungariei, care a construit ?coli în Ucraina pentru minoritarii unguri, ?i asigur? salariile înv???torilor ?i profesorilor care se ocup? de preg?tirea în limba maghiar? a elevilor respectivi. În realitate, oficialii de la Bucure?ti i-au abandonat pe românii din Ucraina, adoptând o atitudine slugarnic? fa?? de N.A.T.O. Constatând c? ace?tia nu au „coloan? vertebral?", liderii occidentali nici nu se ostenesc s? le explice de ce sunt de acord cu politica Ucrainei fa?? de minoritatea român?. Nu mai pu?in vinova?i sunt românii din Ucraina, care ?i-au constituit vreo zece organiza?ii, care se contest? ?i se acuz? reciproc, spre satisfac?ia „serviciilor" din Ucraina, care ac?ioneaz? pentru dezbinarea minorit??ilor na?ionale.

România, c??elu?ul g?l?gios, care latr? la dul?u, f?r? s? ia în seam? ce s-ar putea întâmpla dac? dul?ul se sup?r?

Ideea unui proiect privind unirea Republicii Moldova cu România este sus?inut? de opinia public? din România ?i de câteva organiza?ii neguvernamentale. Mai este sus?inut? de o parte a intelectualilor din Republica Moldova, dar nu cred c? de majoritatea popula?iei. Nici un partid politic nu are înscris în programul s?u de guvernare unirea Basarabiei cu România. Dovada este ca Victor Ponta, care a construit gazoduct, ?coli, gr?dini?e, a acordat sume importante de bani, iar „recuno?tin?a" basarabenilor s-a v?zut la vot. Ponta a ob?inut 21,4%, în timp ce Johannis (care nici nu c?lcase vreodat? p?mântul Republicii Moldova) a câ?tigat 78,5%. Recent, tot în semn de „recuno?tin??", actualul pre?edinte a blocat împrumutul pentru R. Moldova ini?iat de guvernul Ponta ?i votat de Parlament. În ce m? prive?te, am coordonat lucrarea „Istoria Basarabiei", care s-a tip?rit în patru edi?ii, plus una în limba rus? la Chi?in?u. Cred c? centenarul Unirii ne va prinde nepreg?ti?i, ca de obicei. Nici vorb? de „România Mare" în 2018. S? fim bucuro?i s? mai avem ?ara care este ast?zi. Nu cred c? va fi r?zboi, dar nici lini?te, ci aceea?i agita?ie politic? p?guboas?. Deocamdat?, România (stimulat? de Occident) joac? rolul c??elu?ului g?l?gios, care latr? la un dul?u, f?r? s? ia în seam? ce s-ar putea întâmpla dac? respectivul dul?u s-ar sup?ra, l-ar smotoci bine ?i apoi l-ar trânti de p?mânt.

Dac? „ursul" se sup?r? prea tare, N.A.T.O. nu va porni Al Treilea R?zboi Mondial pentru a salva România

Vorbele, fie ele oricât de frumoase, sunt rostite de politicienii care se întrec în a ne da asigur?ri c? România este ap?rat? de N.A.T.O. Eu m? conduc dupa lec?iile pe care ni le ofer? istoria. Este limpede c? Occidentul î?i urm?re?te propriile interese, ceea ce este firesc. Numai Saakashvili a crezut c? S.U.A. va veni în ajutorul Georgiei, intrând în r?zboi cu Federa?ia Rus?. Situa?ia se repet? în cazul Ucrainei. Marile puteri se vor în?elege pe seama acesteia. Mai ales c? Rusia a folosit în Crimeea acela?i scenariu aplicat de S.U.A. în Kosovo (referendum, structur? statal?, recunoa?tere). Cu deosebirea c? în Crimeea era re?edin?a ?arilor, fiind „d?ruit?" Ucrainei de N.S. Hru?ciov. România ar trebui s?-?i promoveze ?i ea propriile interese, în primul rând protejarea românilor din Ucraina, s? nu se lase antrenat? într-o retoric? antiruseasc?. Sunt convins c? în cazul în care „ursul" se sup?r? prea tare, N.A.T.O. nu va porni Al Treilea R?zboi Mondial pentru a salva România. Repet: marile puteri se în?eleg pe seama celor mici (dovad? ?i recenta discutabil? colaborare ruso-american? în Siria).
-----------------------------------------
[1] Dosarele istoriei", nr.8/1998, „Magazin istoric", nr.2/1998

footer